Cultele neoprotestante și drepturile omului (2) Cuvânt înainte
Ne bucurăm ca la mai bine de 36 ani de la difuzarea scrisorii celor sase neoprotestanți aceasta să vadă lumina tiparului. Am decis să scriem această carte din dorința de a aduce în atenția celor interesați, fie membrii ai cultelor neoprotestante, fie cercetători, scrisoarea, un document de valoare privind istoria comunității evanghelice romanești sub comunism. La finalizarea prezentei cărți am aflat de faptul că și istoricul Dorin Dobrincu realizează un studiu privind scrisoarea celor sase neoprotestanți (Vezi Dorin Dobrincu, „«Cultele neoprotestante şi drepturile omului în România.» Un memoriu din 1977”, în Archiva Moldavie, vol. IV, 2012, pp. 351-402), publicat cu putin timp înainte de apariția prezentei lucrări. În lucrarea de față, împreună cu scrisoarea deschisă semnată de cei sase evanghelici, publicăm încă două documente pe aceeaşi problemă. Este vorba de anexele scrisorii, care completează primul document cu alte cazuri de persecuție, și o altă scrisoare deschisă, scrisă de Aurel Popescu şi Iosif Ţon.
Ineditul demersului nostru constă și-n accesul la documente primare din arhiva postului de Radio Europa Liberă, Arhiva Departamentului Cultelor, precum și cea a Securității, documente corelate cu istoria orală şi cu memorialistica.
În 1999, pastorul Iosif Ţon publica cartea Confruntări, ce reunea reeditarea scrierilor sale din perioada comunistă. Îi lipseşte însă documentul intitulat Cultele neoprotestante și drepturile omului în România, deși face referire la el. La acest document se face des referire – fie de cei care au trăit în vremea aceea, fie de cei care cercetează perioada respectivă – dar până în prezent nu a fost descoperit şi publicat. De aceea considerăm că lucrarea de față vine să completeze un gol istoriografic, de unde şi necesitatea apariției acestei cărți.
În demersul pe care ni l-am propus am însoțit publicarea scrisorii de un studiu introductiv şi biografii ale semnatarilor. Studiul introductiv ne prezintă statutul neoprotestanților în comunism, contextul scrierii acestei scrisori şi reacțiile ce-au survenit după aceea. De asemenea, unele amănunte din studiul nostru sunt inedite, iar altele corectează derapajele istorice apărute în timp, mai ales pe cale orală.
În același timp este şi un omagiu adus celor de dinaintea noastră pentru lupta dusă în favoarea libertății de credință. Dintre semnatari, la momentul acesta nu mai sunt în viață decât Iosif Ţon, Pavel Nicolescu şi Radu Dumitrescu.
Autorii, unul din Bucureşti şi unul din Craiova, au uzat atât de documente inedite, cât şi de competenţele pe care le deţin în domeniul cercetării istoriei contemporane. Lucrarea a fost scrisă cu acribia şi obiectivitatea unor istorici, atât cât au putut să fie de obiectivi, lăsând la o parte sentimentalismele şi opiniile părtinitoare, fără a fi tributari bisericilor din care fac parte, baptistă şi creştină după Evanghelie.
Autorii
Articole relaționate
CULTELE NEOPROTESTANTE ȘI DREPTURILE OMULUI (1) PREFAȚĂ
P.S.: Cartea costă 15 RON și poate fi comandată de la autori
Partajează asta:
Cultele neoprotestante și drepturile omului (1) Prefață
Semnarea Actului Final de la Helsinki (1975) în care se proclamau cu mare emfază drepturile omului, a adus mari speranţe şi în România, mai ales credincioşilor evanghelici. Dar, conform spiritului de observaţie românesc, Ceauşescu semnaliza că merge într-o direcţie, dar mergea în direcţia inversă astfel că, imediat după semnarea documentului, a pornit o nouă campanie de persecutare a celor credincioşi, de data aceasta prin retrogradări din funcţii, prin amenzi pentru adunări de studiu biblic în familii, prin hărţuirea elevilor în licee şi prin ameninţarea că nu vor fi admişi la nici o facultate.
În acelaşi timp, însă, un nou suflu de curaj a făcut ca în aproape toate ţările „lagărului” socialist să se ridice oameni care, cu riscul arestării şi al bătăilor, şi chiar cu riscul morţii, să-şi exprime deschis convingerile. În anul 1973 am fost inspirat să scriu lucrarea Cine îşi va pierde viaţa, în care semnalam sistemele de oprimare a Bisericilor şi a cultelor. Cuvântul divin care începuse să-mi răsune în gând a fost cel din cartea Proverbelor: „Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi. Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate şi apără pe cel nenorocit şi lipsit” (Prov. 31:8-9).
Fiind într-o vizită la Oradea, în ianuarie 1977, un grup de tineri liceeni m-au înconjurat şi au început să-mi spună ce li se întâmplă la şcoală şi cum li se cere să semneze declaraţii că nu vor mai merge la Biserică, altfel numele lor va fi trimis la toate instituţiile de învăţământ superior din ţară şi nu vor mai fi admişi nicăieri. Şi ei mă întrebau: „Ce să facem?” Dar eu am simţit în duhul meu că, de fapt, întrebarea lor sună altfel: „Dumneavoastră ce faceţi pentru noi? Ce faceţi în apărarea noastră?”
Momentul acela a fost cel care a declanşat în mine decizia să întreprind ceva. Rezultatul a fost lucrarea care a fost citită la Radio Europa Liberă şi care este publicată acum în această carte.
Eu aş fi vrut să o public în cartea mea Confruntări, dar eu pierdusem manuscrisul meu şi nu l-am mai putut găsi nicăieri.
Este meritul acestor doi cercetători că au descoperit, nu numai documentul în sine, ci şi toate celelalte scrisori care l-au însoţit şi să reconstituie evenimentele legate de ele.
Citind acum, după trecerea a 36 de ani de la acele evenimente, toate câte le-au descoperit ei de la martorii care mai sunt în viaţă şi din diferite documente, scrisori, etc., sunt uimit de complexitatea acelor evenimente, chiar dacă uneori mărturiile par a nu se armoniza întru totul. Şi este normal acest lucru, deoarece fiecare dintre cei care depun mărturie au trăit evenimentele în felul lor specific şi, pe de-asupra, memoria lor reţine datele altfel decât a celorlalţi martori.
Sunt fericit că lucrarea aceasta, precum şi evenimentele care au înconjurat-o, ies acum la lumina tiparului şi că ajung în mâna publicului.
Amintindu-ne de acele evenimente şi de acele „cumplite vremi”, să tragem din ele învăţăminte pentru noi înşine şi pentru provocările cu care ne confruntă şi astăzi viaţa. Modul în care răspundem acestor provocări ne formează şi ne determină destinul.
02 decembrie 2013
Iosif Ţon
P.S.: Cartea costă 15 RON și poate fi comandată de la autori
Partajează asta:
David Lavric, Tragedia oportunităților pierdute (13.04.2014)
Predica lui David Lavric din Duminica Floriilor 2014 la Biserica Nădejdea Bucuresti
Recomandări
Partajează asta:
Revista Creștinul Azi Nr. 2/2014
Click pe imagine pentru a răsfoi revista online
În cadrul acestui număr puteți citi o serie de articole și materiale interesante, precum:
Otniel BUNACIU, Reflecții asupra identității baptiste. Unitate și diversitate (pp.3-4)
– în cadrul acestui articol, profesorul Otniel Bunaciu explorează începuturile baptiștilor, precum și caracteristicile care definesc, formează identitatea baptistă. După această etapă autorul se concentrează pe diversitatea care există în familia baptistă
Octavian BABAN, Crezul, logica, etica și gloria nemuririi: Cele patru dimensiuni ale învierii lui Hristos și ale învierii oamenilor (pp. 5-7)
Adrian NEICONI, Când credința nu schimbă circumstanțele imediate (pp. 8-9)
Teodor-Ioan COLDA, Coborârea de pe cruce (pp. 10-13)
– un articol în care autorul realizează o analiză comparativă a reprezentării morții revoluționarului francez Jean Paul Marat (1743-1793) de către pictorul Jacques-Louis David și reprezentarea Coborârii de pe cruce a Mântuitorului și Înmormântarea lui Hristos de pictorul Carravagio. Ideea pe care Teo Colda o transmite prin intermediul acestui articol este aceea că David a dorit prin intermediul picturii Moartea lui Marat să facă din acesta un erou, un revoluționar, o persoană care din detaliile picturii se aseamănă mai mult cu Hristos decât cu un criminal.
Ruben Ologeanu (text), Marius Silveșan (foto), Bisericile Creștine Baptiste din România în perioada regimului Antonescu. (p. 17)
Marius Silveșan, Biserica Baptistă „Agape” București – Un nou locaș de închinare (p.2)
– informații de la simpozionul cu același nume ce a avut loc la Institutul Teologic Baptist din București în data de 18 februarie 2014.
– informații suplimentare găsiți pe istorieevanghelica.ro, inclusiv fotografii.
Daniel Cojiță, Dorel Popa 1954-2014 (p. 20)
Viorel Cruceru, Florea Cruceru 1920-2014 (p. 21)
****, Ioan Dragomir 1962-2014 (p.22)
Partajează asta:
Conferința Națională a Uniunii Baptiste 2014
Lucrările conferinței naționale se vor desfășura sub titlul Împreună pentru ceilalți.
În cadrul conferinței naționale se prezintă rapoartele de activitate ale departamentelor Uniunii Baptiste, precum și rapoartele echipei de conducere a Uniunii. În acest an va fi prezentat în cadrul întâlnirii anuale și proiectul de parteneriat cu Virginia Baptist Association care se va desfășura în următorii ani.
Conform Statutului de organizare, la Conferința Națională pot participa delegații bisericilor baptiste din Romania în număr de 1 delegat la 100 de membri. Bisericile care au un număr mai mic de 100 de membri au dreptul la un delegat conform aceluiași document.
Partajează asta:
Revista Calea Credinţei (1/2014) – prezentarea cărții Cultele neoprotestante și drepturile omului
Cuprins:
Ce fel de evanghelie predic? – Virgil Achihai
Lacrimile pocăinţei – Grigore Fotino Constantinescu
Iubirea de oameni – David Ciucur
Cât de darbyşti sunt creştinii după Evanghelie? – Bogdan Emanuel Răduţ
Expoziţia Biblică din România – Paul Williams
Adevăraţii păzitori – Petrică Pleşa
Sunt presbiteri şi presbiteri, deci nu fi un Diotref!… – Gusti Roşian
Misiune*Info*Ştiri
O carte document: Cultele neoprotestante şi drepturile omului în România – Bogdan Emanuel Răduţ
Cealaltă femeie din viaţa mea – Nicolae Geantă
Bogdan Emanuel Răduț anunță pe blogul său apariția primului număr pe anul 2014 al Revistei Calea Credinței în paginile căreia puteți citi și două articole având ca temă istoria bisericii. Primul articol răspunde la întrebarea cât de darbyști sunt creștinii după Evanghelie din România, iar cel de-al doilea (pe care îl puteți citi mai jos) prezintă cea mai nouă apariție editorială a autorului, Bogdan Emanuel Răduț, realizată în colaborare cu mine. Cartea Cultele neoprotestante și drepturile omului: un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977) investighează apelul din aprilie 1977 adresat de către un grup de evanghelici români postului de radio menționat, iar prin intermediul articolului din cadrul revistei Calea Credinței, Emanuel Răduț oferă informații despre subiectul central al cărții, despre semnatari, obiectivele și consecințele „memoriului document” din aprilie 1977.
Partajează asta:
BBSO – El Shaddai
Dumnezeu rămâne Același de-a lungul istoriei. Necredincioșia poporului Israel a atras mânia și pedeapsa lui Dumnezeu. De la perindare prin pustie timp de 40 de ani până la fărmițarea statului, de la ducerea în robie până la decret de exterminare, de la distrugerea Ierusalimului până la Holocaust, poporul evreu a suferit pentru nesocotirea lui Dumnezeu. Același Dumnezeu care îi pedepsește însă, este Dumnezeul care restaurează. Când speranța dispare și soarta lor pare pecetluită, primesc o nouă șansă. Poporul persecutat este restaurat pentru că El Șadai, Dumnezeul Atotputernic, conduce istoria în suveranitatea Sa. Și viața ta este în mâna Aceluiași, El Șadai.
Un clip înregistrat live în timpul programului din 23 Martie 2014 de la Biserica Baptistă Speranța.
Theme from Schindler’s List – John Williams
El Shaddai – Michael Card și John Thompson
Traducere: Carmen Gavril
Partajează asta:
Daniel Cojiță, Necrolog pastor Dorel Popa
Un material scris de Daniel Cojiță, pastor Biserica Creștină Baptistă Maranata Arad, pentru www.baptist-tm.ro
Dorel Popa s-a născut în Arad, într-o familie de credincioși baptiști, la 29 august 1954, având ca părinți pe Iosif și Domnica Popa. Mai târziu, Dumnezeu l-a binecuvântat cu un frate, Ovidiu, care i-a stat aproape tot timpul. A fost licențiat al Facultății ”Tehnologia Construcțiilor de Mașini” Timisoara, în cadru căreia și-a susținut și teza de doctorat. În 1991 i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa de către Bob Jones University, o prestigioasă universitate creștină din Greenville, South Carolina.
În anul 1979 s-a căsătorit cu sora Lidia și în anul 1981 au fost binecuvântați cu un băiat, Emanuel Horațiu.
Încă din anii studenției a simțit chemarea de a-L sluji pe Dumnezeu ca vestitor al Evangheliei, împreună cu studenții din Timișoara. După absolvirea facultății, fiind membru la Biserica Baptistă Speranța, a început o lucrare printre tineri, slujire apreciată de mulți tineri din oraș, care participau într-un număr impresionant (peste 300) la întâlnirile pe care le organiza. Această activitate a fost dezavuată de autoritățile comuniste și a întâmpinat tot felul de piedici.
În 1985 a fost ales membru în comitetul bisericii, ca reprezentant al tinerilor. În anul 1987, a fost ales ca pastor al Bisericii Speranța, urmând să fie ordinat peste 6 luni. Datorită opoziției din partea autorităților comuniste, nu a mai fost ordinat ca pastor și a fost exclus din cult. În anul 1988 a fost reprimit în cult, la presiunile fraților din străinatate. Cu toate acestea, el nu a încetat să predice Evanghelia acolo unde a fost primit. În aceste misiuni a fost însoțit de un cor de aproximativ 60 de persoane.
În anul 1989, cu ocazia sărbătorii Floriilor, Biserica Baptistă din Pâncota l-a ales pastor și a fost ordinat. A fost urmărit de securitate, i s-a întocmit un dosar penal, urmând ca în luna decembrie să fie judecat și condamnat, dar Dumnezeu a schimbat istoria și a fost scăpat de o condamnare nedreaptă.
În data de 3 februarie 1990 a fost fondată Biserica Baptistă Maranata, împreună cu un grup de 136 credincioși. În toamna aceluiași an au inceput lucrările pentru construcția edificiului în care ne aflăm acum, iar în 6 august 1995 a fost inaugurat. Fiind hăruit de Dumnezeu cu darul de evanghelist, pe măsură ce se înalțau zidurile, biserica creștea spiritual și numeric, astfel că în anul 2000 biserica numara peste 1000 de membri.
Doru Popa a studiat cu BEE (Biblical Extensive Education), o școală teologică “subterană” în vremea Comunismului, într-un grup de 7 laici. La inițiativa fratelui Nicolae Gheorghiță, acesta a fost primul grup de laici din țară care a studiat în acest fel. Din cei șapte, cinci au devenit păstori. Ce a fost special la acest grup este că fiecare din cei șapte implicați în direct cu profesorii americani, au condus alte grupuri (generatia a-II-a). S-a produs astfel o multiplicare care a cuprins în mare parte vestul țării.
Fiind o persoană sensibilă la nevoile semenilor și dornică să ajute, Dumnezeu i-a dat înțelepciunea și capacitatea de a fonda o clinică creștină și un orfelinat. De asemenea, Dumnezeu i-a scos în cale oameni cu potențial financiar din SUA și Marea Britanie, care i-au sprijinit proiectele și l-au susținut continuu, moral și financiar.
Tot din dorința de a ajuta, a avut o contribuție majoră în cadrul Comunității Bisericilor Baptiste “Valea Crișului Alb” și a sprijinit Liceul Baptist “Alexa Popovici”, mai ales, în perioada construcției.
Fiind cunoscut în oraș, a fost solicitat să candideze ca primar al orașului Arad, ocupând această funcție în perioada 2000-2004. Având un spirit altruist a fost gata să ajute, în limita posibilităților, pe toți cei ce l-au solicitat. Prin Asociația de Caritate ”Maranata” a ajutat copiii orfani, iar prin clinica creștină ”Soteria” a ajutat bolnavii cu medicamente.
A fost implicat în lucrarea de vestire a Evanghelie în multe biserici din țară, iar după revoluție, și în străinatate. A predicat, cu pasiune și eficiență, până în ultima zi a vieții.
În data de 21 februarie, la slujba de înmormântare a fratelui Dorel Popa, clădirea bisericii Maranata s-a dovedit a fi neîncăpătoare. Credincioși din toate confesiunile, reprezentanți din diverse domenii de activitate, oficiali din administrația locală cât și înalți demnitari au umplut până la refuz sanctuarul, culoarele și chiar holurile generoase ale bisericii. Se estimează faptul că în zilelele de priveghi și înmormântare au trecut pe lângă catafalcul fratelui Doru peste 6000 de persoane, și cam tot atâția utilizatori au urmărit transmisiunile online.
Serviciul de înmormântare a fost oficiat de Otniel Bunaciu (președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România și președinte al Federației Europene Baptiste), Ionel Tuțac (secretar general al Uniunii BCB din România), Pavel Riviș Tipei (președintele Uniunii Bisericilor Penticostale din România), Ilie Țundrea (pastor al Universității Emanuel din Oradea), pastorul irlandez, Tom Lewis, prieten intim al familiei Popa încă din anii ’70, Romică Iuga (președinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste din Arad), Ben Oni Ardelean (senator în parlamentul României, care a fost purtătorul de cuvânt al tuturor politicienilor prezenți), Sandu Popa (unul dintre cei mai apropiați prieteni ai familei), Petru Vidu (președinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste din Bihor). Mesajul principal a fost proclamat, în mod ireproșabil, de Onisim Mladin, pastor al Bisericii Dragostea din Arad.
Partajează asta:
The Cross – Billy Graham’s Message To America (English subtitle)
Part of „My Hope With Billy Graham” – an urgent new message of Hope from Billy Graham, featuring Lacey Sturm and Lecrae.
Partajează asta:
Radu Oprea, 170 de ani de la nașterea marelui evanghelist Mihai Cornea (Mihaly Kornya)
Am primit recent pe email un link de la acest articol în care se elogiază caracteristicile de evanghelist ale lui Mihai Cornea, sau Mihaly Kornya mai corect deaorece chiar dacă era român acesta trăia în Impreiul Austro Ungar și avea numele maghiarizat. Astfel de materiale sunt binevenite si de dorit. În cazul de față acest articol este o sinteză a cărții Viața misionarului Mihály Kornya în cadrul căruia accentul cade pe munca de evanghelist a lui Kornya. Pentru cercetătorii care cunosc limba maghiară cred că sunt documente care pot să întregească imaginea acestui mare om al lui Dumnzeu.
La 22 februarie 2014 se implinesc 170 de ani de la nasterea unuia dintre cei mai mari evanghelisti ai Europei. MIHAI CORNEA (Mihaly Kornya) – nascut in localitatea Salonta din judetul Bihor, la data de 22 februarie 1844 –, se inscrie cu certitudine in constelatia marilor evnghelisti care si-au desfasurat activitatea de raspandire a Cuvantului lui Dumnezeu in partea centrala si estica a Europei. Activitatea binecuvantata a acestui om va marca inceputul existentei majoritatii bisericilor baptiste din partea de vest a Romaniei, (judetele Bihor, Arad si Satu-Mare) si de est a Ungariei (judetele Szatmar, Bihar si Bekes).
Copilaria si tineretea lui Mihai Cornea sunt marcate de o munca staruitoare pentru intretinerea traiului familiei din care face parte. Copil fiind, lucreaza initial ca servitor, iar mai apoi la varsta adolescentei devine vizitiul familiei Rozvany, o familie de maghiari foarte instarita si influenta in Bihor. In 1866, la varsta de 22 de ani, se casatoreste cu Maria Patki.
Anul 1874 – (pe cand avea de 30 de ani – a fost marcat de inceputul unei schimbari majore in viata, cu repercursiuni neasteptate pentru comunitatile de romani si maghiari, in special din zona Salontei. La sfarsitul acestui an de la Budapesta soseste in Salonta un colportor de Biblii, Antal Novak. Acesta initiaza in casa unui anume Janos Laios, cateva intalniri de studiu biblic. A fost momentul in care Mihai Cornea a citit pentru prima data din Cuvantul lui Dumnezeu. Impactul a fost hotarator in schimbarea vietii tanarului Mihai. Iar in anul urmator, la 26 august 1875, misionarul baptist Heinrich Mayer oficiaza primul botez la Salonta, in apele Crisului Alb. Mihai Kornea este unul dintre cei botezati. Sursele istorice mentioneaza ca in toamna aceluiasi an, Mihai Cornea, la varsta de 31 de ani, si-a inceput cu toata pasiunea predicarea Cuvantului, in special in comunitatea de romani din Salonta si mai apoi din imprejurimi. Acesta a fost inceputul uneia dintre cele mai mari lucrari de evanghelizare cunoscute in partile Europei Centrale si de Est. Timp de aproape patru decenii de slujire misionara neintrerupta, atat in Romania cat si in Ungaria, Mihai Cornea / Mihaly Kornea a predicat in sute de sate si comune, plantand zeci de biserici. Se estimeaza ca numarul celor botezati in urma predicarii Cuvantului de catre Mihai Cornea este cuprins intre 8.000 si 11.000 de personae!
In ultimii ani ai vietii, Mihai Cornea a lucrat ca misionar in localitatea Diosig, Bihor. A trecut la Domnul in ziua de 3 ianuarie 1917. Inzestrat cu iscusinta si curaj, Mihai Cornea este exemplul unui om simplu care s-a pus in totalitate la dispozitia lui Dumnezeu. Mostenirea si rezultatele activitatii misionare transmise de acest barbat generatiilor care au urmat sunt o marturie incontestabila privind lucrarea de chemare la mantuire a lui Dumnezeu, adresata oamenilor din partile de vest ale Ardealului si nu numai. Intreaga viata a acestui mare misionar s-a centrat pe pasajul din Matei 10:5-15. Referindu-se la viata si activitatea misionara a lui Mihai Cornea, Otniel Ioan Bunaciu, presedintele Cultului Baptist din Romania si al Federatiei Baptiste Europene a concluzionat:
”Consider ca Mihai Cornea a fost pentru Romania ceea ce a fost Gerhard Onken pentru Germania. Entuziasmul sau misionar, claritatea sa doctrinara si abilitatile sale organizatorice, insotite de puterea Duhului Sfant, au contribuit enorm la raspandirea credintei baptiste in Romania. Sunt convins ca studierea biografiei si a lucrarii sale va fi o importanta sursa de inspiratie pentru generatia actuala de slujitori.“
Radu Oprea
http://www.clipa.com/a6488-170-de-ani-de-la-nasterea-marelui-evanghelist-Mihai-Cornea.aspx
Despre Mihai Cornea (Mihaly Kornya) mai puteți citi:
Lăpugean Emanuel – Recenzie Bertalan A. KIRNER, Viaţa misionarului Mihály Kornya
Faptul că Bertalan A. Kirner (1884-1973) este autorul biografiei lui Kornya, este unul dintre cele mai mari atu-uri ale cărții. Nu doar că a fost un creștin pasionat de istorie, dar lucrarea lui a fost una obținută prin multă trudă, multă căutare și multe zbateri în a afla până în cel mai mic detaliu viața pionierului Creștin Baptist, Mihaly Kornya.
Mihály Kornya despre caracteristicile unui credincios baptist
După cum am scris în cadrul articolului Recomandări (1) – Bertalan A Kirner, Viața misionarului Mihály Kornya, Kornya impunea credincioșilor care doreau să facă parte din comunitatea baptistă un standard destul de ridicat.
Oare câți dintre cei care ne numim astăzi baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie am mai putea păstra acest nume dacă ne-am raporta la acest standard?
După ce am terminat cartea Istoriile mele. Eugen Stancu în dialog cu Lucian Boia, Humanitas, București 2012, carte despre care îmi doresc să scriu câteva cuvinte și pe istorieevanghelica.ro, mi-am propus să termin de citit Viața misionarului Mihály Kornya. Astăzi am citit câteva pasaje remarcabile printre care și unul care exprimă poziția lui Kornya despre români.
Recomandări (1) – Bertalan A Kirner, Viața misionarului Mihály Kornya
La sfârșitul lunii decembrie a anului 2009, UBCBR a lansat, în cadrul Sesiunii de comunicări științifice organizată cu ocazia celebrării a 400 de ani de mărturie baptistă, Viața Misionarului Mihaly Kornya.
Mihaly Kornya, “străbunicul” meu » Vestea bună
Mihai Cornea sau Mihaly Kornya a fost unul din pionierii credinței baptiste în Transilvania. Influența sa după cum remarcăm și din cadrul acestei mărturii a fost decisivă pentru întoarcerea multor vieții de la pierzare către Hristos.
CARACTERISTICILE CARE FĂCEAU DIN MIHÁLY KORNYA UN EVANGHELIST AUTENTIC
În zilele noastre sunt tot mai multe persoane care se declară creștini autentici, evangheliști, persoane care spun că îi îndrumă pe oamenii către Cristos, însă acest lucru nu este adevărat, iar faptele și caracterul lor dovedesc acest lucru. În antiteză cu astfel de persoane, Kornya era un om dedicat lui Cristos și lucrării de misiune, iar caracterul său șlefuit de Dumnezeu prin încercări și bucurii,dovedește că a fost numit pe drept evanghelist.
Istorie Evanghelica 