Maxima zilei – 28 ianuarie 2016

În locul clocotitoarei tinereți se așterne bătrânețea cu blajina ei seninătate.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov
Bogdan Emanuel Răduţ – La Est de libertate… se află lipsa ei

Note de lectură
a romanului La est de libertate de Cătălin Dupu
Romanul lui Cătălin Dupu – La Est de libertate (Editura Cetate, Deva, 2015) – este o incursiune în viaţa românilor din timpul deceniilor şapte şi opt ai Republicii Socialiste România. Cei doi protagonişti – Sergiu şi Octav – sunt exponenţii românilor care visau la libertate, la Occident, la America. America era visul pentru care unii au murit (chiar şi exemplul unuia dintre personajele romanului), dorinţa românilor încă de după război. Românii s-au hrănit cu himere în epoca postbelică tot aşteptând salvarea americanilor (lasă că vin americanii şi ne salvează de comunişti). Americanii au venit (vizita lui Richard Nixon, august 1969), dar n-au adus cu ei libertatea.
Înfometaţi, îngheţaţi, dezumanizaţi, înspăimântaţi, circumspecţi, românii din „epoca de aur” tânjeau după libertate. Ar fi făcut orice pentru găsirea şi deţinerea ei. Autorul a ales inspirat titlul romanului, prin care delimitează geografic „lagărul comunist” de „lumea liberă”. Graniţa de vest a României, nu despărţea doar teritoriile geo-politice a unor state, ci şi concepţiile lor. Iugoslavia era un stat deschis pentru refugiaţii politici şi un loc de tranzit spre lumea liberă. Tito devenise astfel un paria al blocului comunist. Ca să ajungă acolo mulţi au trecut Dunărea înot sau pe saltele. Doar să ajungă la sârbi, de restul se descurcau ei acolo.
Autorul dă dovadă de înţelegere a fenomenului socio-cultural, economic şi politic al epocii. Imaginile care creează decorul gri şi sumbru al epocii au fost realizate prin fraze meşteşugit alese. Nu doar atât, dar şi referirile specifice acelei perioade transpun cititorul senior într-o lume pe care şi-o aminteşte, iar pe cel tânăr într-o lume pe care n-o cunoaşte. Cico, Brifcor, Mobra, Alimentară ş.a. sunt amânunte specifice epocii prezentată în roman. Aceste amănunte oferă lucrării aspectul unui roman istoric.
Cei doi protagonişti sunt veritabile avatare a unor destine. Amândoi au avut aceiaşi stare şi aceiaşi dorinţă…să ajungă în America. Dorinţa lor de a fugi înot în Iugoslavia (şi pentru care se pregăteau intens) nu era dovada unei laşităţi, ci a unei disperări şi încercări de a ieşi dintr-o strânsoare în care erau ţinuţi. Încercările lor umane s-au dovedit sortite eşecului şi au devenit din oameni cu aparentă libertate, oameni închişi „la conservă”. După eliberare viaţa celor doi se schimbă. Nimeni nu vrea să-i angajeze, doar erau duşmanii patriei. Octav ajunge să cunoască adevărata libertate pe care o oferă Domnul Isus Cristos, libertatea vieţii şi-a inimii. Chiar dacă stătea într-o ţară comunistă şi închisă, prin credinţă el era un om liber spiritual. Sergiu, în schimb, se împietreşte în dorinţa lui de a fugi din ţară. Chiar alege între iubirea pentru Oana şi plecarea în America, în favoarea celei de-a doua.
Destinul celor doi este expresia autorului de a arăta ce poate face Domnul Isus. Octav reuşeşte să emigreze cu familia în America, pe care legală. Acolo cunoaşte alţi credincioşi şi vede cum oamenii se închină lui Dumnezeu în libertate şi fără constrângeri politice. De cealaltă parte, Sergiu încearcă din nou să treacă Dunărea şi este ucis de câteva rafale de mitralieră. Primul ne apare ca un om care a cunoscut şi eliberarea de păcat şi pe cea din lagărul comunist, iar cel de-al doilea este tipul aceluia care tânjeşte după libertate dar dorind s-o capete singur şi nu reuşeşte. Deh… „nu timpul e problema, ci inima” aşa cum simetric începe şi încheie Cătălin Dupu romanul său.
Craiova,
22 ianuarie 2016
Maxima zilei – 27 ianuarie 2016

Adevărul pieritor al lumii acesteia și adevarul cel veșnic stau față în față. Și adevărul cel veșnic se dovedește a fi mai presus decât adevărul lumii acesteia.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 496
Maxima zilei – 26 ianuarie 2016

Nimic nu-i mai de preț pe lume pentru un om decât amintirea copilăriei petrecute în căminul părintesc, dacă dragostea și buna înțelegere sălășluiesc cât de cât în casă.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 493
La mulți ani, Vasilică Croitor

Vasilică Croitor la Centenarul Caraman&Ioanid, București 2012
Vasilică Croitor este pastor al Bisericii Penticostale Bisericii Betel din Constanța. El este de asemenea și membru fondator al Agenției Penticostale de Misiune Externă. În calitate de membru ale acestei organizații, Vasilică a călătorit în diverse țări în scop misionar. Vasilică Croitor este și președintele Comunității Regionale Penticostale Constanța. Ca traducător și editor, a coordonat apariția a peste douăzeci de cărți în limba română, prin Editura Succeed Publishing.
Este autorul cărții Răscumpărarea memoriei: Cultul Penticostal în perioada comunistă precum și al
unor articole privind istoria penticostalismului românesc, preocupându-se și de biografia lui Constantin Caraman, prilej cu care a fost unul din organizatorii Centenarului Caraman și Ioanid desfășurat în luna decembrie 2012 la Biserica Penticostalîă Filadelfia din București. Cu prilejul acestui eveniment a lansat și blogul Eroii Credinței care poate fi accesat la adresa http://eroii.wordpress.com/. Volumul Răscumpărarea memoriei a fost desemnat 2010 European Christian Book of the Year, premiu decernat în timpul Târgului de Carte Creștină Europeană organizat lângă Oradea în 1-2 octombrie 2010.
Între anii 2006 și 2011 a păstorit și Biserica Betel din Constanța. Vasilică este căsătorit cu Mihaela și împreună au trei copii, Denisa, Beniamin și Miriam.
În cadrul Comitetului CRPC coordonează Departamentul de evanghelizare și misiune.
Apariții editoriale (39) – Cătălin Dupu, O zi perfectă

Volumul O zi perfectă este unul dintre cele mai complexe romane ale autorului. Acțiunea, poveștile de viață, apariția comisarului Gabriel Voinescu, personajele istoriei, mesajul cărții, situațiile comice, toate aduc cititorii în plăcuta situație de a nu lăsa cartea până la final.
Un grup de prieteni este în concediu, iar Beatrice îi declară soțului că își dorește să aibă o zi perfectă. Cum va arăta aceasta?
Romanul este scris cu dorința autorului ca lectura cărții să fie pentru toți o excelentă delectare și o recomandare.
(Descriere realizată pe coperta 4 a cărții)
Este cea de-a 14 carte pe care a scris-o Cătălin Dupu, lucrarea fiind un roman pentru întreaga familie. Îl pot citi și adolescenții și tinerii.
Cu siguranță vor fi foarte curioși sa citească finalul.
Beatrice vrea o zi perfecta. Este în concediu și acesta este țelul ei. Se va împlini? Ce anume caută comisarul Gabriel Voinescu?
Sunt și destule scene haioase din viața de familie!
https://catalindupu.wordpress.com/2016/01/06/o-zi-perfecta-noul-roman-pentru-2016/
Prin intermediul acestui roman, Cătălin Dupu lansează o nouă perspectivă despre cum trebuie privită Viața.

Cartea se poate comanda la birouapv@yahoo.com.
Maxima zilei – 24 ianuarie 2016

Cine altul ar fi în măsură să stăpânească oamenii decât acela care le stăpânește cugetul și în mâinile căruia se află pâinea lor ?
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 439
Maxima zilei – 14 ianuarie 2016

Frumosul nu este numai ceva care te înspăimântă, dar în același timp și o taină nepătrunsă.
F. M. Distoievski, Frații Karamazov, vol.1, p. 185
Maxima zilei – 13 ianuarie 2016
Dacă există ceva care ocrotește societatea, chiar în vremurile noastre, îl îndrumează pe făptaș pe calea cea bună și face din el alt om, este numai și numai legea lui Hristos.
F. M. Distoievski, Frații Karamazov, vol. 1, p.110
Maxima zilei – 6 ianuarie 2016

Iubirea este o comoară fără preț cu care poți dobândi o lume întreagă.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. 1, p. 89











