Maxima zilei – 11 februarie 2016
Cum se poate dezbăra de năravurile sale și unde poate să meargă cel care a căzut rob poftelor sale, de vreme ce s-a obișnuit să-și îndestuleze fără zăbavă atâtea nevoi pe care el însuși le-a scornit ? Ferecat cum este în singurătatea lui, nici nu-i mai pasă de ceilalți. Așa că oamenii au ajuns să agonisească o mulțime de bunuri, în schimb li s-au împuținat bucuriile.
Cu totul deosebit este drumul duhovniciei. Lumea își bate joc când aude de ascultare, de post de rugăciune, și totuși, ele sunt cărările ce duc spre adevărata libertate.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, pp. 536-537.
Partajează asta:
Video : Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul
Horia – Roman Patapievici într-o discuție la Digi 24 despre cartea Partea nevăzută decide totul
Vezi și
https://alonewithothers.wordpress.com/2016/01/18/astept-sa-oboseasca-nedreptatea/
Partajează asta:
Maxima zilei – 7 februarie 2016
Pretutindeni, în ziua de azi, mintea sceptică a omului a început să nu-și mai dea seama că adevărata chezășie a vieții nu poate fi dobândită numai prin străduințele lui, oricât s-ar osteni de unul singur, că pentru asta trebuie să se străduiască împreună, cu puteri unite.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 517.
Partajează asta:
Maxima zilei – 6 februarie 2016
Omul s-a învățat să nu se mai bizuie decât pe mijloacele lui, și, răzlețindu-se de obște, a ajuns cu timpul să nu mai pună nici o nădejde în ajutorul semenilor, să nu mai creadă în oameni, nici în omenire, să tremure numai de teamă că s-ar putea cumva irosi agoniseala lui și deprinderile pe care le-a câștigat.
F. M. Dostoievski, Frății Karamazov, vol. I, p. 517
Partajează asta:
Maxima zilei – 5 februarie 2016
În veacul nostru societatea se fărămițează, fiecare om se retrage în sine ca într-o vizuină, se însingurează, se ferește de ceilalți și-și ascunde avutul, ca până la urmă să se înstrăineze cu totul de ei și să-i îndepărteze din preajma lui.
F. M. Dostoievski, Frății Karamazov, vol. I, p. 517
Partajează asta:
Dorin Dobrincu, „Noi nu suntem marxiști, ci creștini”. Actele constitutive ale Comitetului Creștin Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință (1978) în Archiva Moldaviae, nr. VII/2015
Cosmin Budeancă semnalează apariția unui nou număr al Revistei Archiva Moldavie, unde Dorin Dobrincu are un articol despre actele constitutive ale Comitetului Creștin Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință cunoscut sub acronimul ALRC
Dorin DOBRINCU,
„Noi nu suntem marxiști, ci creștini”. Actele constitutive ale Comitetului Creștin Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință (1978)
Sursa: http://cosmin-budeanca.blogspot.ro/2016/02/aparitie-editoriala-archiva-moldaviae.html
Pavel Nicolescu (centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com)
Despre Pavel Nicolescu, inițiatorul ALRC, am scris în 2011 următoarele:
Pavel Nicolescu, este una dintre personalitățile de marcă ale evanghelicilor români. Lui i se datorează inițierea ALRC-ului (Comitetul Român Pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință), comitet care milita pentru respectarea drepturilor religioase garantate cetățenilor de către Constituția RSR (1965) precum și de alte legi în vigoare la momentul respectiv printre care și Legea pentru Regimul General al Cultelor Religioase din 1948 care a suferit schimbări minore pe parcursul perioadei comuniste. În cadrul tezei mele de doctorat am dedicat un subcapitol problematicii legislative punând în paralel documentele legislative ale perioadei comuniste. În final am considerat oportun să prezint și diferența dintre realitate și discurs legislativ. Din această perspectivă, documentul ALRC-ului pe care îl găsiți la adresa de mai sus prezintă situația reală a respectării libertății religioase în România la sfârșitul anilor 70 ai secolului XX. Aici intră în discuție încă un element, anume faptul că România a semnat în 1975 Actul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare internațională de la Helsinki. printre cele zece principii cunoscute sub numele de Decalogul de la Helsinki remarcăm la punctul 7 următoarele: „respectarea dreptului omului și a libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de gândire, conștiință, religie sau de convingere.” (PGA, Helsinki, p. 32). Așadar, România s-a angajat în mod explicit să respecte aceste drepturi pe care în fapt a continuat să le încalce. În final dorim să precizăm faptul că din punct de vedere al libertății și securității personale lucrurile arătau cu totul diferit în anii 70-80 fată de anii 50 ai secolului XX.
Partajează asta:
Maxima zilei – 3 februarie 2016
Astăzi, fiecare în tinde să se înstrăineze cât mai mult de cei din preajmă, căutând în sine tot ce-i poate da viața din plin, și, cu toate strădaniile lui,nu numai că nu izbutește să priceapă sensul adevărat al vieții, dar până la urmă ajunge la un fel de sinucidere. În loc să se cunoască pe sine și să deslușească rostul său pe lume,rămâne un izolat.
F. M. Dostoievski, Frății Karamazov, vol. I, p. 517
Partajează asta:
Maxima zilei – 2 februarie 2016
Oamenii nu vor izbuti niciodată nici cu ajutorul științei și nici în numele propriilor interese să împartă fără părtinire avutul și drepturile. Fiecare va socoti că are mai puțin decât i se cuvine și va cârti. Și pizmuindu-l pe vecinul său, va încerca să-i vină de hac.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, p. 516
Partajează asta:
Maxima zilei – 1 februarie 2016
Oamenii nu se vor putea înfrăți decât atunci când fiecare dintre ei se va simți cu adevărat frate cu seamănul său.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, p. 516
Partajează asta:
Maxima zilei – 29 ianuarie 2016
Fiecare firicel de iarbă, fiecare gâză, furnică sau albină aurie, deși lipsită de judecată, își cunoaște drumul, mărturisind astfel cereasca taină pe care o împlinește necontenit.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 501
Istorie Evanghelica 