Stelian Tănase: Evreii, Hannah Arendt, Eichmann – o prezentare a filmului Hannah Arendt
Hannah Arendt TRAILER (2013)
Prin intermediul acestui articol, Stelian Tănase realizează o recenzie a filmului Hannah Arendt.
Film “Hahnnah Arendt” e dedicat unuia dintre cei mai importanți gînditori politici din secolul XX și regizat de Margarethe von Trotta, cea mai cunoscută regizoare de film germană. (…)
Povestea este simplă. În 1960 Adolf Eichmann a fost răpit de Mossad la Buenos Aires și dus în Israel să fie judecat pentru crime împotriva umanității. Eichmann a fost unul dintre măcelarii mașinariei ucigașe care urmărise în cadrul așa zisei “Soluții finale”, exterminarea evreilor din Europa. Deja în 1960 Hannah Arendt, refugiată evreică din Germania anilor 30, ajunsă la New York, se impusese în mediile universitare, culturale americane și vest europene. O făcuse mai ales prin cartea sa “Originile totalitarismului”, ca unul dintre cei mai influenți gânditori politici ai epocii. Cum era evreică și militase în tinerețe în mișcarea sionistă, a fost extrem de interesată de proces. Nu s-a mărginit sa citească presa, s-a oferit să meargă la Ierusalim ca să relateze procesul pentru influenta revista The New Yorker. Filmul urmărește aceasta perioadă din viața ei. Hannah Arendt – o vedem la Ierusalim, în sala tribunalului. În întîlnirile cu intelectuali unde comenteaza in contradictoriu adesea impresiile. Apoi se întoarce la New York unde scrie ceea ce va fi cartea sa “Eichmann la Ierusalim”. Cartea a provocat, vedem spre finalul filmului, un imens scandal, mai ales în cercurile evreiești. În Israel, în Europa, în SUA. Se vede părăsită de prieteni.
Subiectul acestei neînțelegeri ține de câteva câteva întrebări – dacă a existat o complicitate a victimelor cu călăii, dacă liderii evreilor au făcut tot ce s-a putut pentru a salva evrei, dacă au existat concesii față de Hitler. Urmărindu-și mai vechile ei idei despre rău și mecanismele lui și având în plus mii de pagini de documente de la procesul lui Eichmann, Hannah Arendt conchide că da, au existat anumite concesii, relații de nemărturisit. Găsim aici problema răului, cum este el posibil, cum se întâmplă. Apoi – care este vinovăția, răspunderea celor care il fac, dar și a celor care îl tolerează, îl acceptă, nu-l condamnă la timp, nu protestează, și îl suferă. Răul sub toate fațetele lui. Ceea ce o impresionase – și avem proba propriei ei biografii – era amploarea răului din Europa anilor 40.
Răul este așadar tema meditațiilor ei și ideea de la care pleacă pentru a explica ce înseamnă Eichman. De unde formula ei extraordinară – banalitatea răului. Pentru ea Eichman nu este un personaj extraordinar, un monstru uman, ci cu un birocrat, un element oarecare dintr-o mașinărie abstractă, statul nazist, inventată totuși de oameni. Această abordare nu a fost înțeleasă de contemporanii ei. Avem martori azi cărțile, eseurile, articolele, conferințele ei apărute după acest episod dramatic. Miezul gândirii este răul, obsesie care a urmărit-o până la moartea ei, petrecută în 1975.
Citește mai departe pe www.stelian-tanase.ro
După cum rezultă din trailer și din articolul lui Stelian Tănase, filmul prezintă biografia politologului Hannah Arendt prin intermediul procesului lui Adolf Eichmann la Ierusalim și a modului în care Hannah Arendt s-a relaționat față de acest caz, modul în care ea a a văzut problema răului.
Cei interesați de subiect pot să urmărească filmul Eichmann la Ierusalim sau să citească cartea cu același nume scrisă de Hannah Arendt.
Filmul este în germană, dar anumite părți sunt sunt în engleză și ebraică
Eichmann in Jerusalem
Noaptea Literaturii Europene 2013 la București

Noaptea Literaturii Europene se intoarce la Bucuresti miercuri, 29 mai 2013, intre orele 19:00 si 23:00, de data aceasta fiecare institut cultural desfasurandu-si activitatea intr-un alt spatiu, care de obicei ar fi inaccesibil publicului larg. Printre spatiile selectate se numara sediul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, La Scena, Turnul Baratiei, sediul Asociatiei Vanatorilor si Pescarilor.
Desfasurata cu sprijinul Programului European Cultura, editia din 2013 invita publicul sa exploreze cat mai multe din aceste spatii, realizandu-si propriul traseu literar.
British Council isi va desfasura activitatea in cadrul Bursei de Valori Bucuresti si propune schimbarea destinatiei spatiului, pentru o seara, in Bursa de Literatura. Vom citi din Jonathan Coe cu actorulAlexander Mustata (Teatrul National Bucuresti, Compania Passpartout) si pregatim, ca de obicei, materiale interactive si premii pentru cititorii de literatura britanica.
Noaptea Literaturii Europene este un proiect cultural sustinut deReteaua Europeana a Institutelor Nationale de Cultura (EUNIC), care porneste de la premisa ca literatura este un instrument creativ care reflecta dialogul intre culturi care impartasesc aceeasi experienta de lectura. Organizata de Centrul Ceh in colaborare cu EUNIC, Noaptea Literaturii ofera o platforma tarilor din Europa pentru a prezenta noile voci literare intr-o modalitate creativa.
Soldaţii din teracotă în cadrul expoziției „Comorile Chinei” la Muzeul Național de Istorie a României

Câţiva soldaţi din teracotă care fac parte din celebra armată îngropată la Xi‘an, în China, vor fi expuşi în România, cu ocazia unei expoziţii de arheologie chineză, care va fi deschisă pe 30 aprilie la Muzeul Naţional de Istorie a României.
Potrivit estimărilor, în cele trei gropi uriaşe s-ar afla, în total, 8.000 de soldaţi, 130 de care şi 520 de cai. Potrivit istoricilor, la construirea întregului complex funerar ar fi lucrat 700.000 de muncitori.
60 de ani de relaţii diplomatice bilaterale
Expoziţia intitulată „Comorile Chinei” va fi cea mai mare realizată de statul chinez în România în peste 60 de ani de relaţii diplomatice. Ea va reuni 101 piese din patrimoniul civilizaţiei chineze, care acoperă o perioadă ce începe cu neoliticul târziu (aproximativ 3.600 î.Hr.) şi se încheie cu secolul al XVIII-lea.
Alături de soldaţii din armata de teracotă vor fi expuse şi obiecte din jad, ceramică pictată, bronz, porţelan sau piatră. Expoziţia va fi organizată în holul MNIR.
Biletele costă 25 de lei pentru adulţi, 15 lei pentru pensionari şi 7 lei pentru elevi, studenţi, persoane cu handicap şi posesori de card Euro26. Expoziţia poate fi vizitată între orele 10-18, în toate zilele săptămânii, mai puţin lunea, când muzeul este închis.
Directorul instituţiei a mai precizat că partea chineză va finanţa transportul şi asigurarea pieselor din China, iar partea română va asigura cheltuielile expunerii obiectelor şi pe cele ale editării catalogului expoziţiei. Expoziţia va putea fi vizitată în perioada aprilie – august 2013.
Festivalului Internațional de Film Transilvania – Apocalipsa pe înţelesul cinefililor
Psihoza sfârşitului lumii, care a însoţit finalul anului 2012, a inspirat secţiunea tematică de anul acesta a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, ce va avea loc în perioada
31 mai – 9 iunie, la Cluj-Napoca, numită „This is the End“ („Acesta e sfârşitul“). Cele 12 filme, care concurează pentru Premiul FIPRESCI, vorbesc pe tonuri diferite despre apocalipse globale sau personale.
„Bătrâneţe, moarte, relaţii aflate pe ultima sută de metri, molime, lumi date peste cap sau care dispar. Voit sau nu, toată tevatura cu sfârşitul lumii din 2012 s-a tradus în diverse obsesii în filmele ultimilor ani, traversate de certitudinea că ceva sau cineva ajunge la capăt de drum. E un filon terminal care merge de la «Melancholia» lui Lars von Trier (foto) până la «Amour» al lui Michael Haneke, de la apocalipsa globală la cea personală. Asta îşi propune să exploreze secţiunea tematică «This is the End»”, spune directorul artistic al TIFF, Mihai Chirilov. „În mod evident, nu e o secţiune foarte optimistă, dar există şi filme care vorbesc despre sfârşit pe un ton mai puţin sumbru”, se arată
într-un comunicat al organizatorilor TIFF. O combinaţie de comedie morbidă şi SF metafizic, în tradiţia „Călăuzei“, de Andrei Tarkovski, „Me Too“ (regia Alexei Balabanov) trimite mai multe personaje, toate jucate de actori non-profesionişti, într-un bizar „turn al fericirii”, de unde nu mai există întoarcere. Filmul a fost proiectat în secţiunea Orizzonti, la Festivalul de la Veneţia. Din competiţia de la Veneţia vine şi „La cinquième saison“ (regia Peter Brosens şi Jessica Woodworth, prezenţi anterior în competiţia TIFF-ului cu „Altiplano“), despre o misterioasă calamitate naturală care dă peste cap viaţa tuturor, undeva în Munţii Ardeni: primăvara refuză să mai vină. Apocalipsa se apropie şi în „El Limpiador“ (regia Adrian Saba), când o molimă ciudată şi devastatoare cuprinde Lima.
Sfârşitul vieţii, sfârşitul iubirii
Cu gândul la sfârşit conduc o bătrână pe ultimul drum, mai lung decât le stă în puteri, sătenii din „Panihida“ (regia Ana Felicia Scutelnicu), un hibrid de ficţiune şi documentar despre ritualurile de înmormântare dintr-un sat basarabean. Decisivă este şi călătoria dură a celor cinci tineri evadaţi din închisoare din „Los Salvajes“ (regia Alejandro Fadel), film selecţionat în Semaine de la Critique, a Festivalului de la Cannes. Fără resurse şi fără repere, cei cinci se întorc unii împotriva celorlalţi. Despre durerea morţii şi puterea imaginaţiei, capabilă să-i menţină în viaţă pe cei dragi, vorbeşte prin trei poveşti diferite „Living“ (regia Vasili Sigarev), un film cu tuşe suprarealiste şi metafizice, proiectat la Rotterdam şi premiat de critică la Festivalul Filmului Central şi Est-European „goEast“.
„My only friend, the end“
O turbulentă poveste de dragoste trăieşte tânărul din „Hors les murs“ (regia David Lambert), care se aruncă cu capul înainte într-o fragilizantă relaţie de dependenţă, iar un cuplu căsătorit se destramă încet în „Lifelong“ (regia Asli Ozge), o radiografie clinică a unei separări, într-un decor elegant şi atent ales, într-un Istanbul atipic filmat. Un eseu fascinant despre moarte, văzută prin ochii unor adolescenţi care rătăcesc împreună printr-o pădure, „Leones“ (regia Jazmín López) aminteşte deopotrivă de Terrence Malick şi Gaspar Noé. Pasionant este şi thailandezul „36“ (regia Nawapol Thamrongrattanarit), un film experimental despre sfârşitul memoriei, distins cu trofeul Festivalului Internaţional de Film de la Pusan.
În selecţia de 12 titluri intră şi două documentare: „Forget Me Not“ (regia David Sieveking), un film cu un subiect dramatic, dar plin de candoare şi umor, despre mama regizorului, bolnavă de Alzheimer, care moare încet şi se decuplează de restul lumii, şi „The Last Black Sea Pirates“ (regia Svetoslav Stoyanov), povestea dispariţiei unei lumi romantice, cea a piraţilor de Marea Neagră.
Drumul Crucii 2013
Imagine copertă România Evanghelică
Traseul pentru anul 2013 este următorul:
Oradea 29 Aprilie 2013
Ora 17.00 Parcul 1 Decembrie
Arad 30 Aprilie 2013
Ora 18.00 Podgoria Catedrala Ortodoxă
Deva 1 Mai 2013
Ora 14.00 Casa de pensii
Hunedoara 1 mai 2013
Ora 18.00 Parcul Tineretului
Brașov 2 Mai 2013
Ora 17.00 Teatrul dramatic
București 3 Mai 2013
Ora 17.30 Centrul Vechi
Deva 6 Mai 2013
Ora 17.00 Piața Mare, Centru
Mai jos o discuție cu Daniel Leș, cel care a interpretat rolul lui Isus, despre ce a însemnat acest proiect
Carul cu boi şi originea imnului Israelului – Hatikva
Public aici un articol preluat de pe platforma contributors.ro scris de Gelu Trandafir. În cadrul acestui articol, autorul demonstrează legătura care există între imnul statului Israel, stat care și-a sărbătorit ieri, 16 aprilie 2013, 65 de ani de la obținerea independenței în anul 1948 și melodiile tradiționale românești care au stat la baza imnului Israelului – Havika.
Imnul statului Israel (Hatikva – Speranţa) ne sună atât de familiar. Şi nu e de mirare, după cum vom vedea mai jos, căci are legătură cu România.
Până atunci – o înălţătoare mărturie despre acest cântec de speranţă înregistrat de un reporter BBC în aprilie 1945 când lagărul Bergen-Belsen a fost eliberat de armata britanică. Reportajul a fost redescoperit în arhive ani mai târziu. „Un cântec al libertăţii”cântat atunci, în aprilie 1945, de puţinii supravieţuitori ai acestui lagăr.
Cel care a compus în 1888 melodia imnului Israelului, Samuel Cohen, s-a născut la Ungheni, în Basarabia.
Samuel Cohen a mărturisit că s-a inspirat din vechi melodii populare româneşti, care circulau în nordul Ardealului:
Cucuruz cu frunza-n sus
Păi, cucuruz cu frunza-n sus, ţucu-i ochii cui l-o pus,
Că l-o pus cu patru boi, ţucu-i ochii amândoi.şi Luncile s-au deşteptat (Cântecul de mai).
Exista pe atunci şi o cunoscută variantă umoristică, intitulată Carul cu boi ori Hăis-Cea.
Pân ce electricitate
Căi ferate şi vapori
Încă nu erau aflate
Mergeau toate fără zori
Căci bătrânii erau moi
Îşi mânau caruri cu boi
De fapt melodia este mult mai veche şi o regăsim sub diferite variante în mai multe regiuni europene.Se numeşte La Mantovana şi a fost compusă la sfârşitul secolului XVI de tenorul Giuseppino del Biado. Pe acastă melodie, cântecul Fuggi, Fuggi, Fuggi da questo cielo s-a răspândit sub diverse forme în Europa, mai ales în Europa centrală şi de est.
Marele compozitor ceh Smetana s-a inspirat din aceasta melodie în cea de-a doua simfonie a lui, Vltava.
În orice caz, Samuel (Shmuel) Cohen, ţăran născut Basarabia cu darul cântării la vioară, unul dintre primii colonişti de la Rishon Le Zion, s-a inspirat din variantele româneşti ale melodiei. În această colonie (Rishon Le Zion – Cel dintâi Sion) a fost intonat pentru prima dată Hatikva, imnul mişcării sioniste care avea să devină imnul statului Israel.
Şi nu numai melodia acestui imn are legătură cu România, ci şi versurile. Prima versiune a textului a fost compusă la Iaşi, în 1877, de către Naftali Herz Imber, poet evreu născut în Galiţia.
Citește mai departe pe contributors.ro
Reportaj Radio Vocea Evangheliei (RVE) de la lansarea cărții Bisericile Creștine Baptiste din România 1948-1965
Materialul de față reprezintă materialul realizat de către Radio Vocea Evangheliei București la evenimentul prilejuit de lansarea cărții mele, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965
Poze de la lansarea evenimentului găsiți AICI si AICI
Albumul Facebook se poate găsi AICI
Duminică, 14 aprilie 2013, de la ora 15.15 Radio Vocea Evangheliei București a redifuza reportajul realizat cu prilejul lansării cărții Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență.
Radio Vocea Evangheliei poate fi recepționat în București pe 94,2 Mhz sau pe internet la adresa rve.ro

















