Arhive categorie: Devoțional

Lucrurile pe care noi le putem învăța din viața lui Nelson Mandela

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

Cei de la BuzzFeed împreună cu CNN au realizat în urmă cu câteva luni un clip despre lucrurile pe care noi le putem învăța din viața lui Nelson Mandela. Ele pot fi grupate într-o serie de principii esențiale:

* Curajul – așa cum el însuși sublinia, „curajul este triumful asupra fricii”

* Multă muncă  – „cu multă muncă vine și progesul”, spunea Mandela
* Convingeri – Convingerea lui că toți oamenii trebuie să fie egali l-a ambiționat să schimbe un întreg sistem. Tocmai de aceea el afirma că „trebuie să te mândrești mereu cu convingerile tale”

* Compasiune – „Trebuie să arăți compasiune tuturor”, sublinia Mandela în discursurile sale

http://www.managerexpress.ro

Publicat în: Devoțional, Puncte de vedere

Pietre de temelie pentru familie. Cristian Mihoc la BCB Betania Brescia

De Marius Silvesan pe | 1 comentariu

Biserica Baptista Betania Brescia l-a avut ca invitat în aceste zile (22-25 noiembrie 2012) pe fratele Cristian Mihoc, pastor la Biserica Baptistă „Betel”, Botoșani.
Pe parcursul perioadei menționate temele mesajelor sale au fost: Familia și Mulțumirea
În data de 22 noiembrie pastorul Cristian Mihoc a avut un mesaj actual despre familie care s-a dorit a fi mai mult un studiu decât o predică. Titlul acestuia a fost: „Pietre de temelie pentru familie” și a avut la bază textul din Geneza 2:18-24.
 Au fost prezentate următoarele  „pietre de temelie” care formează o familie după voia lui Dumnezeu:
FUNDAMENTUL
Fundamentul pe care se bazează familia  este reprezentat de credința în Domnul precum și de legământul nostru cu El
ATRIBUȚIILE
Nu este suficient să ne cunoaștem atribuțiile și responsabilitățile din cadrul familiei, ci  mai ales să fim dornici să le punem în practica. Când ne uităm la responsabilități, fiecare dintre noi să fie gata să le vadă întâi pe ale lui și apoi pe ale partenerului.
MULȚUMIREA
Mulțumirea se învață, nu este ceva cu care ne-am născut. ” … m-am desprins sa fiu mulțumit cu starea în care ma găsesc” Filipeni 4:11.
ÎNTRISTAREA
Să știm să trecem peste întristări, conflicte, precum și peste celelalte lucruri care ne-ar determina să ne mâniem.
LIMBAJUL
Să știm cum să abordam limbajele de comunicare astfel încât relația de familie sa fie îmbunătățită.
INTIMITATEA
Să nu uităm de aspectele  romantice și intime din viața de familie care dacă vor fi dezvoltate vor avea ca rezultat apropierea unul de celalalt.
EVLAVIA
Să căutăm să fim evlavioși. Nu e de ajuns să ne înțelegem, trebuie să fim și evlavioși! Biblia ne vorbește de Anania și Safira, o familie care s-a înțeles de minune dar care a dat la o parte orice evlavie și orice teamă de Domnul, iar consecințele au fost pe măsură. De aceea, înțelegerea trebuie însoțită de evlavie.
Iată și câteva poze realizate cu prilejul acestei seri speciale în care Dumnezeu a fost cel care a vorbit fiecăruia dintre cei prezenți despre pietrele care trebuie să formeze temelia unei familii după voia Sa.
*
 Pastor Ioan Martin, pastor Cristian Mihoc
*
Pastor Ioan Martin
*
Pastor Cristian Mihoc
Informații și fotografii Bogdan Silveșan.
Publicat în: Baptişti, Devoțional, Evanghelici, Reflecții creștine, Religie | Etichetat: , ,

Istoria zilei Black Fryday via Teologeanu

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

Despre Black Friday oamenii spun că a început prin anii ’60 în America și este un eveniment care se repetă an de an în ziua imediat următoare celebrării Zilei Recunoștinței.

Black Friday însă, are o istorie mult mai veche și o semnificație aparte. A fost în istorie o altă zi neagră de vineri, una care a schimbat destinul veșnic al omenirii, una în care am primit nu ceva cu reducere, ci ceva absolut gratuit. Nu ceva de care nu aveam neapărat nevoie, ci ceva fără de care nu Îl putem vedea pe Dumnezeu. O zi de vineri în care noi nu am plătit nimic, dar Cineva a plătit tot. Vinerea aceea a rămas în istorie ca ziua răscumpărării, ziua în care la sfârșitul ei a fost achitată nota de plată, “Şi noi toți am primit din plinătatea Lui, şi har după har”

Vinerea Lui neagră a însemnat mântuirea noastră!

Sursa: http://teologeanu.wordpress.com

Publicat în: Biblie, Devoțional, Religie | Etichetat: , ,

Puterea rugăciunii

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

O femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie.

S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil și l-a întrebat daca nu ar putea să-i dea și ei pe datorie câteva alimente.
I-a explicat cu glas ușor că soțul ei era foarte bolnav și că nu putea munci, și că aveau și sapte copii, care trebuiau hrăniți.
Băcanul, a privit-o de sus și i-a cerut să părăsească imediat magazinul său.
…

Având însa în gând nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:
Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată ce voi putea.
Băcanul însa îi spuse că nu-i poate da pe datorie, pentru că nu are credit deschis la magazinul său.

Lânga tejghea se mai afla înca un client, care a auzit discuția dintre cei doi.
Clientul făcu câțiva pași înainte și îi spuse băcanului că o să acopere el costurile pentru orice are această femeie nevoie pentru familia sa.
Băcanul răspunse parca în sila:
Ai o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie?
Femeia a răspuns: Da, domnule.

Bine, spuse băcanul, atunci pune-o pe cântar și eu o să-ți dau marfa de aceeași greutate cu lista dumitale.
Femeia, ezitând o clipă, cu privirea în jos, băgă mâna în geanta și scoase o bucățica de hârtie pe care scrise ceva în grabă.
Apoi puse cu grija bilețelul pe cântar, cu privirea tot aplecată.
Ochii băcanului și ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia.
Băcanul, privind la cântar, s-a întors ușor către client și îi spuse mormăind: Nu-mi vine să cred!

Clientul a zâmbit, iar băcanul a început să tot pună pe cântar alimente. Cântarul tot nu se echilibra, așa încât acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încaput nimic. Băcanul ședea privind cu dezgust.
În fine, smulse bucățica de hârtie de pe cântar, și o privi cu mare uimire.

Nu era vorba de o listă de cumpărături, ci era o rugăciune, care spunea asa:

“Iubite Doamne, Tu imi cunoști nevoile, așa că eu le pun în mâinile Tale.”
Băcanul îi dădu femeii alimentele și privea în continuare tăcut, înmărmurit.
Femeia îi mulțumi și plecă din magazin.
Numai Dumnezeu știe ce greutate are o rugăciune.

Trimis de Emanuela Gherghiceanu
Publicat în: Devoțional | Etichetat:

Mărturie Silvia Tărniceriu (07.10.2012) – O viață de slujire în 30 de minute

De Marius Silvesan pe | 5 comentarii

Duminică, 7 octombrie 2012, cu prilejul deschiderii festive a anului universitar 2012-2013 a Institutului Teologic Baptist din București la Biserica Creștină Baptistă Golgota din București am avut prilejul și onoarea să ascult o mărturie extraordinară a unui om care a umblat și umblă alături de Dumnezeu.

Am găsit și o scurtă biografie a Silviei Tărniceriu pe care o integrez aici.

I was born and raised in Romania, in the city of Iasi, the North-East part of the country, very close to the former Russian border. Though so close to my neighbor country, I had never seen a Russian person in all my childhood and teenage years.

 Counting as the greatest blessing of my life the fact that I was born and raised in a Christian family, I thought, for a long while, that this will make me a good Christian child. Well, it was not so, as I was soon enrolled in a kindergarten where at that very early age I was brain washed by the communist education. I learned that  believing in God is a crazy idea of some insane people and old grandparents.

 Being the 8th out of a dozen children in the family, I learned to know what humiliation is, being mocked and looked down upon as one of “the repentants’ poor child”.

 In my early “teen’s years”, I had to decide what I believe and why do I believe what I believe, in order to pay the price my Tata said we would have to pay as followers of Christ.

That brought me to the adolescent life when the price became harder to be paid and the world’s temptations more difficult to renounce.

 The decision I took, I will never regret. What I regret is that I didn’t give Him the best of my life at that time. But I am glad that as I grow older and older, He makes Himself more and more known to me, giving me the best of this life and the assurance of the Eternal Life.

http://godknowsministry.com/silvias_biography

Pentru a înțelege mai bine umblarea sa cu Dumnezeu vă invit să vizionați înregistrarea video. Sunt 27 de minute, însă aceste minute înglobează în ele o viață de slujire și misiune.

Publicat în: Comunism, Creștinism, Devoțional, Evanghelici, Istorie, Libertate religioasă, Religie, Video | Etichetat:

Iosua Faur, Nu uitați Evanghelia!

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

English: the beginning of the 1. Epistle to th...

English: the beginning of the 1. Epistle to the Corinthians (Photo credit: Wikipedia)

Fraților, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneți fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba. (1 Cor. 15:1-2)

Oameni buni, Evanghelia îi singurul mesaj pe care nu trebuie să-l uităm. Este mesajul pe care trebuie să ni-l amintim zilnic. Pavel spune asta clar în Corinteni. Pentru că tindem să uităm lucruri, el zice: Fraţilor, vă reamintesc Evanghelia.
Pavel vorbeşte despre Isus, pentru că se pare îl uitau. Dar la fel ca şi corintenii şi noi cădem în acelaşi cerc al uitării. Suntem prinşi gândindu-ne la noi, familia noastră, prietenii noştri sau criticii noştri. Gândindu-ne la atâtea lucruri din viaţa noastră, uităm de Domnul Isus. Nu că nu ştim de El, dar uităm de El.
De asemenea uităm de biserică. Pavel scrie unei bisericii spunând: „Trebuie să vă ajutaţi unii pe ceilalţi, să vă slujiţi, să vă iubiţi, să umblaţi împreună, pentru că nu veţi reuşi pe cont propriu. Ai nevoie ca oamenii lui Dumnezeu să fie cu tine.”
Uităm şi de Biblie. Pentru unii trec zile, săptămâni, luni sau chiar ani fără să citească ceva din Scriptură – cartea pe care Dumnezeu a scris-o. Ne prinde atât de repede entuziasmul pentru alte cărţi, chiar cărţi creştine. Nu-i un lucru rău. Dar dacă citim alte cărţi şi neglijăm ce a scris Dumnezeu, atunci ar putea fi rău.
Pavel vorbeşte şi de păcat. De ce? Simplu. Câteodată uităm că fără credinţa în Cristos, suntem păcătoşi. Asta ne aduce aminte de nevoia zilnică a unui Salvator.
În cele din urmă, pentru că uităm că suntem iertaţi, Pavel va vorbi despre iertarea păcatelor şi viaţa nouă în Cristos. Dacă Dumnezeul Bibliei ne iartă, atunci suntem iertaţi. Aşadar să nu cazi într-o capcană, crezând că ce ai făcut nu poate fi iertat. Nu eşti mai presus de Dumnezeu. Dacă El te iartă în Cristos, atunci eşti iertat. Punct.
Soluţia împotriva uitării este să te întorci întotdeauna la adevăr şi la Domnul Isus. Adu-ţi aminte zilnic că Isus a trăit pentru tine, a murit pentru tine, a înviat din morţi pentru tine. (1 Cor. 15:3-4). Şi El a făcut toate acestea pentru ca tu să ai iertate păcatele din trecut, prezent şi viitor şi să trăieşti o viaţă nouă în El.
Iosua Faur
Publicat în: Devoțional | Etichetat:

Iosua Faur, Închinarea ca și cântec de luptă

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

În tradiţia occidentală, în timp ce se formau liniile de luptă, un ofiţer striga: „Cântăreţii înainte!” Orice armată mărşăluia pe ritmul unui imn, al unei cântări. Soldaţii, marinarii strigau cât puteau de tare acompaniaţi de tot felul de instrumente.
Chiar şi în V.T. vedem că armata lui Iosafat cânta (2 Cron. 20) şi David avea Psalmi de luptă (Ps. 149).
Când creştinii cântă împreună, nu cântă doar pentru că asta a făcut biserica dintotdeauna (1 Cor. 14:26) sau că Dumnezeu ne cere asta (Ps. 96:1). Noi cântăm şi pentru că suntem armata lui Dumnezeu, o armata victorioasă.
Noi suntem beneficiarii victoriei lui Cristos pe cruce, avem promisă viaţă veşnică şi o perspectivă asupra vieţii. Domnul Isus a cântat cu ucenicii înainte să fie răstignit (Marcu 14:26). Cristos ne va învia din morţi şi ne va lua cu Sine într-o Împărăţie veşnică!
Noi sărbătorim şi anticipăm toate acesta în închinarea noastră. De aceea cântăm din toată inima, cât ne ţine gura, având ochii aţintiţi pe răsplată.
Biserica trebuie să-şi pună armura de luptă (Efeseni 6:10-18) şi să cânte ca nişte soldaţi. Cântarea este semnul angajării într-un război care se va da până la sfârşitul veacului.
Atunci când cântăm „Cântaţi toţi de bucurie, Mesia s-a născut!” Satan urlă de mânie „fiindcă ştie că are puţin timp.” (Apoc. 12:12)
Atunci când cântăm „Sfânt e! Sfânt e! Sfânt e Dumnezeu!” demonii se cutremură de frică.
Atunci când cântăm „Măreţul har m-a mântuit pe mine din păcat” forţele iadului tremură la auzul tenorilor care au fost răscumpăraţi de harul lui Dumnezeu.
Dumnezeu se bucură să-i cântăm din toată inima pentru că este un semn al credinţei. Ne identificăm ca fiind parte din armata Lui şi îi jurăm astfel loialitate. Nu contează cât de groaznică este valea umbrei morţii, cât de întunecoasă este noaptea, câte salve de tun se aud în depărtare, armata lui Dumnezeu îşi cântă credinţa în Cristos, Căpetenia care ne conduce la victorie şi pace!
Cântaţi Domnului o cântare nouă,
Iosua

 

 

 

Publicat în: Devoțional, Religie | Etichetat:

Iosua Faur, Fii curajos!

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

În lucrare ai nevoie de curaj.

În 2 Samuel 10, amoniţii şi sirieni se apropiau de Israel. Ioab a împărţit oamenii lui Israel în două armate: una condusă de el, alta condusă de fratele său, Abişai. În v.11 vezi strategia lui: „Tu îi vei lua pe băieţii aceştia, eu pe ceilalţi şi ne vom ajuta unul pe celalalt.” Foarte simplu. Însă v.12 este extraordinar! Ioab spune:

Fii tare, şi să ne arătăm plini de bărbăţie pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi Domnul să facă ce va crede!

Putem citi versetul acesta şi să rămânem uimiţi de eroismul lui Ioab. Ni-l putem imagina pe câmpul de luptă, într-o armură strălucitoare, fiind combinaţia perfectă între Russell Crowe (Gladiatorul) şi Gerard Butler (300). Dar nu asta este ideea.

Curajul lui Ioab se găseşte în ultima parte a versetului: şi Domnul să facă ce va crede! Vă aduceţi aminte de promisiunea făcută de Dumnezeu lui David în 2 Samuel 7? Casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie. (2 Sam. 7:16)

Domnul să facă ce va crede! nu este „que sera, sera” (fie ce-o fi). Domnul să facă ce va crede! îşi are rădăcinile în credincioşia puternică a lui Dumnezeu, că El îşi va împlini promisiunile, indiferent dacă Israel va câştiga sau nu bătălia. Domnul să facă ce va crede! este siguranţa că împărăţia lui David va dăinui veşnic şi că într-o zi va fi un rege pe tronul lui Israel a cărui domnie nu va avea limite şi sfârşit – Regele Isus, Cristosul.

Cred că Ioab cunoştea această promisiune şi aceasta a fost sursa curajului său. De un astfel de curaj avem nevoie: nu un tupeu orb care vine din siguranţa proprie, ci un curaj care curge din siguranţă pe care o ai în Evanghelie şi în credincioşia lui Dumnezeu.

Ce îndoieli ai cu privire la a face ceva pentru Împărăţia lui Cristos? Ce te ţine paralizat? Unde ţi-e curajul în a face lucruri mari pentru Cristos? Care-i riscul pe care ţi-l asumi azi? Pe ce promisiuni te poţi baza şi poţi spune: Domnul să facă ce va crede! ?

Fii curajos,

Iosua

Publicat în: Devoțional | Etichetat:

Daniel Ursaciuc – Ce înseamnă o slujire autentică înaintea lui Dumnezeu

De Marius Silvesan pe | 1 comentariu

Cei care și-au dedicat viața lui Dumnezeu sunt implicați într-o măsură mai mare sau mai mică într-o acțiune de slujire. Slujirea a fost tema centrală a mesajului prin care Dumnezeu a vorbit celor prezenți, duminică, 26 august 2012, în Biserica Baptistă Nădejdea. Mesajul a fost transmis de fratele Daniel Ursaciuc, lider coordonator în Biserica Română Izvorul Vieții din Londra.

Evanghelia după Ioan 12: 1-11
Slujirea autentică

Cum aș putea să-L slujesc pe Dumnezeu în mod autentic?

1. Trebuie să-l primești în viața ta și să-L lași în casa ta.

2. Trebuie să te pregătești pentru slujire

3. Trebuie să dai ce ai mai scump și mai bun

4. Trebuie să te smerești, să fi gata să te cobori ca să poți să slujești

5. Trebuie să-ți dai seama că duhul care era în Iuda Iscarioteanul este în oameni și astăzi

6. Trebuie să ști că Domnu ne ia apărarea

7. Slujirea are mai multe forme dar un singur destinatar, Domnul Isus Hristos

8. Dacă vrei ca slujirea ta să fie autentică trebuie să plătești prețul

O slujire reală nu este una gratis!

Când vom slujii cu adevărat oamenii vor venii să ne vadă, iar dintre aceștia unii ne vor aprecia iar alții ne vor critica. Dar faptul că oamenii vor venii să ne vadă se datorează faptului că în viața noastră a avut loc o transformare reală.

Publicat în: Baptişti, Devoțional | Etichetat: ,

Iosua Faur – Dragostea profetică

De Marius Silvesan pe | Lasă un comentariu

Unul din lucrurile bune pe care le-am trăit a fost dragostea celorlalţi. Dar nu orice fel de dragoste, ci dragostea profetică. Aţi auzi de ea? Aţi trăit-o? Aţi arătat-o? Să ştiţi că există o durere în dragostea profetică. Te doare atunci când profeţii îţi spun că ai păcătuit. Dacă profeţii vorbesc ca să gâdile urechile oamenilor, atunci sunt profeţi falşi. Nu iubesc pe ceilalţi, ci se iubesc pe ei înşişi. Uitaţi cum arăta dragostea profetică în vremurile de demult:
„Prorocii tăi ţi-au prorocit vedenii deşarte şi amăgitoare, nu ţi-au dat pe faţă nelegiuirea, ca să abată astfel robia de la tine.” (Plângerile lui Ieremia 2:14)
Dragostea doreşte să te scape de robia în care eşti. Dar nu spunându-ţi că eşti bine aşa cum eşti. Există o singură cale: Ţi-au dat pe faţă nelegiuirea, ca să abată astfel robia de la tine.
Dacă păcatele ne sunt date pe faţă şi dacă ni le mărturisim având credinţă în Cristos, sângele lui Isus ne va curăţa. (1 Ioan 1:9)
Chemarea profetică de a da pe faţă nelegiuirea nu este uşoară – nici pentru profet, nici pentru oameni. Dar este plină de dragoste. Eu am simţit-o în multe feluri vara aceasta. Multe descoperiri, mustrări, bucurii şi responsabilităţi.
Rugaţi-vă ca Domnul să ridice profeţi în biserica noastră prin care-i scoată pe oameni din robie.
Iosua
Publicat în: Devoțional | Etichetat: