Adrian Cioroianu „eu cred că [perioada anilor 30] a fost cea mai înșelătoare decadă din istoria noastră, în care efectiv mergeam pe sârmă având impresia că mergem pe un bulevard”
Istoricul Adrian Cioroianu vorbește despre perioada anilor ’30 ai secolului XX ca fiind o decadă înșelătoare în care aveam impresia că ne merge bine și trăim, dar noi eram morți.
„Nu voi ascunde că eu, ca român și profesor de Istorie, nu am nici un fel de nostalgie după România anilor ’30 – deși știu că unii intelectuali români cred că a fost cea mai bună perioadă a istoriei noastre. Unii chiar își imaginează că umbla cultura pe străzi, numai pentru că trăiau la noi Cioran, Eliade, P. Țuțea, C-tin Noica, E. Ionescu etc.
Or, eu cred că a fost cea mai înșelătoare decadă din istoria noastră, în care efectiv mergeam pe sârmă având impresia că mergem pe un bulevard. Câteva argumente: 1) aveam un sistem politic tradițional aparent solid, dar în paralel legionarii și comuniștii doreau, fiecare, o altă ordine mondială; 2) aveam aparent o Românie Mare și, totodată, trei vecini direcți care doreau, fiecare, să ne prindă cu spatele la zid și să ne rupă din teritoriu; 3) aveam aliați, teoretic, dar nici un tratat din care să rezulte clar că, dacă ne atacă cineva, atunci o mare putere ne va veni în ajutor. Drept care, logic, atunci când a căzut Franța (1940), a început și atacul vecinilor la România Mare.
Permiteți-mi să vă sugerez că situația de azi, 2019, din aceste puncte de vedere, este cu totul diferită – aș spune că lucrurile sunt mai clare, azi (cu condiția să nu ne auto-sabotăm noi înșine). Desigur, asta nu înseamnă să ne culcăm pe-o ureche: cum spuneam unor elevi mai săptămâna trecută (v. mai sus printre postări), Istoria ne învață că pacea nu se moștenește, ci se construiește de fiecare generație în parte.
Așadar, las altora nostalgia pentru anii ’30 din România secolului trecut – cu speranța că au și argumente realiste, pentru că la idealisme ne pricepem cu toții! 🙂
Fascinația mersului pe sârmă, Opinia unui prof de Istorie (12)
https://www.facebook.com/100008814226504/posts/2024201064550348?sfns=mo
Partajează asta:
Apariții editoriale (55) – Marius Silveșan & Vasile Bel, Rolul lui James Henry Rushbrooke în obținerea libertății religioase pentru credincioșii baptiști din România între anii 1907-1947
Activitatea lui James Henry Rushbrooke (1870‐1947), lider baptist englez, președinte al Alianței Mondiale Baptiste (1939‐1947) în sprijinul credincioșilor baptiști din România este subiectul unei lucrări de istorie a bisericii.
Intitulată Rolul lui James Henry Rushbrooke în obținerea libertății religioase pentru credincioșii baptiști din România între anii 1907-1947, lucrarea a apărut la Editura Risoprint din Cluj Napoca avându-i ca autori pe Vasile Bel și Marius Silveșan.
Așa cum menționăm și aici, lucrarea are 281 de pagini și prezintă, pentru prima dată în limba română într-o astfel de formă, informații despre rolul pe care J. H. Rushbrooke l-a avut în obținerea și păstrarea libertății religioase pentru credincioșii baptiști într-o perioadă tumultuoasă din acest punct de vedere.
Susținerea sa s‐a îndreptat către baptiștii de pe continentul american, Asia, Africa, Europa și implicit spre cei din România, pe parcursul primei părți a secolului XX. De aceea, în calitate de creștini baptiști, dar și ca români, este important să cunoaștem și să apreciem munca asiduă a acestui om al lui Dumnezeu.
Cartea beneficiază de prefață din partea Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș, două studii științifice, postfață și index. Primul studiu științific este realizat de Prof. Univ. Dr. Otniel Bunaciu, iar prin intermediul acestuia autorul prezintă legătura dintre J. H. Rushbrooke, Alianța Mondială Baptistă, baptiștii europeni și Uniunea Baptistă din România. Cel de-al doilea studiu științific este realizat de Lect. Univ. Dr. Teodor Colda care are ca scop prezentarea unor informații biografice despre Rushbrooke și dedicarea acestuia în sprijinirea credincioșilor baptiști din România în perioada interbelică. Postfața a fost scrisă de Dr. Constantin Ghioancă și prezintă ideea de libertate într-un mod inedit și anatagonic.
Grafica coperții a fost realizată de Ruben Ologeanu, fapt pentru care îi suntem multumitori.
În finalul acestei postări se cuvine menționat faptul că lucrarea prezintă informații biografice despre J. H. Rushbrooke, o cronologie succintă cu principalele momente ale vieții și activității publice ale acestuia. Incursiunea istorică este continuată de prezentarea vizitelor realizate în România de J. H. Rushbrooke. De asemenea, sunt prezentate și acțiunile desfășurate între 1907 (anul primei vizite în România) și 1947 (anul morții acestuia) în vederea obținerii și păstrării libertății religioase pentru credincioșii baptiști din România, dar și pentru alte confesiuni religioase minoritare. Cartea constituie un izvor bogat de informații despre evoluția vieții politice și religioase a României după Primul Război Mondial și până la instaurarea deplină a regimului comunist în România (1947). Pentru atingerea acestui obiectiv autorii fac apel la surse surse documentare inedite din arhive și din publicațiile perioadei 1907-1947, atât din România cât și din străinătate.
Cartea costă 20 lei și poate fi achiziționată de la Vasile Bel sau Marius Silveșan.
Partajează asta:
O scrisoare deschisă din 1971. Arestarea lui Constantin Caraman
Un document de arhivă scos la lumină de Emanuel Conțac despre persecuția c redincioșilor evanghelici în comunism și mijloace, modalitati de răspuns, în acest caz este vorba de o scrisoare de protest.
Tot scotocind printre documentele mele privitoare la Cornilescu, am găsit și alte documente, legate de istoria evanghelicilor în comunism.
Mai jos o scrisoare deschisă semnată de lideri religioși care atrăgeau atenția asupra politicilor represive aplicate de statul român comunist.
Documentul menționează arestarea compozitorului Iacob Alecu din Sibiu.
De asemenea, sunt menționați Constantin Caramaon și Victor Răscol.
Partajează asta:
Îmbolnăviţi de o mioară
Teofil Stanciu face aici o recenzie consistentă a cărții Ortodoxia mioriţică. Creştinismul valah, de la gotul Ulfila la evreul Wurmbrand scrisă de Romeo-Valentin Muscă.
Titlu: Ortodoxia mioriţică. Creştinismul valah, de la gotul Ulfila la evreul Wurmbrand
Autor: Romeo-Valentin Muscă
Localitate: Focşani
Editura: Pallas
Anul apariţiei: 2006
Nr. de pagini: 168
ISBN: 978-973-7815-24-8
Preț: 15 RON (?)
Recenzie de Teofil Stanciu
Când am terminat de citit această carte mi-am spus: „Iată un autor trist”. Fiindcă nu cred că poţi fi altfel atunci când, ortodox fiind, credincios adevărat, scrii o carte în care îţi critici propria biserică. Nu o critică a dogmei face autorul, ci una a moravurilor bisericeşti mai recente sau mai împământenite. Nu cred că Romeo-Valentin Muscă şi-a făcut prea mulţi prieteni sus-puşi cu această carte. Dar e conştient că „a critica mioriţismul ca român ortodox înseamnă a te autoexclude dintr-o anumită parte a culturii române” (pag. 57). Sper, de altă parte, că nu va dobândi nici falşi amici în persoana celor care abia aşteaptă încă un ciomag cu care să lovească în religia…
Vezi articolul original 1.690 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
Cum și-a început Dumitru Cornilescu activitatea de traducător al Bibliei
Informații noi din interviul cu Dumitru Cornilescu, de data aceasta despre cum și-a început activitatea de traducător al Bibliei.
Interviul pe care l-am obținut recent aruncă o lumină nouă asupra felului în care a început Cornilescu activitatea de traducere. Cred că am suficiente informații ca să revizuiesc secțiunea despre Ralu Callimachi din volumul care a apărut în 2014 (Cornilescu: Din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi).
Mai jos este transcrierea acestui fragment de interviu. Pentru culoare, am păstrat unele expresii în germană care îi vin primele pe limbă lui Cornilescu. Pentru a face mai ușor de urmărit discuția, am pus între paranteze elementele de context necesare. Uneori relatarea lui Cornilescu e greu de urmărit fiindcă vorbitorul alternează „vocea interioară” cu replici din dialogul pe care l-a avut cu diverse persoane. Acolo unde a fost cazul, am despărțit replicile cu linie de dialog.
Cronologia evenimentelor relatate aici nu mi-e încă foarte clară, fiindcă, din cele spuse de Cornilescu, întâlnirea lui cu prințesa Callimachi trebuie să…
Vezi articolul original 1.116 cuvinte mai mult
Partajează asta:
Cum a încercat patriarhul Miron Cristea să-l salveze pe Dumitru Cornilescu. Fragment dintr-un interviu cu Dumitru Cornilescu, Elveția, 1974
Emanuel Conțac aduce în atenție un aspect interesant și puțin cunoscut, acela al relațiilor dintre Dumitru Cornilescu, traducătorul Bibliei și Patriarhul Miron Cristea. Mai precis, a atitudinii Patriarhului față de Dumitru Cornilescu.
Mi-a ajuns recent în atenție înregistrarea unui interviu pe care Cornilescu l-a dat în 1974, cu un an înainte de a muri.
De fapt, nu e vorba de un interviu în sensul clasic (întrebări pregătite dinainte), ci de o discuție înregistrată de Lidia Truța, soția pastorului Ionel Truța, care a slujit în Biserica Speranța din Arad.
Încă nu am reușit să ascult integral interviul, dar unele informații din această înregistrare sunt noi și ne ajută să înțelegem mai bine contextul în care a plecat Cornilescu din țară.
Conversația a fost înregistrată în Elveția, în casa lui Cornilescu, în jurul unei mese la care participau Ana Cornilescu (soția traducătorului), Luci (?) Moscovici (Hamburg), Lidia și Ionel Truța, Petru Truța (SUA) și Ieremia Hodoroabă (Franța) plus încă o persoană (rămasă neidentificată).
Fiindcă înregistrarea este „tăiată” (operatorul casetofonului pornit sau oprit banda după cum i s-a părut că este important), informațiile nu sunt…
Vezi articolul original 645 de cuvinte mai mult
Istorie Evanghelica 