In Decembrie 2006 Biroul de Presa al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea a publicat un  comunicat. Sa fi fost publicat doar sub presiunea publicării dosarelor preoților si pastorilor, asa cum cerea legea Ticu Dumitrescu? Si s-a renuntat la “deconspirare” pentru ca pastorii nu mai cad sub incidenta directa a legii? Sau tinerii din noul comitet al Uniunii considera ca decizia luata si comunicata de precedentul comitet nu se mai aplica? Cu ce e mai buna noua generatie, decat cea trecuta? Va las sa meditati la aceste intrebari in timp ce citiți comunicatul cu pricina:

“Consiliul de Conducere al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea considera ca deconspirarea dosarelor securitatii este un act de dreptate din care cetatenii romani pot invata ca, mai devreme sau mai tarziu, oricine se va confrunta cu raportul faptelor sale si ca orice lucru facut in ascuns va iesi la lumina, motiv pentru care trebuie sa fim atenti la modul nostru de vietuire.

Desi suntem constienti ca aceasta situatie nu va contribui la consolidarea armoniei sociale, ci dimpotriva, va crea noi bariere si nemultumire, rugam pe Bunul Dumnezeu sa Se indure de poporul nostru si sa ajute mai ales tanara generatie sa invete din lectiile istoriei zbuciumate, sa evite greselile trecutului si sa contribuie la construirea unei societati bazate pe incredere si respect reciproc.

Cei saptesprezece ani care au trecut de la caderea regimului comunist au constituit o perioada suficienta pentru ca aceia care au cedat presiunilor si s-au unit cu fortele raului pentru a denigra si a face rau semenilor nevinovati, sustinand pe cale aceasta dictatura comunista, sa isi manifeste regretul fata de faptele savarsite, marturisindu-le si cerand iertare lui Dumnezeu si celor pe care i-au afectat.

Oamenii care nu se tem de Dumnezeu socotesc ca isi pot rezolva problemele, acoperindu-le si negandu-le. Crestinii insa cred ca orice redesteptare si reforma morala si religioasa incepe cu recunoasterea si marturisirea pacatelor si de aceea sunt datori sa dea un bun exemplu, marturisindu-si slabiciunile si greselile in caz ca au avut vreo forma de colaborare cu politia politica a regimului comunist. O astfel de atitudine se cere mai ales din partea personalului eclesiastic, care este responsabil de restaurarea morala a comunitatilor pe care le deserveste.

Credem ca nici un om nu este capabil sa-i judece pe cei car au cazut in greseala colaborationismului, pentru ca nu cunoaste conditiile in care s-a ajuns la astfel de situatii si presiunile la care acestia au fost supusi inainte de a accepta colaborarea. De aceea, ii incurajam pe toti crestinii sa-i priveasca cu ingaduinta si sa faca tot ce pot pentru recuperarea lor si pentru implinirea Rugaciunii Domnesti, astfel incat dezideratul ‘precum in cer si pe pamant’ sa devina realitate.

Cu toate acestea, socotim ca aceia care vor fi dovediti ca au fost colaboratori nu mai pot sluji in responsabilitati eclesiastice.

Ca oameni ai credintei, ne straduim sa contribuim la realizarea unui climat in care omul sa recapete demnitatea pe care Dumnezeu i-a acordat-o prin creatiune si rascumparare si suntem incredintati ca situatia prezenta de revizuire a trecutului poate fi transformata, prin harul lui Dumnezeu, intr-o ocazie de reconciliere si insanatosire a relatiilor interumane.”

Adventistii si modelul penticostal from Re-membering by remembering7