Maxima zilei – 11 februarie 2016

Cum se poate dezbăra de năravurile sale și unde poate să meargă cel care a căzut rob poftelor sale, de vreme ce s-a obișnuit să-și îndestuleze fără zăbavă atâtea nevoi pe care el însuși le-a scornit ? Ferecat cum este în singurătatea lui, nici nu-i mai pasă de ceilalți. Așa că oamenii au ajuns să agonisească o mulțime de bunuri, în schimb li s-au împuținat bucuriile.
Cu totul deosebit este drumul duhovniciei. Lumea își bate joc când aude de ascultare, de post de rugăciune, și totuși, ele sunt cărările ce duc spre adevărata libertate.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, pp. 536-537.
Maxima zilei – 10 ianuarie 2016

În loc de a cucerii libertatea, oamenii au căzut în robie.
F. M. Dostoievski, Frății Karamazov, vol. I, p. 536
Video : Horia-Roman Patapievici, Partea nevăzută decide totul

Horia – Roman Patapievici într-o discuție la Digi 24 despre cartea Partea nevăzută decide totul
Vezi și
https://alonewithothers.wordpress.com/2016/01/18/astept-sa-oboseasca-nedreptatea/
Maxima zilei – 9 februarie 2016

Unde este adevărul ? (…)
Oamenii vor ști, oare,să-l înțeleagă și să-l prețuiască cum se cuvine, sunt ei în stare să-l recunoască ?
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 527.
Maxima zilei – 7 februarie 2016

Pretutindeni, în ziua de azi, mintea sceptică a omului a început să nu-și mai dea seama că adevărata chezășie a vieții nu poate fi dobândită numai prin străduințele lui, oricât s-ar osteni de unul singur, că pentru asta trebuie să se străduiască împreună, cu puteri unite.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 517.
Maxima zilei – 6 februarie 2016

Omul s-a învățat să nu se mai bizuie decât pe mijloacele lui, și, răzlețindu-se de obște, a ajuns cu timpul să nu mai pună nici o nădejde în ajutorul semenilor, să nu mai creadă în oameni, nici în omenire, să tremure numai de teamă că s-ar putea cumva irosi agoniseala lui și deprinderile pe care le-a câștigat.
F. M. Dostoievski, Frății Karamazov, vol. I, p. 517
Maxima zilei – 5 februarie 2016

În veacul nostru societatea se fărămițează, fiecare om se retrage în sine ca într-o vizuină, se însingurează, se ferește de ceilalți și-și ascunde avutul, ca până la urmă să se înstrăineze cu totul de ei și să-i îndepărteze din preajma lui.
F. M. Dostoievski, Frății Karamazov, vol. I, p. 517
Maxima zilei – 3 februarie 2016

Astăzi, fiecare în tinde să se înstrăineze cât mai mult de cei din preajmă, căutând în sine tot ce-i poate da viața din plin, și, cu toate strădaniile lui,nu numai că nu izbutește să priceapă sensul adevărat al vieții, dar până la urmă ajunge la un fel de sinucidere. În loc să se cunoască pe sine și să deslușească rostul său pe lume,rămâne un izolat.
F. M. Dostoievski, Frății Karamazov, vol. I, p. 517
Maxima zilei – 1 februarie 2016

Oamenii nu se vor putea înfrăți decât atunci când fiecare dintre ei se va simți cu adevărat frate cu seamănul său.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, p. 516
Mihail Neamtu – Civilizatia iubirii – 1
Un discurs extraordinar care vorbește despre o „Civilizație a iubirii”
Domnul Mihail Neamtu, teolog ortodox laic, fost om politic, si mai nou antreprenor, a facut in luna ianuarie a anului 2016 o vizita in California la invitatia domnului Dorin Druhora, pastor penticostal din Los Angeles, unul dinre putinii lideri evanghelici de acolo implicati in dialogul cu ortodoxia. Iata aici prima prelegere sustinuta acolo de Dr. Mihail Neamtu, sub genericul Civilizatia iubirii.











