Maxima zilei – 24 martie 2016

Nu ajunge să dai viaţă unui copil pentru a fi tatăl lui, mai e necesar să şi arăţi că eşti demn de acest nume.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I-II (vol. II), p. 912.
Maxima zilei – 23 martie 2016

«Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri!»
Da, să împlinim noi înşine mai întâi învăţătura lui Hristos şi abia după aceea să cerem acelaşi lucru copiilor noştri. Altfel, nu ne putem numi părinţii, ci duşmanii lor, iar ei nu sunt copiii noştri, ci duşmanii noştri, pe care noi înşine ni i-am făcut vrăjmaşi! «Cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura!» –asta iarăşi nu v-o spun eu, ci cuvântul Evangheliei, care ne învaţă să măsurăm cu aceeaşi măsură de care am avut parte noi. Putem noi, oare, să-i acuzăm pe copii când ne întorc, măsură pentru măsură, ceea ce le-am oferit noi?
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I-II (vol. II), p. 911.
Maxima zilei – 7 martie 2016

Se vorbește despre focul gheenei ca de un lucru cu o existență reală; nu încerc a pătrunde taina aceasta de care mă tem, dar mă gândesc că dacă ar fi cu adevărat așa, păcătoșii cu drept cuvânt s-ar bucura, căci suferința pe care ar încerca-o cu simțurile i-ar face să uite, fie măcar pentru o clipă, suferința morală, care este cu mult mai înfricoșătoare. Și de această din urmă suferință nu pot fi izbăviți, căci ea se află chiar înlăuntrul lor, nicidecum în afară.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 553.
Maxima zilei – 4 martie 2016

Nu te înfricoșa de cei puternici, nici de cei mari, fii înțelept și grijește de păstrează un un chip cuviincios.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 551.
Maxima zilei – 2 martie 2016

El (Dumnezeu Tatăl) a hotărât timpul când Cel fără de istorie să intre în istorie.
Ovidiu Rusnac (25.12.2015)
Maxima zilei – 1 Martie 2016
Atunci când ne este greu să oferim iertarea, trebuie să vedem din nou nevoia noastră personală de a fi iertați prin Isus Cristos.
https://twitter.com/adirusnac/status/704609949436002304?s=09
Dorin Mureșan: Ascultarea fără dragoste e ca fapta fără credință
Ascultarea fără dragoste e ca fapta fără credință. Dragostea garantează ascultarea. Ascultarea nu este garantată de nimic, în afara de dragoste, și fără dragoste, nu garantează nimic. Ascultarea e importantă, însă ea este rezultatul dragostei.














