Arhive etichetă: Gligor Cristea

In memoriam Gligor Cristea (1897-1988)


https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2016/02/07/in-memoriam-gligor-cristea-1897-1988/

Reclame

Persecuția baptiștilor în perioada interbelică. Studiu de caz – sentință de condamnare Gligor Cristea (1924)


Articolul a fost publicat în Revista România Evanghelică, Nr. 4, Septembrie 2015

Anul 1918 a fost unul de mari speranțe atât pentru români în general, cât și pentru creștinii evanghelici (baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie). Aceștia au sperat că odată realizată România Mare autoritățile române le vor prezerva și drepturile pe care aceștia le-au avut înainte. Perioada care a urmat a arătat faptul că autoritățile nu și-au ținut promisiunea dată, cel puțin nu în cazul credincioșilor baptiști cărora li se promisese recunoașterea statutului de cult religios la nivelul întregii țări. Acest lucru nu s-a realizat, recunoașterea statutului a fost numai pentru Transilvania și localitățile limitrofe. O recunoaștere  la nivelul întregii Români Mari s-a realizat în februarie 1940, dar aceasta recunoașterea a durat până în decembrie 1942 când baptiștii alături de creștini după Evanghelie și adventiști aceștia au fost interziși, iar locașurile de cult confiscate. Aceiași soartă au avut-o și penticostalii, dar în 1942 ei erau deja interziși.

În ceea ce privește statutul credincioșilor și al personalului de cult, Biserica Ortodoxă și autoritățile locale sau centrale foloseau termenul de sectanți pentru a-i caracteriza. Din această încadrare putem înțelege mai bine și persecuțiile la adresa baptiștilor în anii 20, 30 ai secolului XX. Documentul de față este doar un exemplu din multitudinea de cazuri care se referă la acest aspect.
Gligor Cristea (07.02.1897-22.09.1988) a fost unul dintre pionierii credinței baptiste în România, fiind pastor la Alba Iulia, în anii ’20, în Dobrogea în anii ’30-’40 şi în Petrila (Valea Jiului), în anii ’50-’80. Conform informațiilor oferite de către Alexa Popovici, în anul  1935, după reîntoarcerea lui Victor Teodosiu în Transilvania, Gligor Cristea a rămas ca păstor al Bisericii baptiste din Grădina, județul Constanța. (Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România 1856-1989, Editura Făclia, Oradea, 2007, p. 457). Gligor Cristea a avut șase copii, iar Daniel Cristea (26.10.1925-27.03.1991) a fost cel mai mare dintre cei șase copii ai lui Gligor Cristea și tatăl a 3 băieți: Emil, Eugen și Alin Cristea. Prin urmare, Gligor Cristea este bunicul lui Alin Cristea, fiind vorba în acest caz de trei generații de baptiști.

gligor-cristea2 (1897-1988) (sursa Alin Cristea)

Gligor Cristea (1897-1988) (sursa Alin Cristea)

Documentul de față este o sentință Sentință din anul 1924 și îl condamna pe numitul Gligor Cristea, baptist din localitatea Almașu Mare la plata unei amenzi de 2oo lei ca pedeapsă, suma totală pe care inculpatul trebuia să o plătească era de 400 lei, deci dublul sumei inițiale.

În motivația acestei sentințe se menționează că aceasta a fost dată în urma denunțului jandarmeriei din Almașul Mare, județul Hunedoara. Cauza, așa cum este menționată în document, face referire la ținerea unor adunări de rugăciune în casa personală, adunări la care au participat persoane de confesiune baptistă, dar și de alte confesiuni fără ca persoana respectivă să fi avut autorizație pentru astfel de întruniri.

Sentință Gligor Cristea (1)

*

Sentință Gligor Cristea (2) Motivare

%d blogeri au apreciat asta: