”Vindecarea prin mărturisire” cazul pastorului Nicky Pop
Vasilică Croitor, a postat pe site-ul său un anunț despre faptul că Pastorul Nicky Pop ,, și-a cerut iertare în fața lui Dumnezeu și a fraților, asumându-și responsabilitatea pentru greșelile sale”. Consider că asumarea greșelilor trecutului și pocăința sunt dezideratele cărții Răscumpărarea Memoriei, fiind un exemplu de ,,vindecare prin mărturisire” de care am scris în cadrul articolului: ,,Cartea aceasta nu trebuia scrisă”. Studenții penticostali despre cartea Răscumpărarea Memoriei
Comunicatul Alianței Române “Assemblies of God” referitor la pastorul Nicky Pop este următorul:
Partajează asta:
,,Cartea aceasta nu trebuia scrisă”. Studenții penticostali despre cartea Răscumpărarea Memoriei
Joi seara am participat la Serbarea Mulțumirii la Capela FTB, prilej de a mă întâlni cu cunoscuți sau mai putini cunoscuți, de a lega noi prietenii, precum și de a schimba opinii cu studenții evanghelici din București. Datorită faptului că printre cei prezenți la această manifestare erau și studenți penticostali la diferite facultăți din București ,am dorit să aflu care este opinia lor despre ceea ce se întâmplă în cultul penticostal. Am fost plăcut surprins de faptul că tinerii nu sunt indiferenți la dezbaterile și zbaterile care au loc în interiorul comunității penticostale din România, precum și de faptul că au auzit de cartea Răscumpărarea Memoriei scrisă de către Vasilică Croitor. Având aceste elemente am dorit să știu care este opinia lor față de carte și informațiile furnizate de către aceasta. Cei cu care am discutat mi-au spus faptul că opiniile exprimate sunt pertinente și argumentate, deplângând totodată starea de lucruri din Biserică, răsturnările de situații și persistența unora în greșelile trecutului. ,,Cartea aceasta nu trebuia scrisă” s-a exprimat un student, pentru că ea dezvăluie greșelile trecutului, păcatele unora dintre cei care ne-au condus destinele în perioada comunistă. Parafrazându-l pe Vasilică Croitor, interlocutorul meu mi-a prezentat o istorie penticostală cu lumini și umbre, care, așa cum militează și autorul cărții, trebuia rezolvată în alt mod, prin asumarea greșelilor trecutului la nivel instituțional și personal. Am dorit să aflu și părerea lui, precum și a prietenului său, despre informațiile cuprinse în carte. Mi s-a răspuns că informațiile sunt reale, iar punctul de vedere al autorului este unul moderat. Cu alte cuvinte, prin scrierea acestei cărți, Vasilică Croitor a dorit să vindece și nu să rănească. Evident așa cum scrie și Ion Zubașcu în prefața editorului, vorbim de o vindecare prin mărturisire.
Partajează asta:
Răspuns față de acuzațiile nefondate ale fiicei lui Trandafir Sandru
Pe data de 1 noiembrie 2010, Daniela Iliev (Sandru) fiica lui Trandafir Sandru mi-a adresat o serie de acuzații nefondate și nedocumentate că răspuns la articolul Intransigență, loialitate și iubire față de patrie la Sandru Trandafir
Daniela Iliev(Sandru) a spus
Dragule Marius Silveșan,
Se pare ca ai dat o mare lovitura scriind cărți despre persoane deja decedate…și de a publica scrisori despre care nu cunoști esența evenimentelor, temerilor , amenințărilor unora ca Victor Răscol asupra tatălui meu…pentru simplu motiv ca era un disident care instiga la discordii în biserica, nu chiar un om a cărui familie împrăștia Biblii, dar care el însuși…nu cunoștea sau nu înfăptuia ce scrie în ea.
Eroi sunt mulți după lupte grele…Oare te crezi un erou?
De ce n-ai publicat toate aceste lucruri acum 20 de ani, după revoluție…ți-au secat buzunarele…și nu știai cum sa faci bani?
Eu numesc aceste josnice proclamații concentrate in paginile acestei carti… a unui diabolic care in loc sa vina cu ceva constructiv la adresa bisericilor penticostale, deraieaza atentia bunilor crestini…intr-o direcție noua: ” hai sa vedem ce s-a întâmplat acum 1000 de ani” . Asta vrea diavolul oameni buni…în loc sa citiți Biblia…citiți nimicuri…
Dacă vreți detalii adevărate….întrebați și familiile celor decedați pe care încercați să-i mânjiți fără rușine și fără conștiința.Thanks for reading!
Față de cele exprimate de către Daniela Iliev (Sandru) îmi exprim următorul punct de vedere:
Autoarea comentariului face o serie de afirmații nefondate fără ca măcar să cunoască pe deplin realitatea și fără o documentare prealabilă.
Punctual răspunsul meu este următorul:
1. Nu am scris cărți despre persoane decedate
2.Documentul publicat vorbește de la sine despre acțiunile lui Sandru Trandafir și modul cum acesta s-a relaționat cu regimul ateist. În altă ordine de idei, tonul articolului meu precum și al comentariilor aferente este unul moderat, fapt pe care nu-l pot afirma și despre scrisul doamnei Daniela Iliev (Sandru). Pentru conformitatea celor afirmate a se vedea următoarele articole relaționate:
a. Intransigență, loialitate și iubire față de patrie la Sandru Trandafir
b. Scrisoarea lui Răscol Victor către Sandru Trandafir p.I
c. Scrisoarea lui Răscol Victor către Sandru Trandafir p.II
d.”Alege plata eternității și a gloriei Mielului” Scrisoarea lui Răscol Victor p.III
3.Nu cred că Victor Răscol a proferat amenințări la adresa lui Trandafir Sandru care era directorul Seminarului Teologic Penticostal, funcție în care a ajuns cu acordul Departamentului Cultelor și al Securității, având ulterior susținerea acestora. Din documentele prezentate nu reiese că Victor Răscol ar fi avut o asemenea atitudine și nici nu cunosc ca Trandafir Sandru, tatăl dumneavoastră să-l fi acuzat de așa ceva. Prin urmare consider că afirmațiile la adresa lui Victor Răscol au o încărcătura lor sentimentală, fapt explicabil într-o anumită măsură dacă ținem cont de relația dintre acesta și Sandru Trandafir și de faptul că autoarea își apără tatăl. Dincolo de sentimentele paterne, afirmațiile trebuiesc probate cu documente și mărturii viabile, nu dintre cele fabricate de cei care trebuiau să creeze ceva pentru a-și justifica activitatea, sau care aveau ca obiect de activitate tocmai crearea unor astfel de documente. Dacă Răscol Victor a fost doar un simplu agitator, pentru ce motiv a fost arestat patru luni și jumătate, când comuniștii promovau asemenea oameni sau cel puțin îi protejau?
4.Nu sunt un erou dar îmi place să scriu despre eroi ai credinței. Cât privește articolele mele, după cum lesne se poate observa, ele nu sunt scrise cu un ton de superioritate și nici nu au scopul a ataca pe cineva. Dezideratul acestui site este acela de a prezenta celor interesați o frântură de istorie evanghelică românească și nu numai dintr-o perspectivă evanghelică.
5.Nu am scris aceste lucruri acum 20 de ani pentru că la vârsta respectivă nu aveam asemenea preocupări și nici formarea necesară. Țin să menționez și faptul, deloc neglijabil, că istoria se scrie pe bază de surse, de documente, scrise sau orale, care trebuie interpretate, coroborate și analizate critic. Pe de altă parte, cu ce drept mă trageți dumneavoastră, doamnă, la răspundere în privința activității mele? Cunoașteți dumneavoastră care erau limitările de acum 20 de ani? Care erau condițiile în care un cercetător al istoriei Bisericii își putea desfășura activitatea, la ce documente avea acces și care erau prejudecățile cu care se confrunta? Cât privește argumentele care au stat la baza cărții Răscumpărarea memoriei, autorul face următoarele afirmații:
Răscumpărarea memoriei nu trebuia scrisă! Normal ar fi fost ca Biserica să treacă la acțiune imediat după ieșirea din comunism. Răscumpărarea memoriei ar fi trebuit să fie consecința unui proces laborios inițiat de Biserică, proces ale cărui rezultate ar fi trebuit să fie publicate într-un raport.
Cartea aceasta nu trebuia scrisă acum! Biserica trebuia să fie cu un pas înaintea societății, oferind un model, arătând calea pentru restaurare. Din nefericire, timp de douăzeci de ani, am constatat cu surprindere că Biserica împrumută tot mai mult retorica societății, amalgamând lucrurile și punându-i laolaltă pe eroi și pe trădători.
Citat din Argument la Răscumpărarea memoriei
6.În privința banilor, pe lângă faptul că afirmația este voit tendențioasă, ca de altfel și tonul general al mesajului, acuzațiile sunt nefondate. Nu am publicat nimic până acum din dorința de câștig iar materialele publicate nu mi-au adus decât un câștig profesional văzut ca o împlinire sufletească și nicidecum unul material. Și apoi, ce rău vedeți dumneavoastră în a-mi câștiga efemera existență prin intermediul scrisului, al muncii mele în urma unei activități de documentare desfășurată în cadrul mai multor instituții de prestigiu din țară și străinătate.
7.În calitatea tatălui dumneavoastră de director al Seminarului se presupune că acesta cunoștea destul de bine Biblia și că o și trăia. În acest sens, una din poruncile Bibliei este aceasta: ,,Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22.6), motiv pentru care așteptam de la dumneavoastră o mai mare atenție în caracterizarea oamenilor și utilizarea expresiei diabolic. Ați citit cartea la care faceți referire înainte de a-l caracteriza astfel pe autorul ei? Presupun că faceți referire la cartea Răscumpărarea memoriei scrisă de Vasilică Croitor. Autorul pe care dumneavoastră îl considerați ,,diabolic” are o atitudine moderată față de tatăl dumneavoastră, Trandafir Sandru, iar dumneavoastră nu-i răspundeți nici măcar cu aceiași monedă. Vă invit să citiți cu atenție cartea pe care o incriminați pentru a deosebi adevărul de minciună. Ca o ultimă precizare la acest punct aș dori să menționez faptul că Vasilică Croitor nu l-a inclus pe Sandru Trandafir în indexul tematic de la sfârșitul cărții.
8.Perioada în care Trandafir Sandru a activat în cadrul Cultului Penticostal este cunoscută în istorie ca perioada contemporana, nefiind nicidecum vorba de o istorie petrecută acum 1000 de ani, sau dvs moșteniți longevitatea primilor oameni?
9. Dacă dumneavoastră aveți documente sau mărturii viabile care să prezinte și alte fațete ale lucrării lui Sandru Trandafir eu sunt dispus să le public pe site-ul Istorie Evanghelică.
Partajează asta:
Vasilică Croitor despre cartea Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985)
Vasilică Croitor, autorul unei lucrări bine documentete despre relația Bisericii Penticostale cu regimul comunist, consideră în cadrul articolului „Afaceri” care nu rămân sub obroc faptul că că istoria merge inevitabil în direcția descoperirii faptelor și deciziilor din trecut, fie bune, fie rele. De aceea, scrie Vasilică Croitor în cadrul articolului menționat
Adevărul nu poate fi ascuns, iar ocultarea sa nu face niciun serviciu cauzei Bisericii. Doar prin asumarea deschisă a greșelilor urmată de pocăință vom putea să încheiem onorabil acest capitol dificil din istoria noastră.
Iată că au început să apară lucrări ale unor cercetători de la CNSAS care abordează tot mai direct situația din cultele neoprotestante. O carte voluminoasă a apărut recent pe tema vizitei evanghelistului american Billy Graham în România. Am prezentat și eu cazul acesta în cartea mea, expunând compromisurile care s-au făcut în culise. Întâmplător am intrat și în posesia cărții scrise de organizația lui Billy Graham, dar și a manuscrisului trimis de organizația sa la autoritățile din România. Cazul este discutat acum pe larg în cartea Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985).
Preluat din articolul „Afaceri” care nu rămân sub obroc apărut pe site-ul Răscumpărarea Memoriei
Partajează asta:
Poziția oficială a Cultului Creștin Penticostal față de cartea Răscumpărarea Memoriei
Răscumpărarea Memoriei este un proiect cu un scop bine definit, acela de răscumpărare a trecutului concretizat în cartea cu același nume lansată în luna septembrie 2010. În opinia autorului a fost nevoie de o abordare istorică dar și teologică sub forma unor dezvăluiri ,,fiindcă ne-am dovedit incapabili în multe domenii: colaboratorilor le-a lipsit puterea de a-și mărturisii greșeala colaborării, celorlați le-a lipsit voința și viziunea de a facilita mărturisirea într-un cadru sănătos, al harului și tuturor laolaltă ne-a lipsit înțelegerea corectă despre adevăr și dreptate, așa cum sunt prezentate acestea în Sfintele Scripturi.” (Vasilică Croitor, Răscumpărarea memoriei, p.XVII). Poziția oficială a reprezentanților Cultului Penticostal față de cartea Răscumpărarea memoriei a fost exprimată prin intermediul unui comunicat publicat în revista Cuvântul Adevărului. Comunicatul, public dealtfel, a fost adus în atenția celor interesați de către Vasilică Croitor, care a promis pe blogul Răscumpărarea Memoriei că va reveni cu comentarii imediat ce timpul îi va permite. Până la o analiză a acestuia de către Vasilică Croitor, documentul a generat în două zile de la afișare peste 110 comentarii. Comunicatul împreună cu informațiile aferente sunt preluate de pe site-ul Răscumpărarea Memoriei.
Partajează asta:
Necesitatea înfiinţării unei comisii care să analizeze impactul pe care comunismul l-a avut asupra formării şi dezvoltării Cultului Penticostal
Comunismul a afectat nu numai viața politică ci și cea socială și religioasă a românilor. Timp de peste patru decenii, comunismul ca și religie politică și-a propus înlocuirea lui Dumnezeu cu sine însuși. În anii 50 Stalin era tătucul nostru, cel căruia trebuia să-i dăm slavă și cinstire. După ce acesta a murit , comuniști au condamnat comportamentul și acțiunile sale. Mitul invincibilității acestuia s-a spulberat. Treptat a apărut o destindere în plan politic care s-a reflectat într-o anumită măsură și în plan religios. Curând însă în România avea să se construiască un alt mit, cel al lui Ceaușescu. La rândul să și acesta solicita să fie slăvit și cinstit, adorat de milioane de oameni așa cum creștinii îl adoră pe Dumnezeu. În 1989, dintr-o dată acest dumnezeu care părea la rândul lui invincibil a căzut. A venit o perioadă de libertate politică și religioasă dar și de reconsiderare a trecutului. Timp de 20 de ani am avut timp să reconstruim ceea ce ni s-a dărâmat în perioada comunistă și să revalorizăm relația cu Dumnezeu. Să ne verificăm fiecare din noi și să vedem dacă suntem pe calea veșniciei, dacă nu să ne întoarcem de unde am căzut și să mergem în direcția corectă. Această verificare, autoanaliză este necesară în toate compartimentele societății și cu atât mai necesară în Biserică, instituția căreia românii îi acordă o încredere sporită. Tocmai de aceea Adunarea Generală a Comunității Regionale Constanța a emis o rezoluție prin care cere înființarea unei comisii la nivelul cultului care să analizeze în mod obiectiv ,,impactul comunismului asupra formării și dezvoltării Cultului Penticostal”.
REZOLUȚIE
Adunarea Generală a Comunităţii Regionale Penticostale Constanţa, întrunită în data de 4 septembrie 2010 la Galaţi, a adoptat următoarea rezoluţie:
Având în vedere faptul că în urmă cu 4 ani CRPC a adresat Congresului Cultului Penticostal o rezoluţie care nu a primit niciun fel de răspuns până în prezent, ne adresăm astăzi din nou Congresului Cultului Penticostal care va avea loc la Bistriţa în 9 noiembrie 2010.
Suntem în punctul în care realităţile istorice făcute publice ne silesc să fim oneşti cu privire la trecutul mişcării penticostale din România în perioada comunistă. Chemăm aşadar Cultul Penticostal din România să analizeze şi să voteze următoarele propuneri:
- Înfiinţarea unei comisii la nivelul cultului care să analizeze impactul pe care comunismul l-a avut asupra formării şi dezvoltării Cultului Penticostal.
- Asumarea trecutului printr-o declaraţie publică, urmată de o pocăinţă publică. Considerăm că declararea unui post la nivel naţional ar fi cea mai bună reacţie imediată faţă de trecutul împovărător.
- Înfiinţarea unei comisii care să analizeze fiecare caz de colaborare cu Securitatea comunistă. Toţi pastorii din Cultul Penticostal să fie obligaţi să depună la această comisie o declaraţie notarială pe proprie răspundere că nu au avut angajament cu Securitatea, nu au dat informaţii la Securitate şi să îşi dea acordul pentru a fi verificaţi la CNSAS, iar rezultatele verificării să fie comunicate acestei comisii. Cei care refuză să facă astfel să îşi piardă dreptul de a sluji în bisericile penticostale.
- Reconsiderarea, în lumina Bibliei, a relaţiilor cu Statul şi implicarea în politică.
- Pentru a face posibilă reformarea instituției Cultului Penticostal și pentru crearea unui mediu sănătos în implementarea acestor măsuri, este necesară limitarea imediată a numărului de mandate în conducerea executivă a Cultului Penticostal la maxim două mandate succesive. Totodată, propunem ca fiecare dintre candidații desemnați la funcțiile executive la nivel central să prezinte în data alegerilor viziunea pe care o are pentru Cultul Penticostal.
Adoptată în Adunarea Generală a Comunităţii Regionale Penticostale Constanţa, la 4 septembrie 2010, în Galați.
Partajează asta:
Poziția Bisericilor Române Penticostale din SUA şi Canada față de colaborarea personalului de cult cu fosta Securitate
Acest comunicat este o reacție la dezvăluirile realizate de către Vasilică Croitor prin intermediul cărții Răscumpărarea memoriei. Consider faptul că acest comunicat este unul obiectiv iar propunerile sale pot fi luate ca exemplu de către toate cultele religioase din România.
Stimaţi participanţi la cea de a 42-a Convenţie a Bisericilor Române Penticostale din Statele Unite şi Canada, fraţi şi surori în Domnul Isus,
Transmitem următorul Comunicat din partea Consiliului Pastoral al Conventiei, format din semnatarii: Teodor Luca, Ioan Filip, Florian Mudura si Ionel Popa de la Assemblies of God; Lazăr Gog, Florin Cîmpean, Moise Gaode, Ioan Buia si Vasile Floare de la Church of God; Cornel Avram, Cristian Ionescu, Ioan Prunean, Pavel Pop, Simion Timbuc si Petru Lascău de la Uniunea Penticostală Română:
În urma dezvăluirii unor informatii cu privire la istoria miscării penticostale din România în perioada comunismului, toti păstorii care fac parte din această Conventie sunt chemati să semneze următoarea Declaraţie:
CONVENTIA BISERICILOR PENTICOSTALE ROMÂNE DIN SUA SI CANADA 3-5 SEPTEMBRIE, 2010
Atlanta, Georgia
DECLARATIESubsemnatul ___________________________________, declar în fata lui Dumnezeu si constient de consecintele pe care această declaratie le va avea asupra reputatiei mele de slujitor al Evangheliei si a eternitătii mele, că
– Nu am semnat niciodată un document de angajare la colaborare cu securitatea comunistă; (initiale _____)
– Nu am participat niciodată la întruniri prin care în mod deliberat să îmi aduc aportul la actiuni dirijate de securitatea comunistă prin care interesele bisericii erau subminate; (initiale _____)
– Nu am vândut niciodată un frate de credintă sau o persoană prin declaratii scrise, înregistrate sau verbale către securitatea comunistă. (initiale _____)De asemenea, mă angajez că voi descuraja si împiedica afirmarea si slujirea în sfera mea de autoritate a acelor persoane care sunt si vor fi dovedite ca fiind colaboratori ai securitătii comuniste. (initiale _____) Pentru ca declaratia mea să poată fi validată în mod independent, autorizez Consiliul Pastoral al Conventiei să obtină de la CNSAS confirmarea că nu figurez ca fost colaborator în arhivele acestei institutii. (initiale _____)
SEMNĂTURA DATA
Partajează asta:
Rascumpararea memoriei- un proiect despre curaj și înfrangere în mass media romanească.
Cartea Răscumpărarea memoriei a fost lansată oficial marți 7 septembrie 2010 la sediul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Cu ocazia acestui eveniment au participat și reprezentanți ai mass mediei românești, care au prezentat evenimentul prin evidențierea faptului că reprezentanții cultelor din România nu a au fost imuni la fenomenul colaboraționist.
Evenimentul zilei, publică sub semnătura ziaristei Mirela Corlățan, articolul Penticostalii își arată frații colaboratori. În cadrul acestui după cum denotă și titlul accentul cade pe fenomenul colaboraționist evidențiindu-se faptul că ,,toți cei care au fost la conducerea cultului de la autorizarea sa în 1948 până în 1994 au fost, fără excepție, colaboratori ai Securității”. Președinții Cultului Penticostal la care se referă articolul au fost următorii: Gheorghe Baradin 1945-1950 1951-1962, Pavel Bochian 1962-1987, 1987-1990, Emil Bulgăr 1990-1994. Metodele prin care Securitatea impunea oameni fideli în posturile chei în cadrul cultelor au fost diverse. Aceasta s-a folosit în principal de oferirea unor favoruri sau de șantaj. Spre deosebire de Cultul Baptist care pe parcursul perioadei comuniste a avut mai mulți președinți și căruia în anumite limite, strict controlate i s-a permis totuși organizarea de alegeri, în cadrul Cultului Penticostal acest lucru nu a fost posibil. De remarcat și faptul că articolul menționat a generat peste 70 de comentarii. De remarcat și faptul că unii utilizatori își asumă o identitate falsă, cum este cazul celui care scrie sub numele lui Dănuț Mănăstireanu.
9 septembrie, 09:35. Dănuț ManastireanuIn spatele cărții sunt mai multe persoane care au pus la cale de multa vreme discreditarea personajului Pop Nicky și detronarea lui din funcția de pastor. Croitoru este doar o unealta prin care adevărații autori morali din America stau bine mersi și râd în barba. Mai pot dormi oare liniștiți noaptea, Croitoru și toți trădătorii ăștia ?
Falsul este sesizat de către Alexandra Baciu care scrie următoarele:
9 septembrie, 10:16. Alexandra BaciuAcest comentariu nu este scris de Dl. Danut Manastireanu. Încetați cu acest tip de manifestare tipic comunist, nu faceți decât să demonstrați incapacitatea de adaptare într-o societate liberă
Am menționat faptul că este un fals deoarece îl cunosc personal pe Dănuț Mănăstireanu și știu că nu se pretează la astfel de acțiuni. Fiind un om cu coloană verticală și prieten cu pastorul Vasilică Croitor, i-ar fi spus acestuia observațiile sale și le-ar fi menționat pe blogul său asumându-și pe deplin identitatea poziției. Un alt argument care demonstrează o neconcordanță între cele afirmate în comentariul respectiv și Dănuț Mănăstireanu este acela că blogul Persona, ,,un blog cu integritate” după cum îl numește autorul a popularizat proiectul Răscumpărarea memoriei, împărtășind totodată opiniile autorului. Trecând peste acest incident este de remarcat faptul că acest proiect a generat o dezbatere în rândul cititorilor ziarului Evenimentul Zilei. Sperăm ca acesta să nu fie singular.
Remarcăm și faptul că blogosfera evanghelică a mediatizat la rândul său acest proiect așa cum arată google.
Radio România Actualități a realizat un reportaj audio unde se vorbește de faptul că ,,lideri marcanți ai Cultului penticostal au colaborat cu Securitatea” concluzie care se desprinde din cartea pastorului penticostal Vasilică Croitor. In cadrul acestui reportaj se regăsesc și interviuri cu autorul cărții Răscumpărarea memoriei. Istoria Cultului penticostal în perioada comunistă, pastorul Vasilică Croitor, cu John Tipei rectorul Institutului Teologic Penticostal din București care a prefațat cartea, precum și cu istoricul Cristian Vasile de la Institutul de istorie Nicolae Iorga acre s-a ocupat la rândul său de relațiile stat biserică în România comunistă cu precădere în cadrul Bisericii Greco Catolice. Concluziile care se desprind din acest proiect fac referire la faptul că demersul pastorului Vasilică Croitor este un exemplu de abordare a problemelor colaboraționiste, fiind de dorit ca și alte culte să-și clarifice trecutul.
Partajează asta:
Răscumpărarea memoriei, o invitație deschisă
Partajează asta:
Penticostalii și deconspirarea
Penticostalii și deconspirarea reprezintă o cugetare personală asupra modului cum au înțeles ei că trebuie rezolvată această poblemă spinoasă a trădării și desconspirării trădătorilor.
Urmarind o parte din mesajul pastorului Petrică Lascău despre cartea Răscumpararea Memoriei observ că atitudinea penticostalilor față de problema deconspirării este diferita de cea cu care ne-am obișnuit în dezbaterile din mediul evanghelic românesc. După cum relevă și comentariile la postarea Intransigență, loialitate și iubire față de patrie la Sandru Trandafir [patria socialistă după cum se exprima cineva], penticostalii sunt mai deschiși față de această problemă a trădării despre care știau ceva și acum li se prezinta adevarul în totalitate. În fapt o parte a realităților perioadei comuniste, pentru că adevarul în totalitate nu poate fi prezentat docamdată. Remarc totuși această deschidere spre dialog din dorința de a rezolva problema trădării și colaborării într-un mod ,,onorabil”. Și ce poate fi mai onorabil decat adevărul? În ceea ce-l priveste pe ,,Iuda fățarnicul” discuția din punctul meu de vedere este una complexă cu două direcții principale. Prima directie se refră la faptul că marea majoritate a oamenilor consideră acțiunea lui de semnare a unui angajament cu Securitatea, nerespectarea lui și inducerea instituției în eroare ca una pozitivă, meritorie, dorindu-și să fi existat mai mulți ca el. Cea de a doua direcție pleacă de la constatarea că astfel de oameni nu au fost acceptati nici de Securitate, nici de frățietate. Ei au considerat că aliindu-se cu dușmanul, după cum se exprima Vasilică într-o postare, pot face un bine lucrarii lui Dumnezeu, însă au fost confruntați cu conțsecințele postulate de o maximă care spune ,,iubesc trădarea dar urăsc pe trădători”. Consider că nu este greșit să mă refer la cei care au trădat cu bună știință cât și la cei care și-au dat seama de faptul că trădarea de frați este un păcat grav, ca fiind persoane care au acționat după principiul ,,scopului care scuză mijloacele”.
Mesajul pastorului Petrică Lascău despre cartea Răscumpararea Memoriei poate fi urmărit aici.
Istorie Evanghelica 