La mulți ani, Peter Rong (01.01.2017) !

Peter Rong la BCB Nădejdea Foto: Marius Silveșan
*

Peter Rong și Ruben Ologeanu la BCB Nădejdea București (2016) – Foto: Marius Silveșan

Peter Rong Markur. Foto Marius Silveșan
*

Peter Rong Markur. Foto Marius Silveșan
*
Peter Rong Markur. Foto Marius Silveșan
*

Peter Rong la amvonul Bisericii Nadejdea. Foto: Marius Silveșan
http://www.facebook.com/peter.makur
Peter Rong este pastor al Bisericii Baptiste Spiritual Revival din București.
Peter Rong – Predică la BCB Nădejdea București (2016)
La mulți ani, Emanuel Dejeu !

Foto: http://harul-tm.ro

Emanuel Dejeu la serbarea mulțumirii – BCB Deo Gloria București, noiembrie 2015. Foto: Marius Silveșan

Emanuel&Traian Dejeu (sept 2012). Foto: Marius Silveșan

Emanuel Dejeu&Talida Tolnai la Concertul de Crăciun al Corului BCB Sfânta Treime București (dec 2012). Foto Marius Silveșan
Emanuel Dejeu este absolvent al Institutului Teologic Baptist din București. A fost pastor al Bisericii Creștine Baptiste Sfânta Treime din București alături de Vasile Alexandru Taloș, Cornel Boingeanu, Octavian Baban, iar în prezent este pastor al Bisericii Baptiste Deo Gloria din București.
Despre lucrurile importante din viața sa, Emanuel a scris în anul 2009 următoarele:
„2 ianuarie 1974
“Era o zi ca și aceasta”, spune tatăl meu, cu vocea tremurândă-i de emoție în aceasta zi când m-a sunat să mă felicite. Mi-a confirmat încă o dată: “mama-ta s-a dus cu bicicleta să te nască…” Sunt 35 de ani trecuți deja. Pentru toți acești ani îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru persoanele speciale din viața mea:
– părintii mei. Cei de care Dumnezeu s-a folosit ca să vin pe lume. Îi voi cinsti întotdeauna
– soția mea. Ajutorul de care tot El mi-a făcut parte. O voi iubi întotdeauna
– Biserica. Domnul mi-a făcut onoarea să pot lucra în cea mai importanta instituție de pe pământ. O voi sluji întotdeauna
– prietenii mei. Ei îmi fac viata frumoasa, cu ei vorbesc. Îi voi prețui întotdeauna
– liderii mei. Celor ce și-au lăsat într-un fel amprenta asupra mea de-a lungul timpului. Le port respect pentru totdeauna.
Iar Domnului, care m-a adus în ființa, care m-a atras la El, m-a făcut să-L cunosc, m-a copleșit cu dragostea Lui… Lui îi datorez totul. TOTUL!”
http://www.dju.ro/blog/2009/01/02/2-ianuarie-1974/ via http://romaniaevanghelica.wordpress.com
Emanuel Dejeu, Doctrina mulțumirii
Echipa de închinare a BCB „Sfânta Treime București” din anul 2000, Sfânt ești, Sfânt ești
30 de ani de la demolarea forțată a Bisericii Creștine Baptiste NĂDEJDEA făcută de organele represive comuniste (1985-2015) – update
Acest articol este un update al celui despre demolarea locașului de cult al Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” din București în ziua de Rusalii 1985.

Anul acesta (2015) de Rusalii se împlinesc 30 de ani de la demolarea locașului de închinare al Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” din București al cărui pastor la momentul respectiv era Buni Cocar.
Biserica Baptistă „Nădejdea sau Biserica Baptistă Giulești, cum este cunoscută aceasta, este situată în cartierul bucureștean Giulești pe strada Luduș, Nr. 4. Conform informațiilor prezentate de către Ioan Bunaciu în cartea Istoria Bisericilor Creștine Baptiste din România, Biserica a luat ființă ca un punct misionar al Bisericii Baptiste din cartierul Ferentari. Actuala Biserică Baptistă Providența. Conform informațiilor oferite de Alexa Popovici, biserica a fost fondată în anul 1933 de către Țopa Ioan care fusese trimis de Biserica Baptistă din Ferentari pentru a stabili în cartierul Giulești o filială a Bisericii din Ferentari (Bunaciu, Istoria bisericilor baptiste, p. 124). Inaugurarea casei de rugăciune și oficierea primului serviciu divin în ea a avut loc la data de 15 septembrie 1933. (Dumitru Lungu, Mircea Bulatov, 1933-2013 Nădejdea în Dumnezeu: 80 de ani de lumină creștină la margine de București, p. 20). Pe parcursul anilor Biserica Baptistă din Giulești a cunoscut o oarecare dezvoltare, astfel că în anul 1961, după arondarea bisericilor – vezi detalii în Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965) – sub pastorația lui Constantin Bălgrădeanu biserica ajunsese la 180 de membrii (Bunaciu, Istoria bisericilor baptiste, p. 125). La cutremurul din 4 martie 1977 biserica a suferit unele pagube materiale, iar credincioșii s-au întâlnit o vreme în Capela Seminarului Teologic Baptist de pe strada Berzei, Nr. 29. Între timp enoriașii au reușit să facă unele reparații minore și să se mute în locașul lor de închinare din strada Luduș. În anul 1980 a fost ales ca pastor al Bisericii, Buni Cocar, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București (1978). Ioan Bunaciu menționează că „acesta a folosit în închinare practici carismatice, iar rezultatul a fost că s-au atașat de biserică mulți credincioși din alte biserici, mai ales din cele penticostale. Biserica a ajuns astfel să numere aproximativ 250 de membrii.” (Bunaciu, Istoria bisericilor baptiste, p. 125). Acesta este contextul pentru care era nevoie de extinderea locașului de cult. Referitor la necesitatea unui astfel de demers nu există puncte de vedere divergente, ci numai în ceea ce privește modul de realizare și obiectivele care au stat în spatele deciziei pastorului Buni Cocar.
O primă poziție este exprimată de pastorii Ioan Bunaciu și Vasile Talpoș, ambii evidențiind faptul că ceea ce s-a realizat putea pune în pericol viețile oamenilor.
Iată ce spune Ioan Bunaciu:
Buni Cocar „a început construcția unei clădiri noi și mari peste vechea clădire a bisericii, a turnat stâlpi de beton, iar peste ei a turnat cupola și a început să zidească. În acel moment au intervenit în forță autoritățile, deși Uniunea Baptistă l-a apărat și a insistat ca biserica să fie mărită. S-a făcut atunci analiza tehnică a lucrărilor, a stâlpilor, mai ales, și concluzia a fost că aceștia nu erau în măsură să susțină greutatea acoperișului, astfel că imobilul era în pericol să se prăbușească. Dându-se ordinul de demolare, Cocar a întrevăzut dintr-o dată prilejul de a obține statutul de prigonit. (…) S- a adeverit curând că stâlpii s-ar fi putut prăbușii oricând.
După plecarea lui Buni Cocar în anul 1986 pastoratul bisericii a fost preluat de fratele Talpoș Vasile.”
Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, p. 126.
Vasile Talpoș menționează și el că stâlpii de susținere erau slabi
„Deși am pledat în fața celor șapte sau opt reprezentanți ai Primăriei timp de două ore să renunțe la planul demolării ei au venit cu contra argumente afirmând că acea clădire nu era construită după un plan și nici executată conform regulilor de construcții. (…) Din nefericire, când s-a demolat complet clădirea, în vederea realizării noii construcții, am constat că aveau dreptate.” Referire la anul 1993 când s-a început noua construcție.
Mărturie Vasile Talpoș în Dumitru Lungu, Mircea Bulatov, 1933-2013. Nădejdea în Dumnezeu, p. 122
Aspectele menționate mai sus amintesc, dincolo de aspectele tehnice, momentele de tensiune și persecuție prin care au trecut membrii Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” din București.
Iată și mărturia pastorului Buni Cocar despre necesitatea extinderii locașului de cult și împrejurările care au dus la demolarea locașului de cult.
„În fiecare an am extins casa de rugăciune, dar cu toate aceste remodelări n-am avut un singur serviciu în care să nu stea oamenii în picioare. Era o lucrare a Duhului Sfânt în mijlocul nostru și noi încercam să oferim condiții cât mai bune pentru toți cei interesați să participe la slujbe.
Singura cale era să amenajăm casa pe care o aveam , s-o extindem puțin chiar. Am propus asta și frații mei de credință s-au dedicat construcțiilor și renovărilor. Ne-am bucurat să facem lucrarea, fiindcă simțeam că odată cu renovarea casei deveneam și noi puțin mai noi, mai ”renovați”. Din nefericire, extinderile le-am făcut mereu fără nici o aprobare de la cei în drept. Nu se dădeau și noi ne-am asumat riscul, construind fără avizul puternicilor zilei și nopții. După fiecare mărire constatam că trebuie să facem o alta.”
Buni Cocar, Și tata a plâns, pp. 191-192
Prin acest scurt istoric și prezentare a evoluției Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea am ajuns și la momentul 1985.
Iată ce menționează Buni Cocar despre factorul declanșator a demolării Bisericii:
„Autoritățile statului au ”înghițit” aceste remodelări până la cea din 1985, când președintele Ceaușescu, în căutare de un loc potrivit pentru portul București la Dunăre (vroia să aducă Dunărea la București și tocmai în Giulești Sârbi), a observat o clădire neobișnuită în zona Pieții Giulești. Necunoscând-o l-a întrebat pe primarul Capitalei, Gheorghe Pană: „Faci aici Piața Pantelimon, Gheorghe?
Primarul Pană era în completă necunoștință de cauză și a promis cercetări. A doua zi primarul Pană (…) și cu el zeci și zeci de oameni ai regimului, primari de sector, secretari de partid, securiști, polițiști și oameni de ordine au venit la biserică. (…)
Tovarășii ne-au lovit în numele lui Marx sau Ceaușescu, convinși că sunt îndreptățiți să acționeze cum au făcut-o.”
Buni Cocar, Și tata a plâns, pp. 192-194
Înainte de a lăsa mărturia unui martor ocular să relateze cele ce s-au întâmplat în ziua de Rusalii a anului 1985 se cuvin făcute câteva precizării referitoare la mărturia pastorului Buni Cocar. Astfel, pot să confirm faptul că în anii 80 președintele Nicolae Ceaușescu a vizitat și zona Pieței Giulești, fiind copil nu am reținut anul când a avut loc această vizită, dar evident că era un eveniment pentru noi să fim vizitați de președintele țării. În ceea ce privește faptul că Ceaușescu dorea să realizeze un port în zona Bucureștiului informația este reală, Ceaușescu avea acest vis de a aduce Dunărea la București, dar cred că pastorul Buni Cocar este sarcastic atunci când afirmă că Ceaușescu dorea să realizeze acest lucru în zona Giulești Sârbi. Nu intru acum în detalii despre acest aspect, însă se știe că portul se dorea realizat pe râul Argeș. Ceea ce este relevant în acest caz are de-a face cu modul abuziv în care a fost dărâmat locașul de cult al unei bisericii recunoscută de către autorități. Mai sunt lucruri de spus și mărturii de adus referitoare la acest eveniment dramatic care a schimbat viața unora dintre credincioși, dar deocamdată la mărturia fratelui Mircea Bulatov, unul dintre martorii acelor evenimente, s-a relateze prin intermediul unui material comemorativ ce are la bază experiența, documente de arhivă, dar și a unele mărturii orale.
Din atașament puteți descărca un scurt material, însoțit de imagini, cu descrierea acelor tulburătoare evenimente.
Pentru o înțelegere și mai profundă a grozăviilor de atunci urmăriți fragmente din mărturia lui COJOCĂRESCU ION subinginerul constructor și în același timp diacon al bisericii NĂDEJDEA în 1985, folosind următoarele linkuri:
Partea 1 COJOCARESCU ION Întrebări și acuzații
[https://www.youtube.com/watch?v=p4DN8yQMu0A&feature=youtu.be[/embed]
Foto: Orchestra „Harfa lui David” din Lugoj (1948)
Imagine cu orchestra din anul 1948
Rândul întâi: Gheorghe Rădulescu, Marta Nistoran, Nicu Mocuța, Puiu Crișan, Ana Tablă, Gheorghe Țepeș, Gheorghe Vasion
Rândul din mijloc: Lidia Țepeș, Aurica Rădulescu (Mocuța), Ana Luminosu (Vereș), Maria Nistoran
Rândul din spate: Iosif Rafila, Pele Trandafir, Cornel Rădulescu, Lenuța Murariu (Ioescu), Ana Țepeș (Lupulescu), Ana Stanciu (Ungureanu)
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1071612769554042&substory_index=0&id=949880548393932
Iată și un scurt istoric pe care l-am găsit prezentat sub titlul:
Curiozități despre activitatea orchestrală
• Orchestra “Harfa lui David” a luat ființă în data de 10 septembrie 1946 la iniţiativa renumitului dirijor şi compozitor baptist Titi Adorian
• între 1949-1956 cel mai strălucit elev al muzicianului Titi Adorian, Puiu Crișan, a dirijat orchestra copiilor
• între 1949-1956 orchestra a fost dirijată de diferiți tineri ai bisericii, fratele Titi Adorian mutându-se la București
• între 1956-1960 orchestra a fost condusã de fraţii Gheorghe Rãdulescu și Ioan Bosa
• între 1960-1962 orchestra a cântat doar cu ocazia unor sărbători
• în 1962 orchestra se reorganizează sub conducerea muzicală a dirijorului Nistor Toșitiu, care pleacã în veșnicie în anul 1974
• în 1975 orchestra este preluată de către fratele Gheorghe Rădulescu care reorganizează compartimentele și introduce instrumente noi
• în 1978, la invitația profesorului dr. Ioan Bunaciu, orchestra cântă în București, iar în 1979, la inițiativa sorei Florica Didraga, orchestra vizitează 14 biserici în 10 zile, într-un turneu ce a însumat peste 2000 km
• în 1976 și 1986, în colaborare cu câțiva credincioși din Timișoara: Ioan Bosa, Nelu Ardelean, Ovidiu Manole, Doru Racovicean și Mihai Racovicean, orchestra organizează jubileele de 30 și 40 de ani
• în anul 1987, alături de fratele Gheorghe Rãdulescu, dirijor al orchestrei este numit fratele Marius Lăzărescu, care conduce orchestra și astăzi
• în anul 1993 fratele Gheorghe Rădulescu pleacă în veșnicie
• din anul 1998 începe colaborarea cu profesorul timișorean Ovidiu Manole
• în 29 septembrie 1996 orchestra a aniversat 50 de ani de existență, la acest eveniment fiind prezenți, alături de musafiri din străinătate și domnii Marius Martinescu, primarul orașului Lugoj și Remus Tașcău, dirijorul corului “Ion Vidu”
• în anul 2002 la inițiativa fraților Claudiu Murariu și Otniel Didraga se înființează orchestra de copii
• în anul 2002 sub coordonarea pastorului Ionel Tuțac orchestra organizeazã un turneu de 10 zile în 10 biserici
• în anul 2005, sub coordonarea pastorului David Nicola orchestra organizeazã un turneu la Viena, iar în 2006 la Nurnberg
• în data de 15 octombrie 2006 orchestra aniverseazã 60 de ani de existență, alături de păstorii bisericii fiind prezenți: Petru Andea – deputat, Ioan Gârboni – directorul Filarmonicii din Timișoara, Ciprian Cipu – directorul Centrului de Culturã și Arte și Alexandru Mesian – episcop greco-catolic
• în anul 2008, sub coordonarea pastorului Teofil Ciortuz, orchestra organizează un turneu în ţară
• în anul 2008, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la înființarea statului Israel, orchestra bisericii a susținut un concert sub bagheta maestrului Ladislau Roth, celebru compozitor și dirijor evreu
• în anul 2009, sub coordonarea pastorului Teofil Ciortuz, orchestra mică organizează un turneu în Delta Dunării
• în 18 octombrie 2009 orchestra bisericii a cântat la Sala Olimpia din Timişoara cu prilejul aniversǎrii celor 400 de ani de mǎrturie baptistǎ în Europa
• în iunie 2014 orchestra a cântat la Krems, Austria
• în decursul anilor orchestra a cântat în biserici baptiste din: București, Brăila, Sibiu, Piatra Neamț, Brașov, Cluj Napoca, Oradea, Arad, Reșița, Timișoara, Constanța
• în ultimii ani fratele Mihai Racolțea, prim-violoncelist al Filarmonicii din Timișoara, s-a ocupat de pregãtirea viitorilor orchestranți
• în decursul anilor au cântat în orchestra Bisericii nume care acum sunt celebre în domeiul muzical: Dan Patacã, Sorin Țepeș, Emanuel Azgur, Cosmin Căprariu, Adriana Rădulescu (Pop), Adriana Sârbu, Diana Farcaș (Chirilă), Aura Avram (Twarowska), Mirela Lăzărescu (Zafiri), Dan Indricău, Liviu Indricau.
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=972993949415925&id=949880548393932
1000 de biserici baptiste închise
În cadrul unui articol din ziarul Times din 5 iulie 1962 (?), prilejuit de vizita Patriarhului Justinian la Londra și vizita acestuia la o reuniune a Bisericii Anglicane (Church Assembly), se menționau câteva aspecte privind situația religioasă din România. Este citat Mr. T.L.F, „Royle of Coventry, care a spus că mulți dintre noi (ei?) (many of them felt) credeam/crdeau că vizita Patriarhului BOR a fost viciată de timp (ill-timed) și din nefericire lumina cunoașterii că Patriarhul este o persoană (un om) cunoscut pentru simpatiile sale comuniste care a făcut multe ca să să se opună (oppose) și să asuprească (oppress) creștinii în România.
(was ill-timed and unfortunate the light of the knowledge that the Patriarch was a man well known for his communist sympathies who had done much to oppose and oppress Christian people in Rumania.)
El i-a determinat pe mulți călugări și călugărițe să părăsească mânăstirile și casele (?). Biserica Greco Catolică care a avut 1800 de parohii a fost închisă, interzisă prin forță (abolished by force) și cei care au opuse rezistență, s-au împotrivit, au fost trimiși la închisoare.
He made all munks and nuns under to leave their monasteries and houses, the Greek Catholic Church, wich had 1800 parishes, had been abolished by force and those who had been obstructive were sent to prison.
Domnul Royle a mai spus: „șase episcopi și mulți alți membrii ai Bisericii Greco Catolice au fost arestați.
În acest context se menționează și faptul că acum 10 ani, respectiv 1957, erau 1400 de biserici baptiste, iar acum (1967) au mai rămas doar 400. Rezultă că în decurs de 10 ani au fost închise 1000 de biserici baptiste.
Mr. Royle said. Six bishops and many other members of the church had been arested . Ten years ago where 1400 Baptist churches, now only 400 remained.
Mesajul de Crăciun (2016) al Rectorului Institutului Teologic Baptist din București – Video
Crăciunul, Sărbătoarea Nașterii Domnului, este cel mai minunat timp din an
Conf. univ. dr. Daniel MARIȘ,
Rectorul Institutului Teologic Baptist din București
Seară de colinde cu Slavic Vulpe, Mihai Ciopaşiu și grupul de tineri de la Biserica Creștină după Evanghelie Antiohia din București
În această seară ne bucurăm la Biserica Creștină Baptistă Nădejdea din București alături de Slavic Vulpe, Mihai Ciopaşiu și grupul de tineri de la Biserica Creștină după Evanghelie Antiohia din București
Slavic Vulpe
Mihai Ciopaşiu și grupul de tineri de la Biserica Creștină după Evanghelie Antiohia din București
Corul BCB Betania Pucioasa, Aleluia Slăvite Împărat
Înregistrare realizată cu prilejul concertului de colinde susținut la BCB Adonai București (15.12.2015)
Dirijor: Solomon Turculeț














