La frontieră-film document despre transportul de Biblii în anii ’80

În 16 noiembrie la Bucuresti are loc premiera filmului La frontieră. Evenimentul va reuni pe Catalin Dupu, Mihai Abrudan, Roxana Nanu, Mihai Dragoman, Victor Dobrescu, Cristian Matei, Ronella Popescu, Andrei Goaga, Marius Putineanu, Marian Traistaru si alti invitati. Programul este coordonat de pastorul Florin Ianovici.
Doua lucruri extraordinare tin de film: un credincios implicat cu adevarat in astfel de transporturi joaca in film iar prima zi de filmare a inceput cu un accident de masina, finalizat cu bine.
Filmul de 25 minute, produs de New Image Impact, in format HD, prezinta doua cazuri reale petrecute in anii 80 in Romania – transportul ilegal de Biblii.
Evenimentul are loc la Biserica Penticostala Betel, orele 18.30, intrarea fiind libera.
Parteneri media: RadioFiladelfia.ro, stiricresine.ro, resursecrestine.ro.
Detaliile despre film sunt preluate de pe site-ul resursecrestine.ro
Câte Biserici, atâtea canoane biblice
Biblia înseamnă de fapt „cărţi”, de aceea, când vorbim de Biblie, trebuie să ne gândim automat la cărţile care sunt cuprinse. Aici începe problema, pentru că nici una dintre bisericile de astăzi nu oferă acelaşi canon cu alta. Problema canonică este în special legată de statutul cărţilor care lipsesc din textul masoretic ebraic, dar se regăsesc în greacă în Septuaginta, numite în tradiţia răsăriteană anaghinoscomena („care sunt citite”).
Câte Biserici, atâtea canoane biblice
Cel mai extins canon îl are Biserica Etiopiană, 81 de cărţi. Totuşi, atunci când se pune problema enumerării acestui canon, există o mare confuzie: există în paralel două tipuri de canoane biblice, unul mai larg şi altul mai restrâns, incluzând şi apocrife ca Enoh şi Jubilee (cf. G.A. Mikre-Sellassie, „The Bible and Its Canon in the Ethiopian Orthodox Church”, Bible Translator 44 (1993), nr. 1, pp. 111-123).
Cel mai scurt canon îl au protestanţii, care păstrează exclusiv canonul masoretic (39 de cărţi ale Vechiului Testament). În Biblia din 1534, Martin Luther plasează anaghinoscomena la finalul Vechiului Testament, într-un apendice, numindu-le „apocrife”, cărţi „care nu sunt deopotrivă cu Sfânta Scriptură, dar sunt folositoare şi bune de citit” (cf. Wayne Walden, „Luther: The One Who Shapped the Canon”, în: Restoration Quarterly 49 (2007), nr. 1, pp. 1-10). Şi Calvin s-a exprimat împotriva aşa-ziselor apocrife, folosind precedentul Bisericii din primele veacuri (Fer. Ieronim şi Rufin le socoteau eclesiale, dar nu canonice) (Theodore W. Casteel, „Calvin and Trent: Calvinâs Reaction to the Council of Trent in the Context of His Conciliar Thought”, în: HTR 63 (1970), nr. 1, p. 103).
Dimpotrivă, urmând tradiţiei Fer. Augustin, Biserica Romano-Catolică a adoptat un canon extins, hotărând în Conciliul de la Trident (decretul din sesiunea a 4-a din 8 aprilie 1546) includerea cărţilor Tobit, Iudita, Înţelepciunea lui Solomon, Sirah, Baruh, 1-2 Macabei, sugerând însă excluderea cărţii 3 Ezdra şi a Psalmului 151. Practic se întăreşte hotărârea Conciliului de la Florenţa din 4 februarie 1441 (Hubert Jedin, A History of the Council of Trent, vol. 2, Thomas Nelson, London, 1961, pp. 55-57). Totuşi, dacă Biblia (Vulgata) din 1590, scoasă de papa Sixt 5, urma îndeaproape canonul votat la Conciliul de la Trident, în 1592, Biblia editată de papa Clement 8 include Rugăciunea lui Manase (singura parte originală din Ode) şi 3-4 Ezdra, ca acestea „să nu dispară”.
Versiunea Noua Traducere în Limba Română a Bibliei (NTR) pentru mobil
Corneliu Chiriluță anunță pe site-ul său, că versiunea NTR a Bibliei, varianta pentru mobil, este acum disponibilă pentru download gratuit.
Deşi iniţial era vorba că va fi contra cost, Noua Traducere in Limba Română a Bibliei (NTR) poate fi acum downloadata gratuit pentru telefonul mobil de pe site-ul Bible Beep. Nu necesită decât înregistrarea pe site. Atenţie, fişierul downloadat nu reprezintă însăşi aplicaţia, ci ea vine sub forma unei compresii ce necesită o aşa numită “instalare” pe computer. Prin dublul-click pe fişierul downloadat rezultă fişierul NTR.jar care poate fi apoi copiat şi instalat în telefonul mobil.
Dacă considerați această știre de interes puteți citi continuarea articolului pe site-ul Kiri
A apărut Statul şi Biserica în România Comunistă
Bogdan Emanuel Răduţ – Statul şi Biserica în România Comunistă (1948-1965). Între demnitate şi compromis, Cuvânt înainte de Lector univ. dr. Alexandru Oşca (Universitatea din Craiova), Editura Sitech, Craiova, 2010, 140 pag.
Cuprinsul lucrării:
Cuvânt Înainte
Introducere
1. Instaurarea regimului comunist în România
1.1. Consideraţii generale
1.2. Context intern
1.3. Determinări externe
1.4. Impactul reformelor promovate începând cu guvernul
Petru Groza asupra spiritualităţii româneşti
2. Studiu comparativ privind legislaţia cultică în regimul democratic şi în regimul comunist
2.1. Cadrul legislativ de existenţă a cultelor în timpul
regimului monarhiei constituţionale
2.2. Cadrul de existenţă şi de funcţionare a cultelor
în timpul Republicii Populare Române
3. Raporturile dintre stat, partidul comunist şi biserică în regimul comunist
3.1. Concepţia comunistă faţă de religie
3.2. Culte recunoscute în Republica Populară Română
3.3. Regimul cultelor nerecunoscute de stat
3.4. Relațiile între conducerea Bisericilor universale
și bisericile de pe teritoriul României
3.5. Represiunea regimului comunist împotriva bisericii
și slujitorilor ei
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Un rebel reformează Biserica: Cu 475 de ani în urmă, Luther a publicat traducerea germană a Scripturii Sfinte
În ajunul Crăciunului din 1990, preotul luteran Eginald Schlattner, care avea să devină cel mai cunoscut scriitor de limbă germană din România, şi-a găsit biserica goală. Aproape toţi saşii din comuna Roşia emigraseră în Germania în decursul unui an. În prezent, comunitatea evanghelică din România cuprinde doar 14.300 de enoriaşi. La baza protestantismului se află ideile lui Martin Luther.
În secolul al XVI-lea, mântuirea sufletului părea o chestiune extrem de costisitoare. Chiar şi cei mai săraci oameni încercau să-şi răscumpere păcatele cu sume frumuşele, pentru a evita chinurile purgatoriului. Această practică a vânzării indulgenţelor era foarte răspândită în rândurile preoţilor catolici din acea perioadă. Riscând chiar să fie ars pe rug, călugărul german Martin Luther a fost primul care a condamnat deschis abuzurile sistemului cu indulgenţe în cele „95 de teze”, care au stârnit furia Papei Leon X. Pentru Luther, mântuirea nu avea nici o legătură cu aceste aspecte materiale, ci doar cu graţia divină. Fiecare fiinţă umană poate să se bucure de iubirea lui Dumnezeu prin credinţă şi prin cunoaşterea Cuvântului Domnului.
„Pentru a traduce bine, trebuie să asculţi cum vorbeşte o mamă acasă”
Pentru a facilita accesul poporului la învăţăturile Bibliei, Martin Luther a tradus Sfânta Scriptură din latină în germană. El a finalizat varianta germană a Noului Testament între 1521 şi 1522, pe când era nevoit să se ascundă în castelul Wartburg. Traducerea Vechiului Testament avea să dureze încă 12 ani.
Luther îşi dorea ca şi oamenii simpli să poată citi Biblia, motiv pentru care a apelat la un limbaj cât mai clar, renunţând la acrobaţii intelectuale şi literare. „Pentru a traduce bine, trebuie să asculţi cum vorbeşte o mamă acasă, copiii pe stradă şi omul simplu când merge la piaţă, căci totul depinde de graiul poporului” – aceasta era reţeta lui Luther. Astfel, cel ce avea să devină părintele bisericii evanghelice, nu a tradus cuvânt cu cuvânt, ci s-a străduit să explice sensul versetelor biblice pe înţelesul fiecăruia.
Goethe: „Germanii au deventi un popor datorită lui Luther”
Pe 6 august 1534 a fost lansată varianta germană a Bibliei, care a devenit piatra de temelie a reformei Bisericii realizate de Luther, dar şi baza limbii şi literaturii germane. În timpul lui Luther nu exista încă o germană unitară, ci doar diverse dialecte şi variante, aşa încât germana folosită în Biblie a devenit un important punct de referinţă. Secole mai târziu, Goethe avea să remarce că „germanii au devenit un popor datorită lui Luther.”
Biserica evanghelică din România
Luther joacă un rol central pentru saşii transilvăneni, care au trecut în anul 1550 în majoritate la confesiunea evanghelică. Mai târziu, Ardealul avea să devină patria unor protestanţi alungaţi din spaţiul austriac, aşa-numiţii „landleri”, care s-au stabilit în secolul al XVIII-lea în Transilvania. După exodul minorităţii germane în Republica Federală începând cu anul 1989, au mai rămas mai puţin de 15.000 de enoriaşi protestanţi pe teritoriul României, potrivit site-ului oficial al Bisericii Evanghelice. Cei mai mulţi dintre ei au peste 60 de ani.
Autor: Alexandra Sora
Redactor: Medana Weident
Un avertisment de actualitate
“Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.” (Coloseni 2:8)
Apostolul Pavel era preocupat de soarta credincioşilor din Colose, ca să nu fie „furaţi” cu filosofia şi cu o amăgire deşartă. Este aici singurul loc din Noul Testament în care se foloseşte cuvântul „filosofie”, şi care înseamnă „iubire de înţelepciune” (gr. filo-sophia). Dar, cu siguranţă, apostolul nu pune sub semnul întrebării întreaga filosofie, prezentând-o ca fiind periculoasă. Ci el punctează aici filosofia falsă, arătând că aceasta este o amăgire deşartă, goală, bazată pe datina oamenilor şi nu pe Hristos. Un mare pericol îi ameninţa deci pe acei credincioşi din Biserica Colose, cărora apostolul le spunea să fie în gardă („luaţi seama”).
Adevărata filosofie creştină face ca „orice gând să devină rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5), deoarece în Hristos „sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Coloseni 2:3).
Aşa dar, dragi creştini, atenţie mare la tot ce înseamnă şi azi „filosofie deşartă” şi „învăţături începătoare ale lumii”, cu care suntem momiţi la tot pasul ca să fim „furaţi” de lângă Hristos. Prea multe sunt şi azi chemările cu care suntem asaltaţi. „Veniţi la noi”, „Staţi cu noi”, „Rămâneţi ancoraţi în noi”, „Nu vă depărtaţi de noi”, „Faceţi ce vă spunem noi”, etc.
Nimeni nu merită atenţia necesară în afară de Hristos, care acum două mii de ani a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine , căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30)
El, Hristos Domnul n-a înşelat aşteptările niciunui om, care prin pocăinţă şi credinţă personală a venit la ascultarea de Evanghelia Sa.
Orice „chemare” care trece peste chemarea Domnului Isus este o erezie şi să nu uităm : Hristos a triumfat asupra tuturor ereziilor şi filosofiilor deşarte. (2 Corinteni 4:3-4; Efeseni 6:11-12)
Mă rog lui Dumnezeu să ne ajute să mergem împreună pe urmele Domnului Isus Hristos, şi să nu ne lăsăm furaţi de nimeni cu filosofiile şi amăgirile deşarte ale acestei lumi.
Pastor, Elisei Pecheanu

















