Ioan Bunaciu, 89 de ani
Ioan Bunaciu, pastor și profesor universitar, născut la 7 ianuarie 1925 în comuna Gurba județul Arad, serbează astăzi 89 de ani. Acesta este una dintre personalitățile baptiștilor din România, cu o contribuție deosebita în formarea personalului de cult, cu precădere a pastorilor, într-o perioadă în care educația teologică era restricționată și controlată de Stat prin Departamentul Cultelor. A absolvit Institutului de Științe Economice și Planificare (ISEP) în anul 1949. Între 1947-1950 frecventează Seminarul Teologic Baptist din București pe care îl va absolvi în anul 1950.
În 1956 a obținut licența în teologie la Institutul Teologic Reformat din Cluj (1951-1956), iar în 1974 doctoratul la același institut.
În ceea ce privește slujirea creștină, Ioan Bunaciu și-a început activitatea pe câmpul Evangheliei în anul 1950 ca pastor
la Biserica Baptistă din Lugoj[1] (1950-1951)[2]. În iunie 1951 se căsătorește cu Otilia Turcu din Almaş, iar din toamna aceluiași an devine pastor al Bisericii Baptiste Mănăştur-Cluj (1951-1956), precum şi student al Institutului Teologic Protestant din Cluj. În anul 1953 devine secretar al Comunității baptiste din Cluj. Din anul 1955 este profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, iar din 1957 pastor al Bisericii Baptiste Providența din București. A fost director al Seminarului Teologic Baptist din București (1970-1988), continuându-și slujirea în mediul academic[3] și după revoluție ca profesor universitar în cadrul Institutului Teologic Baptist din București, precum și în cadrul Facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București până în anul 2010.
Despre activitatea academică și pastorală cei interesați pot găsi detalii și în ultima carte realizată de profesorul Ioan Bunaciu împreună cu mine, Pelerin spre patria cerească. Lucrarea se dorește a fi una biografică, dar fără să se limiteze la acest aspect. În introducerea cărții stau scrise următoarele:
Notă asupra ediției
Prin intermediul acestei cărți dorim să prezentăm activitatea academică și slujirea cultică a pastorului și profesorului Ioan Bunaciu. Documentele identificate în cadrul Arhivei Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (ACNSAS) vin să completeze informațiile despre activitatea profesională a acestuia și să prezinte care au fost legăturile sale cu fosta Securitate.
În cadrul acestei lucrări se regăsește o autobiografie a profesorului Bunaciu intitulată Predicarea Evangheliei și tracasările Securității, în care acesta prezintă succint aspecte din activitatea sa pe parcursul perioadei comuniste și post comuniste, dar și un material despre Martiri noștri în perioada anilor ’40, care are referiri și la perioada comunistă.
O altă parte a acestei cărți se intitulează Propaganda ateistă în România anilor ’50 și tratează aspecte din activitatea Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii, cunoscută și sub numele de SRSC răspunzând astfel solicitării celor interesați de acest subiect.
Materialul Ioan Bunaciu, un călător spre patria cerească împreună cu Interviu cu pastorul și profesorul Ioan Bunaciu, în care acesta vorbește despre viața și slujirea sa, despre personalitățile baptiștilor cu care a intrat în contact, le considerăm a fi instrumente utile celor care vor să înțeleagă viața bisericilor baptiste sub comunism.
În partea de final a acestei cărți se regăsește secțiunea Anexe, în care cititorii vor regăsi documente care să susțină afirmațiile referitoare la poziția pastorului și profesorului Ioan Bunaciu în raport cu autoritățile, precum și caracterizările unora dintre cei care l-au avut sub observație.
Acest demers istoric „conține analize și interpretări echilibrate alături de comparații cu fapte, situații si personaje din aceleași vremuri.”[4]
Ne dorim ca această carte să fie de folos celor care vor să cunoască adevărul.
[1] În anul 1950 acesta păstorea 153 de suflete. AUBCBR, 1949, dosar 92, vol. I, f. 37.
[2] Informația este confirmată și de Țunea Ioachim în cadrul articolului Țunea Ioachim, „Obținerea titlului de «Doctor în Teologie» de către pastorul Ioan Bunaciu”, în Îndrumătorul Creștin Baptist, anul XXX, nr. 3-4, p. 3.
[3] Pastorul și profesorul universitar Ioan Bunaciu a publicat mai multe cărți care acoperă domeniul teologiei, arheologiei biblice precum și al istoriei baptiștilor.
[4] Liviu Țăranu, „Studiu introductiv” în Avram Bunaciu: Biografie. Reflecții. Corespondență/ cuv. înainte: acad. Florin Constantiniu; postf.: prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu; îngrijitor ed., studiu introductiv, note și indice: Liviu Țăranu. – București: Editura Enciclopedică, 2011, p. 13.
Un anglican, o evreică și un catolic
Un material interesant realizat de Teofil Stanciu, care pune în context viețile și opera a trei scriitori creștini, C.S. Lewis, Simone Weil și Gustave Thibon. Lecturând acest material veți înțelege poate mai bine modul în care aceștia au interacționat cu alte confesiuni creștine, dar și cu cultura. Acest material este în opinia realizatorului său, Teofil Stanciu, „un gest minimal de prețuire pentru niște personaje de prim rang în gândirea creștină a secolului XX.”
2013 a fost un an în care anglicanul C.S. Lewis (1898-1963), evreica Simone Weil (1909-1943) și catolicul Gustave Thibon (1903-2001) au putut fi comemorați și rememorați, grație unor numere rotunde legate de viața lor.
Din păcate, n-am apucat să scriu despre fiecare dintre ei la vremea potrivită (e un mic regret al anului care se încheie). Cum mereu am avut impresia că există niște trăsături care-i unesc pe toți trei, în ciuda numeroaselor deosebiri dintre ei, am încercat să fac măcar un efort de sistematizare a câtorva asemănări pe care le consider deosebit de importante (lista nu e exhaustivă).
E un gest minimal de prețuire pentru niște personaje de prim rang în gândirea creștină a secolului XX. Indiferent de eventualele afinități sau divergențe pe care, ca cititori, le putem avea cu acești autori, ei merită cunoscuți măcar prin scrierile ce sunt disponibile în limba română.
1. Curiozitate vie. Toți…
Vezi articolul original 862 de cuvinte mai mult
Nelson Mandela „Iertarea dușmanului – o politică de stat care a funcționat”
Ceea ce a însemnat Nelson Mandela pentru Africa de Sud dar și pentru lumea întreagă prin modelul său este surprins de Silviu Rogoberte, fost consulul general al României la Cape Town, Africa de Sud, în cadrul unui articol pentru HotNews.ro. Iertarea dușmanului – o politică de stat care a funcționat, consider că este un titlu sugestiv pentru sintetiza într-o frază o viață de om așa cum a fost.
Deși am menționat articolul în cadrul materialului realizat despre Nelson Mandela, am considerat oportun să-l semnalez și separat tocmai pentru importanța materialului și modul în care Silviu Rogobete a reușit să surprindă în cuvinte o viață și o activitatea atât de complexă, bazată pe bunătate și iertare, inclusiv a dușmanului.
Articolul la care am făcut referire poate fi citit accesând link-ul de mai jos.
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16142704-iertarea-dusmanului-politica-stat-care-functionat.htm
Nelson Mandela 1918-2013 „o viață întinsă miraculos împotriva tuturor circumstanțelor”

Nelson Mandela (Manager Express)
Nelson Mandela, primul președinte de culoare al Africii de Sud (1994-1999) și un luptător îndârjit împotriva segregării rasiale, a murit joi la vârsta de 95 de ani din cauza unor complicații apărute în urma unei infecții la plămâni. Acesta este considerat a fi arhitectul unei tranziții pașnice către democrație după trei secole de dominație a apartheidului.
Nelson Mandela, născut la sfârșitul primului război mondial,l în iulie 1918 în satul sud-african Mvezo, a fost primul președinte de culoare sud-african și unul dintre cei mai respectați oameni de stat din lume. A studiat dreptul, iar în 1952 a reușit să deschidă în Johannesburg prima firmă de avocatură condusă de oameni de culoare. De atunci a început și lupta sa împotriva legilor apartheidului. A fost lider al luptei persoanelor de culoare împotriva regimului rasist care se străduia să instituționalizeze segregația în Africa de Sud. A petrecut 27 de ani în detenție, în perioada 1964-1990. Din închisoare, el a devenit simbolul oprimării poporului său.
Negocierile conduse de Nelson Mandela în anii ’90 cu președintele sud-african F.W. de Klerk au condus la încheierea sistemului de segregare rasială din țara sa natală. Pentru eforturile lor, Mandela și Klerk au primit în 1993 Premiul Nobel pentru Pace.
Ceea ce a însemnat Nelson Mandela pentru Africa de Sud dar și pentru lumea întreagă prin modelul său este surprins de Silviu Rogoberte, fost consulul general al României la Cape Town, Africa de Sud, în cadrul unui articol pentru HotNews.ro. Iertarea dușmanului – o politică de stat care a funcționat, consider că este un titlu sugestiv pentru sintetiza într-o frază o viață de om așa cum a fost.
„95 de ani, o viata întinsă miraculos – împotriva tuturor circumstanțelor – pe parcursul unui secol, au marcat fără precedent istoria Africii de Sud și implicit, prin consecințe, istoria omenirii. Este probabil pentru prima data în istorie când iertarea dușmanului a fost ridicata la rang de politica de stat, și a funcționat.
Mai mult chiar, prin Comisia de Adevăr și Reconciliere conceputa de Nelson Mandela și Arhiepiscopul anglican Desmond Tutu, un principiu fundamental Biblic, “veți cunoaște Adevarul și Adevarul va va face liberi”, combinat cu idea iertării, au devenit baza acțiunii politice și chiar juridice. O națiune răvășita, aflata în pragul celui mai sângeros conflict imaginabil, a fost plasata ireversibil pe calea reconcilierii, a construcției unei societăți coerent-democratice în care exista loc pentru toți.
Numai un lider care a înțeles sa lase la porțile închisorii în care a stat 27 de ani orice resentiment sau ura împotriva celui care l-a trimis acolo pe nedrept, pentru a fi el însuși liber, putea sa așeze bazele unei astfel de politici. Mărturisirea de buna-voie a adevărului și iertarea dușmanului au avut puterea miraculoasa de a salva un stat aflat pe marginea prăpastiei.
Asta a fost posibil doar sub îndrumarea providențială a unui lider care a fost primul gata sa pună în practica ceea ce le-a cerut compatrioților săi. Din aceste motive este considerat de toți, indiferent de rasa, culoarea pielii, religie sau origini sociale Tata Madiba, Părintele întregii națiuni. Pentru asemenea fapte și-a câștigat dreptul de a fi model de umanitate la nivel global.
Prin natura slujbei pe care am avut-o am avut șansa sa experimentez, în modul cel mai direct în ultimii ani, magnitudinea prețuirii și a respectului pentru Madiba manifestate în propria lui țară. În fapt, Africa de Sud nu se poate imagina pe sine fără Madiba. ”
Resurse folosite
Upadate
După realizarea articolului de mai sus am mai găsit alte două surse care vin să vorbească despre viața și activitatea lui Nelson Mandela și dintr-un alt unghi, să prezinte și un alt punct de vedere.

Nelson Mandela a trecut în neființă. Neaeroloagele îl trec în ficțiune. E momentul să temperăm puțin idolatria.
Cam așa se poate rezuma articolul celor care editează site-ul inliniedreapta.net. În cadrul acestui articol se face referire la activitatea comunistă a lui Nelson Mandela, la implicarea pe parcursul anilor de început ai carierei politice în acțiuni considerate a fi teroriste. Totodată se fac referiri și la o serie de oameni politici pe care Nelson Mandela i-a admirat: Fidel Castro, Che Guevara, Yasser Arafat.


„Timp de ani de zile Mandela nu a găsit nimic de criticat la regimul criminal al lui Robert Mugabe din Zimbabwe. Prin tăcerea sa Mandela s-a făcut complice la brutalitățile, spolierea și foametea impuse asupra unei întregi națiuni de către un satrap sadic. Abia pe 25 iunie 2008 a catadicsit să atingă, tardiv, acest subiect: “În vecinătatea noastră am fost martori la… eșecul tragic al conducerii din Zimbabwe.” Slabă consolare pentru demnitatea nenumăratelor victime ale dictatorului Mugabe.”
Cel dea-l doilea articol la care fac referire este cel al lui Albert Mohler.
La multi ani, Daniel Mariș!
Daniel Mariș este rectorul Institutului Teologic Baptist din București și profesor de Vechiul Testament în cadrul aceleiași instituții.
Profesorul Daniel Mariș s-a născut la data de 30 noiembrie, în orașul Curtici, județul Arad, într-o familie de
credincioși baptiști.În anul 1984 l-a mărturisit public pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal și în luna aprilie a aceluiași an, a fost botezat în Biserica Baptista din Curtici.
În anul 1989 a fost admis ca student la Institutul Teologic Baptist din București în cadrul căruia activează și în prezent ca profesor. După absolvire, în același an, 1993, a fost ales ca pastor al Bisericii Creștine Baptiste Golgota, alături de pastorii Liviu Țiplea și Ioachim Țunea, fiind mai apoi ordinat la data de 19 septembrie 1993. Între anii 1996-1999, a urmat cursuri postuniversitare în cadrul programului de Master în Teologie la Colegiul „Regent’s Park College” din Universitatea Oxford, obținând titlul de Master în Teologie la Universitatea Oxford din Anglia. În anul 2006 a obținut titlul de Doctor în Teologie la Universitatea din București. Începând cu anul 2006 este membru al Langham Regional Council Board. În prezent slujește ca vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de București și este membru în Consiliul de conducere al Cultului Creștin Baptist din Romania.
Din anul 1993, este căsătorit cu Daniela Cosmina, și Dumnezeu a binecuvântat familia lor în anul 1995 cu un fiu, Andrei Samuel și în anul 2005 cu o fiică, Naomi Beatrice[1]. Între anii 2004-2011 a fost secretar științific al facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București. A fost vicepreședinte al Comunității Baptiste București (1999-2002) iar apoi președinte al comunității între anii 2002-2011. În data de 29 noiembrie 2011, Conferențiar universitar doctor Daniel Mariș a fost ales în funcția de Rector al Institutului Teologic Baptist din București[2]. În paralel cu activitatea profesorală la Institutul Teologic Baptist din București, Daniel Mariș este și profesor la facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea București.
Profesorul Daniel Mariș a publicat următoarele cărți:
Creația biblică: reflecții teologice în contextul dialogului creștin, București: Editura Didactică și Pedagogică, 2009.
The Biblical Doctrine of creation: A basis for theological conversation between Evangelicals and The Eastern Orthodox Church in contemporary Romania, Bucureşti: Editura Universitară.
Theological Reflections upon the practice of faithExtended Essays in Applied Theology, Bucureşti: Editura Universitară, 2009.
Daniel MARIŞ, Vasile TALPOŞ, Evanghelism Biblic-curs universitar București: Editura Universității București, 1996.
[1] http://www.golgota.ro/website/resurse/76-pastori/107-danielmaris (19 . 09. 2012).
[2] http://www.itb.ro/?q=noutati/confdr-daniel-maris-noul-rector-itb (19.09.2012).
Mai jos o colecție de poze și o înregistrare video cu profesorul Daniel Mariș
Prima dintre ele este realizată cu prilejul lansării cărții mele, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965. De la stânga la dreapta Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș, Prof. Univ. Dr. Ecaterina Lung, Prof. Univ. Dr. Otniel Ioan Bunaciu, Dr. Marius Silveșan.

Împreună cu Jan Si la Sesiunea de comunicări științifice „Tinerii baptiști în Europa. Influența factorilor sociali în prevenirea conduitei deviante.” De la stânga la dreapta Lect. Univ. Dr. Adrian Emanuel Sârbu, Profesorul Jón Sigfússon, Prof. Univ. Dr. Otniel Bunaciu, Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș

La Gaudeamus 2013 împreună cu Dr.Viorel Achim.

CONF. UNIV. DR. DANIEL MARIȘ LA GAUDEAMUS (2013) – LANSAREA VOLUMULUI „POLITICA REGIMULUI ANTONESCU FAȚĂ DE CULTELE NEOPROTESTANTE. DOCUMENTE”. O înregistrare video de la recenta lansare a cărții Dr. Viorel Achim, Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente.
Teofil Stanciu despre „soarta” lui John F. Kenedy, Aldous Huxley și C.S. Lewis
În cadrul articolului Trei într-o … soartă, Teofil Stanciu prezintă în paralel viețile a trei personalități care au murit pe 22 noiembrie, respectiv JFK, Aldous Huxley și C.S. Lewis. Nu l-am citit pe Huxley, dar mi-a atras atenția menționarea faptului că lucrările lui duc mai departe ideile lui Orwell, sau altfel spus, aduc în contemporaneitate problematica regimurilor politice, a problemelor cu care se confruntă omul modern în societățile moderne. Preiau mai jos pasajul despre Aldous Huxley care mi-a atras atenția.
Despre Huxley se spune că a fost unul dintre părinții spirituali ai mișcărilor din anii ’60. Celebritatea i-a asigurat-o însă utopia neagră Minunata lume nouă și completarea survenită la vreo 30 și ceva de ani, scrisă sub formă de eseuri, Reîntoarcerea la minunata lume nouă, unde apar și niște sugestii de soluții.
Avea dreptate Huxley când spunea că el a văzut mai departe decât Orwell, care anticipase doar sistemele totalitare. Huxley a anticipat vremurile noastre și câteva dintre problemele ei fundamentale: uniformizarea, suprapopularea, controlul etc.
Articolul poate fi citit la adresa http://drezina.wordpress.com/2013/11/22/trei-intr-o-soarta/
Atunci când se referă la Orwell, Teofil are în vedere cartea 1984 în care Orwell descrie, după afirmația istoricului Lucian Boia (p.60), un sistem totalitar perfect, unul în care nu exista nicio breșă, nicio posibilitate de evadare.
Omul recent și valorile marilor personalități
Recenzie a cărții Istoria se scrie acum de Cătălin Dupu
Trăim într-o perioadă de transformări economice și sociale ce se reflectă în stilul de viață adoptat de cei care o trăiesc. Omul recent trăiește sub presiunea de a se integra în societate, de a fi pe placul familiei, al prietenilor, al anturajului, iar toate aceste aspecte au o consecință asupra stilului de viață, a alegerilor făcute de acesta. Omul zilelor noastre este Omul care vrea totul, își dorește o viață fără griji petrecută în petreceri, alergări dintr-un loc în altul, o viață în care să încerce totul, dar din care Divinitatea să fie exclusă. Astfel se poate rezuma nuvela Omul care a vrut totul ce deschide ultima carte a lui Cătălin Dupu, conferențiar, regizor, scriitor, actor. Nuvela este o radiografie a societății contemporane, a omului aflat în permanență în căutare de nou, de lucruri care să-i umple un gol în inimă, gol ce nu poate fi umplut decât de Dumnezeu. Goana după plăceri,
dorința de a avea este firul roșu al acestei nuvele, una care captează de altfel și pe care după ce ai citit-o rămâi mișcat de profunzimea adevărurilor pe care autorul le transmite prin intermediul cuvintelor. Sunt cuvinte care doresc să miște inimi, să conștientizeze direcția pe care ne-o alegem în viață. Înțeleptul Solomon afirmă în cartea Eclesiastul că „totul este deșertăciune și goană după vânt.” Această afirmație trebuie înțeleasă în contextul în care omul nu își pune în gând să-L caute pe Dumnezeu, deși acesta se relevă când într-un mod, când în altul, dovedind faptul că banii nu rezolvă toate problemele. Acesta este adevărul! Autorul ne îndemână „să nu dorim senzaționalul și să-L căutăm pe Dumnezeu” pentru că „din prea mult senzațional unii s-ar putea să rămână doar cu o părere din ceea ce trebuie să fie prezența lui DUMNEZEU.” De aceea, fiecare dintre noi trebuie să ne cunoaștem valoarea și să o apreciem ca venind din partea lui Dumnezeu, însă nu trebuie să dăm uitării nici calitățile celor din jurul nostru pentru că „a recunoaște valoarea cuiva este o calitate.” Pornind de la acest deziderat, Cătălin Dupu a scris și despre realizările unora dintre celebritățile zilerelor noastre, urmărind nu atât realizările acestora în plan profesional cât modul în care acestea se raportează la Dumnezeu. Primul care a răspuns întrebărilor lui Cătălin a fost Horia Brenciu. Acesta menționa că „cel mai important lucru pe care îl avem de oferit Divinității este simțimântul nostru. Divinitatea nu se schimbă cu trecerea anilor”, dar noi ne schimbăm. Andreea Marin continuă ideea lui Horia prin menționarea faptului „că nu poți străbate drumuri anevoioase în viață fără credința că acolo sus Cineva te veghează.” După cum spune Andreea, pentru a trece cu bine și prin momentele mai puțin plăcute ale vieții ai nevoie de credință, iar pentru Horațiu Mălăele lumina pe cărarea vieții i-a fost oferită de Biblie. Aceasta a fost cartea de căpătâi și cea mai frumoasă carte pe care a citit-o. În ea el l-a găsit revelat pe Dumnezeu, ori tocmai lipsa acestuia „din gândurile oamenilor a măcinat poporul acesta.” Pepe se declară o persoană credincioasă, caracteristică ce definește și viața unei alte vedete, Fuego. Acesta și-a dorit să studieze teologia, dorință expresă a bunicii sale reflectată și în faptul că de la grădiniță a început să meargă la biserică. „În fiecare dimineață [bunica] mă trezea la 7 și plecam la slujbă” povestește Fuego. „Mai târziu m-am apucat și am citit Biblia, o carte extraordinară”, continuă șirul amintirilor Fuego. Virgil Ianțu se declară, la rândul său, un om credincios cu o educație decentă primită de la tatăl său. Alessandra Stoicescu mărturisea în discuțiile cu Cătălin Dupu următoarele: „Cred în Dumnezeu. Nu pot să spun că mă duc în fiecare duminică la biserică, dar mă rog, discut cu Dumnezeul din mine, există o relație.”
Dem Rădulescu, un bun național demonstrează faptul că maestrul Dem Rădulescu era nu numai un mare om de teatru, dar și un pedagog excelent, un om care punea suflet în relațiile cu studenții. A fost o personalitate în adevăratul sens al cuvântului, nu doar un om celebru, un bun național cum îl definește Cătălin Dupu care l-a avut pe acesta ca profesor, dar și mentor în carierea profesională.
Schițele biografice ale unor personalități politice, literare, artistice precum Jimmy Carter, Abraham Lincoln, Billy Graham, George Washington, Charles Dickens, Winston Churchill, Martin Luther King Jr., Henry Sienkiewicz, Jony Eareckson Tada ne arată tot atâtea moduri în care Dumnezeu a lucrat de-a lungul istoriei, dar și moduri în care oamenii au ales să-L aleagă pe El ca Domn și Mântuitor. Selecția făcută de autor s-a realizat după criteriul valorii, dorind să evidențieze faptul că au existat oameni politici, președinți, prim-miniștrii care au avut un set de valori morale după care s-au călăuzit în viața lor personală și profesională. Ceea ce putem învăța din experiențele acestor personalități este faptul că în viață au câștigat oamenii care au avut un set de valori și că cei care au avut principii morale solide au putut ajunge în funcții de conducere. Mult mai important decât faptul că aceștia au ajuns în poziții cheie este faptul că au lăsat în urma lor ceva, au avut un vis care a devenit realitate. Trebuie să învățăm din istorie să fim și recunoscători înaintașilor noștri și să înțelegem că ei au construit ceva valoros care dăinuie și astăzi. Autorul concluzionează faptul că „indiferent cine suntem în prezent, putem deveni prin perseverență, educație și credință în Cel de Sus oameni care să fie adevărate «miracole».” Educația și credința devin astfel cele două elemente principale ale succesului în viață. Dacă le înțelegem și ni le însușim avem șansa de a lăsa ceva valoros în urma noastră.
Ținând cont de un set de principii, de valorile morale după care a ales să-și ghideze viața, Cătălin Dupu a considerat la un moment dat că Dumnezeu este mai sus de televiziune și că nu scena aceasta este importantă, ci cea a împărăției lui Dumnezeu, acolo unde El, creatorul tuturor lucrurilor, deține controlul și Lui i se aduce slava și gloria. Această carte dovedește faptul că harul lui Dumnezeu ne poate găsi pe fiecare dintre noi, rămâne numai ca noi să dăm curs invitației Sale.
Dr. Marius Silveșan
Istoric
James Hudson Taylor (21 Mai 1832 – 3 Iunie 1905)
O biografie succintă a celui ce a fost James Hudson Taylor, misionar în China.
28.09.2013 | Ildica Burcio
Un misionar protestant britanic, care a petrecut 51 de ani din viață în China. Hudson Taylor s-a născut în Barnsley, Anglia, în
familia unui farmacist și predicator Metodist. În adolescență Hudson Taylor s-a depărtat de la credința creștină a părinților săi. Dar în vârstă de aproape șaptesprezece ani s-a pocăit la citirea unui tractat, în timp ce mama lui, plecată la odihnă în depărtare, se ruga pentru el. Tânărul s-a pus la dispoziția lui Dumnezeu fără rezerve. În 1851, Taylor s-a mutat cu traiul într-un cartier sărac în Kingston, ca să fie un asistent medical pentru Dr. Robert Hardey, și a început să se pregătească pentru o viață de credință și slujire, dedicându-se săracilor și exercitând credință că Dumnezeu îi va împlini nevoile. El practica distribuirea Evangheliilor și predicarea la aer liber printre cei săraci. A fost botezat în 1852, și a convins-o pe sora lui, Amelia, să primească botezul.
Citește mai departe pe http://moldovacrestina.md/blog/H.+Taylor+-+Misionar+-+China.html
Mărturie Silvia Tărniceriu (partea 1-4)
Dincolo de bariere 8.1 – Mărturie Silvia Tărniceriu (partea 1)
În partea I, Silvia vorbește despre copilăria ei, despre percepția creștinilor evanghelici (numiți pocăiți) în societatea comunistă cu referire la școală. La școală li se spunea că Dumnezeu este un mit, ceva ireal.
Dincolo de bariere 8.2 – Mărturie Silvia Tărniceriu (partea 2)
Dincolo de bariere 8.3 – Mărturie Silvia Tărniceriu (partea 3)
Dincolo de bariere 8.4 – Mărturie Silvia Tărniceriu (partea 4)
Recomandări
MĂRTURIE SILVIA TĂRNICERIU (07.10.2012) – O VIAȚĂ DE SLUJIRE ÎN 30 DE MINUTE
Duminică, 7 octombrie 2012, cu prilejul deschiderii festive a anului universitar 2012-2013 a Institutului Teologic Baptist la Biserica Creștină Baptistă Golgota din București, am avut prilejul și onoarea să ascult o mărturie extraordinară a unui om care a umblat și umblă alături de Dumnezeu. […]
Cu acel prilej am realizat și o fotografie împreună.

Pentru a înțelege mai bine umblarea sa cu Dumnezeu vă invit să vizionați înregistrarea video. Sunt 27 de minute, însă aceste minute înglobează în ele o viață de slujire și misiune.












