Arhive categorie: Cultură

Înregistrarea audio a conferinței „Sinele și lumea” susținută de Paul Fiddes (26.11.2013)


Așa cum menționăm în articolul Profesorul Paul Fiddes la inaugurarea Centrului de Cercetare a Credinței și Culturii, pun la dispoziția celor interesați înregistrările audio de la conferința susținută în dimineața zilei de miercuri, 26 noiembrie 2013, la Institutul Teologic Baptist din București.

Paul Fiddes – Sinele și lumea – partea I

Paul Fiddes – Sinele și lumea – partea II

Articole relaționate

CENTRUL DE CERCETARE A CREDINȚEI ȘI CULTURII ORGANIZEAZĂ CONFERINȚA “SINELE ŞI LUMEA”, CU PAUL FIDDES

PROFESORUL PAUL FIDDES LA INAUGURAREA CENTRULUI DE CERCETARE AL CREDINȚEI ȘI CULTURII DIN CADRUL FACULTĂȚII DE TEOLOGIE BAPTISTĂ DIN CADRUL UNIVESRITĂȚII BUCUREȘTI

Profesorul Paul Fiddes la inaugurarea Centrului de cercetare a credinței și culturii din cadrul Facultății de Teologie Baptistă din cadrul Univesrității București


În data de 26 noiembrie 2013 în prezența unui auditoriu format din studenți, profesori, teologi, oameni de cultură și interesați de realația dintre teologie și cultură a fost inaugurat la București în cadrul Facultății de Teologie Baptistă, „un centru de cercetare care încearcă să interogheze într-un mod creativ relația dintre credința creștină și cultura contemporană.”

Paul-Fiddes, Sinele și lumea

Este vorba de Centrul de cercetare al credinței și culturii. Sesiunea științifică în cadrul căreia a fost lansat și acest centru de cercetare a fost deschisă de către Prof. univ. dr. Otniel Bunaciu, decanul Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București și „a fost onorată de prezența Dr. Paul Fiddes, un suporter activ al învățământului teologic românesc și șef al catedrei de teologie sistematică a Universității Oxford, de Mircea Dumitru, rector al Universității București, Ioan Pânzaru – Universitatea București, Otniel Ioan Bunaciu – Universitatea București și Parush Parushev – Rectorul în exercițiu al International Baptist Theological Seminary.

 Dr. Paul Fiddes a prezentat audienței un material extensiv bazat pe cea mai recentă lucrare de cercetare a sa,  Seeing the world and knowing God (Sinele și lumea).

Aceasta este, în cuvintele autorului “o încercare de a susține o conversație între înțelepciunea din Biblie și unele interese postmoderne despre modul în care sinele se relaționează lumii și crearea doctrinei creștine, în special doctrina despre Dumnezeu ca trinitate.” Ulterior prezentării făcute de Dr. Paul Fiddes au urmat trei răspunsuri critice la soluția oferită de autor.” Răspunsurile critice au fost oferite de către Profesor univ. dr. Ioan Pânzaru, fost rector al Universității București în perioada 2005-2011, Prof. Univ. Dr. Mircea Dumitru, rectorul în exercițiu al Universității din București și Parush Parushev, Rectorul în exercițiu al International Baptist Theological Seminary.

Albumul foto realizat cu prilejul lansării Centrului de cercetare a Credinței și Culturii din cadrul Facultății de Teologie Baptistă și al vizitei Profesorului Paul Fiddes este disponibil AICI

Pentru redactarea acestui articol am folosit pe lângă opiniile personale formate ca urmare a participării la cele două sesiuni științifice cu profesorul Paul Fiddes (prima a avut loc la Institutul Teologic BAptist, iar cea de a doua la Universitatea din București) și articolul lui Ruben Ologeanu de pe site-ul Revistei Creștinul Azi.

Evenimentul a fost anunțat sub titlul

CENTRUL DE CERCETARE A CREDINȚEI ȘI CULTURII ORGANIZEAZĂ CONFERINȚA “SINELE ŞI LUMEA”, CU PAUL FIDDES

PS: În cadrul unei viitoare postări o să pun la dispoziția celor interesați și înregistrările audio de la acest eveniment.

Cristian Vasile, Culte, putere şi naţiune sub regimul Antonescu


Acest articol este o prezentare a cărții domnului Viorel Achim, Politica regimului Antonescu față de cultele neo-protestante: Documente.

Articolul este preluat din Revista Apostrof, revistă a Uniunii Scriitorilor, ANUL XXV, 2014, NR. 2 (285) și mi-a fost semnalat de către Dionis Bodiu.

 Puţină lume ştie că în timpul regimului Antonescu în Transnistria, pe lângă evrei şi romi, au fost deportaţi şi etnici români. Ignoranţa a domnit şi după 1989 chiar printre istorici. A fost doar ignoranţă? Cei deportaţi erauinochentişti, o grupare religioasă din Basarabia desprinsă din ortodoxie, alcătuită din două mii de suflete. După redobândirea Basarabiei în vara anului 1941 e calificată drept „sectantă“ şi indezirabilă pentru regimul antonescian, aflat într-o nefastă căutare a omogenităţii etnice şi religioase. Destinul lor tragic – dar mai ales al cultelor neoprotestante (evanghelice) mai numeroase – este reflectat pe larg într-o carte recent apărută, editată în mod exemplar de istoricul Viorel Achim – Politica regimului Antonescu faţă de cultele neo-protestanteDocumente, cuvânt-înainte de Alexandru Florian, Editura Institutului Naţional pentru Studiul Holocaustului în România „Elie Wiesel“ – Viorel Achim – Politica regimului Antonescu faţă de cultele neo-protestante: Documente, cuvânt-înainte de Alexandru Florian, Editura Institutului Naţional pentru Studiul Holocaustului în România „Elie Wiesel“ – Iaşi: Editura Polirom, 2013, 931 p.
Viorel Achim şi-a propus să reunească într-un volum cele mai importante izvoare istorice Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente coperta1referitoare la politica faţă de confesiunile neoprotestante – în principal, baptişti, adventişti de ziua a şaptea, creştini după Evanghelie – între anii 1940 şi 1944 (aproximativ 100.000 de oameni, majoritatea de naţionalitate română). În carte sunt redate 513 documente – cele mai multe inedite – care sunt precedate de rezumate (mai extinse decât de obicei). Între altele, sunt reproduse toate ordinele cu privire la neoprotestanţi care au plecat de la cabinetul militar al lui Ion Antonescu, conducătorul statului.
Într-o mică măsură, istoriografia română (mai ales prin vocile unor Alexa Popovici şi Dorin Dobrincu) a reflectat politicile discriminatorii ale administraţiei de stat faţă de aceste asociaţii şi culte religioase minoritare în perioada interbelică şi sub guvernarea (legionaro-)antonesciană. Tomul alcătuit de Viorel Achim surprinde în detaliu mecanismele represive puse în funcţiune de diversele structuri ale aparatului de stat de la nivel central şi local, dar – prin mai multe documente – aruncă o privire insistentă şi asupra complicităţii unei părţi a clerului ortodox în această represiune dezlănţuită de stat asupra unor cetăţeni români, semeni de altă confesiune. La începutul lui septembrie 1940, prin două decizii ministeriale, asociaţiile şi sectele religioase au fost interzise, iar patrimoniul lor a intrat în proprietatea statului. Guvernul Antonescu a revenit asupra acestei măsuri, dar în anii 1941 şi 1942 a înteţit practicile represive. Punctul culminant al deciziilor orientate spre prigonirea acestor culte a fost atins la 6 mai 1942, atunci când Ion Antonescu a hotărât deportarea în Transnistria a tuturor „sectanţilor“. Până la urmă, măsura extremă s-a limitat doar la inochentişti (dar în decembrie 1942 toate asociaţiile/cultele neoprotestante au fost din nou scoase în afara legii, dispoziţie care s-a păstrat până la căderea regimului Antonescu).
Revenind însă la cazul funestei apropieri de puterea politică a bisericii majoritare, trebuie spus că în mai multe situaţii, de-a lungul istoriei secolului XX, în loc să oprească exodul de enoriaşi spre cultele/asociaţiile neoprotestante prin mijloace spirituale şi o mai adâncă implicare în acţiuni social-caritabile la nivelul parohiilor, o parte deloc neglijabilă a clerului ortodox a preferat metodele administrativ-poliţieneşti puse în practică de organele aparatului de stat (sesizate uneori prin delaţiunile unor preoţi – cum rezultă şi din documentele reproduse de Viorel Achim). Spre exemplu, preotul Victor Marinescu din Viişoara (Constanţa) solicita în 1941 anihilarea prin lege a sectelor religioase, deoarece „servesc cauza comunismului“, „fac jocul străinilor şi al duşmanilor de ţară“, „sapă de zor la temelia specificului românesc, care este credinţa ortodoxă“ (p. 279). Sunt pagini nu tocmai onorante din istoria creştinismului românesc, deoarece nu este vorba – citind aceste delaţiuni – doar despre neacceptarea ideii de pluralism confesional în sânul comunităţii etnice româneşti sau despre suprapunerea abuzivă de tip naeionescian între naţiune şi confesiune, ci şi de o teribilă lipsă de umanitate şi de înţelegere a consecinţelor dezastruoase care se pot abate asupra aproapelui tău, care în plus aparţine aceleiaşi etnii şi vorbeşte aceeaşi limbă. (Sunt sechele care s-au păstrat până astăzi; ele se vădesc în ceea ce priveşte răstălmăcirea definiţiei statului laic, care nu este privit – cum este firesc – ca un stat neutru din punct de vedere religios.) Conţinutul cărţii ne oferă şi o cheie de înţelegere pentru refuzul reprezentanţilor Sfântului Sinod de a permite accesul la arhiva Patriarhiei (dar şi a celorlalte centre eparhiale) chiar şi pentru perioada de dinainte de 1945.
Pentru a reda absurdul radicalismului antineoprotestant merită adăugat faptul că în nordul Transilvaniei, aflat între anii 1940 şi 1944 sub ocupaţia Ungariei horthyste, guvernul de la Budapesta a permis, cu unele restricţii, funcţionarea legală a bisericilor baptiste româneşti, inclusiv predarea în şcoli a materiei Religie, conform cu preceptele specifice acestor denominaţiuni (p. 18). Ceea ce nu s-a întâmplat în România. De altfel, în disperare de cauză şi împrumutând sub constrângere „sistemul de valori“ al puterii din statele Axei, baptiştii români îi semnalau în septembrie 1940 generalului Antonescu că: „în nicio ţară totalitară cultul creştin baptist nu e prigonit. Astfel, în Germania, Italia, Spania şi Japonia s-a acordat cea mai deplină libertate de cult baptiştilor“ (p. 221).
Volumul realizat de Viorel Achim – după o asiduă documentare în numeroase arhive din ţară şi din străinătate – poate deschide drumul unor solide lucrări de interpretare privind atât istoria relaţiilor Stat-Biserică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cât şi regimul politic din perioada 1940-1944. O precedentă ediţie de documente alcătuită de acelaşi Viorel Achim (Deportarea ţiganilor în Transnistria, vol. 1-2) a stat la baza documentării lui Ioan T. Morar pentru romanul de succes Negru şi roşu. Şi acest volum poate oferi numeroase surse de inspiraţie pentru o lucrare beletristică.

Prezentarea cărții „Farul de la capatul inimii”, în București


Pprezentare carte Farul de la capatul inimii

Sâmbăta 22 februarie, în București, în cadrul unui amplu eveniment, Dr Marius Silveșan va prezenta cartea „Farul de la capătul inimii”, de Cătălin Dupu, de la orele 18.00, la Biserica Isus Mântuitorul, din sector 6, București.
Vorbitorul a realizat un interviu cu autorul cărții, publicat chiar în lucrarea  Farul de la capătul inimii. Evenimentul se adresează tuturor vârstelor.

Revista Artă și Credință

Citește și

APARIȚII EDITORIALE (20) CĂTĂLIN DUPU, FARUL DE LA CAPĂTUL INIMII

Apariții editoriale (20) Cătălin Dupu, Farul de la capătul inimii


cartea-farul-de-la-capatul-lumii_catalin-dupu

Cătălin Dupu, despre care marele actor Dem Rădulescu a spus „Ai condei!” anunță apariția celei mai recente cărți a sa, Farul de la capătul inimii. Aceasta cuprinde povestiri inspirate după cazuri reale și doua studii.

Dintre povestiri amintim: Farul de la capătul inimii, Prevestirea, Unde te-ai dus?, Doamne, numai atât?, Noaptea Ruxandrei, Cum a devenit şi mai bogat,  Afaceri şi nimic credință, Moartea pe relaţii, Cu final neaşteptat, De ce nu pleacă bunica în America, Cele mai negociate timbre, De ziua copilului, iar studiile se intitulează Siguranță în vremuri de necaz.

În partea de final a lucrării veți putea citi un interviu luat autorului de către Marius Silveșan.

Cartea costă preț 15 RON și se poate comanda la adresa birouapv@yahoo.com. Nu se percep taxe poștale!

Revista Artă și Credintă

Un anglican, o evreică și un catolic


Un material interesant realizat de Teofil Stanciu, care pune în context viețile și opera a trei scriitori creștini, C.S. Lewis, Simone Weil și Gustave Thibon. Lecturând acest material veți înțelege poate mai bine modul în care aceștia au interacționat cu alte confesiuni creștine, dar și cu cultura. Acest material este în opinia realizatorului său, Teofil Stanciu, „un gest minimal de prețuire pentru niște personaje de prim rang în gândirea creștină a secolului XX.”

Avatarul lui Teofil StanciuCu drezina

 

2013 a fost un an în care anglicanul C.S. Lewis (1898-1963), evreica Simone Weil (1909-1943) și catolicul Gustave Thibon (1903-2001) au putut fi comemorați și rememorați, grație unor numere rotunde legate de viața lor.

Din păcate, n-am apucat să scriu despre fiecare dintre ei la vremea potrivită (e un mic regret al anului care se încheie). Cum mereu am avut impresia că există niște trăsături care-i unesc pe toți trei, în ciuda numeroaselor deosebiri dintre ei, am încercat să fac măcar un efort de sistematizare a câtorva asemănări pe care le consider deosebit de importante (lista nu e exhaustivă).

 E un gest minimal de prețuire pentru niște personaje de prim rang în gândirea creștină a secolului XX. Indiferent de eventualele afinități sau divergențe pe care, ca cititori, le putem avea cu acești autori, ei merită cunoscuți măcar prin scrierile ce sunt disponibile în limba română.

1. Curiozitate vie. Toți…

Vezi articolul original 862 de cuvinte mai mult

Adrian Barbu, Stergarul (poezie de Costache Ioanid)


Răsfoiește on-line Revista Creștinul Azi Nr. 6/2013


A apărut un nou număr al Revistei Creștinul Azi cu articole de calitate și cu mesajul președintelui cultului, Pastorul Otniel Bunaciu.

În cadrul acestui număr nu am niciun material, însă cele 5 fotografii care ilustrează cele două materiale despre vizita lui Paul Fiddes în România, interviul (pp. 7-8) și lansarea Centrului pentru Credință și Cultură al Facultății de Teologie Baptistă din cadrul Universității București (p. 11), sunt realizate de mine. Sper să găsesc timpul necesar să le editez și să le postez în cadrul unui album pe facebook. Până atunci citiți interviul acordat redactorului revistei, Ruben Ologeanu, de către Paul Fiddes și materialul despre lansarea Centrului pentru Credință și Cultură.

Doresc să menționez și materialul realizat de către Emanuel Adrian Sârbu despre Tinerii baptiști din  mediul educațional și religios baptist și cei de-o vârstă cu ei. Materialul face parte dintr-o cercetare științifică la nivelul Municipiului București, coordonată de Lect. Univ. Dr. Emanuel Adrian Sârbu ale cărei rezultate au fost prezentate în cadrul conferinței TINERII BAPTIȘTI ÎN EUROPA. INFLUENȚA FACTORILOR SOCIALI ÎN PREVENIREA CONDUITEI DEVIANTE – SESIUNE DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE BAPTISTĂ. Vă invit să citiți acest material deoarece el prezintă care este situația privind consumul de băuturi alcoolice, droguri, etnobotanice, tutun la nivelul municipiului București, dar și printre tinerii baptiști din mediul religios și educațional baptist din Capitală. Consider că informațiile sunt utile atât celor interesați de aceste aspecte, factorilor de decizie, dar și părinților. Cele câteva fotografii pe care le-am realizat la acest eveniment au fost publicate în cadrul albumului foto Tineri baptiști în Europa. Influența factorilor sociali disponibil pe pagina facebook.com/istorieevanghelica.

Pentru a citi revista dați click pe copertă.

Lectură plăcută și un Crăciun binecuvântat în care locul principal să-i fie acordat sărbătoritului, Domnul Isus Hristos.

Revista Crestinul Azi Nr. 6-2013

Call for proposals: Romanian Studies Conference, April 4 and 5, 2014, Indiana University


On April 4th-5th, 2014, the Romanian Studies Organization at Indiana University will host its seventh annual interdisciplinary conference. This year, the prominent historian Keith Hitchins of the University of Illinois, Urbana-Champaign (http://www.history.illinois.edu/people/khitchin) will deliver the keynote address in conjunction with the launch of his newest book, „A Concise History of Romania” (Cambridge University Press, 2014).
We welcome proposals from graduate students and recent PhDs on any topic related to Romania, Moldova, or the Romanian diaspora, in any discipline or methodology. Past panels have included: „Landscapes of Heritage in Romania,” „Politicizing Ethnicity: Individual and Collective Identities,” „Agency and Authenticity under Socialism,” and „The Pain of Transition: Continuities and Changes between Regimes.” We especially encourage interdisciplinary approaches, but we regularly accept papers from historians, political scientists, economists, sociologists, anthropologists, linguists, literary critics, and musicologists.
The conference will be scheduled to allow participation in a number of complementary events at Indiana University that same weekend, including the Roundtables on Post-Communism, the Hungarian Studies Conference, and musical performances by Nicolae Feraru and his „taraf.” Mr. Feraru was recently honored for his musical achievements as National Heritage Fellow by the National Endowment for the Arts (http://arts.gov/honors/heritage/fellows/nicolae-feraru).
Please submit abstracts of 250-300 words, along with your contact information and a brief biography, to RomSO@indiana.edu by January 20th, 2014. Please submit abstracts in .doc file format rather than .docx or .pdf. We will send notifications by February 3rd.

Any inquiries about the conference may be directed to the Indiana University Romanian Studies Organization at RomSO@indiana.edu.
Please forward this request for proposals to anyone who might be interested.

Corul Evanghelic&Cadmiel Botac în concert de Crăciun la Biserica Agapia


Concert de Crăciun la Biserica Agapia (2013)

https://www.facebook.com/Biserica Agapia

Alexandru Cadmiel Boțac at St. Botolph Club, Boston. Part VII: Chopin- Etude opus 25 nr 12

Corul Evanghelic, Un semn dat din ceruri

Corul Evanghelic,Și azi pe străzi de iarnă