Daniel Mariș a fost ales rector al Institutului Teologic Baptist din București
La începutul acestei săptămâni, ceea ce se știa deja a devenit realitate prin votul secret care a confirmat alegerea Conf. univ. dr. Daniel Mariș în funcția de rector al Institutului Teologic Baptist din București.
Sursa informațiilor și foto: http://suceavaevanghelica.wordpress.com
Daniel Mariș îi succede în funcție Prof. univ. dr. Vasile Talpoș care a fost director al Seminarului Teologic Baptist între anii 1988-1990 și apoi rector al Institutului Teologic Baptist între anii 1990-2011.
Prof. dr. Vasile Talpoș și Conf. dr. Daniel Mariș
Deși fotografia surprinde momentul înmânării plachetei comemorative Prof. Vasile Talpoș în semn de recunoaștere și apreciere pentru activitatea sa academică, aceasta poate surprinde totodată și o predare/preluare de ștafetă în învățământul teologic românesc.
O succintă biografie noului rector al ITB se regăsește pe site-ul Revistei Creștinul AZi.
Partajează asta:
Puterea făgăduintei Domnului Isus Hristos – Institutul Teologic Penticostal din București
În cadrul emisiunii Mapamond Creștin, Alfa Omega TV a prezentat un material despre obiectivele Institutului teologic Penticostal din București. Obiectivul major este acela de a sluji comunitatea penticostală din România prin formarea lucrătorilor de care acestea au nevoie.
Materialul despre ITP, deși are numai 10 minute (min. 6-16) reușește să surprindă o parte din activitățile desfășurate în cadrul instituției amintite precum și accentul pus de aceasta pe rugăciune și pe misiune (internă și externă). În partea de început îl veți vedea pe Emanuel Conțac la catedra și la tablă predând și explicând studenților. Alături de alți colegi profesori ai lui Emanuel în cadrul materialului veți avea ocazia să-l vedeți și să-l ascultați și pe Corneliu Constantineanu, rectorul ITP.
Partajează asta:
Bogdan Duca – Orientul Mijlociu între iluzia liberală şi iluzia islamică. Creştinismul în faţa ofensivei islamiste
Civilizaţia creştină s-a născut, format şi consolidat în Orientul Mijlociu. Acolo se găsesc majoritatea punctelor de reper ale Creştinismului: Ţara Sfântă, cu toate vestigiile sale, celebrele „Biserici ale Apocalipsei”, patru din principalele Patriarhii ale Bisericii, locurile unde s-au desfăşurat primele 7 Concilii ecumenice, deşerturile ce au generat monahismul, care la rândul său a fost fermentul culturii creştine de mai târziu, locul primelor mari şcoli teologice, centre de mare cultură, civilizaţie şi spiritualitate. În locul unei societăţi creştine înfloritoare, nu au mai rămas decât nişte comunităţi creştine îmbătrânite şi nişte vestigii. Dar nici acestor comunităţi şi vestigii nu li se mai îngăduie libertatea de a-şi trăi propria credinţă.
Islamul, religia dominantă în Orientul Apropiat, a fost temperat în efortul său de a dezintegra complet comunităţile creştine orientale doar de doi factori: toleranţa turcilor otomani şi descoperirea valorilor modernităţii politice, în secolul al XX-lea. Millet-ul otoman, care acorda protecţie şi autonomie comunităţilor religioase non-islamice recunoscute de Înalta Poartă, a temperat fanatismul arab şi i-a ferit pe creştini şi pe evrei de spectrul islamizării. Secolul XX a impus apariţia statelor moderne din lumea islamică, fundamentate pe principiul separării religiei de stat şi al toleranţei religioase.
Renaşterea islamistă, începută odată cu dispariţia protectoratelor occidentale asupra Orientului Apropiat, a determinat restaurarea, într-o formulă tot mai agresivă, a unei viziuni asupra lumii în care Islamul trebuie să deţină controlul cu orice preţ, sub necesitatea de a împlini o poruncă din partea lui Allah. Adversarii imediaţi au fost, desigur, occidentalii şi exponenţii unei viziuni occidentale asupra statului. Naţionalismul arab a devenit indisolubil legat de Islam şi de obligaţia de a trăi într-o societate care să se supună normelor acestuia.
Lunga pace otomană (în fapt un armistiţiu util menţinerii unităţii Imperiului Otoman) a fost înlocuită de o dublă iluzie: iluzia liberală şi cea islamică.
Iluzia liberală
Iluzia liberală este cea a universalităţii democraţiei liberale. Conform adepţilor acestei iluzii, orice stat poate să fie democratic, indiferent de datele culturale şi civilizaţionale ale populaţiei care locuieşte pe cuprinsul acelui stat. Este suficient doar un mimetism instituţional, pentru a garanta modernitatea. Efectul acestei iluzii a fost şi mai este încă simţit în lumea arabă.
Dezintegrarea Imperiului Otoman a dus la apariţia unor state „moderne” şi cu idealuri democratice. Din păcate pentru marea majoritate a cetăţenilor, aceste state au încăput pe mâna unor dictatori, mai mult sau mai puţin feroci, toţi decişi să îşi atragă simpatia puterilor civilizate şi să îşi protejeze puterea politică de proprii lor cetăţeni: musulmanii.
Jocul pervers şi dificil al diverşilor lideri orientali de a reprima nedemocratic renaşterea Islamului şi de a mima în faţa Occidentului modernitatea şi democraţia s-a sfărâmat, în ultimii ani, din pricina….propriilor lor aliaţi.
Puterile occidentale, mânate de iluzia liberală (bine „înarmată” la rândul ei de ideologii pe cât de odioase pe atât de populare: multiculturalism, „noua toleranţă”, corectitudine politică, tiermondism, etc. ) au creat condiţii pentru democratizarea autentică a statelor din Orientul apropiat, o democratizare pe cât de eficientă, pe atât de periculoasă.
Popoarele arabe eliberate de dictatori (de altfel destul de occidentali prin mentalitate, fie şi măcar prin pragmatismul lor) au ales nu democraţia liberală, ci Islamul integrist, antimodern şi anti-occidental. Iar primele victime ale acestei opţiuni au devenit creştinii.
Iluzia islamică
Desigur, adepţii „profetului” Mahomed pot să creadă că Islamul este o soluţie socială şi politică pentru problemele umanităţii. Pot să creadă şi că Sharia este cea mai corectă legislaţie cu putinţă. De la credinţe la fapte este o cale prea lungă, însă.
Iluzia islamistă este o iluzie ideologică. Spre deosebire de iluzia universalităţii liberalismului, iluzia islamistă nu este însă o boală (relativ) benignă. Ca orice ideologie, islamismul are o viziune dualistă: există un adevăr, revelat de „Profet” şi un ocean de minciuni ce trebuie neutralizat prin impunerea acestui adevăr.
Această neutralizare a început prin încurajarea, sub privirile mioape ale unui Occident care aplaudă tâmp „democraţiile” arabe, reinstaurării Shariei ca lege oficială, prin redeclanşarea prigoanei împotriva creştinilor, prin limitarea libertăţilor civile şi religioase până la limitele impuse de interpretările restrictive ale Coranului.
Acelaşi Occident miop păstrează o suspectă tăcere în faţa represiunilor inadmisibile, în modernitate, la care sunt supuşi creştinii. Executarea creştinilor într-un Afghanistan ocupat de trupe occidentale, masacrele din Sudan şi din islamicul Myanmar, incendierile de biserici din Irakul post-Hussein şi din Egiptul post-Mubarak, reislamizarea monumentelor din Turcia ce redevine, la presiunea inconştientă a Uniunii Europene, islamistă, se fac fără nicio reacţie fermă din partea unui Occident, altfel foarte grijuliu să limiteze libertatea de expresie şi opinie, pentru a nu fi jignite sentimentele emigranţilor musulmani.
Mass-media decisă să condamne periodic Israelul pentru că ia măsuri ferme împotriva terorismului islamic, urmăreşte, în schimb, cu stranie neutralitate şi falsă „obiectivitate” transformarea creştinilor copţi din Egipt în ţinte vii ale musulmanilor. (Pentru o mai exactă prezentare a persecuţiilor contra creştinilor recomand site-ul de limba engleză www.persecution.org )
Islamiştii cred că pot impune propria religie şi ideologie lumii. Evident, acest lucru este utopic. Civilizaţiile occidentale, în ciuda faptului că suferă, încă, de pe urma bolilor stângiste ale multiculturalismului, auto-inculpării şi unei absurde neotoleranţe, sunt prea puternice şi evoluate pentru a putea fi înghiţite şi digerate de o ideologie religioasă ce, în ciuda faptului că a dezvoltat îndemânare în utilizarea armelor moderne, este incapabilă să depăşească civilizaţional perioada Evului Mediu. De aceea, adepţii lui Mahomed nu sunt altceva decât victimele unei iluzii. Dar a unei iluzii însângerate…
Notă: Sinonimia dintre „islam” şi „islamism” este una intenţionată. Prin natura sa, Islamul este în acelaşi timp o religie şi o ideologie, având ca dimensiune principală acţiunea politică încă din timpul vieţii fondatorului său.
http://spunesitu.adevarul.ro/Societate/Analize/Orientul-Mijlociu-intre-iluzia-liberala-si-iluzia-islamica-Crestinismul-in-fata–ofensivei-islamiste-9699 via Bogdan Duca http://www.facebook.com/
Partajează asta:
Noi descoperiri despre autorii sulurilor de la Marea Moartă
Noi descoperiri făcute de arheologii care studiază manuscrisele de la Marea Moartă lărgesc perspectiva existentă cu privire la cine ar fi putut redacta sulurile de la Qumran.
În prezent, nu există un consens între arheologi cu privire la cine ar fi putut scrie sulurile de la Marea Moartă.
Potrivit unei ramuri a arheologilor, cei care au scris materialele găsite în peșterile de la Qumran (Cisiordania) ar fi fost membri ai sectei esenienilor. Alți specialiști susțin că manuscrisele ar fi fost redactate de evrei din Ierusalim, care s-au refugiat în zona Qumran, în anul 70 d. Chr. Pentru a fugi din calea persecutorilor romani.
În lumina noilor descoperiri, o perspectivă care devine tot mai plauzibilă este aceea că sulurile au fost scrise de o sectă iudaică, însă nu există, momentan, garanții că ar fi vorba de secta esenienilor.
Arheologii au exclus ipoteza scrierii în Ierusalim și a depozitării în Qumran, după ce au descoperit că cele mai multe suluri sunt din fibră de in, nu de lână – care era materialul textil cel mai des utilizat în Israel din acea perioadă.
Cercetătorii au subliniat și importanța faptului că materialul făcuse parte din articole de îmbrăcăminte și că, deși oamenii obișnuiau să poarte țesături colorate, materialele găsite sunt de culoare albă. Hainele albe par să se potrivească descrierii pe care istoricul Iosif Flavius o făcea esenienilor, despre care deși nu menționa că ar fi folosit doar inul, scria că se îmbrăcau numai în alb.
În plus, așa cum susțin Orit Shamir şi Naama Sukenik, de la Autoritatea Israeliană pentru Anthichități, faptul că materialele sunt rareori peticite indică faptul că cei care purtaseră hainele nu erau săraci.
Aceeași idee o susține și Robert Cargill, profesor la Universitatea din Iowa, care spune că analizând artefactele (sticlăria și monedele) descoperite nu se poate ajunge la concluzia că locuitorii regiunii nu erau săraci. Totuși, afirmă profesorul, este dificil de spus sigur dacă este vorba de esenieni sau nu.
Scrise de-a lungul unei perioade care pornește cu 3 secole înainte de Christos și ajunge până în anul 70 după Christos, cele circa 900 de manuscrise de la Marea Moartă au fost descoperite de un păstor beduin, în anul 1947. Sulurile conțin o varietate de scrieri, inclusiv copii timpurii ale Bibliei iudaice, imnuri, calendare și psalmi, precum și alte lucrări scrise.
Surse: MSNBC, Live Science, Christian Post
Partajează asta:
Targul International Gaudeamus – Carte de invatatura 2011
Târgul Internaţional GAUDEAMUS – Carte de învăţătură, ediţia a 18-a se va desfăşura în perioada 23 – 27 noiembrie la Pavilionul Central Romexpo din Bucureşti.
Conferinţa de presă va avea loc luni, 21 noiembrie, ora 12.00 în foaierul Sălii de Concerte Radio din strada G-ral Berthelot 60 – 64.
Informaţii utile expozanţilor găsiţi aici!
Informaţii utile vizitatorilor găsiţi aici!
Catalogul participanţilor .pdf
Cel mai important eveniment cultural de tip expoziţional din România
Organizat de Radio România, Târgul Internaţional GAUDEAMUS – Carte de învăţătură este un eveniment cultural specializat în expoziţia de carte, cu un concept unic în peisajul evenimentelor de profil, fiind singurul târg de carte din lume iniţiat şi organizat de un post public de radio.
Dialogul dintre carte şi radio durează de 18 ani, într-o formulă originală prin care Târgul GAUDEAMUS a câştigat în prestigiu şi amploare de la an la an, devenind un eveniment – emblemă pentru piaţa de carte din România.
Profesioniştii din branşă plasează Târgul Internaţional GAUDEAMUS între primele 10 târguri de carte din Europa, ţinând cont de numărul de vizitatori şi expozanţi, dar şi de ţinuta culturală a evenimentelor organizate şi de prestanţa personalităţilor culturale care îi trec pragul în fiecare an.
Târgul se desfăşoară anual în Pavilionul Central al Complexului Expoziţional Romexpo, oferind publicului, într-un spaţiu de 14.000 mp, ofertele a peste 400 de editori, distribuitori de carte, instituţii culturale şi de învăţământ din România şi din străinătate. Anual, pe parcursul Târgului, se înregistrează un nivel record al vânzărilor de carte, evenimentul având un puternic impact asupra pieţei de profil. La ultimele trei ediţii, numărul vizitatorilor a depăşit 100.000 de persoane şi au fost organizate peste 450 de evenimente culturale la fiecare ediţie. Târgul are un puternic ecou în presă, fiecare ediţie înregistrând peste 100 de jurnalişti acreditaţi.
Momentul de vârf al anului editorial şi cultural în România
În toamna fiecărui an, Târgul Internaţional GAUDEAMUS devine centrul pieţei editoriale şi al vieţii culturale din România, oferind cadrul excelent de întâlnire între o ofertă editorială complexă şi variată şi principalul său beneficiar – publicul iubitor de carte. Printre expozanţii prezenţi la Târg figurează edituri româneşti şi străine, tipografii, instituţii de învăţământ, centre şi institute culturale, instituţii mass-media, agenţii de difuzare de carte, firme multimedia, agenţii literare, organizaţii non-guvernamentale cu profil cultural şi educaţional, asociaţii profesionale etc.
GAUDEAMUS – spaţiu al dialogului inter-cultural
Târgul îşi deschide anual porţile expozanţilor şi vizitatorilor din străinătate, oferind cadrul ideal de întâlnire între personalităţile străine invitate la Târg şi public, dar şi între specialiştii din industria cărţii, autori, editori, traducători, ilustratori de carte, oameni de cultură etc. Un adevărat incubator de idei şi proiecte culturale, Târgul facilitează încheierea de parteneriate între profesioniştii cărţii şi sprijină programele editoriale de promovare a dialogului între culturi.
Italia, ţară invitată de onoare la GAUDEAMUS 2011!
În avanpremieră la evenimentele care vor marca, în 2012, celebrarea anului culturii române în Italia, Târgul Internaţional GAUDEAMUS sărbătoreşte în acest an cultura şi limba italiană la Bucureşti!
Italia va fi ţara invitată de onoare la cea de a 18-a ediţie a Târgului Internaţional GAUDEAMUS: personalităţi culturale de primă mărime, scriitori, critici literari, dar şi specialişti în artă, arhitectură sau muzică vor participa la evenimentele propuse de ţara invitată de onoare la GAUDEAMUS 2011.
O surpriză pentru publicul şi presa din România va fi prezenţa în cadrul Târgului a jurnaliştilor postului public de radio şi televiziune RAI.
Partajează asta:
Evenimente editoriale în legătură cu istoria recentă la Târgul Internaţional „Gaudeamus – Carte de învăţătură” 2011
Miercuri, 23 noiembrie
Partajează asta:
Catehismul cel scurt de la Westminster via Monogerism
Catehismul cel scurt de la Westminster este un document doctrinar esenţial pentru prezbiterienii englezi şi scoţieni, dar şi pentru unii congregaţionalişti şi baptişti (care nu aderă la înţelegerea prezbiteriană cu privire la botez şi organizarea bisericii). Conceput de Adunarea de la Westminster (1643-1649), la care au luat parte 121 de teologi puritani, a fost autorizat, alături de Confesiune şiCatehismul cel lung, de Biserica Scoţiei în iulie 1648.Catehismul cel lung a fost pregătit în special ca să fie folosit de preoţi şi este prea detaliat pentru a putea fi memorat, fiind mai puţin cunoscut decât varianta scurtă.
Scopul Catehismului cel scurt este acela de a-i educa pe copii în materie de doctrină şi credinţă. Formatul său este: întrebare simplă, răspuns uşor de reţinut. Catehismul este compus din 107 întrebări şi răspunsuri. Primele 12 întrebări se referă la natura lui Dumnezeu, la decretele Sale şi la creaţie. Întrebările de la 13 la 20 au de-a face cu păcatul originar şi cu starea căzută a naturii omului. Întrebările 21-38 se referă Hristos Răscumpărătorul şi la beneficiile care decurg din răscumpărare. Următorul set de întrebări, 39-84, discută despre cele zece porunci. Întrebările 85-97 au în vedere sacramentele (botezul şi Cina Domnului). Setul final de întrebări, 98-107, explică Rugăciunea Domnului. Această organizare reia ordinea temelor din Catehismul de la Heidelberg (1563) al bisericilor reformate de pe continent.
Pentru descărcarea Catehismului daţi clic pe imagine.
http://www.monergism.ro/index.php/2011/11/catehismul-cel-scurt-de-la-westminster/
Partajează asta:
Revista „Societate şi politică” – apel la contribuţii
Revista Societate şi politică lansează apelul pentru articole şi recenzii de carte pentru numărul special din primăvara 2012, cu tema Arts of thinking and arts of healing in Early Modern Europe: Philosophy, Medicine and Politics.
Editorii invitaţi ai acestui număr sunt Dana Jalobeanu, Oana Matei şi Laura Georgescu.
Paradigma medicală a constituit un instrument euristic puternic în gândirea modernă timpurie. Aceasta a fost utilizată în discipline variate, având un succes deosebit în filosofia Renaşterii şi în filosofia modernă timpurie. Tradiţia antică de cultivare şi vindecare a sufletului a trecut printr-o serie de transformări importante pe parcursul secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea şi a influenţat în anumite privinţe dezvoltarea filosofiei şi a ştiinţei moderne timpurii. Se poate identifica în această perioadă o preocupare susţinută pentru inventarea sau reformarea modurilor de a gândi. Acest număr special al revistei Societate şi politică doreşte să includă articole care să exploreze conexiunile şi intersecţiile dintre aceste teme. Sunt binevenite cercetări provenind din diferite domenii (istoria filosofiei, istoria şi filosofia ştiinţei, istoria şi filosofia matematicii, istoria medicinii etc.), fiind încurajate în mod special abordările interdisciplinare.
Societate şi politică este o revistă academică peer-reviewed care încurajează cercetarea originală de înaltă calitate în filosofie, istoria gândirii politice, istorie intelectuală, istoria şi filosofia ştiinţei şi care susţine propunerile de tip interdisciplinar.
Articolele având nu mai mult 8 000 de cuvinte sau recenziile de carte de cel mult 800 de cuvinte pot fi trimise la adresa de e-mail dana.jalobeanu@celfis.ro, până la data de 10 ianuarie 2012. Indicaţiile de redactare pot fi accesate aici. Toate articolele vor fi supuse unui proces de blind reviewing.
