Arhive categorie: Etică

Maxima zilei – 17 martie 2016


F. M.Dostoievski, Fratii Karamazov (copertă carte)

Priviţi, domnilor, cu câtă uşurinţa se sinucide tineretul nostru, fără să se mai întrebe ca Hamlet: «Ce va fi dincolo?», fără nici cea mai mică umbră de nelinişte, ca şi când problema existenţei sufletului nostru, şi a ceea ce ne aşteptă după moarte ar fi dispărut de mult, ar fi fost definitiv îngropată şi acoperită de uitare. Priviţi, în sfârşit, desfrâul ce bântuie pretutindeni, uitaţi-vă în jur la cei ce nu trăiesc decât pentru plăcerile simţurilor.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I-II (vol. II), p. 847.

Maxima zilei -16 martie 2016


F. M.Dostoievski, Fratii Karamazov (copertă carte)
Cine crezi că profită de pe urma lor? [referire la „îmblânzirea moravurilor”] Numai cei lipsiţi de conştiinţă, pentru că, din moment ce nu există conştiinţă, nu mai poate fi vorba nici de remuşcări. Şi cine suferă în schimb? Oamenii de treabă, care au mai păstrat un pic de conştiinţă şi de onestitate…
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I-II, (vol. II), p. 782.

The Gospel Coalition Blog: Georgia Governor Invokes the Bible Against Christian Conscience


The Story: The governor of Georgia recently attempted to make a “biblical case” against the state legislature’s new religious liberty bill.

The Background: Lawmakers in Georgia have been working to protect the religious liberties of the state’s citizens by passing legislation that would prevent them from having to participate in commerce related to same-sex marriage. But the state’s Republican governor, Nathan Deal, has warned that he will reject any measure that “allows discrimination in our state in order to protect people of faith.” (…)

 

Why It Matters: Gov. Deal proposes a “compromise” position: Christians will be forced to compromise their conscience on the issue of serving same-sex weddings.

The claim that we must violate our conscience because Jesus would not want us to “discriminate against anybody” is incoherent and unbiblical. But it’s Gov. Deal’s direct threat to the religious liberty of Christians that is most offensive. (…)

http://www.thegospelcoalition.org

Maxima zilei – 10 martie 2016


F. M.Dostoievski, Fratii Karamazov (copertă carte)
Banii dați cu împrumut înseamnă prietenie stricată.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. II, p. 46.

Dr. Daniela Mariș: Barnevernet, nuiaua și cultura


Dr. Daniela Mariș revine în mediul virtual cu un nou articol despre cazul Bodnariu.
Autoarea realizează acum o incursiune socială și cultură, pe alocuri cu apel la istorie, pentru a demonta două capcane care au polarizat o parte din mass media și opinia publică.
Prima capcană, la care face referire doamna doctor, o constituie asocierea creștinismului neoprotestant cu folosirea bătăii ca metodă preferată de educație a copiilor.
A doua capcană este mult mai subtilă și constă în prezumția superiorității culturii norvegiene față de cea românească.
Iată două aspecte interesante, două premise, care sunt prezentate și analizate în cadrul acestui articol.
image

Cazul Bodnariu, care are toate șansele să devină un precedent juridic, a ridicat în mod legitim multe întrebări, însă a și polarizat în mod neașteptat societatea românească. În mod premeditat sau nu, interpretarea situației a generat două mari controverse, care au devenit, din nefericire, redutabile capcane, în care mulți s-au grăbit să se arunce.

Prima capcană o constituie asocierea creștinismului neoprotestant cu folosirea bătăii ca metodă preferată de educație a copiilor. Totul a plecat de la recunoașterea deschisă, de către părinți, a folosirii ocazionale a disciplinării corporale minore. A fost tot ceea ce a trebuit unei părți a presei scrise și vorbite și a diverșilor comentatori de meserie sau de ocazie, pentru a declara cu aroganță că “pocăiții” consideră că “bătaia e ruptă din rai” și pentru a legitima cu putere de sentință validitatea măsurii extreme luate de Barnevernet. Nimic mai fals sau, mai bine zis, o afirmație cu nimic mai prejos decat prejudecata că în Biblie scrie „crede și nu cerceta“. Orice exegeză corectă a textelor biblice referitoare la disciplinarea copiilor infirmă această declarație. Pentru cititorii nefamiliarizați cu mediul neoprotestant și cu hermeneutica biblică, dar onești și detașați puțin de emoția politizată a momentului, lectura articolului “Unde să punem nuiaua din Biblie?” din revista Semnele Timpului din februarie a.c., e un bun început.

Am denumit capcană aceasta direcție de interpretare, pentru că realitatea ulterioară a dovedit că disciplinarea corporală a fost doar un pretext pentru abuzul comis de Barnevernet prin confiscarea celor cinci copii ai familiei Bodnariu. În primul rând, nu s-au putut dovedi nici un fel de semne de agresiune asupra nici unuia dintre copii, deși aceștia au fost suprainvestigați din punct de vedere medical. În al doilea rând, la reîntâlnirea părinților cu copiii, doi dintre ei aveau pe corp echimoze (vânătăi) care pot fi interpretate cel puțin ca o dovadă de neglijență în îngrijire, dacă nu de abuz, din partea familiilor surogat. În condițiile absenței explicațiilor din partea asistenților sociali chestionați de părinți, se dovedește ca Barnevernet este pentru unii mumă, pentru alții ciumă. În al treilea rand, ce importanță a avut pentru familia Nan faptul că părinții au sustinut in permanenta ca nu au disciplinat corporal copiii? Nici una. Dimpotriva, în stilul întors pe dos, specific Barnevernet, acesta a devenit chiar motivul oficial pentru care nu li s-au redat copiii.

A doua capcană este mult mai subtilă și constă în prezumția superiorității culturii norvegiene față de cea românească. Formulele deja consacrate în comentarii merg de la varianta mai elegantă: “În Roma te porți ca romanii”, până la cea malignă: “Așa le trebuie, să le ia copiii dacă au crezut că scăpa nepedepsiți pentru că se poarta ca la noi, în România, într-o societate atât de civilizată cum este cea norvegiana, în care totul merge ceas”.

Aș vrea să le atrag atenția distinșilor comentatori asupra faptului că aceasta este o abordare simplistă a problematicii culturii, abordare care nu face decât să demonetizeze (demonitizeze ?) argumentul. Cultura unui popor este un creuzet în care fierbe continuu un amestec de factori din cei mai diverși: istorie, literatură, performanțe intelectuale, resurse naturale, religie, realizări militare, muzica, arta, bucatarie, etc. Ce anume definește superioritatea sau inferioritatea unei culturi? Voi încerca să sugerez un raspuns, care reprezintă opinia mea personală, nealterată de rațiuni de corectitudine politică sau de anomia postmodernistă.

Ca să revin la formulele comentariilor, cultura romană era considerată superioară celorlalte culturi contemporane ei. Însă de la istoricul și preotul Silvianus, care a trait în sec. V d.Hr. și care a fost martor al prăbușirii bogatului însă putredului Imperiu Roman de Apus, au rămas surprinzatoare scrieri despre vandali, (popor migrator al cărui nume are și acum o conotație ce nu mai trebuie explicată), din care rezultă că ei au fost cei care au luat măsuri ferme pentru a pune capăt decăderii morale a romanilor.

Mai aproape de zilele noastre, este suficient să trecem în revistă câteva exemple de mari culturi și civilizații, ca să se clatine puțin aroganța argumentului mai sus menționat: Americanii au NASA, dar și pe Martin Luther King; japonezii sunt recunoscuți pentru meticulozitate și longevitatea dată de stilul de viață sănătos, dar și pentru violența manifestată de-a lungul timpului față de popoarele cucerite; britanicii au Oxford, Cambridge, dar și istoria lor legată de Commonwealth; nemții au corectitudinea și punctualitatea, dar și Holocaustul; coreenii au perseverența și inregimentarea, dar câtă diferență între viața din Nord și cea din Sud. Da, norvegienii au fiordurile și petrolul din Marea Nordului, dar și Lebensborn. Și da, noi românii avem corupția și diversele neputințe administrative, dar îi avem pe Țițeica, Coandă și Enescu și, mai mult decât atât, avem încă filonul creștin, care ne face să ne revoltăm de abuzurile reale, și nu închipuite, asupra copiilor.

Mă opresc aici cu exemplele, doar pentru a sugera că ceea ce face diferența în toate aceste cazuri este reflectarea ideologiei statului în cultura și valorile poporului respectiv. O spune foarte plastic Dumitru Nan, în apelul lui disperat către agentii Barnevernet care au venit să-i confiște copiii: “Vă dau TOT ce am, numai nu-mi luați copiii”.
Când trocul acesta nefericit, în care sufletele copiilor sunt vândute pentru liniștea si perfecțiunea socială de sub clopotul de sticlă al bunăstării scandinave, este legitimizat juridic la nivel de națiune, îmi dau seama ca mi-au cam trecut complexele de român, pe care au avut grijă unii și alții să mi le inducă de vreo douazeci și cinci de ani încoace.
Și, în timp ce, ca nație, ne inventariem cu smerenie PROPRII demoni, să avem grijă să nu ajungem să ne inchinam la ai ALTORA.

https://facebook.com/daniela.maris.54/posts/1712537318962510

Teofil Stanciu – A spune că creştinii nu se sinchisesc de problemele copiilor din România este, în cel mai bun caz o lipsă de informare


 

A spune, aşadar, că creştinii nu se sinchisesc de problemele copiilor din România este, în cel mai bun caz o lipsă de informare sau o reacţie (oarecum de înţeles) de saturaţie sau exasperare la prezenţa permanentă şi uneori senzaţionalist-tabloidă a subiectului cu Barnevernet în media şi reţele sociale.

Se poate discuta, în detaliu, despre gradul de implicare, despre cât s-ar mai putea face, despre implicarea mai activă şi prezenţa mai consistentă în dezbaterile publice, în elaborarea legilor, în forurile de conducere locală şi naţională.

https://drezina.wordpress.com/2016/02/25/in-romania-nu-se-protesteazanu-se-face-nimic-pentru-drepturile-copiilor-din-tara-chiar-asa/

Business Insider – British scientists just got a green light to genetically modify human embryos, but there’s an important catch


http://businessinsider.in

Maxima zilei – 11 februarie 2016


F. M.Dostoievski, Fratii Karamazov (copertă carte)
Cum se poate dezbăra de năravurile sale și unde poate să meargă cel care a căzut rob poftelor sale, de vreme ce s-a obișnuit să-și îndestuleze fără zăbavă atâtea nevoi pe care el însuși le-a scornit ? Ferecat cum este în singurătatea lui, nici nu-i mai pasă de ceilalți. Așa că oamenii au ajuns să agonisească o mulțime de bunuri, în schimb li s-au împuținat bucuriile.
Cu totul deosebit este drumul duhovniciei. Lumea își bate joc când aude de ascultare, de post de rugăciune, și totuși, ele sunt cărările ce duc spre adevărata libertate.

F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, pp. 536-537.

Alianța Familiilor din România : Cine sunt deputații și senatorii care au votat pentru legalizarea „parteneriatelor civile” între persoane de același sex


familia (crestintotal.ro)

Alianța Familiilor din România (AFR) atrage atenția că în legislatura parlamentară care se va încheia curând am avut și un lobby împotriva familiei. Au fost două încercări, respinse de altfel, de a legifera „parteneriatele civile ” între persoanele de același sex. Vă invit să lecturați materialul celor de la AFR pe c

Legislatura care se va încheia peste câte luni a marcat premiere interesante în politica românească. Una dintre acestea a fost dubla încercare a lobby-ului homosexual din România, respinsă de cvasitotalitatea membrilor Parlamentului, de a legifera „parteneriatele civile” destinate persoanelor de același sex.

Nu vom reveni asupra toxicității ascunse sub denumirea benignă „parteneriat civil” (…) însă, pentru că se apropie campania electorală, dorim să aducem în atenția alegătorilor atât numele inițiatorilor, cât și pe cele ale foarte puținilor deputați și senatori care s-au exprimat – unii în cunoștință de cauză, alții plătind tribut naivității lor impardonabile – în favoarea acestor propuneri legislative.

Inițiatorul principal, în ambele cazuri, a fost, așa cum era de așteptat, deputatul Remus Florinel Cernea, băgat pe gâtul social-democraților la „parlamentarele” din 2012, rapid desprins de partidul de care s-a folosit pentru obținerea mandatului și rămas, de atunci, neafiliat politic întru continuarea misiunii sale de agent al lobby-ului antifamilie.

La prima încercare el a fost însoțit de alți 7 deputați, dintre care 3 și-au retras ulterior adeziunea, motiv pentru care nici nu îi mai precizăm aici. Ceilalți 4 inițiatori sunt:Dumitrache Ileana Cristina (PSD), Harbuz Liviu (PSD), Marian Ion Cristinel și Scheau Ion.A doua propunere legislativă nu a avut co-inițiatori, probabil ca urmare a scandalului iscat la dezbaterea primei tentative.

Prima propunere legislativă privind parteneriatul civil, respinsă în 2014, au fost exprimate doar 5 voturi favorabile: 2 senatori și 3 deputați.

Numele acestora sunt: Gavrilă Ghilea și Dumitru Oprea, ambii PD-L – senatori; Remus Cernea (neafiliat), Daniel Budurescu și Vlad Nistor (PNL) – deputați.

La a doua propunere legislativă, respinsă definitiv în decembrie 2015, 10 parlamentari și-au dat votul favorabil – 8 senatori și 2 deputați.

Senatorii sunt următorii: Valeriu Boeriu, Liviu Titus Pașca, Dorin Mircea Dobra (PNL); Ștefan Radu Oprea, Georgică Severin, Ionel Agrigoroaei (PSD); Attila Klarik (UDMR); Ioan Iovescu (independent, fost PP-DD).

Sursa: http://www.culturavietii.ro

POZE: Dezbatere – Cazul Bodnariu: DE LA EI LA NOI


Poze realizate de Alin Cristea la dezbaterea privind educația copiilor într-o societate seculară.

01

*

08

*

09

*

04

*

10

Romania Evanghelica

Vezi articolul original

Ruben Ologeanu :Doamna Alina Mungiu Pippidi și banii norvegienilor


Săptămâna trecută doamna Alina Mungiu Pippidi a scris un articol în care realiza o legătură între protestele pentru familia Bodnariu și manipularea Rusiei. Scopul era, în opinia doamnei Pippidi, acțiuni împotriva Occidentului. Printre răspunsurile pe care persoane din mediul evanghelic sau din afara acestuia l-au dat articolului menționat voi publica acum articolul lui Ruben Ologeanu.

Răspunsuri au mai oferit Emanuel Conțac și Ioan Brie, Viorel Iuga, dar și Dorin Dobrincu. Acesta din urmă într-un comentariu scurt și concis pe Facebook. Cu siguranță au mai fost și alte răspunsuri, dar pe cele menționate le-am citit integral și mi-au rămas în minte.

Un articol interesant despre acest subiect a scris și Teofil Stanciu din Oradea.

Articolul lui Ruben Ologeanu încearcă să atragă atenția asupra unor derapaje. În ceea ce privește derapajele din media românească am citit un articol interesant pe portalul celor de la Deutsche Welle în care Horațiu Pepine, autorul articolului, menționa că atunci când sunt probleme sau se dorește discreditarea unor acțiuni se face trimitere la Rusia. Se asociază acțiunea respectivă cu interesele Moscovei cu consecințe grave uneori la nivelul mentalului colectiv.

În dezbaterea publică românească, Rusia ocupă o poziție privilegiată. Lăsând la o parte analizele politice și strategice profesioniste (infime ca număr), presa e invadată de numeroase demascări ale propagandei rusești, care ar fi reușit să se infiltreze în cele mai ascunse cotloane ale vieții publice din România și Europa occidentală.

În ceea ce privește cazul Bodnariu trebuie precizat foarte clar că poziția exprimată de doamna Alina Mungiu Pippidi nu este conformă cu realitatea, evanghelicii din România sau diaspora sunt pro occidentali și nu pro ruși.

Iată mai jos articolul integral al lui Ruben Ologeanu publicat pe blocnotes.ro și preluat cu permisiunea autorului

Screenshot (4)Nu am pus la îndoială raționamentul și buna credință a doamnei Alina Mungiu Pippidi nici când a pus pe hârtie piesa Evangheliștii, nici săptămâna trecută când a înfierat cu dușmănie campaniile împotriva deciziei Barnevernet de a lua în mod abuziv copiii familiei Bodnariu și ai altor familii. Dar de data aceasta aserțiunile doamnei Alina Mungiu Pippidi au stârnit o stare de uluire rar întâlnită.

Doamna anterior menționată susține cu subiect și predicat că toate mitingurile acestea sunt organizate de Putin și au drept scop destabilizarea Occidentului. Cu alte cuvinte, miile de oameni din diferite părți ale țării și ale lumii sunt adunați sub comanda lui Putin pentru a deturna democrația Occidentală spre o societate totalitară. Argumentul suprem al doamnei Alina Mungiu Pippidi este faptul că lozincile „sunt printate color și într-o engleză impecabilă.” Ori, se știe, singurii vorbitori de engleză impecabilă și singurii deținători de imprimante color sunt, evident, rușii.

Este dreptul autoarei să lanseze ipoteze în stânga și în dreapta, dar când face acest lucru pe o platformă finanțată de organizația Vellenes Fellesorganisasjon din Norvegia, parcă ipotezele domniei sale nu mai sunt atât de credibile și nici de bună credință. Și nici ale lui Moise Guran când vine vorba despre cazul Bodnariu aflat în aceeași postură. Dar cel puțin cel din urmă nu este atât de vocal pe tema enunțată.

Ar mai fi și alte lucruri de zis, dar mă sună Putin.

„La ordinea zilei” – Dr. Daniela Mariș despre Barnevernet sau mic ghid de psihiatrie cu susu’n jos


Dr. Daniela Mariș a fost invitatata emisiunii „La ordinea zilei” reaizată la RVE Timișoara de Ioan Ciobotă. În cadrul acestei emisiuni, domnia sa a vorbit despre despre articolul BARNEVERNET sau MIC GHID DE PSIHIATRIE CU SUSU’N JOS, cum a ajuns să-l realizeze și care sunt problemele pe care le-a sesizat în calitate de medic.

Cazul Bodnariu, de la ei la noi – O discuție multi-fațetată asupra educării copiilor într-o societate seculară


În seara aceasta voi fi prezent la această dezbatere despre educația copiilor.
Afis-BODNARIU-1

http://bisericaadonai.ro/eveniment-cazul-bodnariu-de-la-ei-la-noi-31-01-2016/

O discuție multi-fațetată asupra educării copiilor într-o societate seculară

Invitați:
Denis-Roxana Gavrilă, jurist
Dr. Marius Silveșan, istoric
Dr. A. Vlașin, specialist asistență socială
Dr. O. Babam, teolog

Locul: Biserica Adonai București
Adesa: Calea Crângași, nr 87, sec 6, București, et4 (Itaoul Center)

Evenimentul va fi transmis live de prodocensmedia.ro

www.stiricrestine.ro

Duminică, 31 ianuarie 2016, începând cu ora 17.30, voi participa la o discuție interesantă despre educarea copiilor într-o societate seculară. Evenimentul va fi moderat de către pastorul Costel Ghioancă, iar la discuție vor mai participa oameni cu experiență în drept, asistență socială și teologie. Eu voi face referiri la perioada comunistă și la relația biserică – stat cu accent pe aspectele educaționale.

Dr. Daniela Mariș – BARNEVERNET sau MIC GHID DE PSIHIATRIE CU SUSU’N JOS


Știam de ceva timp de documentarea unui astfel de material și iată că acesta a fost finalizat și a apărut public prin publicarea pe pagina de Facebook a doamnei dr. Daniela MARIȘ. Articolul dovedește documentare și competență, fiind primul articol de acest gen scris de la declanșarea cazului Bodnariu. Daniela MARIȘ este absolventă a Universitatății de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, iar în prezent este medic cu specialitatea Medicina de Familie și Ecografie și consilier nutriție la CMI Dr. Daniela Mariş – metabolic balance. Este căsătorită cu Dr.  Daniel Mariș, pastorul coordonator al Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București, Conferențiar universitar și rectorul Institutului Teologic Baptist din București. Am făcut această introducere pentru acei dintre cititori care doreau să știe ce competențe are și cine este Dr. Daniela Mariș.

Daniela Mariș - facebook.com/metanoiaarad

Daniela Mariș – facebook.com/metanoiaarad

Am urmarit cu multa atentie desfasurarea dramei familiei Bodnariu, inca de la primele informatii aparute pe social media. Asemenea multora dintre noi, am trecut si eu prin cateva stadii de procesare a realitatii, primul fiind cel de negare. In mintea mea, imaginea aceea idilica a tarilor nordice, superdezvoltate si supercivilizate, a Norvegiei in speta, cumva nu se potrivea cu incredibilul act al confiscarii a cinci copii, cel mai mic dintre ei fiind inca alaptat la san.

Am trecut la stadiul urmator, cel de informare legata de practicile faimoasei structuri de protectie a copilului numita Barnevernet. In saptamanile ce au urmat au iesit la iveala niste aspecte desprinse parca din Kafka. Tot mai multe situatii documentate, surprinzator de asemanatoare cu a familiei Bodnariu, au aparut pe scena publica. In urma publicarii cercetarilor Mariannei Haslev Skanlånd, in legatura cu cele 69 de motive ale preluarii de catre Barnevernet a copiilor, au inceput sa se lanseze intrebari de genul: “Ce are de-a face omleta si grosimea feliilor de paine cu confiscarea copiilor?”; “De ce nu are voie copilul sa le zambeasca strainilor de pe strada?”; “De ce trebuie pedepsit parintele pentru ca bebelusul intoarce fata in partea opusa cand e spalat pe fata?”, etc.

Pentru ca in spatele oricarui experiment, fie el medical, social sau de orice alta natura, sta o teorie anume, indiferent cat de geniala sau stupida ar fi ea, am incercat sa o descopar pe cea care guverneaza activitatea Barnevernet. (Recunosc ca am fost orientata in directia corecta atat de interesul meu pentru psihiatrie ce dateaza inca din facultate, cat si de munca de documentare a mai multor persoane, printre care d-na dr. Mariana Goron si d-l Steven Bennett). In acest fel am ajuns, pe de o parte, la teoria atasamentului, iar pe de alta parte, la legislatia statului norvegian privitoare la protectia copilului.

Le luam pe rand. Teoria atasamentului este o teorie lansata de psihiatrul britanic John Bowlby si completata de psihologul canadian Mary Ainsworth, care, pe scurt, sustine (pe model evolutionist), ca la baza comportamentului relational al oricarui individ sta relatia de atasare fundamentala, genetic determinata, formata inca de la nastere, de o anumita persoana. Initial aceasta persoana a fost considerata mama, ulterior insa a fost denumita generic “persoana de referinta”. Aceasta relatie de atasare este atat de importanta pentru copil, incat acesta isi va organiza comportamentul si gandirea in asa fel incat aceasta relatie sa aiba continuitate, aceasta continuitate fiind esentiala pentru insasi supravietuirea individului respectiv. Copilul va “plati” chiar cu deranjamente functionale pastrarea atasamentului fata de persoana de referinta. Relatia de atasament copil-persoana de referinta este atat de puternica, incat afectarea ei, ruperea ei, disparitia ei, duce la tulburari emotionale si cognitive mai mult sau mai putin grave atat in copilarie, cat si in viata de adult, tulburari care se traduc prin: pasivitate, apatie, retardul dezvoltarii, agitatie, hiperactivitate, lipsa de atentie, incapacitatea de a stabili relatii semnificative si de lunga durata, instabilitate emotionala, depresie, etc. Este important de precizat aici ca exista cateva tipuri de atasament considerate NORMALE, chiar daca nu toate sunt optime: atasamentul autonom (optim), relational-evitant, nesigur-preocupat, neprelucrat si neclasificat. De asemenea, exista tipuri de tulburari de atasament PATOLOGICE, care se diagnosticheaza de catre psiholog sau psihiatru, in urma unor evaluari minutioase, prin teste standardizate si prin verificarea criteriilor de incadrare intr-o anume categorie de patologie psihiatrica (pe baza DSM – Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale), si se trateaza numai la indicatiile psihiatrului. Cauzele cele mai grave care duc la tulburari de atasament patologice sunt: neglijarea, abuzul sau violenta persoanei de referinta asupra copilului.

Toate (aproape) bune si frumoase, insa problemele incep la modul in care agentii Barnevernet aplica aceasta teorie. Ca peste tot in lume, “practica ne omoara”. (Si daca nu ne omoara, atunci spune multe despre noi). Am identificat cateva probleme majore, care devin cauzele dramelor prin care trec, fara exceptie, familiile despre ale caror situatii am citit:

1. De departe, aspectul cel mai condamnabil este ca se porneste de la prezumtia de VINOVATIE a parintilor. Se pleaca din start in sens invers fata de normal, si anume de la convingerea de nestramutat ca acei copii (care in final vor fi luati din familie) sufera, de fapt, de tulburare PATOLOGICA de atasament. Asta ar insemna automat ca au fost fie abuzati, fie neglijati, fie loviti in vreun fel, astfel incat trebuie neaparat inlaturati din mediul agresiv. Urmarea fireasca a acestei prezumtii este sa se caute (sau sa se fabrice ad-hoc) dovezi in acest sens.

2. Aceasta prezumtie de vinovatie pleaca de la niste “ingrijorari”, “presupuneri”, exprimate de persoane care nu au calitatea de a evalua situatia dpdv psihiatric, dar li se ofera recomandarea si puterea de a o face, deschizand calea larga spre abuzuri ale sistemului. Vezi situatia fetelor Bodnariu, care au fost luate pe un denunt in care directoarea isi exprima “ingrijorarea” ca “s-ar putea” ca fetele sa fie disciplinate acasa.

3. O alta mare problema este ca diagnosticul de tulburare patologica de atasament (care, in marea majoritate a cazurilor, este FALS) il pun niste persoane care NU SUNT PSIHIATRI. Daca, in cel mai bun caz, sunt psihologi, din toate relatarile de pana acum reiese ca acestia nu aplica nici teste standardizate, nici evaluare repetata, cu stabilirea diagnosticului in functie de toate criteriile din DSM. Nici nu ar avea cum, caci totul se face pe fuga, se declara scurt ca asa ar sta lucrurile, fara dovezi, si se iau copiii in regim de urgenta. Psihologii care au incercat sa semnaleze discordanta intre situatia familiilor si severitatea masurilor luate au devenit indezirabili pentru sistem, din declaratiile activistului norvegian pentru drepturile omului Marius Raikerås. Conferentiara Gunn Astrid Baugerud, de la Colegiul Universitar de Stiinte Aplicate din Oslo, a sesizat, intr-un studiu de psihologie criminalistica, aceasta discrepanta intre problemele familiilor si masurile extreme de preluare de urgenta a copiilor intr-un numar nejustificat de cazuri

4. Felul in care se fabrica dovezile este o batjocura la adresa psihologiei si a medicinei civilizate, in mod special a psihiatriei. Cateva exemple: copilul intoarce fata cand este spalat pe fata de tata – asta inseamna ca se teme de tata sa nu fie lovit, nu o reactie normala a copilului atunci cand i se pune mana uda pe fata, cum este de fapt; copilul priveste cu interes alti oameni de pe strada – aceasta inseamna pentru Barnevernet criteriul A2 din DSM-IV-TR la tulburari reactive de atasament, si anume sociabilitate indiscriminativa a copilului (si nu interesul normal pentru alte fiinte, care denota dezvoltarea neuro-psihica normala a copilului, cum este de fapt); mama plange cand i se smulge copilul din brate de catre Barnevernet – deci este depresiva – fara evaluare, fara criterii de diagnostic, fara diagnostic diferential; mama sufera de o profunda ambivalenta in ce priveste angajarea in relatii interpersonale (ambivalenta pe care tatal copilului o neaga) – acest lucru sugereaza, pentru Barnevernet, ca mama are o tulburare patologica de atasament, care se va reflecta in atasamentul copilului fata de mama, aspect sustinut tot de teoria atasamentului, dar neconfirmat in cazul in speta; copilul mananca prea repede – cu siguranta a fost victima unui incest; copilul mananca prea incet – cu siguranta a fost victima unui incest; copilului nu-i plac icrele – cu siguranta a fost victima unui incest (in ultimele trei cazuri nu am gasit nici un corespondent in psihiatria actuala); copilul este dus in mod obsesiv la medicul de familie sau la urgente, pentru motive fictive, doar pentru a demonstra incapacitatea mamei de a-l ingriji, etc.

5. Felul in care sunt tratati ulterior copiii luati dovedeste tot o abordare intoarsa pe dos a teoriei atasamentului. Intentiei evidente de a rupe atasamentele stabile formate in familiile biologice si de reatasare de alte familii, ca si cum dezlipim un sticker dintr-un loc si il lipim intr-altul, i se spune la Barnevernet “interesul superior al copilului”. Sa luam exemplul copiilor Bodnariu. De ce au fost separati cei cinci frati? Pentru ca se pot “popula” trei noi familii cu ei: cinci timbre pe trei plicuri, nu? De ce au fost grupati copiii mai mari doi cate doi, de varste apropiate, si de ce li s-a dat program diferit de vizitare de catre parinti? Pentru ca atasamentul fata de familia lor biologica este in stadii diferite de formare, in functie de varsta: Eliana si Naomi au deja un atasament stabil (format deja de la 5-6 ani in sus), deci ele au trebuit separate complet de parinti, fara vizitare, fara conversatii telefonice, fara cadouri. Ca urmare, telefoanele de cate 10 minute permise parintilor au fost o mare concesie, facuta doar de dragul autoritatilor romane. Acest lucru nu ar fi trebuit niciodata sa se intample, dar s-a intamplat, gratie implicarii tuturor celor care au iesit in strada, astfel ca s-a aflat ca a existat o scrisoare a fetelor, care a fost impiedicata sa ajunga la parinti, iar una dintre fetite a declarat: “Am crezut ca urmeaza sa muriti”. Ele nu ar fi trebuit niciodata sa afle ca parintii nu sunt morti deloc, ar fi trebuit sa inceapa deja sa isi puna in miscare mecanismele de reatasare la noua familie, conform Barnevernet. Cu cei doi baieti, de 2 si 5 ani, Matei si Ioan, situatia este si mai inumana: la aceasta varsta, teoria atasamentului sustine ca despartirile repetate au efect de “consolidare a doliului”. Ca urmare, mama a fost lasata sa ii vada periodic, ca ei sa dezvolte agresivitate fata de ea, si apoi sa nu mai doreasca sa o vada, pentru ca asa spune teoria ca trebuie sa se intample. Acesta este motivul pentru care unul dintre copii a intrebat: “Chiar a spus tati ca ii este dor de mine?”. Cu cel mic, nu si-au batut prea tare capul, i-au permis cu “generozitate” mamei sa il viziteze de doua ori pe saptamana, fiindca el nici nu va sti ca a avut-o de mama pe Ruth, daca va ramane la Barnevernet. Nu a contat ca au riscat retard in dezvoltare rupandu-l de la sanul mamei, nu a contat nici ca l-au iradiat degeaba cu o tomografie computerizata a intregului organism, desi puteau sa-i faca ecografii neiradiante in diferite zone ale corpului, pentru a vedea daca a fost sau nu agresat.

6. Merg mai departe cu rationamentul: daca aceasta dezlipire de familia biologica – lipire de o familie surogat, urmata de multe ori de transfer la o alta familie, si apoi la o alta familie, ar fi atat de benefica pentru copil, de ce statisticile recente arata ca se raporteaza un numar de 8-9 decese pe luna ale copiilor aflati in plasament, rata mult mai mare decat a copiilor din populatia generala? De asemenea, de ce rata adoptiilor copiilor norvegieni aflati in custodia Barnevernet este mult mai mica decat rata plasamentului temporar in familii surogat, care merge in majoritatea cazurilor pana la atingerea varstei de 18 ani, dupa cum a aflat delegatia parlamentara romana in urma vizitei din Norvegia? Nici macar nu intru in rationamente legate de aspectele financiare ale sustinerii si promovarii Barnevernet, au facut-o altii inaintea mea, mult mai bine.

Intorcandu-ne la al doilea punct principal al argumentatiei mele, care priveste legislatia norvegiana de protectie a copilului, trebuie mentionate cateva aspecte. Motivele esentiale ale preluarii copilului din familia biologica si plasarea lui intr-o familie surogat sunt exact cele descrise de teoria atasamentului: neglijenta, abuzul sau violenta asupra copilului. Aceasta nu ar fi o problema in sine, insa statisticile publicate de Biroul national de statistica norvegian arata ca, din totalul de motive, doar 20% se refera la neglijenta, violenta, abuz de orice natura si consum de droguri. Restul de 80% au motive nejustificate (“alte motive”). Pe de alta parte, articolele din lege care guverneaza activitatea Barnevernet si care sunt cele mai contestate, sunt cele cuprinse sub numarul 4.12, sectiunile A-D. De exemplu, sectiunea A permite statului sa preia un copil daca conditiile fizice si psihologice din mediul de viata al copilului nu se ridica la standardul prevazut de Barnevernet. De aceea, daca agentului nu ii place cum face mama omleta, sau daca acesta considera ca feliile de paine sunt prea groase, copilul este luat. Daca parintele are o problema temporara la picior si nu se poate urca pe scara sa spele geamul, copilul este luat. Daca hainele nu sunt impachetate in sifonier asa cum doreste agentul, copilul este luat, etc. Logic, nu? De asemenea, sectiunea D a aceleiasi legi recomanda statului sa preia copilul daca se SUSPECTEAZA ca acesta va suferi neglijenta sau abuz candva in VIITOR. Ca urmare, parintele care provine el insusi din custodia Barnevernet, este insemnat cu fierul rosu si este considerat la risc, asa ca nu va avea parte de copiii proprii. Parintele care a apelat vreodata la Barnevernet, este automat trecut pe lista neagra si urmarit pana in… panzele albe (la propriu). Parintilor carora li s-au luat deja unul sau mai multi copii, trebuie sa le fie clar ca toti copiii pe care ii vor mai avea vreodata in Norvegia vor fi confiscati in acelasi chip. Fara asistenta, fara ajutor, fara consiliere, fara un diagnostic corect, fara un tratament corespunzator. O activitate neprofesionista, prestata de niste agenti fara pregatire corespunzatoare, deghizata ca “interes superior al copilului” si glazurata cu o urma de psihiatrie intoarsa pe dos – aceasta este protectia copilului din Norvegia.

Nu pot incheia fara sa spun ca exista si o altfel de asistenta psihiatrica in Norvegia, asa cum a inteles sa o practice asistenta medicala cu specializare in psihiatrie infantila, Ruth Johanne Bodnariu: prin consilierea telefonica a adolescentilor pentru evitarea actelor de auto-agresiune, prin intermediul liniei de urgenta Kirken SOS. Pentru aceasta, precum si pentru activitatea ei cu copiii strazii din Romania, ea a fost citata in 2012 in cel mai prestigios jurnal psihiatric din tarile scandinave, Jurnalul de Sanatate Mintala (http://napha.no/…/13…/Mener-kjarlighet-reduserer-selvskading). Pe un astfel de OM, Barnevernet o „rasplateste” luandu-i copiii. Daca este implicata aici si razbunarea personala a unui agent Barnevernet, cu atat mai rau. Rezultatul este umilitor pentru toata tagma medicala.

Sunt acum la etapa in care mi-am definitivat diagnosticul asupra Barnevernet. Nu m-am grabit sa il declar, fiindca am avut nevoie de timp pentru documentare, caci situatiile acestea de viata si de moarte nu se pot evalua intr-o zi-doua. Insa, pana cand statul norvegian continua sa sustina, cu o candoare demna de o cauza mai buna, incalcarile flagrante ale drepturilor omului si ale tuturor principiilor de buna practica medicala, produse de Barnevernet, m-am hotarat: nu mai vreau sa vad fiordurile in urmatorii 50 de ani.

Dr. Daniela Mariș

Maxima zilei – 25 ianuarie 2016


Pastor, Timotei Rusu la Deva (ianuarie 2016) Facebook Petru Mărginean

Pastor, Timotei Rusu la Deva (ianuarie 2016) Facebook Petru Mărginean

Ce este al cezarului ?
Raspunsul este simlu :Ce i s-a încredințat este al cezarului.
Ce i s-a încredințat?
Cezarului i s-a incredințat responsabilitatea de a implementa valorile lui Dumnezeu. (…)
(Cezarul) are o menire specială : să pedepsească răul și să laude binele.
Legile trebuie să fie morale pentru că cineva a decis ce este bine și ce este rău.
Pastor, Timotei Rusu
(fragment din discursul susținut la protestul de la Deva în sprijinul familiei Bodnariu, 24.01.2016)

Cazul Bodnariu, de la ei la noi – O discuție multi-fațetată asupra educării copiilor într-o societate seculară


Afis-BODNARIU-1

http://bisericaadonai.ro/eveniment-cazul-bodnariu-de-la-ei-la-noi-31-01-2016/

O discuție multi-fațetată asupra educării copiilor într-o societate seculară

Invitați:
Denis-Roxana Gavrilă, jurist
Dr. Marius Silveșan, istoric
Dr. A. Vlașin, specialist asistență socială
Dr. O. Babam, teolog

Locul: Biserica Adonai București
Adesa: Calea Crângași, nr 87, sec 6, București, et4 (Itaoul Center)

Evenimentul va fi transmis live de prodocensmedia.ro

www.stiricrestine.ro

Duminică, 31ianuarie 2016, începând cu ora 17.30, voi participa la o discuție interesantă despre educarea copiilor într-o societate seculară. Evenimentul va fi moderat de către pastorul Costel Ghioancă, iar la discuție vor mai participa oameni cu experiență în drept, asistență socială și teologie. Eu voi face referiri la perioada comunistă și la relația biserică – stat cu accent pe aspectele educaționale.

Maxima zilei – 5 ianuarie 2016


F. M.Dostoievski, Fratii Karamazov (copertă carte)

Cel care se minte pe sine și-și pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui și să nu mai aibă respect nici pentru sine, nici pentru lumea ceealaltă.

F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. 1, p. 75

3rd annual conference of the Faith and Culture Centre Facultatea de Teologie Baptista – University of Bucharest. “Ecclesiology and Ethnography: Two Worlds or One?” 2 – 5 December 2015


 

Conferință cu Paul Fiddes 2015

https://www.facebook.com/Credinta-si-Cultura-Centru-de-Cercetare

Descarcă programul conferinței

pdf Button

INTERSECTII – Episodul 6 – Christian Ethics Today -interview with Prof. Dr.Patrick Anderson


Siglă Centrul de Cercetare a Credinței și Culturii - Universitatea din București

Intersecții este un ciclu de emisiuni pe teme interdisciplinare, realizat de Centrul de Cercetare al Credinței și Culturii din cadrul Universității din București. Otniel Bunaciu în dialog cu  Prof. Dr.Patrick Anderson, Editor Christian Ethics Today

Maxima zilei – 3 noiembrie 2015


Vasile Talpoș

Prof. univ. dr. Vasile Talpoș                           Foto : Marius Silveșan (arhivă)

 

Oamenii mari sunt aceia care lasă în urma lor valori

Vasile Talpoș (3.11.2015)

Înregistrarea audio a prelegerii susținute de Prof. Dr. Prabhu Guptara la Institutul Teologic Baptist din București (13.10.2015)


DSC_9445 Dr. Prabhu la ITBB (13.10.2015)

În data de 13 octombrie 2015, Prof. Dr. Prabhu Guptara, personalitate de talie internațională a susținut la Institutul Teologic Baptist din București o prelegere despre credința în Dumnezeu. Domnia sa a vorbit despre teza existenței lui Dumnezeu,  dar și despre rolul Bibliei, a credinței creștine și a culturii protestante în evoluția civilizației occidentale.

Vă invit cu acest prilej să ascultați prelegerea în format audio și cu siguranță veți descoperii lucruri interesante și utile.

Mulțumesc pe această cale tuturor celor care s-au implicat în organizarea acestui eveniment la Institutul Teologic Baptist din București.
Pentru a asculta prelegerea apăsați pe săgeata de mai jos (opțiunea play)


Iată câteva din ideile menționate de către Prof.  Dr. Prabhu Guptara în prelegerea sa, disponibilă în format audio:
Întrebarea esențială pe care Prof.  Dr. Prabhu Guptara și-a pus-o în căutarea unui sens în viață, a  fost: De ce aș crede?

Religia biblică nu este viitoristă, ci reformatoare. Ea nu ne trimite către o lume viitoare, ci ea este una care reformează.

Evreii au fost prima națiune în care orice persoană obișnuită putea să citească.

Când poți citi este avantajul că poți gândi diferit decât atunci când nu poți citi (vezi minutul 31 al înregistrării).

Ce este cartea Psalmilor dacă nu un strigăt către Dumnezeu

Autorul argumentează superioritatea creștinismului biblic pentru evoluția civilizației. Vorbește și de cultura protestantă.

Cultura protestantă este superioară datorită a ceea ce ea a produs din punct de vedere al civilizației.

Prof. Dr. Prabhu Guptara la Institutul Teologic Baptist din București (13.10.2015)


DSC_9445 Dr. Prabhu la ITBB (13.10.2015)

Prof. Dr. Prabhu Guptara personalitate de talie internațională se află în aceste momente la Institutul Teologic Baptist din București unde susține o prelegere despre credința în Dumnezeu. Domnia sa vorbește despre teza existenței lui Dumnezeu,  dar și despre rolul Bibliei, a credinței creștine, a culturii protestante în evoluția civilizației occidentale.

Iată câteva din ideile menționate de către Prof.  Dr. Prabhu Guptara în prelegerea sa, prelegere care va fi disponibilă în format audio.

Întrebarea esențială pe care Prof.  Dr. Prabhu Guptara și-a pus-o în căutarea unui sens în viață, a  fost: De ce aș crede?

Religia biblică nu este viitoristă, ci reformatoare. Ea nu ne trimite către o lume viitoare, ci ea este una care reformează.

Evreii au fost prima națiune în care orice persoană obișnuită putea să citească.

Când poți citi este avantajul că poți gândi diferit decât atunci când nu poți citi (vezi minutul 31 al înregistrării).

Ce este cartea Psalmilor dacă nu un strigăt către Dumnezeu

Autorul argumentează superioritatea creștinismului biblic pentru evoluția civilizației. Vorbește și de cultura protestantă.

Cultura protestantă este superioară datorită a ceea ce ea a produs din punct de vedere al civilizației.

INTERSECTII – Ep 5 – Christian values in a multicultural society- interview with Meego Remmel


Siglă Centrul de Cercetare a Credinței și Culturii - Universitatea din București

Intersecții este un ciclu de emisiuni pe teme interdisciplinare, realizat de Centrul de Cercetare al Credinței și Culturii din cadrul Universității din București.

Otniel Bunaciu în dialog cu Dr. Meego Remmel, președintele Uniunii Baptiste din Estonia și profesor universitar la catedra de etică.

Maxima zilei – 29 septembrie 2015


Photo credit : cuvantul-ortodox.ro

Faptul că o acţiune precum avortul sau căsătoria gay este legală, nu înseamnă că ea este şi morală

Richard Mast, avocat la Liberty Counsel

AUDACITY – Full Movie (2015) HD – Ray Comfort


Acest documentar este produs de cei care au făcut documentarele: Noah (aici), 180 (aici), Genius (aici) și Evolution vs. God (aici)

Puteți să descărcați o broșură gratis (aici) cu titlul Cum ar trebui să răspundă creștinii la căsătoria homosexualilor?

și încă o broșură intitulată: Dumnezeu și sexualitatea (aici)

Mulțumesc lui Lucian Liță pentru semnalare și resurse

Peter (Travis Owens) is an aspiring comedian encouraged by his friend Ben (Ben Price, Australia’s Got Talent finalist) to perform at the local comedy club. But stage fright isn’t Peter’s only fear. When confronted with one of today’s most divisive issues, he feels compelled to speak, but can he? Challenged by his coworker Diana (Molly Ritter) to defend his convictions about homosexuality and gay marriage, will he have the courage to stand for what he believes—even at the risk of losing a friendship? And how will he respond when faced with a harrowing life-or-death experience?

“Audacity” uses a unique approach to address a very sensitive subject in contemporary society. Regardless of your views on homosexuality, you’ll gain fresh insights and a new perspective.

DVDs available for as low as $1 each at: http://www.AudacityMovie.com

Manifestul asistentului social


Manifestul Asistentului social în 7 puncte promovat de Colegiul Național al Asistenților Sociali din România (CNSAR).
Manifestul Asistentului social

Palatul Parlamentului – Seminarul: Politici Creștine – Fundamentare Biblică și Patristică. Contextul European


image

Foto: Ruben Ologeanu (blocnotes.ro)

Parlamentul Parlamentului găzduiește astăzi un Seminar despre politici creștine  având fundamentare biblică și patristică pe care le discută în context european.

„Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități din Senatul României și Fundația Sfânta Irina organizează marți, 23 IUNIE 2015, începând cu ORA 09:00, în Salonul Alb din Senatul României, seminarul „POLITICI CREȘTINE – FUNDAMENTARE BIBLICĂ ȘI PATRISTICĂ. CONTEXTUL EUROPEAN”.

Organizatorii seminarului își propun să pună în valoare experiența de peste 2000 de ani a Bisericii Creștine în domeniul lucrării sociale, morale și economice a unei țări sau unei comunități. Experiența vie a Imperiului Bizantin, structura ierarhică a Bisericii, dogma iubirii aproapelui, respectarea cu sfințenie a legilor morale, sunt baza dezbaterii acestui seminar din care putem învăța cu toții.”

http://www.culturavietii.ro/2015/06/22/seminar-politicile-crestine-in-contexul-european-si-fundamentare-lor-biblica-si-patristica-la-parlament/

La acest eveniment participă și Ruben Ologeanu care ne dă detalii despre ceea ce se discută acolo menționând faptul că „vorbitorii (…) explorează subiecte aflate la interferenta dintre politică, etică, istorie și legislație.”

http://blocnotes.ro/politici-crestine-fundamentare-biblica-si-patristica/

Peter Singer susținător al ZOOFILIEI și al UCIDERII nou-născuților va deveni Doctor Honoris Causa al Universității din București


Filosoful australian Peter Singer, profesor de bioetică la Universtitatea Princeton și un susținător al „avortului post-natal”, al „experimentelor științifice pe bebeluși” și al „relațiilor dintre specii” va conferenția la Universitatea București și va primi titlul de Doctor Honoris Causa.
Peter Singer va susține pe 20 mai, ora 16, în Amfiteatrul Titu Maiorescu, o conferință cu titlul:
„The Most Good You Can Do With Applied Ethics”. Filosoful australian vine în România la invitația Centrului de Cercetare în Etică Aplicată din cadrul Facultății de Filosofie a Universității București.

Potrivit minutei ședinței Senatului Universității din București (punctul 23) din 17 decembrie 2014, Peter Singer va primi titlul de Doctor Honoris Causa al instituției de învățământ bucureștene. Surse online informează că ceremonia va avea loc a doua zi, pe 21 mai.

Iată mai jos câteva mostre din gândirea lui Peter Singer, citate de site-ul „Știri pentru viață”:

Mai întâi un extras din „Tools for Research” în „Writings on an Ethical Life” – Harper Collins, London, 2000, care „argumentează” experimentele științifice pe bebeluși:

„Dacă savanții nu ar fi pregătiți să experimenteze pe nou-născuți umani, atunci disponibilitatea lor de a utiliza animale non-umane dezvăluie o formă nejustificată de discriminare pe bază de specie, din moment ce maimuțele, măgarii, câinii, pisicile, șoarecii și alte animale adulte sunt mai conștiente de ceea ce li se întâmplă, mai capabile de auto-gestionare, și, după câte ne putem da seama, sunt cel puțin la fel de sensibile la durere ca și nou-născuții umani.”

În „Sanctity of Life or Quality of Life?”, din revista Paediatrics, 1983, Peter Singer susține că viața unui om nu este sacrosanctă:

„Odată ce dăm la o parte hocus-pocusul religios care înconjoară termenul de ‘uman’, putem continua să-i vedem pe membrii speciei noastre ca fiind înzestrați cu raționalitate, conștiință de sine, capacitate de comunicare și așa mai departe într-o măsură mai mare decât pe cei ai oricărei alte specii, dar nu vom mai privi ca sacrosanctă viața fiecărui membru al speciei noastre, indiferent de capacitatea sa de viață inteligentă sau chiar conștientă.”

Singer face și pasul următor (în „Rethinking Life and Death: The Collapse or Our Traditional Ethics”): dacă viața omului nu este sacrosanctă, nu este greșit să ucizi:

„…Ar trebui să admitem faptul că, dacă o ființă este umană și vie, nu înseamnă de la sine că este greșit să-i luăm viața.”

Bebelușii nu sunt persoane, continuă Singer pe aceeași linie, în „Practical Ethics”, Cambridge University Press, 1979:

„Copiii umani nu au conștiință de sine și nu sunt capabilis să priceapă faptul că există. Nu sunt persoane.”

Drept urmare, bebelușii nu ar merita îngrijiri speciale din partea societății, afirma Singer la Aaron Klein Investigative Radio, pe 19 aprilie 2015, citat de wnd.com.

http://www.evz.ro/un-sustinator-al-zoofiliei-si-al-uciderii-nou-nascutilor-va-deveni-doctor-honoris-causa-al-universitatii-din-bucuresti.html

Alte articole pe aceeași temă.

Peter Singer, susținător al uciderii copiilor după naștere și al relațiilor sexuale dintre oameni și animale, va primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universității București

Omul ce va fi decorat de Universitatea București șochează din nou: Guvernul trebuie să suprime copiii născuți cu dizabilități, pentru a face economie de bani

%d blogeri au apreciat: