LaPunkt.ro – Moș Crăciun „politically correct”
Zilele trecute îmi spunea o prietenă că a văzut o știre pe site-ul BBC: parlamentul a votat în Anglia existența a trei sexe. Nimic nou, de fapt. Se conosc deja discuțiile privitoare la actul de naștere, în care nu va mai fi trecut sexul, ca și alte propuneri asemănătoare.
De la altă prietenă am auzit că în medicină, mai nou, nu s-ar mai vorbi despre „sexul”, unei persoane, ci, în schimb, de „starea” ei. Se pare că ar exista 15 asemenea „stări”, care, bănuiesc, ar putea trece dintr-una-ntr-alta prin tratamente hormonale.
https://www.lapunkt.ro/2018/12/mos-craciun-politically-correct/
Partajează asta:
Regele Mihai I despre identitate și demnitate
Regele Mihai I: ” Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea.”
http://www.lapunkt.ro/2017/12/10-zece-punkte-regele-mihai-i/
Partajează asta:
LaPunkt.ro: INTERVIU ALEXANDRU CĂLINESCU: Pierderea criteriilor morale duce la confuzia și răsturnarea valorilor.
Un dialog între Cristian Pătrășconiu și Alexandru Călinescu despre literatură, educație și societatea românească contemporană.
Partajează asta:
lapunkt.ro: Mircea Mihăieș despre muzica și credința lui Leonard Cohen
Cohen a fost, dincolo de orice dubiu, un om credincios. Sau, mai bine zis, un om aflat în căutarea credinței. Un fel de Seymour Glass, al lui J.D. Salinger, cu mai mult umor și o mai domoală obsesie a Absolutului. A citit și a respectat toate religiile. În adâncul ființei sale a rămas însă mereu evreu. Dumnezeul pe care-l venera era — din câte-mi dau seama — un partener de dialog, un alter-ego la care se raporta cu toată seriozitatea și dragostea și cu toată puterea lui de răzvrătire. Ascultați „Hallelujah” și poate veți afla câte ceva. Sau „Show Me the Place”, de pe Old Ideas. Sau „negocierea” cu Dumnezeu din piesa titulară a ultimului CD, You Want It Darker. Când a aflat că Bob Dylan s-a convertit la creștinism a avut un șoc: „Nu înțeleg. Pur și simplu nu înțeleg. De ce să-l urmeze pe Isus acum, când e atât de târziu? Nu înțeleg cum stau lucrurile cu Isus…”
Într-un text recent, Leon Wieseltier scrie, pe de altă parte, că „Leonard Cohen n-a fost niciodată mai evreu decât în relația sa de o viață cu figura lui Isus. A existat vreodată o descriere a lui Isus mai evreiască, mai funestă, sau mai plină de milă decât cea de «aproape uman»”, folosită de Leonard în Suzanne?”
Partajează asta:
Cristian Pătrăşconiu în dialog cu Teodor Baconschi despre religie și secularizare în lumea occidentală
Cristian Pătrăşconiu a realizat un interviu cu Teodor Baconschi despre religie și secularizare în lumea occidentală. Este un interviu interesant în care sunt abordate probleme importante dintr-un unghi interessant. Mai jos am preluat un fragment de pe site-ul LaPunkt.ro unde Baconschi vorbește despre atitudinea elitei politico-birocratice europene față de religie.
Teodor Baconschi – foto LaPunkt.ro
Pare că religia încurcă foarte tare actuala elita politico-birocratică europeană. De ce? Ce e aşa de problematic în această privinţă încît – bunăoară, a propos de rădăcinile civilizaţiei europene, de refuzul lor, cum să zic, constituţional aproape – să fugim aşa de tare de moştenirea creştină?
Nu e o atitudine nouă și nici nu e vorba despre o specialitate a funcționărimii de la Comisia Europeană. În fond, la 1789, în Franța, vechea Europă creștină a suferit o tentativă de asasinat. Napoleon și, ulterior, Congresul de la Viena, au repus lucrurile la locul lor, oferind continentului aproape un secol de pace, până la 1916, când vechii demoni ai raționalismului tehnic și ateismului antropocentricc au răbufnit în Primul Război Mondial. Au urmat cele două totalitarismle, nazist și comunist, de dreapta și de stânga: două mari utopii sângeroase, care nu aveau nimic de-a face cu tradiția creștină și care, de fapt, au căutat să o distrugă: fie prin Supraomul arian, caricatură după Nietzsche, fie sub forma Omului Nou, care domină natura, știința și aruncă religia la coșul de gunoi al obscurantismului. Sigur că, în paralel, civilizația creștină s-a apărat, fie prin papalitate, fie prin revalorizarea romantică a Evului Mediu, prin curentul politic conservator (Joseph de Maistre și compania), fie prin creștin-democrația postbelică, inspiratoare a proiectului unei Uniuni Europene. Însă răul a fost făcut. Secularizarea lumii europene a continuat prin educația din universități, unde filonul anticlerical și raționalist, din secolul XIX, s-a amplificat sub forma unei religii a științei, umanității și progresului social. Astăzi, acest releu desacralizant și deicid e continuat prin dogmatica poliție morală a corectitudinii politice: o școală a anti-memoriei, a culpabilizării trecutului european și a muzeificării creștinismului. La toată această debandadă spirituală au contribuit însă și alți factori, precum consumismul sau laicizarea radicală din comunitățile protestante.
Partajează asta:
Solomon Marcus: Marele pariu al vieţii este să nu lăsăm timpul să vină peste noi, ci să încercăm să-l stăpânim
Foto: edituraspandugino.ro
Astăzi le spun tinerilor că marele pariu al vieții este să nu lăsăm timpul să vină peste noi, ci să încercăm să-l stăpânim ; să nu fim sclavii timpului, ci stăpânii lui. Pentru a fi realiști, vom spune că sunt situații in care în mod inevitabil timpul vine peste noi, iar cuvântul tsunami, pe care toți l-am învățat, nu de mult timp, este tipic în această privința Problema este ca în ansamblul vieții noastre să prevaleze situațiile în care stăpânim timpul… (…)
Să descoperi farmecul celor mai simple acte ale vieții, faptul de a respira, de a privi cerul, copiii şi animalele, şi toate acestea să te umple de bucurie, să poți spune: Chiar numai pentru atât merită să trăiești!…
Istorie Evanghelica 