The Most Important Verse in the Bible: Prager University
În cadrul acestei prelegeri, Dennis Prager vine cu o viziune nouă asupra celui mai important verset din Biblie. Acesta afirmă dar și argumentează că cel mai important verset din Biblie este Geneza 1:1 datorită faptului că Dumnezeu a fost de la început, El a creat totul, El se află deasupra tuturor aspectelor (ființe, lucruri), inclusiv a naturii. El este Domnul creației căruia merită să I ne închinăm și să-I dăm slavă și cinste.
Pentru a înțelege argumentația profesorului Dennsi Prager urmăriți prelegerea de 5 minute.
Partajează asta:
Alexandru Filip Popovici, Dialectica trăirii
Adesea viața ni se înfățișează sub forma unei scene. Nu știm câți spectatori avem, dar știm că totul începe atunci când se ridică cortina și totul se termină atunci când cortina se lasă. Mai mult, cei care joacă bine au parte de aplauze, și-au cucerit publicul, iar cei care aplaudă vor avea impresia că n-au privit în van. Nu știu nici care este cel mai avantajat, și asta pentru că cel care aplaudă poate fi oricând aplaudat, iar cel aplaudat poate deveni cel care aplaudă.
Actorule, să nu-ți dorești să te aplaude lumea la încheierea ultimului act, ci să-ți dorești să ai cunoașterea că ai jucat bine sau că între ceea ce ești și ai interpretat nu se interpune un alt tu.
Împiedicarea de rolul de zi cu zi – iată ce-i face pe unii buni, iar pe alții mai puțini buni. Sufleorul nu trimite replici salvatoare decât celor pierduți în plina desfășurare a momentului și asta deoarece reprezentarea actorului asupra calităților sale pleacă de la condiția sa în ochii celorlalți. Tot astfel, subiectul contemporan își manifestă propria reprezentare asupra lumii raportându-se la această construcție cu aceeași reverență cu care altădată își invoca Divinitatea.
Ciudată ironie să nu înțelegi desfășurarea actoricească. Unii sfârșesc încă din primul act, dar abia prin al patrulea sau al cincilea înțelegi scopul pe care l-au întruchipat. Dacă i s-ar reaminti omului că fiecare zi nu-l duce mai aproape de naștere… Nesfârșita trecere eternizată în om îl istovește și asta deoarece trăirea este un exercițiu dialectic. Raportul refractar dintre individ și experiență îi creează acestuia o sinteză a vieții a cărei stare de fapt intrigă subiectul până acolo încât dorința de a-și striga disperarea îi provoacă acestuia neputința exprimării. Teatralizarea vieții ne uimește și pe noi, actorii. Propria stângăcie ne irită, iar nu susurul celorlalți!
Înfățișarea lucrurilor pentru om este dovedită prin acțiunile sale. Relativizarea valorilor în maniera de astăzi conduce la o relativizare a moralei. Individul zilelor noastre, actorul, și-a pierdut rolul, ba mai mult, audiența. Dacă în trecut raportarea la irelevant provoca omul într-o continuă căutare a cunoașterii, astăzi irelevantul a dispărut, dar raportarea la relevant creează o dispersie dinlăuntru, o stare în care omul se raportează la cotidian cu înstrăinare, întrucât el nu mai caută, ci crede că a găsit ceea ce nici nu a căutat. Nimeni nu se mai îngrijește de funcționarea simțului comun, ci mai mult, constatăm paradigmarea acestuia sub incidența unei metodologii care să testeze și să valideze sau nu acest aspect.
În simbolistica rațiunii, experiențele ni se înfățișează sub diverse forme. Fie ne plac, fie nu. Te întreb deci, actorule, vrei să-ți schimbi rolul? Să știi totuși, schimbarea rolurilor a înșelat pe mulți. Prin urmare, nu rămâne decât un singur lucru: aplaudați, porniți reflectoarele, ridicați cortină pentru că aici încă se joacă!
Alexandru Filip Popovici este masterand anul I în Psihodiagnoză, Psihoterapie Experienţială Unificatoare (PEU) și student al Facultății de Teologie Baptistă Pastorală din cadrul Institutului Teologic Baptist din București.
Articolul a fost publicat inițial pe blogul Editurii Sper
http://editurasper.wordpress.com/2013/04/10/dialectica-trairii/ și este preluat cu acordul autorului.
Partajează asta:
Pietre de temelie pentru familie. Cristian Mihoc la BCB Betania Brescia
Partajează asta:
Octavian Paler, Paradoxul vremurilor noastre
Paradoxul vremurilor noastre în istorie este cã avem
clãdiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrãzi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumpãrãm mai mult, dar ne bucurãm mai putin.Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesãbuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervãm prea tare,
Ne culcãm prea târziu, ne sculãm prea obositi,
Citim prea putin, ne uitãm prea mult la televizor si ne rugãm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile…
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învãtat cum sã ne câstigãm existenta,
dar nu cum sã ne facem o viatã, am adãugat ani vietii si nu viatã anilor.
Am ajuns pânã la Lunã sî înapoi, dar avem probleme când
trebuie sã traversãm strada sã facem cunostintã cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am fãcut lucruri mai mari, dar nu mai bune.
Am curãtat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecãtile noastre.
Scriem mai mult, dar învãtãm mai putin.
Plãnuim mai multe, dar realizãm mai putine.
Am învãtat sã ne grabim, dar nu si sã asteptãm.
Am construit mai multe calculatoare sã detinã mai multe informatii, sã producã mai multe copii ca niciodatã, dar comunicãm din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete/lenese;
vremurile oamenilor mari si caracterelor meschine;
vremurile profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar cãmine destrãmate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unicã folosintã, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie la liniste, la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceastã scrisoare si în care poti decide fie sã împãrtãsesti acest punct de vedere, fie sã stergi acest mesaj.
Amintese-ti sã-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru cã nu vor fi lângã tine o eternitate.
Aminteste-ti sã spui o vorbã bunã copilului care te venereazã
pentru cã acel copil va creste curând si va pleca de lângã tine.
Aminteste-ti sã-l îmbrãtisezi cu dragoste pe cel de lângã tine
pentru cã aceasta este singura comoarã pe care o poti oferi cu inima si nu te costã nimic.
Aminteste-ti sã spui „TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndrãgesti,
dar mai ales sã o spui din inimã.
O sãrutare si o îmbrãtisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sã-i tii pe cei dragi de mânã si sã pretuiesti acel moment
pentru cã într-o zi acea persoanã nu va mai fi lângã tine.
Fã-ti timp sã iubesti, fã-ti timp sã vorbesti, fã-ti timp sã împãrtãsesti gândurile pretioase pe care le ai.
[Octavian Paler]
Partajează asta:
10 vorbe despre iubire
1. Iubim pentru că El ne-a iubit întâi 1
Vincent van Gogh, On the Threshold of Eternity (Photo credit: Wikipedia)
Ioan 4:19.
2. Să-L iubeşti pe Domnul cu toată inima ta, şi tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău şi din toată virtutea ta, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți – Matei 22: 37-39.
3. Când puterea iubirii va cuceri iubirea de putere, atunci lumea va cunoaşte pacea – Jimi Hendrix
4. Pentru că Dumnezeu ne-a făcut pentru Sine, inima noastră este neliniştită până când se va odihni în El – Fericitul Augustin
5. Iubirea este Dumnezeu şi să mori înseamnă că eu, o particulă de iubire, mă voi reîntoarce la izvorul meu etern – Lev Tolstoy
6. Nu există nimic mai artistic decât să iubeşti oamenii – Vincent van Gogh
7. La sfârşitul zilei, oamenii nu-şi vor mai aminti ce au spus sau ce au făcut, ei îşi vor aminti cum i-ai făcut să se simtă – Maya Angelou
8. Să iubeşti o altă persoană înseamnă să cunoşti faţa lui Dumnezeu – Victor Hugo, Les Miserables
9. Ceea ce ochii nu au văzut, urechile nu au auzit, iar la inima omului nu s-a suit, aceea a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El – Apostol Pavel, 1 Corinteni 2: 9.
10. În cea mai adâncă rană a mea am văzut slava Ta, şi m-a orbit – Fericitul Augustin.
Sursa: http://www.doxologia.ro
Partajează asta:
Apariţii editoriale (1) – Din cuvintele lui Teodor Popescu
Din cuvintele lui Teodor Popescu, ediţie îngrijită de Horia Azimioară, Editura Little Lamb, Bucureşti, 2012, 530 pag.
Partajează asta:
Billy Graham, Dumnezeu este taina fericirii!
Dumnezeu este taina fericirii!
Taina vederii și cunoașterii lui Dumnezeu este o inimă curată…, o inimă curată, care vine de la Domnul! Să aveți o inimă curată și atunci veți fi fericiți indiferent de împrejurările vieții.
Istorie Evanghelica 