Arhive categorie: Religie

Billy Graham – Convocation 1992 (video about Russia, Romania)


Marea Albastra

Billy Graham vorbește despre experiența sa cu privire la Rusia-președinții ei și patriarhul ei, apoi răspunde la întrebări despre evanghelism – obstacole/oportunități, vizita în Ungaria și România, parteneriatul cu Olford, despre cuvântul evanghelic, Bill Bright, Bob Jones, Bush și războiul/pacea, islam, Karl Bart, Emil Brunner etc.

Mulțumesc lui  Flaviu Gavril Știr pentru această informație și pentru semnalarea materialului video.

https://vimeo.com/31279094

 

Comentariu cultural-istoric al Vechiului Testament


Avatarul lui Teofil StanciuCu drezina

Comentariu VT

E a patra carte pe teme de context biblic la care am lucrat (celalalte sunt: Manualul biblic, Noua enciclopedie a Bibliei, Dicționar enciclopedic de personaje biblice), dar e prima în care asemănările dintre cultura în care s-a născut Biblia și cultura popoarelor învecinate sunt susținute cu numeroase argumente punctuale foarte interesante.

Incontestabil, Scriptura este și un produs cultural. Forma în care a fost scris textul diverselor cărți cunoaște numeroase paralele în texte antice. Inclusiv despre Creație și despre Potop s-a scris uneori în termeni asemănători (a se vedea scrieri precum Enuma eliș. Epopeea Atrahasis, Epopeea lui Ghilgameș).

De ce să nu recunoaștem, dacă nu ai idee despre istoria lumii antice, este puțin tulburător să constați că temele Bibliei nu sunt chiar atât de unice pe cât sugerează unii predicatori că ar fi. Dar asemănările cu alte texte sau descrierea unor obiceiuri și ritualuri practicate și în…

Vezi articolul original 900 de cuvinte mai mult

Costel Ghioancă, „Je suis Charlie” și întrebarea „A lovi, sau a nu lovi?”


Masacrul tulburător petrecut ieri la sediul redacției jurnalistice Charlie Hebdo a îngrozit întreaga planetă și a stârnit opinia publică. Aș face câteva scurte observații legate de acest eveniment trist, plecând de la o întrebare pe care o găsești, din când în când, prin anumite cărți: Cum ar arăta lumea, dacă într-o zi, peste tot pământul, s-ar anula orice fel de lege și justiție omenească, fiecare având dreptul să facă tot ce dorește, fără a fi tras la răspundere?

index

Cel mai probabil, o astfel de „libertate” ar deschide o cutie a Pandorei, plină de lăcomie, ură, violență și tot felul de spurcăciuni. O fiară hidoasă care s-ar grăbi să înroșească planeta noastră, deja rănită, ar fi „Bestia răzbunării”, sau „a reglării conturilor”.

„Răzbunare, dulce răzbunare…” este gândul transformat în tortură, care-i neliniștește și le tulbură somnul multor oameni. De nu s-ar teme de vreun fel de justiție (omenească sau divină), cei cu gâtul însetat de răzbunare, ar ridica mâna împotriva multora pe care nu-i mai consideră semeni ai lor, aidoma strămoșului lor, Cain, inventatorul mentalității că semenii (frații) nu trebuie să mai fie sub „paza”, ci sub pizma noastră.

Așadar, evenimentul cumplit exprimat prin sloganul „Je suis Charlie”, aduce în actualitate mult dezbătuta întrebare: „A lovi , sau a nu lovi”? Răspunsul potrivit îl oferă Domnul Isus Hristos, Mântuitorul nostru: „Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple şi au zis:“Doamne, să lovim cu sabia?” Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: “Lăsaţi-i! Până aici!” Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat.” (Luca 22:49-51)

Așa procedează Domnul Isus, răspunde la lovitură prin vindecare. Este specialitatea Lui. Așa a făcut la Golgota: primind cea mai mare lovitură (mânia lui Dumnezeu cauzată de păcatele noastre), Isus oferă cea mai mare vindecare (viață veșnică pentru toți cei ce cred în El).

Așa au procedat toți urmașii adevărați ai Domnului Isus (nu lupii îmbrăcați în blană de oaie), toți cei ce au zăcut în închisorile comuniste, fiind loviți fără milă de călăii lor împietriți de ură. Au răspuns la lovituri prin priviri pline de iubire, prin iertare, prin a săruta mâna care le-a umplut trupul de durere. Și nu de puține ori s-a produs minunea: răspunsul creștinilor la lovituri a produs vindecarea. Călăii au găsit mântuirea și s-au transformat – precum Saul din Tars – din prigonitori în prigoniți.

Cred că „Je suis Charile” ar trebui să ne amintească încă odată de iubirea nemăsurată a Domnului Isus Hristos și de unicitatea vieților acelora care sunt urmașii Săi. Cred că cei ce sunt creștini, în adevăratul sens al cuvântului, nu ar găsi deloc dulce gustul răzbunării, chiar dacă într-o zi toate legile ar fi suspendate. Ei ar face precum Stăpânul lor: ar iubi!

Pastor Costel Ghioancă
http://bisericaadonai.ro

Ioan Bunaciu, 90 de ani


DSC_8191Ioan Bunaciu, pastor și profesor universitar, născut la 7 ianuarie 1925 în comuna Gurba județul Arad, serbează astăzi 90 de ani. Acesta este una dintre personalitățile baptiștilor din România, cu o contribuție deosebita în formarea personalului de cult, cu precădere a pastorilor, într-o perioadă în care educația teologică era restricționată și controlată de Stat prin Departamentul Cultelor. A absolvit Institutului de Științe Economice și Planificare (ISEP) în anul 1949. Între 1947-1950 frecventează Seminarul Teologic Baptist din București pe care îl va absolvi în anul 1950.

În 1956 a obținut licența în teologie la Institutul Teologic Reformat din Cluj (1951-1956), iar în 1974 doctoratul la același institut.

În ceea ce privește slujirea creștină, Ioan Bunaciu și-a început activitatea pe câmpul Evangheliei în anul 1950 ca pastor DSC_8189la Biserica Baptistă din Lugoj[1] (1950-1951)[2]. În iunie 1951 se căsătorește cu Otilia Turcu din Almaş, iar din toamna aceluiași an devine pastor al Bisericii Baptiste Mănăştur-Cluj (1951-1956), precum şi student al Institutului Teologic Protestant din Cluj. În anul 1953 devine secretar al Comunității baptiste din Cluj. Din anul 1955 este profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, iar din 1957 pastor al Bisericii Baptiste Providența din București. A fost director al Seminarului Teologic Baptist din București (1970-1988), continuându-și slujirea în mediul academic[3] și după revoluție ca profesor universitar în cadrul Institutului Teologic Baptist din București, precum și în cadrul Facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București până în anul 2010.

Despre activitatea academică și pastorală cei interesați pot găsi detalii și în ultima carte realizată de profesorul Ioan Bunaciu împreună cu mine, Pelerin spre patria cerească. Lucrarea se dorește a fi una biografică, dar fără să se limiteze la acest aspect. În introducerea cărții stau scrise următoarele:

Notă asupra ediției

Prin intermediul acestei cărți dorim să prezentăm activitatea academică și slujirea cultică a pastorului și profesorului Ioan Bunaciu. Documentele identificate în cadrul Arhivei Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (ACNSAS) vin să completeze informațiile despre activitatea profesională a acestuia și să prezinte care au fost legăturile sale cu fosta Securitate.
În cadrul acestei lucrări se regăsește o autobiografie a profesorului Bunaciu intitulată Predicarea Evangheliei și tracasările Securității, în care acesta prezintă succint aspecte din activitatea sa pe parcursul perioadei comuniste și post comuniste, dar și un material despre Martiri noștri în perioada anilor ’40, care are referiri și la perioada comunistă.
 O altă parte a acestei cărți se intitulează Propaganda ateistă în România anilor ’50 și tratează aspecte din activitatea Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii, cunoscută și sub numele de SRSC răspunzând astfel solicitării celor interesați de acest subiect.
Materialul Ioan Bunaciu, un călător spre patria cerească împreună cu Interviu cu pastorul și profesorul Ioan Bunaciu, în care acesta vorbește despre viața și slujirea sa, despre personalitățile baptiștilor cu care a intrat în contact, le considerăm a fi instrumente utile celor care vor să înțeleagă viața bisericilor baptiste sub comunism.
În partea de final a acestei cărți se regăsește secțiunea Anexe, în care cititorii vor regăsi documente care să susțină afirmațiile referitoare la poziția pastorului și profesorului Ioan Bunaciu în raport cu autoritățile, precum și caracterizările unora dintre cei care l-au avut sub observație.
Acest demers istoric „conține analize și interpretări echilibrate alături de comparații cu fapte, situații si personaje din aceleași vremuri.”[4]

Ne dorim ca această carte să fie de  folos celor care vor să cunoască adevărul.


[1] În anul 1950 acesta păstorea 153 de suflete. AUBCBR, 1949, dosar 92, vol. I, f. 37.

[2] Informația este confirmată și de Țunea Ioachim în cadrul articolului Țunea Ioachim, „Obținerea titlului de «Doctor în Teologie» de către pastorul Ioan Bunaciu”, în  Îndrumătorul Creștin Baptist, anul XXX, nr. 3-4,  p. 3.

[3] Pastorul și profesorul universitar Ioan Bunaciu a publicat mai multe cărți care acoperă domeniul teologiei, arheologiei biblice precum și al istoriei baptiștilor.

[4] Liviu Țăranu, „Studiu introductiv” în Avram Bunaciu: Biografie. Reflecții. Corespondență/ cuv. înainte: acad. Florin Constantiniu; postf.: prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu; îngrijitor ed., studiu introductiv, note și indice: Liviu Țăranu. – București: Editura Enciclopedică, 2011, p. 13.

Billy Graham despre răutatea umană, suferință și moarte


În anul 1998, când se apropia de vârsta de 80 de ani, Billy Graham a ținut o prelegere în Silicon Valley unde a vorbit despre trei subiecte sensibile ale existenței umane: răutatea umană, suferință și moarte. Este interesant de urmărit modul în care abordează aceste subiecte. Am remarcat și referirile pe care le face la diferiți omeni de știință, scriitori, oameni politici cu scopul de a fi relevant în discursul său.

Pe pagina celor de la TED se regăsesc următoarele informații:
„Vorbind in cadrul TED in 1998, Părintele Billy Graham se minunează de puterea tehnologiei de a îmbunătăți vieți si de a schimba lumea— dar spune ca sfârșitul răului, suferinței și morții vor veni doar după ce lumea îl acceptă pe Cristos. Este una dintre discuțiile legendare din cadrul arhivelor TED.”

Informațiile sunt preluate prin intermediul lui Ruben Ologeanu

Mesajul de Crăciun al Președintelui Uniunii Baptiste din România


Şi Maria a zis: „Sufletul meu mărește pe Domnul, şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu, pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Pentru că Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfînt, şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămînzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mînile goale.   (Evanghelia după Luca 1:46-53)

Textul evanghelistului Luca ne prezintă cântarea cu care Maria a răspuns la întâlnirea cu îngerul care a anunțat-o că Dumnezeu are un plan deosebit cu viața ei. De-a lungul istoriei au existat oameni a căror texte au avut un impact deosebit asupra lumii. Un asemenea exemplu este Manifestul comunist al lui Karl Marx, o analiză care a contribuit la formarea ideologiei ce a stat la baza sistemelor comuniste totalitare. Pentru mai bine de jumătate de veac numeroase țări și  popoare au fost afectate de acest sistem politic. Poate oare fi la fel de “periculos” pentru lume acest cântec al Mariei, o adolescentă din Orientul mijlociu, într-o lume în care ea nu putea avea o poziție de autoritate? Maria era femeie și pentru că era și însărcinată fără ca să fie căsătorită se găsea în situația de a fi respinsă și condamnată atât de familia ei cât și de societatea din care făcea parte. Acest text, preluat de credincioșii creștini de-a lungul veacurilor a fost considerat de mai multe ori ca având un potențial revoluționar. În urmă cu 100 de ani, William Temple care era Arhiepiscop de Cantebury, a atenționat misionarii englezi din India să nu citească textul acesta în public deoarece se temea că ar putea fi înțeles ca o chemare la revoluție și creștinii se aflau sub suspiciunea că ar promova anarhia. Întrebarea ce se pune pentru noi, astăzi este dacă în timpul sărbătoririi nașterii Mântuitorului cântarea Mariei ne poate inspira să urmăm viziunea pe care vestea adusă de înger a generat-o în sufletul și înțelegerea ei. Aceasta viziune se confrunta cu indiferenta ce caracterizează lumea noastră când este vorba de Dumnezeu, indiferenta care uneori se reflecta chiar și în viata bisericilor.

Ispita izolării de lume și de problemele sale este o amenințare permanenta nu numai pentru relevanta mesajului bisericilor creștine, dar si pentru puterea care trebuie sa însoțească mesajul acestora.

Uneori indiferenta fata de realitatea nevoilor lumii poate fi rezultatul unor dorințe pioase sau chiar spirituale. Intrebarea este insa cum împlinește Dumnezeu viziunea aceasta de transformarea lumii? Maria intelege ca Dumnezeu a hotarat sa se arate in Hristos, venind in lume pentru a fi  prezenta care transforma. Transformarea adusa de prezenta lui Hristos cel intrupat este cea mai mare revolutie pe care a trait-o lumea.

Adolescenta din Israel de acum doua mii de ani a înțeles din vestea îngerului ca Dumnezeu o cuprinde si pe ea în revoluția Sa. Fara sa fi cercetat istoria, fara sa fi facut studii politice sau sociologice si fără experiența in economie, Maria recunoaște ca Dumnezeu poate face o revoluție care sa transforme lumea.

Dumnezeu face o revoluție morala prin care a  arătat putere cu braţul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor. Lumea dorita de Dumnezeu este o lume careia ii pasa de cei slabi si marginalizați si nu numai cei care sunt mandri in inima lor. In viziunea sociala propusa, autoritatea nu este una a dictaturii, ci a slujirii semenilor pentru ca Dumnezeu a răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriți. Economia lumii pe care o dorește Dumnezeu nu cauta doar profitul cu orice preț, ci este preocupata in primul rând de cei a căror existenta este amenințată deoarece Dumnezeu pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți.

Orânduirile politice încercă sa găsească soluții prin care sa transforme lumea. În același timp știm ca Dumnezeu are un scop pentru lumea pe care a creat-o și un scop care este realizarea Împărăției Sale. Evanghelia are un impact spiritual dar și politic, social și economic. Din acest motiv, biserica participa la transformarea lumii potrivit scopului lui Dumnezeu.

Cu ocazia sărbătoririi nașterii Mântuitorului Isus Hristos, cântarea Mariei ne aduce aminte ca Dumnezeu a ales sa se implice în lume, întrupându-se ca un prunc. Dragostea lui Dumnezeu este aducătoare de speranță deoarece mărturisește această acțiune divina în lume dar, este în același timp, o provocare pentru implicarea comunității de credincioși în transformarea lumii potrivit scopului lui Dumnezeu.

Otniel Ioan Bunaciu
22 decembrie 2014
Sursa: Revista Creştinul Azi

Mesajul Alianței Mondiale Baptiste cu ocazia celebrării Nașterii Domnului


Cu mâinile pline de sânge, virusul Ebola lovește fără milă comunitatea de oameni cauzând pierderi incalculabile. Când acest lucru are loc, am putea fi ispitiți să întrebăm „Unde este Dumnezeu?” Iar apoi, atunci când oamenii ținuți prizonieri în capcana fricii solicită legi sociale să ridice ziduri pentru a ține afară străinul care este suspect și nedorit, s-ar putea să fii ispitit să întrebi „Ce s-a întâmplat cu omenirea?”

În aceste vremuri vine Crăciunul și ne reamintește misterul Întrupării.

Prin Fiul, Dumnezeu a locuit printre noi; Dumnezeu a experimentat furia neșansei, durerea respingerii și durerile morții. În Isus, Dumnezeu umblă pe drumul disperării, a traversează deșertul singurătății și poartă haina celui alungat care suferă mizeria excluderii.

Dumnezeu cunoaște cu ce ne confruntăm când descurajarea amenință statornicia credinței. Dumnezeu cunoaște când, înainte de coșmarul holocaustului adus de o infecție, mușcăm din fructul confuziei și bem vinul disperării. Dumnezeu vede când ne ospătăm la masa nepăsării și lăsăm rezolvarea pe mâna presei datorită instinctului de autoconservare în loc să ne îndeplinim menirea de a ne iubi aproapele.

Cel care, în Isus, este Dumnezeu adevărat și om adevărat, cunoaște bucuriile și întristările noastre. Dumnezeu înțelege triumfurile și eșecurile care ne însoțesc în călătoria pământească. Prin Întrupare, Dumnezeu ne cheamă să ne amintim de misterul dragostei divine, de minunea compasiunii divine și de miracolul harului divin.

„Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr” (Ioan 1:14). Nu suntem singuri. Dumnezeul care a coborât pe Pământ să trăiasă printre noi și care s-a urcat la ceruri după ce a fost părtaș firii noastre pământești, încă este cu noi. De fapt, în Isus Hristos, noi am devenit „părtași firii dumnezeiești” (2 Petru 1:4). Vedem triumf în mijlocul tragediei și o nădejde vie în timp ce mergem pe cărarea presărată cu calamități. Dumnezeu, care s-a apropiat de noi în Isus încă este cu noi.

Dacă stăm lângă resursele care sunt disponibile la Domnul întrupat și înviat, nu vom suferi soarta celor necredincioși.

Neville Callam
General Secretary Baptist World Alliance
Sursa: Revista Creştinul Azi

Mărturii personale: Iosif și Elisabeta Țon (14 Decembrie 2014)


În cadrul acestei înregistrări postată pe contul de You Tube a Centrului Creștin Caleb din Cluj-Napoca, de care am aflat prin intermediul blogului http://rodiagnusdei.wordpress.com,  Iosif Țon și Elisabeta Țon își prezintă mărturiile. Urmărind acest material veți afla informații interesante din viața celor doi invitați.

Informații inedite despre Iosif Țon și implicarea acestuia în acțiunile de protest și rezistență din România comunistă puteți citi și în cartea Cultele neoprotestante și drepturile omului: Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977), realizată împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț.

Florin Ianovici, De ce vin încercări în viața noastră?


Mesajul pastorului Florin Ianovici la Biserica Baptistă „Nădejdea” din București în data de 7 decembrie 2014

 

Mesaj de salut Florin Ianovici; Grup Betel Bucuresti, Cântă suflete al meu


Biserica Baptistă „Nădejdea” 7 decembrie 2014