Iunie 1966: Vizita patriarhului Justinian Marina în Anglia
În virtutea bunelor relaţii dintre Anglia şi România, în perioada interbelică, contactele dintre Biserica Ortodoxă Română şi cea Anglicană fuseseră extrem de cordiale. Instalarea comunismului în România a condus inevitabil la ruperea relaţiilor dintre cele două Biserici, după cum cerea puterea sovietică prin vocea patriarhului
Patriarhul Alexei al Moscovei la conferinţa interortodoxă din 1948
Dezgheţul din 1955 a oferit ocazia reînnodării contactelor dintre cele două Biserici, mai ales prin vizita, din iunie 1965, a arhiepiscopului Arthur Ramsey de Canterbury în România. Un an mai târziu, patriarhul Justinian Marina răspundea la invitaţia acestuia, fiind primit la Londra ca un şef de stat, vizitând numeroase mănăstiri, participând la anumite servicii religioase, fiind în mijlocul credincioşilor români din capitala britanică. Patriarhul român a fost primit inclusiv de regina Elisabeta a Marii Britanii, care i-a oferit în dar un automobil Rolls Royce. Faţă de gestul reginei, patriarhul i-a spus: “Majestate, vă mulţumesc. Sunteţi foarte generoasă, dar sunt informat că sunteţi preşedinta Societăţii Biblice Britanice. Patriarhii români de dinaintea mea au editat fiecare câte o Biblie, care le poartă numele.
Eu am mai mult de 10 ani şi nu am izbutit să am o Biblie. Vă rog, în locul maşinii, daţi-mi hârtie şi materiale de legătorie, ca să pot tipări şi eu Biblia”. Astfel, au fost publicate cele 20.000 de exemplare ale Bibliei de la 1968.
Adrian Nicolae Petcu.
http://www.ziarullumina.ro/articole;1699;0;58460;0;Iunie-1966-Vizita-patriarhului-Justinian-Marina-in-Anglia.html via http://istoriabisericii.wordpress.com/2011/09/04/iunie-1966-vizita-patriarhului-justinian-marina-in-anglia/
Partajează asta:
Înfruntând regimul totalitar comunist cu legea în mână.
În deschiderea programului de toamnă al Centrului Areopagus vă invităm Joi, 8 septembrie 2011 de la ora 19:00 să luaţi parte la un dialog deosebit în cadrul forumului „Înfruntând regimul totalitar comunist cu legea în mână.”
Suntem onoraţi să îi avem ca invitaţi pe domnul Silviu Rogobete, Consul General al României în Cape Town, Africa de Sus, împreună cu domnul Nelu Prodan, avocat, Consul Onorific al României în SUA.
În timpul regimului comunist avocatul Nelu Prodan a apărat creştini evanghelici dizidenţi. Actualmente profesează în SUA şi este Consul onorific al României în această ţară.
Forumul va avea loc la sediul Centrului Areopagus din Calea Martirilor 104, Timişoara.
Partajează asta:
Conferința Națională de Misiune a Departamentului de Misiune al UBR
În perioada 7-8 septembrie 2011 va avea loc la Lugoj Conferința Națională de Misiune a Departamentului de Misiune al UBR. La această conferință vor participa Președintele UBR, Otniel Ioan Bunaciu, Secretarul General UBR Ionel Tuțac, Vicepreședintele cu misiunea din cadrul UBR, Viorel Candrianu și coordonatorul aceluiași departament, Alex Vlașin. Sunt invitați și așteptați președinții comunităților baptiste locale din România alături de vicepreședinții cu misiunea pentru a discuta aspectele lucrării misionare, dar și strategiile misionare folosite.
Alături de participanții enumerați vor fi prezenți și misionari români delegați de comunități care lucrează în România sau în străinătate. În cadrul întâlnirii va fi făcută o evaluare a proiectelor misionare derulate în Serbia, Asia Centrală dar și a Campaniei Naționale de citire a Bibliei. În urma acestei conferințe se așteaptă rapoarte misionare concrete din teren de la fiecare comunitate. Se vor face, de asemenea, propuneri pentru proiecte misionare naționale și vor fi prezentate rapoarte ale conferințelor misionare precedente (oltenia și misiunea rurală).
Conferința este găzduită de școala creștină Harul din Lugoj.
Partajează asta:
E implicat Dumnezeu în dezastrele naturale?
În general evenimentele care tulbură lumea și în fața cărora oamenii se văd neputincioși dau naștere mai multor reacții în zona religioasă. Una este prezența sporită la biserică sau temple, însoțită de rugăciuni sau ofrande suplimentare sau zile de post, alta este înfierarea păcatului cuplată cu justificarea teologică a evenimentului.
Și cele două evenimente recente din SUA au fost văzute de unii drept semne ale atenției divine. Celebrul lider evanghelic Pat Robertson e de părere că seismul de pe coasta de est a Americii este un semn divin.
Robertson a vorbit despre crăpătura de peste un metru apărută în Washington Monument, recunoscut ca un „simbol al puterii Americii”. „Privim la simbol și spunem „o singură națiune sub Dumnezeu”. Iar acum este o crăpătură în el… Este acesta un semn de la Domnul?… Judecați voi”, a spus el audienței Clubului 700, „Pentru mine este simbolic”.
Robertson este cunoscut și pentru remarca cu privire la păcatele haitienilor. El a afirmat că seismul din 2010 a fost o pedeapsă pentru pactul făcut de haitieni cu diavolul.
Aflată în campania electorală și candidata republicană la prezidențiale Michele Bachmann a spus că Dumnezeu a folosit cutremurul și uraganul pentru a trimite un mesaj politicienilor. „Nu știu cât de mult trebuie să facă Dumnezeu ca să atragă atenția politicienilor. Am avut un cutremur, am avut un uragan. El spune: Când veți începe să Mă ascultați? Ascultați poporul american pentru că poporul american este furios acum. Ei știu că guvernul se hrănește cu un regim alimentar care duce la obezitate morbidă și trebuie să reducem cheltuielile.”
Un sondaj recent arată că 40% dintre americani cred că dezastrele naturale sunt un semn de la Dumnezeu. De-a lungul timpului dezastrele naturale au fost percepute ca semne ale mâniei divine. Predicatorii urcau la amvoane înfierând apoi păcatele cetățenilor, fie ele legate de imoralitate sexuală, materialism sau acte de nedreptate. În același timp filosofii încercau să ofere explicații științifice populației, acuzând interpretări superstițioase.
John Winthrop și Thomas Prince au dezbătut aprins, în paginile Boston Gazette dacă cutremurul din Boston și apoi cel din Lisabona, ambele în 1755, au fost simple mișcări tectonice explicabile științific sau un eveniment natural cu implicații teologice. Pentru mulți oameni cele două nu se exclud, ele putând fi înțelese atât științific cât și ca acte de voință ale lui Dumnezeu.
După cutremurul de la Lisabona și valul tsunami ce i-a urmat, John Wesley a susținut că, atunci când afirmăm că dezastrele sunt naturale, nu presupunem automat că Dumnezeu nu are nimic de-a face cu ele sau că nu ar putea lucra prin intermediul lor. John Wesley a menționat faptul că dacă Dumnezeu voia să facă dreptate, atunci Lisabona era locul nimerit pentru începerea procesului, dată fiind vărsarea de sânge a Inchiziției.
Și Charles Wesley a scris despre cutremurul de la Lisabona: „Cutremurele sunt văzute de scriitori inspirați ca acte divine, ca pedeapsă pentru păcate: păcatul e cauza, cutremurul e efectul mâniei Sale”, explica Wesley citând texte biblice precum Psalmi 18:7 sau Isaia 13:11,13, 29:6.
În ultimii ani fiecare eveniment major a fost urmat de reacții cu privire la relația dintre om și Dumnezeu. Tsunami din arhipelagul indonezian a fost considerat o mustrare pentru prostituția din insule. Uraganul Katrina și inundațiile ce au urmat au fost considerate o pedeapsă pentru stilul de viață homosexual din New Orleans.
Cutremurul din Japonia din martie a fost urmat de asemenea de remarci cu privire la implicarea lui Dumnezeu ca pedeapsă pentru păcatele locuitorilor. De fiecare dată însă se naște controversa cu privire la cine sunt mai păcătoși, cei ce au murit în catastrofă sau cei ce au rămas în viață.
Guvernatorul orașului Tokio a spus că pedeapsa este una divină. Ulterior și-a cerut scuze. „Un avertisment divin” a fost evaluarea făcută de pastorul Paul Yonggi Cho, pastorul celei mai mari biserici din lume. „Mă tem că acest dezastru este un avertisment din partea lui Dumnezeu cu privire la ateismul şi materialismul poporului japonez. Sper că această serie de evenimente îi va ajuta pe japonezi să îşi îndrepte atenţia spre Dumnezeu”.
Și cel mai mare incendiu din istoria Israelului de anul trecut a atras aceleași reacții. Premierul palestinian a văzut în flăcările mistuitoare „pedepse divine pentru ceea ce au făcut” israelienii. Și publicații israeliene au văzut în incedieri „semne de avertizare trimise ca să ne trezească”, în timp ce unii rabini au spus că este pedeapsa pentru călcarea Sabatului și alte păcate.
Biblia vorbește explicit despre faptul că sfârșitul timpului va aduce o suită de evenimente naturale pe pământ și în cer care vor atrage atenția oamenilor. Totuși, în afara unei dovezi clare că Dumnezeu este implicat în evenimentul respectiv, nu ar fi cazul să atribuim Creatorului o lucrare de distrugere. În același timp, Dumnezeu este suveran și poate vorbi prin mai multe căi, de la susurul blând ca în cazul lui Ilie la potopul din vremea lui Noe sau la distrugerea cu foc din cer ca în cazul Sodomei.
http://www.semneletimpului.ro/stiri/E-implicat-Dumnezeu-in-dezastrele-naturale–4137.html
Partajează asta:
Ordinul secret al Maresalului Antonescu privind deportarea crestinilor evanghelici in Transnistria
Ion Antonescu
Un aspect mai puțin cunoscut al istoriei recente este intenția Mareșalului Antonescu de a-i deporta pe creștinii evanghelici, considerași sectanți, la Bug, adică în Transnistria (teritoriul dintre Nistru și Bug -vezi harta). Ordinul secret preciza fără echivoc dispoziția ca „toți membrii sectelor religioase să fie trimiși imediat în organizațiile de pe Bug.” Menționăm faptul că baptiștii aveau statutul de asociație religioasă și au reușit în anul 1940, în ciuda opoziției Bisericii Ortodoxe, să obțină statutul de cult religios. Dată fiind evoluția situației internaționale (ne aflăm în timpul celui de-al doilea război mondial -1939-1945-), a opoziției Bisericii Ortodoxe, a deselor schimbări la conducerea Ministerului Cultelor, precum și a faptului că recunoașterea nu s-a realizat prin intermediul unui decret regal, așa cum se va întâmpla în toamna anului 1944, baptiștilor li se va retrage recunoașterea oficială, bisericile lor fiind închise între 1942-1944. Mai mult decât atât, alături de ceilalți creștini evanghelici (penticostali, creștini după Evanghelie, adventiști), precum și de alte denominațiuni religioase încadrate în categoria sectelor, erau pasibili de deportare la Bug.
Unul din documentele pe care le-am identificat privind acest caz menționează următoarele:
Prefectura Jud. Muscel.
Comunicat Nr.10891 din 4 Iunie 1942
Către Primării și Posturile de Jandarmi.
,,Se aduce la cunoștință generală următoarele:
- Domnul Mareșal I. Antonescu, Conducătorul Statului, a hotărât ca toți membrii sectelor religioase să fie trimiși imediat în organizațiile de pe Bug.
- Pentru satisfacerea acestor dispozițiuni, autoritățile polițienești, jandarmerești și administrative vor întocmi de urgență tablouri de toți sectanții și asociațiuni religioase și îl vor înainta Prefecturii, spre a fi trimis Ministerului Afacerilor Interne care va lua măsuri de trimiterea acestora în Transnistria.
- Autoritățile jandarmerești împreună cu notarii vor stabili în comunele rurale după registrele sectanților, data când au fost înscriși fiecare membru, și la ce sectă au făcut declarații de trecere la oficiul de stare civilă.
- După efectuarea acestor operațiuni registrele se vor numerota, sigila și parafa după care se vor depune la preturi.
Pastorii vor certifica exactitatea și numărul filelor; prezentul comunicat va fi aplicat în toate comunele din județ precum și în orașul Câmpul lung.
Prefectul Jud. Muscel,
ss. General Nicolau.
Harta Romaniei in 1942 - Transnistria
Față de această situație, președintele cultului baptist, Constantin Adorian, a inițiat o serie de demersuri printre care și un memoriu către mareșalul Ion Antonescu, conducătorul statului. În cadrul acestui memoriu se menționau următoarele: „respectuos vă rugăm să binevoiți a da ordin să se revină asupra acestei măsuri, dându-se ordine lămurite și precise pentru ca creștinii baptiști să fie lăsați în pace pentru a-și putea vedea liniștiți de gospodăriile și ogoarele lor”.
Nu cunoaștem răspunsul autorităților și nici nu avem documente care să confirme faptul că ordinul de deportare a fost executat.
Partajează asta:
Cum să stai jumătate de oră în rugăciune
Partajează asta:
Vindecat de cancer după rugăciunile colegilor
Colegii lui C.J. Williams sunt convinși că au asistat la un miracol, după ce fundașul echipei de fotbal american din North Augusta, diagnosticat cu cancer, a fost declarat sănătos de medici.
C.J. a fost anunțat că are cancer după ce s-a prezentat la un control fiindcă avea o umflătură pe gât. „Am fost foarte rănit,” a spus C.J despre aflarea veștii. „Credeam că asta va pune capăt carierei mele de fotbalist (…) M-am ținut tare, a trebuit să fiu tare, pentru ceilalți,” a mărturisit tânărul.
BeliefNet.com relatează că, la aflarea diagnosticului inițial, întreaga comunitate din Fox Creek (North Augusta) s-a rugat pentru ca tânărul licean să se facă bine. Le-a venit greu să creadă atunci când tânărul le-a spus că la analizele ulterioare medicii nu au mai putut identifica celulele tumorale în corpul lui.
După o săptămână de analize amănunțite, tânărul care se pregătise deja să înceapă tratamentul chimioterapic a aflat cu stupoare că nu mai este nevoie. „Unii spun că i s-a pus un diagnostic greșit,” a declarat antrenorul lui C.J. „Eu vă spun, n-a fost diagnosticat greșit. A fost vindecat.”
http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Vindecat-de-cancer-dupa-rugaciunile-colegilor-4135.html
Partajează asta:
Dogmele unitarianismului, o religie născută la Cluj
Recunoscut oficial prin edictul Dietei de la Turda, Cultul Unitarian a fost înfiinţat în capitala Ardealului, în urmă cu aproximativ cinci secole.
Înfiinţat ca o variantă radicală a protestantismului, de David Francisc, Unitarianismul a fost recunocut oficial ca religie în anul 1568. Fiind o ramură a protestantismului, acesta se ghidează pe principiile „toleranţă şi liberă gândire“.
Credincioşii unitarieni nu cred în păcatul originar conform căruia Adam şi Eva nu au respectat porunca lui Dumnezeu de a nu mânca fructele Pomului Cunoaşterii, îl consideră pe Iisus Hristos drept „omul perfect“ şi fiu al lui Dumnezeu în egală măsură ca oricare alt muritor. Mai mult, credincioşii unitarieni consideră că Iisus nu a înviat trupeşte ci doar spiritual, şi reprezintă un model de urmat pentru toţi oamenii.
http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Unitarianismul-religie_nascuta_la_Cluj_0_287971423.html
Partajează asta:
ONU verifică libertatea religioasă în Moldova
Libertatea religiei în Republica Moldova se află sub privirea scrutătoare a raportorului special al Națiunilor Unite, Heiner Bielefeldt, care, în perioada 1-8 septembrie efectuează o vizită în țara de peste Prut.
Scopul vizitei este identificarea obstacolelor existente ce împiedică dreptul la libertatea religiei în Moldova, arată un comunicat al Guvernului, citat de ziarul Adevărul.
„Voi identifica orice obstacol existent sau emergent, care împiedică dreptul la libertatea religiei sau credinței în Republica Moldova și voi prezenta recomandări privind căile și mijloacele de depășire ale acestora,” promite raportorul la prima vizită a unui expert ONU în domeniul drepturilor omului vizând libertatea religiei.
Bielefeldt urmează să aibă mai multe întrevederi cu oficialități și autorități locale de la Chişinău, Orhei, Bălţi şi Tiraspol responsabile pentru probleme de religie sau credință. El se va întâlni de asemenea cu reprezentanți ai comunităților sau confesiunilor religioase, organizații ale societății civile și agenți ONU.
(Foto: Adevărul)
http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/ONU-verifica-libertatea-religioasa-in-Moldova-4131.html
Partajează asta:
ALRC-ul s-a înfiinţat ca să îl apere pe Iosif Ţon?
Nicolae Rădoi, publică pe blogul său un articol în cadrul căruia se acreditează ideea că ALRC(Comitetul Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință) a fost înființat cu scopul de a-l apăra pe Iosif Țon, precum și că persecuțiile membrilor ALRC s-ar fi datorat trădării lui Iosif Țon. Din materialele pe care le-am citit despre ALRC am înțeles faptul că acesta a avut ca model acțiunile lui Paul Goma precum și că un comitet asemănător fusese înființat în anii 70 în Rusia Sovietică. Afirmațiile lui Viorel Vuc trebuiesc coroborate cu documente de arhivă și cu alte mărturii.
Mărturia fratelui Viorel Vuc despre înfiinţarea ALRC-ului (în toamna lui 1977, şi nu în 1975, cum îşi aminteşte acesta) (aici) şi despre evenimentele ulterioare de la Caransebeş din 1978 este extrem de importantă. Un lucru care a ieşit la iveală din această mărturie este faptul că Asociaţia pentru Libertatea Religioasă şi de Conştiinţă (ALRC) a fost iniţiată din dorinţa de a-l asista pe Iosif Ţon în timpul în care era anchetat de Securitate în anul 1977. Iată o parte a dialogului cu Daniel Mitrofan în care Viorel Vuc precizează câteva lucruri:Referitor la înfiinţarea Comitetului ALRC… Cum a pornit iniţiativa? Împreună cu fratele Petrică Cocîrţeu, în anul 1975, pe când ne întorceam de la Turnu Severin,– Prin ce dată? – Cam pe 15 septembrie… Fratele Iosif Ţon, era anchetat, era 75 anul, „n-ar trebui şi noi tinerii să facem o hârtie către guvern, chiar lui Ceausescu, să spunem că şi noi ne solidarizăm cu el?” Toţi am zis: facem, cu orice risc. Ştiam că bine nu ne aştepta.Cei care au decis să formeze organizaţia ALRC au ştiut că se expun primejdiilor mari, inclusiv morţii, dar şi-au asumt aceste riscuri din dorinţa de a-l asista pe Iosif Ţon. Scrisoarea lor Încetaţi prigoana (publicată la Europa Liberă în mai 1978), în care expuneau cazuri concrete de persecuţie a credincioşilor din România, a fost un document care i-a uimit pe securişti şi i-a determinat să oprească pentru o perioadă persecuţiile, inclusiv interogarea lui Iosif Ţon.Câteva luni mai târziu, când membrii ALRC-ului ce erau în comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeş au ajuns ţinta atacurilor Securităţii, ar fi fost rândul lui Iosif Ţon să ia apărarea acestora. În loc să îi apere, Iosif Ţon i-a atacat printr-o Scrisoare deschisă publicată în noiembrie 1978 în care apăra acţiunile samavolnice ale conducerii Uniunii Baptiste de la Bucureşti şi ale autorităţilor locale ce acţionau (şi unii şi alţii) la cererea Securităţii. Scrisoarea lui Iosif Ţon, care incrimina pe membrii comitetului ALRC, a dat mâna liberă autorităţilor să condamne la închisoare pe trei din acei vajnici luptători pentru libertate religioasă, luptă de care beneficiase şi Iosif Ţon în primăvare anului 1978.În concluzie, comitetul ALRC se formează din dorinţa de a-l ajuta pe Iosif Ţon în confruntările sale cu Securitatea, acţiune prin care se voia exprimată ideea că tinerii din România sunt alături de acesta şi sunt gata să se sacrifice pentru a asigura altora libertatea religioasă şi de conştiinţă.Iosif Ţon, care fusese apărat de acei tineri idealişti în lupta pentru revendicări în care se angajaseră riscându-şi viaţa, trădează atât pe aceştia, cât şi idealurile lor şi oferă Securităţii scuza să îi condamne la închisoare. În acea instanţă Iosif Ţon s-a dat de partea trădătorilor de la Uniune (devenind el însuşi un trădător), şi de partea Securităţii care în cooperare au pus în închisoare pe fraţii săi. Iosif Ţon a înfăptuit toate acestea fără nici o mustrare de conştiinţă. Să fi fost de vină duhul care spune că l-a primit prin contactul cu carismaticul Ted Kent? (…)Iosif Ţon a întors rău pentru bine. Datorită lui trei membri ai ALRC-ului au ajuns în închisoare (Ionel Prejban, Petre Cocârţeu şi Nicolae Rădoi), unul a fost asasinat (Traian Bogdan) şi alţii au fost capacitaţi să renunţe la o luptă în care s-au trezit trădaţi de cel pe care l-au apărat de furia Securităţii. (…)
