O nouă evanghelizare?
Acest lucru nu înseamnă nicidecum o reinventare a mesajului evanghelic, ci, dimpotrivă, actualizarea acestuia, despre care trebuie spus că se regăseşte înscrisă chiar în Evanghelie. Cu alte cuvinte, noua evanghelizare îşi are originea în Sfânta Evanghelie şi trebuie înţeleasă ca o exigenţă de a „reînnoi mereu vestirea mântuirii săvârşită de Hristos, prin care omenirea întreagă poate participa la taina lui Dumnezeu şi la viaţa Sa de iubire” (Papa Benedict al XVI-lea, http://www.zenit.org). Exigenţa sau misiunea aceasta a rămas aceeaşi de la începuturile Bisericii şi până azi. De aceea, nici entuziasmul şi nici curajul nu trebuie să se schimbe, ci să rămână la fel cu cele care i-au animat pe Apostoli şi pe primii ucenici. Spiritul Sfânt care i-a determinat să deschidă porţile Cenacolului, instituindu-i propovăduitori, este acelaşi cu Spiritul care însufleţeşte şi astăzi Biserica.
Contextul cultural şi spiritual actual
Sunt sigur că mulţi dintre credincioşii creştini ai ţării noastre ar respinge ideea unei noi evanghelizări. Ar spune foarte răspicat că în ţara noastră nu este nevoie de aşa ceva, pentru că poporul român s-a născut creştin şi continuă să rămână aşa, indiferent de noile curente ideologice care ar apărea. A trecut cu bine examenul perioadei comuniste, iar dacă ne uităm la numărul bisericilor construite după anul 1990 nu mai încape nici o îndoială că creştinismul românesc este puternic şi foarte activ în sânul societăţii. La o analiză mai atentă însă, se poate vedea limpede că trăirea autentic creştină este departe de a fi preocuparea esenţială a majorităţii credincioşilor români. Acesta este şi motivul pentru care la nivelul clasei politice nu există forţe care să urmeze creştin-democraţia, iar cele existente sunt nesemnificative şi, culmea, bunii credincioşi, în loc să le susţină, se încred în promisiunile „politicianiste” ale unora care nu se sinchisesc prea tare cu principiile creştine.
Profesorul Dan Dungaciu, într-un articol publicat în revista Historia, descrie foarte bine evoluţia recentă a societăţii româneşti din punct de vedere religios: „Statul nostru cariat de corupţie, ineficienţă şi lipsă de angajamente morale a evoluat de 20 de ani în răspăr cu orice idee religioasă” (aprilie 2011, p. 30). Cu alte cuvinte, nu se poate pretinde nici la nivelul clasei politice şi nici la cel al societăţii, în general, o autentică trăire a credinţei creştine. Dacă aceasta ar exista, corupţia, cu tot ce ţine de ea, s-ar tot diminua şi n-am mai fi arătaţi cu degetul de către instituţiile europene. Aşadar, cred că ar trebui reconsiderată atitudinea românească plină de mândrie când vine vorba de originea creştină, pentru că, altfel, ne încadrăm perfect în teoria lui Titu Maiorescu, a „formelor fără fond”.
Pe de altă parte, nu se poate să nu observăm schimbările culturale profunde pe care le-a trăit societatea europeană în ansamblul ei, cea americană, dar şi cele ale ţărilor emergente, în a doua jumătate a secolului trecut. La acestea trebuie adăugată şi criza actuală, care se tot adânceşte şi care, observă Papa Benedict al XVI-lea, „are în ea trăsăturile excluderii lui Dumnezeu din viaţa oamenilor, ale indiferenţei generale faţă de credinţa creştină şi chiar tentativa de a o exclude din viaţa publică” (Papa Benedict al XVI-lea, http://www.zenit.org).
Referitor la acest ultim aspect, teologul iezuit francez Joseph Moingt, într-o foarte pertinentă expunere intitulată Annonce de l’Evangile et structures d’Eglise, subliniază că declinul creştinismului a început încă din secolul al XIX-lea, atât în mediul intelectual, cât şi în cel muncitoresc: în primul, prin intermediul filosofiei raţionaliste, iar în cel de-al doilea, prin intermediul materialismului marxist. Tot el observă însă, în concordanţă cu numeroşi istorici, antropologi şi sociologi, că acest declin nu înseamnă neapărat refuzul omului de a primi Revelaţia dumnezeiască şi învăţătura Bisericii, ci, mai degrabă, o „retragere a religiei” (expresia aparţine filosofului şi istoricului francez Marcel Gauchet). Aceasta din urmă, precizează J. Moingt, „nu a însemnat, la început, o descreştinare cauzată de acumularea refuzului credinţei, ci un fenomen de civilizaţie, de desfacere şi de ruptură a legăturii care a unit, dintru începuturile istoriei, religia şi societatea, căci sacrul, cultul şi mitul unei descendenţe comune sunt cele care au format legătura socială originară dintre indivizi. Aşadar, pe măsură ce dreptul politic îşi asuma tot mai mult legătura socială şi diferitele nevoi ale vieţii în societate, a rezultat o secularizare a societăţii şi o laicizare a puterii de stat, fenomen care eroda necesitatea religiei şi importanţa ei pentru indivizi.
Totuşi, pentru că religiosul este purtat de tradiţia socială, cauza majoră a recesiunii sale o reprezintă emanciparea individului care se eliberează de legăturile sale cu societatea şi cu tradiţia” (www.spiritualite2000.com). Toate aceste aspecte au o dublă relevanţă. Pe de o parte, fenomenul retragerii religiei nu este cauzat de pierderea vitalităţii, a atracţiei şi a forţei credinţei creştine, ci este un semn al intrării umanităţii într-o nouă epocă, iar, pe de altă parte, trebuie înţeles că acelaşi fenomen a creat o situaţie cu totul nouă pentru Biserică în raportul cu lumea, fapt care impune o atitudine misionară nouă, diferită de cea din trecut.
Vocaţia Bisericii este evanghelizarea
„Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, învăţându-le să păzească toate câte V-am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Mt 28,19-20). Urmând acest ultim îndemn al Mântuitorului Hristos, vocaţia Bisericii a fost şi va rămâne aceeaşi: evanghelizarea, adică propovăduirea la toate popoarele a Veştii cele Bune, a mântuirii săvârşite de Isus Hristos. Şi astăzi misiunea Bisericii este de a evangheliza atât popoarele care n-au fost încă „irigate” de apa vie a Evangheliei, cât şi cele care, având rădăcini creştine adânci, au nevoie de o sevă reînnoită pentru a aduce roade noi şi pentru a redescoperi frumuseţea şi bucuria de a crede.
De fapt, noua evanghelizare are în vedere tocmai acest ultim aspect: anunţarea Evangheliei trebuie să rezoneze mai ales în ţările cu o veche tradiţie creştină şi pentru toţi aceia care s-au îndepărtat de Biserică şi de credinţă. În acest sens, teologul J. Moingt, referindu-se la probleme actuale destul de dificile cărora trebuie să le facă faţă Biserica occidentală (probleme care, de altfel, nu lipsesc nici din sânul Bisericilor tradiţionale româneşti), remarcă o tendinţă, oarecum firească, de a se opri din misiunea ei, de a-şi reface strategia căutând să se înzdrăvenească din resursele unui trecut glorios. „Hristos însă o face să-şi schimbe hotărârea pentru că, urmându-I exemplul, ea există pentru alţii, nu pentru ea însăşi. Toată forţa sa vitală rezidă în capacitatea ei de a ieşi în lume pentru a o insufla cu viaţa şi spiritul lui Hristos” (www.spiritualite2000.com). Cu alte cuvinte, chiar şi în perioadele pline de dificultăţi şi împotriviri, misiunea Bisericii nu poate înceta, ea trebuie să se orienteze spre lume, sigur, nu pentru a se conforma ei, ci pentru a-i vorbi despre Evanghelie.
În altă ordine de idei, Papa Benedict al XVI-lea vorbeşte, pe bună dreptate, despre o „fragmentare spirituală” promovată de mentalitatea laicizată a societăţii. Astfel, cei care doresc să rămână fideli Bisericii sunt, în acelaşi timp, foarte influenţaţi de o viziune asupra vieţii în opoziţie cu credinţa. Acestei situaţii, acelaşi Pontif Roman propune şi o soluţie: „Cel care rămâne legat de rădăcinile creştine, dar are dificultăţi în a se raporta la modernitate este important să înţeleagă că faptul de a fi creştin nu-i un fel de haină de îmbrăcat în cadru privat sau în ocazii speciale, ci constituie ceva viu şi totalizant, capabil să asume tot ce este bun în modernitate” (Papa Benedict al XVI-lea, http://www.zenit.org).
Protagoniştii noii evanghelizări
Se pot spune foarte multe lucruri frumoase despre misiunea Bisericii de a evangheliza, însă nu trebuie uitat faptul că fiecare dintre noi, cei care ne numim creştini, are şi responsabilitatea de a evangheliza. Fiecare dintre noi trebuie să înţeleagă că credinţa în această lume nu se păstrează egoist doar pentru sine şi nici nu se transmite automat în inima omului, ci ea trebuie mereu anunţată, propovăduită. Marele teolog elveţian Hans Urs von Balthasar spunea foarte frumos că „credinţa nu se presupune, ci se propune”. Pentru ca această propunere-predicare să fie cu adevărat eficace, ea trebuie să plece dintr-o inimă credincioasă şi iubitoare, o inimă care Îl adoră pe Hristos şi crede în puterea Sfântului Spirit.
În încheierea acestui parcurs, încercând o formulare sintetică, vreau să subliniez faptul că noua evanghelizare se adresează tuturor acelora care au primit, undeva în trecut, credinţa creştină, dar care au încetat de a aprecia frumuseţea ei, considerând-o, chiar, un obstacol în calea atingerii fericirii lor. Numeroaselor persoane care trăiesc cu această mentalitate, predicarea reînnoită ce li se propune – şi care, să nu uităm, este în responsabilitatea fiecărui creştin – are în esenţa ei această afirmaţie fundamentală: „Fericirea pe care o căutaţi, fericirea din care aveţi dreptul să gustaţi are un nume şi un chip: Isus din Nazaret prezent în Sfânta Euharistie” (Papa Benedict al XVI-lea).
Pr. Daniel AVRAM
http://www.ziuadecj.ro/eveniment/o-noua-evanghelizare–73334.html
Partajează asta:
Guvernul Fiji creste presiunile asupra metodistilor
Conform unor materiale sosite de la membri-abonati din zona New York, USA, Guvernul militar din Fiji exercită din ce în ce mai multe presiuni asupra membrilor Bisericii Metodiste din această ţară, informeaza Agentia de stiri LacasuriOrtodoxe.
În rândul noilor represalii se înscriu interzicerea întâlnirilor în biserici, cu excepţia slujbelor de duminica şi, totodată, interdicţia aplicată preoţilor, de a părăsi ţara.
Purtătorul de cuvânt al regimului militar, locotenent-colonelul Neumi Leweni a fost citat într-un articol Fiji Times, în data de 30 august 2011, afirmând că liderii metodişti vor fi obligaţi, de acum, să “solicite permisiuni” din partea Guvernului, pentru organizarea de întâlniri (cu excepţia slujbelor) sau de călătorii în străinătate.
Partajează asta:
Ce a oferit lumii Biserica Catolică
Chiar dacă apărătorii Bisericii s-au confruntat cu doi maeştri ai retoricii, nu prea există îndoială că votul a reflectat o schimbare a atitudinii faţă de creştinism, în general, şi faţă de credinţa catolică, în particular. Ca să fim foarte sinceri, dacă până de curând eram consideraţi drăguţi, dar naivi, astăzi suntem din ce în ce mai des consideraţi răi. În consecinţă, cateheza şi apărarea eticii creştine sunt din ce în ce mai dificile.
Pentru a trata această provocare, cred că este extrem de important să ne aducem aminte de măsura în care credinţa catolică este o forţă pentru bine în lume. Isus a spus: „După roadele lor îi veţi cunoaşte” – până şi persoane din afara Bisericii i-au apreciat rodnicia. De exemplu, în 2007, Robert Wilson, un afacerist ateu, a oferit 22,5 milioane de dolari pentru învăţământul catolic din New York, afirmând că „fără Biserica Catolică nu ar fi existat civilizaţia occidentală”. Inspirat de viziunea lui Wilson, am lucrat cu pr. profesor Marcus Holden pentru a aduna exemple concrete ale contribuţiei extraordinare a culturii şi gândirii catolice. În paragrafele de mai jos veţi găsi exemple ale acestei contribuţii, extrem de valoroase pentru cel care este întrebat: „Ce a făcut vreodată Biserica pentru noi?”
1. Lumina şi cosmosul
Lucrarea Opus Maius (1267) a călugărului franciscan Roger Bacon († 1292), scrisă la cererea Papei Clement al IV-lea, a pus în mare parte bazele opticii în lumea latină. Primii ochelari au fost inventaţi în Italia, în jurul anului 1300, mai apoi lentilele fiind folosite pentru telescoape şi microscoape. Multe persoane consideră că Galileo Galilei († 1642) a fost persecutat, dar uită circumstanţele în care s-au petrecut acele evenimente sau faptul că a murit în patul său şi că fiica lui a devenit călugăriţă.
Calendarul gregorian (1582), folosit acum în toată lumea, este rodul muncii unor astronomi catolicii; de asemenea, spectroscopia, descoperită de pr. Angello Secchi († 1878), a contribuit la dezvoltarea astrofizicii. Mai presus de toate, cea mai importantă teorie a cosmologiei moderne, Big Bang-ul, a fost inventată de un preot catolic, pr. Georges Lemaître († 1966), un fapt istoric ce nu este menţionat aproape niciodată de BBC sau de cărţile de popularizare a ştiinţei.
2. Pământul şi natura
Civilizaţia catolică a contribuit în mod remarcabil la investigaţia ştiinţifică şi la realizarea hărţii pământului, oferind mari exploratori precum Marco Polo († 1324), prinţul Henry Navigatorul († 1460), Bartolomeu Dias († 1500), Cristofor Columb († 1506) şi Ferdinand Magellan († 1521). Departe de a crede că pământul era plat (o legendă neagră inventată în secolul al XIX-lea), lumea catolică a creat prima hartă ştiinţifică modernă: Padron Real, al cărei autor este Diego Ribeiro (1527). Pr. Nicolas Steno († 1686) a fost fondatorul stratigrafiei, interpretarea straturilor de rocă, unul dintre principiile geologiei.
Jean-Baptiste Lamarck († 1829), un catolic francez, a dezvoltat prima teorie a evoluţiei, incluzând noţiunea transmutării speciilor şi un arbore genealogic. Călugărul augustinian Gregor Mendel († 1884) a pus bazele ştiinţei geneticii, pornind de la un studiu meticulos asupra transmiterii caracteristicilor la mii de plante de mazăre.
3. Filosofia şi teologia
Catolicismul consideră filosofia ca fiind intrinsec bună şi este în mare măsură responsabil pentru punerea bazelor teologiei – aplicarea raţiunii la ceea ce a fost revelat în mod supranatural. Printre filosofii catolici importanţi se numără Sf. Augustin († 430), Sf. Toma d’Aquino († 1274), Sf. Anselm († 1109), Fericitul Duns Scotus († 1308), Suarez († 1617) şi Blaise Pascal († 1662). Între figurile recente se numără Sf. Edith Stein († 1942), Elizabeth Anscombe († 2001) şi Alasdair MacIntyre. Bazându-se pe faptul că Dumnezeu este un Dumnezeu al raţiunii şi al iubirii, catolicii au apărat caracterul ireductibil al persoanei umane la materie, principiul conform căruia fiinţele create pot fi cauza acţiunilor proprii, liberul arbitru, rolul virtuţilor pentru atingerea fericirii, binele şi răul obiective, legea naturală şi principiul non-contradicţiei. Aceste principii au avut o influenţă incomensurabilă asupra vieţii intelectuale şi a culturii.
4. Educaţia şi sistemul universitar
Probabil, cea mai importantă contribuţie a civilizaţiei catolice în domeniul educaţiei a fost dezvoltarea sistemului universitar. Printre universităţile catolice timpurii se numără Bologna (1088), Paris (1150), Oxford (1167), Salerno (1173), Vicenza (1204), Cambridge (1209), Salamanca (1218-1219), Padova (1222), Napoli (1224) şi Vercelli (1228). Pe la jumătatea secolului al XV-lea (cu mai bine de 70 de ani înaintea Reformei), în Europa existau peste 50 de universităţi.
Multe dintre aceste universităţi, printre care şi Oxford, încă mai păstrează semne ale fondării lor catolice, cum ar fi curţile pătrate, realizate după modelul aşezămintelor monahale, arhitectura gotică şi numeroase capele. Începând din secolul al VI-lea, Europa apuseană a dezvoltat ceea ce mai târziu s-au numit şcolile de gramatică, iar în secolul al XV-lea a produs presa de tipărit cu litere mobile, aducând educaţiei beneficii inestimabile.
5. Arta şi arhitectura
Credinţa în Întrupare, Cuvântul care s-a făcut Trup şi Jertfa Liturgică au fost principiile de bază ale extraordinarelor contribuţii catolice aduse artei şi arhitecturii. Printre acestea se numără: bazilicile maiestuoase din vechea Romă; lucrarea lui Giotto († 1337), care a iniţiat realismul în pictarea staţiunilor franciscane ale Căii Crucii, ce au inspirat arta tridimensională şi drama; inventarea perspectivei liniare de către Brunelleschi († 1446) şi marile opere din perioada Renaşterii. Iată câteva dintre acestea: operele Fericitului Fra Angelico († 1455), astăzi sfântul patron al artei, precum şi operele inegalabile ale lui Leonardo da Vinci († 1519), Rafael († 1520), Caravaggio († 1610), Michelangelo († 1564) şi Bernini († 1680). Multe dintre operele acestor artişti, cum ar fi bolta Capelei Sixtine, sunt considerate între cele mai importante opere de artă ale tuturor timpurilor. Cultura catolică a pus şi bazele unor genuri arhitecturale: bizantin, romanic, gotic, renascentist şi baroc. Statuia lui Isus Răscumpărătorul din Rio de Janeiro (Brazilia) şi Bazilica Sagrada Familia din Barcelona (Spania) demonstrează faptul că credinţa este în continuare o sursă de inspiraţie pentru lucrări unice de artă şi arhitectură.
6. Legea şi jurisprudenţa
Reformele Papei Grigore al VII-lea (†1085) au stimulat întocmirea legilor Bisericii şi ale statelor europene. Aplicarea ulterioară a filosofiei în lege, împreună cu lucrările importante ale unor călugări precum Graţian, din secolul al XII-lea, a dat naştere primului corp de legi complet şi sistematic, în care toate părţile interacţionează pentru a forma un întreg. Această revoluţie a condus şi la înfiinţarea şcolilor de drept, prima fiind în Bologna (1088), în urma cărora au apărut profesiile în domeniul dreptului şi concepte precum „personalitate corporatistă”, fundamentul legal al multor tipuri de organisme din zilele noastre, cum ar fi universităţile, corporaţiile şi fondurile fiduciare (care au valoare convenţională). Principii legale precum „bună-credinţă”, reciprocitatea drepturilor, egalitatea în faţa legii, drept internaţional, proces cu juraţi, habeas corpus (drept care garantează libertatea individuală şi protejează împotriva arestării arbitrare) şi obligativitatea de a demonstra încălcarea legii dincolo de orice îndoială raţională, toate sunt rodul civilizaţiei şi jurisprudenţei catolice.
7. Limbile
Locul central pe care l-a ocupat limba latină în catolicism a facilitat alfabetizarea oamenilor de rând, deoarece alfabetul este mult mai uşor de învăţat decât simbolurile scrierii chinezeşti, de exemplu. Alfabetul latin a fost răspândit de misiunile şi explorările catolice şi este astăzi cel mai utilizat sistem de scriere alfabetică din lume. Tot catolicii sunt cei care au dezvoltat şi alfabetele armean, georgian, precum şi scrierile standard, cum ar fi minuscula carolingiană (din secolul al IX-lea până în secolul al XII-lea) şi minuscula gotică (din secolul al XII-lea). Catolicismul a oferit şi cadrul cultural pentru Divina Commedia, Cantar de Mio Cid şi La Chanson de Roland, lucrări autohtone care au avut o influenţă deosebită asupra dezvoltării limbilor italiană, spaniolă şi franceză. Imnul lui Caedmon din secolul al VII-lea este, fără îndoială, cel mai vechi text scris în limba engleză veche. Valentin Hauy († 1822), fratele abatelui Hauy (preotul care a inventat cristalografia), a înfiinţat prima şcoală pentru nevăzători. Cel mai cunoscut elev al acestei şcoli, Louis Braille († 1852), a fost cel care a inventat sistemul internaţional de scriere pentru nevăzători, care astăzi îi poartă numele.
8. Muzica
Civilizaţia catolică stă la baza tradiţiei muzicale occidentale, care îşi trage seva din muzica liturgică evreiască. Cântul gregorian monofonic a apărut în secolul al VI-lea. Metodele de scriere a muzicii au determinat inventarea sistemului de notaţie muzicală (portativul), care a adus un beneficiu enorm pentru scrierea muzicii, şi a dispozitivului mnemonic ut-re-mi („do-re-mi”) al lui Guido d’Arezzo († 1003). Începând din secolul al X-lea, şcolile catedralelor au dezvoltat muzica polifonică, care s-a extins mai târziu până la 40 de voci (Thomas Tallis, Spem in Alium) şi chiar 60 de voci independente (Alessandro Striggio, Missa sopra Ecco sì beato giorno).
Printre genurile muzicale care au luat naştere în mare măsură sau în întregime din civilizaţia catolică se numără imnul, oratoriul şi opera. Compozitorul Joseph Haydn († 1809), un catolic evlavios, este cel care a trasat dezvoltarea simfoniei şi a cvartetului de coarde. Patronajul Bisericii şi formele liturgice au modelat multe dintre lucrările lui Monteverdi († 1643), Vivaldi († 1741), Mozart (†1791) şi Beethoven († 1827). Tema principală a marii Simfonii nr. 8 a lui Gustav Mahler († 1911) este străvechiul imn al Rusaliilor, Veni creator spiritus.
9. Statutul femeilor
Contrar prejudecăţilor populare, câteva femei extraordinare şi cu multă influenţă au reprezentat una dintre comorile civilizaţiei catolice. Credinţa a onorat mai multe femei sfinte, inclusiv unele declarate recent Doctori ai Bisericii, şi a educat mari călugăriţe precum Sf. Hilda († 680) (al cărei nume îl poartă un vestit colegiu din Oxford) şi Fericita Hildegard von Bingen († 1179), stareţă şi erudită. Împărăteasa Matilda († 1167), Eleanor d’Aquitaine († 1204) şi prima regină a Angliei, Mary Tudor († 1558), sunt câteva dintre femeile catolice deschizătoare de drumuri în domeniul politicii.
Tot în civilizaţia catolică au apărut multe dintre primele femei care au devenit oameni de ştiinţă şi profesoare: Trotula din Salerno, în secolul al XI-lea, Dorotea Bucca († 1436), profesoară la catedra de medicină a Universităţii din Bologna, Elena Lucrezia Piscopia († 1684), prima femeie care a primit titlul de doctor în filosofie (1678), şi Maria Agnesi († 1799), prima femeie care a ajuns profesoară de matematică, fiind numită de către Papa Benedict al XIV-lea, în anul 1750.
autor: pr. Andrew Pinsent
traducere: Renata Oana
sursa: Catholic Herald,
LUMEA CATHOLICA, 05/2011
http://www.ziuadecj.ro/eveniment/ce-a-oferit-lumii-biserica-catolica–73338.html
Partajează asta:
ISTORIA BISERICII CRESTINE BAPTISTE EMANUEL DIN MANGALIA PARTEA A-II-A
In anul acela de referinta pentru istoria bisericii din mangalia,credinciosii nemaisuportand umilinta la care erau supusi au actionat cu fermitate determinand pe cei ce ocupau in mod abuziv cladirea bisericii sa o elibereze. Din anul 1998 si pana in anul 2001, biserica din Mangalia a fost pastorita de fratele COSTEL NITA. A fost o perioada in care s-a recastigat cladirea bisericii din Mangalia iar in anul 2000 s-a construit o capela in localitatea 2MAI unde sunt 16 credinciosi si o frumoasa lucrare cu copii din localitate. Din anul 2001 si pana in anul 2005, biserica din Mangalia a fost pastorita de fratele NICHITA NARCIS. Perioada slujirii fratelui a fost un timp de consolidare a lucrarii Domnului din Mangalia. Din anul 2006 si pana in prezent, biserica este pastorita de fratele MITU COSTIN, un fiu al bisericii care a fost trimis de biserica in anul 1997 la seminariul din Bucuresti, scoala pe care a absolvit-o in anul 2001. In anul 2006 a raspuns chemarii Domnului si invitatiei fratilor, de a sluji in aceasta biserica. In perioada aceasta s-a mai deschis o biserica in zona , mai exact in localitatea Albesti
la 15 km de Mangalia unde exista un grup de credinciosi care se aduna saptamanal. Tot acolo exista si o lucrare cu copii din localitate. Tot in aceasta perioada biserica din Mangalia a organizat Tabere de Evanghelizare si Crestere Spirituala colaborand foarte bine cu biserici din tara la nivelul Lucrarii de tineret. In aceasta perioada biserica prin tinerii ei slujind in penitenciarul de la Poarta Alba precum si la Azilul de batrani din Mangalia. Astazi biserica din Mangalia numara 61 de membrii din Mangalia, aproximativ 30 de apartinatori, copii si prieteni. La slujbele bisericii alaturi de credinciosii din Mangalia vin sa se inchine si credinciosi din localitatile Negru Voda si Costinesti. La inchinarea din Biserica participa si un cor format de tinerii bisericii care este condus de fratele RAICA STELICA, precum si un grup de Lauda si Inchinare.
Tot la nivelul Bisericii exista si o lucrare cu copii de care sunt resposabile doua surori din biserica. Domnul sa Binecuvanteze biserica din Mangalia si sa o ajute sa fie un Far la Malul Marii.
Material scris de catre Pastorul BISERICII CRESTINE BAPTISTE EMANUEL DIN MANGALIA
PASTOR: MITU COSTIN
Partajează asta:
O carte unicat – Cine sunt creştinii după Evanghelie?
Partajează asta:
Decizie istorica in Turcia: retrocedarea bunurilor minoritatilor religioase – decretul 5737/2011
În ziua de duminică, 28 august 2011, primul -ministru turc, Recep Tayyip Erdogan, a emis un decret (Decretul 5737) privind restituirea bunurilor confiscate, înregistrate în 1936, instituţiilor minorităţilor religioase din Turcia.
Patriarhia Ecumenică se află printre primii beneficiari ai acestei măsuri.
Se estimează că un număr de 1 000 de proprietăţi ar urma să fie returnate Patriarhiei.
Duminică seara, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu s-a aflat alături de Premierul turc, la o cină de iftar (o masă tradiţională, la apusul soarelui, în postul din luna Ramadanului).
Acesta din urmă a vorbit despre măsurile decisive pentru democratizarea ţării şi a declarat că nedreptăţile care au avut loc în trecut au provocat mari suferinţe grupurilor religioase minoritare. La rândul său, Patriarhul şi-a exprimat încrederea în viitor.
Partajează asta:
Liderii religioşi, excluşi de la comemorarea 9/11
Vestea că liderii religioşi nu vor avea un punct oficial în programul de comemorare a atacurilor de la 11 septembrie 2001 i-a luat prin surprindere pe cei mai mulţi dintre ei, scrie Christian Post. Criticii deciziei spun că liderii religioşi au avut un rol cheie în vindecarea de după tragedie şi că ar trebui să fie şi ei incluşi.
Fost adjunct al primarului din New York, Rudy Washington, aflat în funcţie la momentul atentatelor şi-a exprimat puternic nemulţumirea într-un interviu acordat Wall Street Journal. „Suntem în America, a ţine o comemorare fără rugăciune mi se pare o nebunie,” a declarat Washington.
Un purtător de cuvânt al primăriei a replicat că nici aniversările anterioare nu au cuprins servicii de rugăciune, citează aceeaşi sursă.
Pastorul Fernando Cabrera, de la biserica New Life Outreach International susţine că liderii religioşi au fost unii dintre pilonii redresării după tragedie, motiv pentru care nu ar trebui excluşi. „Când oamenii caută sensul, când ceva îi depăşeşte, când eşti într-o criză de acest nivel, privirile se îndreaptă spre oamenii bisericii,” a subliniat Cabrera.
http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Liderii-religiosi–exclusi-de-la-comemorarea-9-11-4096.html
Partajează asta:
Numai ISUS HRISTOS este miljocitorul nostru la DUMNEZEU! (The Mighty intercessor)
Caci, prin El, si unii si altii avem intrare la Tatal, intr-un Duh. Efes.2:18
Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti.
(Mulțumesc Angelicăi Bobâlcă pentru acest link)
Aștept sa-Mi raspunzi pe adresa, prin mesaj clasic. / Sper sa-Mi raspunzi imediat.
Cu stima. -Mesia
Partajează asta:
A murit Eugene A. Nida (1914-2011), tatăl „echivalenţei dinamice” în traducerea Scripturii
Eugene A. Nida (1914-2011). Sursă foto: http://www.unitedbiblesocieties.org
Reputatul lingvist, traducător şi specialist în traductologie (=ştiinţa şi practica traducerii) a murit pe 25 august într-un spital din capitala Belgiei, la vârsta de 96 de ani.
Numele lui a ajuns sinonim cu „echivalenţa dinamică”, acea metodă de traducere care urmăreşte să echivaleze un text urmărind înţelesul, nu echivalenţa formală de tip 1:1 (în care pentru fiecare cuvânt din limba-sursă trebuie să existe un cuvânt în limba-ţintă).
Nida a revoluţionat modul de a traduce Biblia în secolul XX. Ca urmare a acestei revoluţii pe care a adus-o, şi-a atras mânia tuturor celor rătăciţi prin hrubele „KJV only” sau a fundamentaliştilor care se pasionează de teoria conspiraţiei şi care, prin urmare văd în fiecare nouă traducere a Bibliei o încercare a „liberalilor” de a strecura erezii nimicitoare, de a crea confuzie şi de a tempera forţa versetelor / conceptelor pe care ei, fără a şti nici greacă, nici ebraică, socotesc că le interpretează cel mai bine. (Cum se întâmplă adesea, confuzia pandemică pe care o văd aceşti oameni este numai în minţile lor).
Partajează asta:
RoBible – program de studiu al Bibliei
RoBible
Versiunea 3.2
Este un program gratuit şi uşor de folosit, fiind foarte util în activitatea de studiu biblic elementar, redactarea de documente bazate pe referinţe biblice, pregătirea unei predici, lecturarea Bibliei si multe altele.
Download:
| PROGRAMUL DE BAZĂ: | ||||
| Fişier | Detalii | Versiune | Descriere | |
|---|---|---|---|---|
 |
RoBible32.exe | 6.00 MB 3.08.2011 |
3.2.0 | Programul include modulele biblice: VDCC, VBOR şi BVA. |
| MODULE BIBLICE SUPLIMENTARE: | ||||
| Fişier | Detalii | Limba | Descriere | |
 |
Biblia NTR | 2.70 MB 01.04.2010 |
română | Noua Traducere în limba Română (2009) – necesită înregistrare pentru download |
 |
VBA.exe | 3.49 MB 03.08.2011 |
română | Versiunea Bartolomeu Anania (2001) |
|
VDC.exe | 2.26 MB 07.06.2011 |
română | Versiunea Dumitru Cornilescu (1924, necorectată) |
|
BTF.exe | 2.16 MB 24.08.2011 |
română | Biblia – Traducerea FIDELA (2010) |
|
NTC.exe | 871 kB 24.08.2011 |
română | Noul Testament Catolic (2002) |
|
NTIT.exe | 756 kB 24.08.2011 |
română | Noul Testament pe Înţelesul Tuturor (1984) |
|
Module biblice în alte limbi găsiţi la pagina BibleShow. | |||
- Deoarece programul se află în continuă perfecţionare, reveniţi la această pagină pentru a descărca ultima versiune a programului. De asemenea, vă puteţi abona la o scrisoare de informare pentru a fi anunţat prin email de apariţia următoarelor versiuni.
Scop:
- Acest program a fost realizat cu scopul de a fi un instrument util tuturor acelora care împărtăşesc sau nu credinţa creştină şi sunt interesaţi să citească, să studieze şi să aprofundeze Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia, fără bani şi fără plată.
Facilităţi:
- Vizualizarea de versete biblice în câteva versiuni disponibile;
- Căutarea de cuvinte în toată Biblia şi accesul rapid la contextul versetelor găsite;
- Copierea de pasaje biblice în alte programe sau documente;
- Gestionarea referinţelor şi a fişierelor cu referinţe;
- Acces la Internet spre alte resurse biblice.
Versiunile Bibliei în limba română:
- VDCC – Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată. Textul biblic reproduce traducerea lui Dumitru Cornilescu din 1924, corectată ortografic şi morfologic de autorul programului. Mai multe detalii despre corectură şi cuvintele înlocuite pot fi găsite la pagina Textul Bibliei în limba română – versiunea VDCC.
- VBOR – Versiunea Bisericii Ortodoxe Române. Textul biblic reproduce ediţia tipărită în 1982 cu aprobarea Sfântului Sinod şi sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist.
- BVA – Biblia în Versiune Actualizată (Noul Testament – complet, Vechiul Testament – 16 cărţi). Este o nouă traducere actualizată lexicografic, frazeologic, ortografic şi topic conform limbii române literare, realizată de Viorel Silion.
- NTR – Noua Traducere în limba Română. Această traducere nouă a fost realizată din iniţiativa Biblica care a pus la dispoziţia autorului programului textul biblic complet, inclusiv notele de subsol şi titlurile de paragraf. Modulul biblic poate fi descărcat gratuit în urma unei simple înregistrări, din pagina Biblia NTR.
- VBA – Versiunea Bartolomeu Anania. Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania, publicată în 2001.
- VDC – Versiunea Dumitru Cornilescu (necorectată). Textul biblic reprezintă traducerea „originală” a lui Dumitru Cornilescu din 1924.
- BTF – Biblia – Traducerea FIDELA. Traducere literală nouă, completată, revizuită şi actualizată în 2010.
- NTC – Noul Testament Catolic. Noul Testament, traducere şi note de pr. Alois Bulai şi pr. Anton Budău, publicat de Editura Sapientia, Iaşi 2002.
- NTIT – Noul Testament pe Înţelesul Tuturor. Noul Testament pe înţelesul tuturor, publicat de către Living Bible International, prima ediţie în 1984, iar a doua ediţie în 1990.
Istorie Evanghelica 