Mesaj Iosua Faur la BCB Nădejdea București (15.03.2015)
Mesaj de salut transmis de Iosua Faur cu prilejul unei vizite la Biserica Creștină Baptistă Nădejdea din București.
Mărturie Dumitru Lungu despre transportul ilegal de Biblii în România comunistă (25.01.2015)
Mărturia domnului Dumitru Lungu despre transportul ilegal de Biblii în România comunistă.
Înregistrarea a fost realizată la Biserica Creștină Baptistă Nădejdea din București în data de 25 ianuarie 2015 cu prilejul lansării în Capitală a romanului Ambasadorul scris de Cătălin Dupu.Tema romanului este tocmai aceasta: transportul ilegal de Biblii în România comunistă, anii 80 ai secolului XX.
Având în vedere că mărturia din ianuarie 2015, cât și cea din toamna anului 2013 cu prilejul serbării a 80 de ani de istorie a Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București au în vedere rezistența evanghelicilor în comunism și transportul ilegal de Biblii, cunoscut sub numele de colportaj de material religios am considerat util să le pun împreună.
Mai jos aveți mărturia din 2013.

În mărturia sa, Lungu Dumitru, membru în Biserica Nădejdea, fost secretar al bisericii și persoana care se ocupă de cateheza noilor veniți, vorbește despre câteva aspecte importante din perioada comunistă. primul dintre ele este biserica din case, iar al doilea transportul ilegal de Biblii și literatură religioasă.
Se amintește deasemenea, despre cutremurul din 1977 și grupurile de rugăciune care se întâlneau în casele credincioșilor în perioada comunistă (minutul 4).
În mărturia sa veți regăsi informații despre depozitul de Biblii din casa sa (de la minutul 5) care a fost descoperit ca urmare a arestării lui Constantin Caraman în anul 1984 pe peronul Gării de Nord.
20 iunie 1976 a venit primul transport cu Biblii, material religios scris, dar și audio împreună cu casetofoane.
„Lucrarea a mers până în 1984, concomitent cu Biserica din case, până în 9 noiembrie când din greșeala fratelui Constantin Caraman de la frații penticostali, care tot venea la mine și lua cărți [aceasta a încetat].
Eu i-am spus: „Frate, nu mai veni că dumneata ești urmărit” N-a înțeles!
Joi seara l-a prins pe el cu geanta plină cu Biblii, l-a luat la Securitate, l-a strâns cu ușa și le-a spus: „Depozitul se află în strada Dichesei nr … la fratele Lungu.”
Vineri seara eu am venit de la servici, ei au venit la ora 6 (18). Eu am ajuns la ora 9 (21). Era o lumină colo …. ”
În continuare fratele Lungu relatează percheziția efectuată de Securitate. Menționez și alte detalii care nu sunt prinse în această mărturie. Astfel, materialul religios era atât de bine ascuns încât nu a fost găsit de către cei care percheziționau casa, însă ofițerul care conducea percheziția avea informații că materialul este în locația respectivă, astfel că fratele Lungu a trebuit să se deconspire singur ca să nu trebuiască să mai aducă câinii sau mai rău să dărâme zidurile. După confiscarea materialului religios s-a întocmit procesului verbal din care sunt redate în facsimil două fragmente în carte. Eu l-am văzut integral și pot confirma veridicitatea lui.
Informațiile din mărturia sa sunt transpuse în scris și în cartea NĂDEJDEA ÎN DUMNEZEU 1933-2013. 80 DE ANI DE LUMINĂ CREȘTINĂ LA MARGINE DE BUCUREȘTI, carte care costă 15 lei și poate fi achiziționată de toți cei interesați.
Implicarea dânsului în distribuția de material religios în perioada comunistă este redată la paginile 114-117. Nu voi reda acum decât partea de final unde vorbește despre modul în care a fost descoperit depozitul de Biblii și material religios.
pp. 116-117 „Mai târziu am aflat cum au dat de mine.

Fratele Constantin Caraman de la frații penticostali a fost pe la mine , deși l-am avertizat să nu vină fiind o persoană urmărită de tovarăși, și a luat ceva material (cărți, biblii, casetofoane), iar în drum spre Gara de Nord a fost urmărit și arestat [În mărturia de la biserică acesta menționează că interceptarea și arestarea au avut loc pe peronul Gării de Nord] pe data de 8 noiembrie 1984. Sub presiune la interogatoriu a dat adresa mea și astfel a doua seară, vineri (vinerea neagră) 9 noiembrie 1984 Securitatea a ajuns la mine.
Ce a urmat la interogatoriu știe Dumnezeu.
Mai menționez că i-am rugat ca din BIBLII să nu facă hârtie igienică.”
[Ei m-au întrebat de unde știu lucrul acesta, iar eu le-am spus că se cunoaște faptul că din Bibliile trimise de Societatea Biblică Britanică (?) ei au făcut hârtie igienică].
Personal (M.S.) știu că a fost un întreg scandal legat de acest aspect și am văzut chiar și un document din anii 80 unde se vorbea despre această acțiune a autorităților de la București.
David Lavric a fost ales pastor al Bisericii Creștine Baptiste Române “Emanuel” din Vancouver, Canada
Site-ul Comunității Baptiste de Timișoara a publicat recent știrea că „David Lavric, absolvent al Institutului Teologic Baptist din București, promoția 2014, a fost ales pastor al Bisericii Creștine Baptiste Române “Emanuel” din Vancouver, Canada. David este originar din Liebling, județul Timiș și a crescut în familia misionarului Cornel Lavric.
Îi dorim mult har și binecuvântare în lucrarea ce i-a fost încredințată!”
L-am cunoscut pe David Lavric pe parcursul practicii pastorale pe care a efectuat-o la Biserica Baptistă „Nădejdea” din București. Datorită stilului său sobru, a modului în care își pregătea și prezenta predicile, a pregătirii sale teologice, a culturii sale a fost îndrăgit de o parte a bisericii din Giulești. Este unul dintre cei mai buni studenți care au fost în practică la Biserica Baptistă din Giulești mă bucur pentru oportunitatea de a sluji în Canada.
Cei care doriți să ascultați sau să reascultați o parte din mesajele susținute pe parcursul ultimului an apăsați pe imaginea de mai jos, imagine pe care o regăsiți și în bara din dreapta a site-ului.

Din cele 11 înregistrări postate pe canalul de meu de youtube, următoarea are cele mai multe vizualizări (445)
David Lavric, Ce determină valoarea unui om? (05.01.2014)
Înregistrare realizată la Biserica Baptistă „Nădejdea” București, duminică, 5 ianuarie 2014
David Lavric își începe mesajul cu o afirmație, o constatare foarte importantă având ca bază 1 Corinteni 13. Constatarea sa este aceea că „Dragostea dă valoare omului, dă valoare slujirii.”
Afirmația de mai sus este argumentată și dezvoltată astfel:
1. Inexistența dragostei înseamnă devalorizare
2. Dragostea dă valoare slujirii pentru că pune limite
a) Pune limite în relațiile cu ceilalți, cu semenii noștri
b) Pune limite în relația cu noi înșine
Rezultă faptul că Dragostea dă valoare pentru că impune limite slujitorului
3. Dragostea este infinită, ea nu se termină niciodată.
Dezvoltarea acestor puncte se realizează pe parcursul predicii care are doar aproximativ 20 minute.
9 things you should know about Auschwitz and Nazi extermination camps
Today marks the 70th anniversary of the liberation of the Nazi German concentration and extermination camp Auschwitz. The first extermination of prisoners took place in September 1941, and Auschwitz II–Birkenau went on to become a major site of the Nazi „Final Solution to the Jewish question.” Here are nine things you should know about the Nazi extermination camps:
1. Hitler’s official plan for genocide was developed at the Wannsee Conference on January 20, 1942. Fifteen Nazi leaders, which included a number of state secretaries, senior officials, party leaders, SS officers, and other leaders of government departments, held the meeting to discuss plans for a „final solution to the Jewish question in Europe.” (The Nazis used the euphemistic phrases „Final Solution to the Jewish Question” and „Final Solution” to refer to the genocide of the Jews.) In the course of the meeting, Nazi official Reinhard Heydrich outlined how European Jews would be rounded up and sent to extermination camps.
2. The Nazis distinguished between extermination camps and concentration camps. The interchangeable terms extermination camp (Vernichtungslager) and death camp (Todeslager) refer to camps whose primary function was genocide. Unlike concentration camps, the Nazis did not expect the majority of prisoners taken to the extermination camps to survive more than a few hours after arrival. In the early years of the Holocaust, the Jews were primarily sent to concentration camps (where they would often die of torture and starvation), but from 1942 onwards they were mostly deported to the extermination camps.
3. Genocide at extermination camps was initially carried out in the form of mass shootings. However, the shootings proved to be too psychologically damaging to those being asked to pull the triggers. The Nazis next tried mass killing by blowing victims up with explosives, but that also was found unsuitable. The Nazis settled on gassing their victims (usually with carbon monoxide or a cyanide-based pesticide). Stationary gas chambers could kill 2,000 people at once. Once in the chambers, about one-third of the victims died immediately, though death could take up to 20 minutes.
4. The use of camps equipped with gas chambers for the purpose of systematic mass extermination of peoples was a unique feature of the Holocaust and unprecedented in history. Never before had there existed places with the express purpose of killing people en masse. These were extermination camps established at Auschwitz, Belzec, Chełmno, Jasenovac, Majdanek, Maly Trostenets, Sobibor, and Treblinka. For political and logistical reasons, the most infamous extermination camps were in Occupied Poland, since Poland had the greatest number of Jews living in Europe.
5. At various concentration and extermination camps, the Nazis conducted medical experiments on their prisoners, which included placing subjects in pressure chambers, testing drugs on them, freezing them, attempting to change eye color by injecting chemicals into children’s eyes, and various amputations and other surgeries that were often conducted without anesthesia. The most notorious of these Nazi physicians was Dr. Josef Mengele, who worked in Auschwitz. According to one witness, Mengele sewed together a set of twins named Guido and Ina, who were about 4 years old, from the back in an attempt to create Siamese twins. Their parents were able to get some morphine and kill them to end their suffering.
6. All the Nazis’ enemies imprisoned at Auschwitz were given special badges to mark them out: yellow stars for the Jews, a brown triangle for Roma (Gypsies), a pink triangle for gay prisoners, a purple triangle for Jehovah’s witnesses, a black triangle for people who were deemed „asocial elements” (mentally ill, pacifists, prostitutes), and many more marking out each minority.
7. About 200,000 inmates of the camp between 1940-45 survived. Out of a total of about 7,000 guards at Auschwitz, including 170 female staff, 750 were prosecuted and punished once Nazi Germany was defeated.
8. The most commonly cited figure for the total number of Jews killed is six million — around 78 percent of the 7.3 million Jews in occupied Europe at the time. Additionally, the Nazis murdered approximately two to three million Soviet POWs, two million ethnic Poles, up to 1,500,000 Romani, 200,000 handicapped, political and religious dissenters, 15,000 homosexuals, and 5,000 Jehovah’s Witnesses, bringing the total genocide toll to around 11 million.
9. The silent footage shown in this video is from film that was taken by a Soviet military film crew over a period of months beginning on January 27, 1945, the day that Auschwitz was liberated.
Excerpts from „Oswiecim” („Auschwitz”)
The silent footage shown in this video is from film that was taken by a Soviet military film crew over a period of months beginning on January 27, 1945, the day that Auschwitz was liberated.
United States Holocaust Memorial Museum on YouTube

















