Arhive etichetă: Avram Bunaciu

Nomenklaturiștii



http://adevarul.ro/cultura/istorie/apostolii-stalin-adus-comunismul-romaniai-documentar-manual-istorie-1_53f8ab8e0d133766a8840730/index.html

Și morții creștinilor baptiști sunt periculoși – Protestul AER față de amendamentele BOR la Legea cimitirelor


În timp ce mă documentam pentru articolul privitor la începuturile baptismului în România am văzut acest subtitlul: Și morții creștinilor baptiști sunt periculoși. Deși în contextul respectiv acesta făcea referire la situația baptiștilor în perioada interbelică, l-am asociat cu situația prezentă și comunicatul Alianței Evanghelice din România.

Ce se întâmpla în perioada modernă (sec. XIX) și în perioada interbelică referitor la cimitire era faptul că baptiștilor nu li se dădea voie să-și îngroape morții în cimitirele luterane (sec XIX) și în cele ortodoxe. Am remarcat faptul că în perioada de început baptiștii din România au avut de înfruntat o anumită animozitate și din partea Bisericii Luterane. Relația nu tocmai pozitivă dintre Biserica Ortodoxă și cea Baptistă în România a fost cea dintre o confesiune majoritară și una minoritară. Nu știu cum s-ar fi relaționat baptiștii dacă ar fi fost majoritari. Revenind la ideea anterioară m-am referit la relația dintre majoritar și minoritar deoarece cu ceva timp în urmă discutam despre acest subiect cu un pastor baptist din Budapesta și el îmi spunea că în Ungaria baptiștii s-au confruntat cu o situație similară cu cea din România numai că animozitatea nu a venit din partea Bisericii Ortodoxe deoarece nu aceasta era confesiunea majoritară ci din partea Bisericii Catolice.

După instaurarea comunismului, noul regim a reglementat și raporturile dintre culte și cu toate acestea au existat cazuri, mai ales în mediul rural unde preoții nu le-au permis baptiștilor să-și îngroape morții în cimitirele ortodoxe. Cel puțin un caz de acest gen mi-a fost povestit de către pastorul Elisei Pecheanu, iar altele le-am întâlnit în documentele Departamentului Cultelor.

Un caz interesant a fost cel al mamei tovarășului Bunaciu, Avram Bunaciu, fost ministru de externe între anii 1948-1949, 1957-1958, 1958-1961. Aceasta era de confesiune baptistă lucru pe care îl știa atât fiul acesteia cât și de către consătenii acesteia. La moartea acesteia survenită prin anii 60 nu le-a fost permis baptiștilor nici măcar să-i oficieze serviciul religios de înmormântare deși era prezent acolo și Alexa Popovici.

Așadar situația de astăzi pare să indice revenirea la niște practici din trecut.

Mai jos comunicatul Alianței Evanghelice din România

Ce poarta in ranita soldatul rus?


Soldat sovietic. Sursa foto: frontpress.ro

Este bine cunoscuta afirmatia lui Napoleon Bonaparte conform căreia fiecare soldat (francez) poarta in ranita bastonul de maresal, insa aceasta afirmație trebuie actualizata. Necesitatea este determinata de întrebarea acestui articol, iar răspunsul l-am găsit în însemnările lui Avram Bunaciu, om politic în România anilor 50-60 ai secolului XX. În cadrul însemnărilor sale, acesta menționa faptul că în România celei de a doua părți a sec XX avem un sistem politic exportat la noi de URSS. Comunismul, fiindcă despre acest sistem pilitic este vorba, a fost adus la noi în „ranița soldatului rus”.
Prin intermediul acestei formulari, Avram Bunaciu a surprins caracteristica principală a sistemului politic la a cărui instaurare în Romania și-a adus și el contribuția. Este vorba evident de un sistem politic impus cu forța de către URSS la sfârșitul celui de-al doilea război mondial cu ajutorul armatei sovietice.

Avram Bunaciu, Biografie, reflecții, corespondență, cuv înainte: acad Florin Constantiniu; postf.: prof univ. dr. Gheorghe Buzatu; îngrij. ed.; studiu introductiv, note și indice: Liviu Țăranu, București: Editura Enciclopedică, 2011, p. 35.

Emil Bodnăraș despre retragerea trupelor sovietice din România


Un articol de Dr. Radu Iroftei

Articolul de față reprezintă rodul cercetării prietenului meu, Radu Iroftei în arhivele britanice și reprezintă un punct de vedere inedit referitor la contextul retragerii trupelor sovietice din România. Referitor la acest aspect, cel al retragerii trupelor sovietice din România, am citit nu cu mult timp în urmă prefața academicianului Florin Constantiniu la cartea lui Liviu Țăranu despre Avram Bunaciu precum și ceea ce scria Liviu Țăranu în cartea amintită atunci când se referea la subiectul în discuție. Ambii istorici deplângeau lipsa unor informații din interior despre contextul retragerii trupelor sovietice, informații care ne sunt oferite acum grație articolului de față.

Deceniile șase-șapte ale secolului XX au însemnat pentru România, sub impactul destalinizării, primele inițiative în nume propriu pentru legitimare internațională și vizibilitate pe scena mondială.  În diminuarea dependenței economice față de Moscova și pentru  realizarea unei politici externe românești independente, retragerea trupelor sovietice din România reprezintă un factor important pentru actorii politici de la București. Pentru stabilirea împrejurărilor  retragerii sovietice, arhivele britanice de la Kew Garden aduc importante informații.

Este cunoscută relatarea lui Silviu Brucan despre dialogul dintre Gheorghe Gheorghiu-Dej și N.S. Hrușciov în urma căruia liderul sovietic ar fi fost convins să retragă trupele sovietice din România. Potrivit lui Silviu Brucan, Gheorghe Gheorghiu-Dej ar fi invocat incidentele dintre soldații sovietici și cetățenii români, precum și lipsurile în aprovizionare, fenomene atribuite de:  „dușmanii noștri”,  prezenței militare sovietice în România, „nouă asta ne face greutăți în muncă, iar vouă vă face rău – a spus Gheorghiu-Dej – ce îți trebuie toata chestia asta, la ce bun să ții aici atâția soldați sovietici?”.

Argumentele invocate de secretarul general al P.M.R l-ar fi convins pe Hrușciov, care potrivit aceleiași relatări, era în căutarea unor formule de destindere în relațiile cu Occidentul în urma reprimării sângeroase a revoluției ungare. „Nu trece mult – încheie Brucan relatarea lui – și Hrușciov îl cheamă la telefon pe Gheorghiu Dej, că a dat ordin de retragere a trupelor sovietice din România”.

În memoriile lui Hrușciov se găsește o relatare a discuției pe care liderul sovietic a avut-o cu Emil Bodnăraș subliniindu-se iritarea cu care a fost primită această propunere. Astăzi, dispunem de o relatare a lui Bodnăraș despre acest moment, ca și despre împrejurările în care Kremlinul a decis retragerea trupelor sovietice din România.

http://www.isciv.ro

Articolul complet poate fi citit în numărul curent (martie 2012) al Revistei Istorie și civilizație.

Lansare de carte: Avram Bunaciu. Biografie – reflecţii – corespondenţă


Joi, 27 octombrie 2011, orele 13.00, la Casa Titulescu, Şos. Kiseleff nr. 47, Bucureşti, va avea loc lansarea volumului Avram Bunaciu. Biografie – reflecţii – corespondenţă, îngrijit de Liviu Ţăranu (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii).
Evenimentul este organizat de Fundaţia Europeană „Titulescu” şi Editura Enciclopedică şi la el vor lua parte Kathrine Verdery, acad. Florin Constantiniu, fiica lui Avram Bunaciu, Doina Bunaciu.
Avram Bunaciu (1909-1983) – a fost un jurist şi politician comunist. A fost implicat în procesele celor judecaţi după 1945 pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii, precum şi în procesele politice şi în represiunea din anii stalinismului, ocupând funcţii de acuzator public şef (în care calitate a organizat Tribunalul Poporului din Cluj),  secretar general al Ministerului Afacerilor Interne (1945-1947). A ocupat, de asemenea, funcţiile de ministru de justiţie (1948-1949, 1957-1958), ministru de externe al României (1958-1961), secretar al Marii Adunări Naţionale (1954-1957), rector al Universităţii din Bucureşti (1952-1954).

Ceea se cunoaște mai puțin despre Avram Bunaciu este faptul că a fost consătean cu Ioan Bunaciu, director al seminarului teologic Baptist din București între anii 1970-1988, precum și că mama acestuia (a lui AB) a fost baptistă.

Memorialul Durerii – Episodul 14 – Sistemul concentraţionar


Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

%d blogeri au apreciat asta: