Arhive etichetă: Gheorghe Gheorghiu Dej

Stelian Tănase „Cu filmele lui Sergiu Nicolaescu trecutul croit de propaganda regimului a căpătat un chip”

De Marius Silvesan pe | 4 comentarii

Politologul Stelian Tănase cu o analiză interesantă despre modul în care a fost modelat „omul nou”.

Comunismul dorea crearea unui om nou care să nu mai fie legat de valorile religioase sau politico – democratice, ci de cele comuniste. Impunerea modelului omului nou, preluat din creștinism și introdus în comunism, a fost o încercare de reconstrucție socială, ideologică și chiar religioasă a societății, în cazul de față a celei românești în a doua jumătate a secolului XX.

Iată acum două fragmente relevante din analiza „fenomenului Sergiu Nicolaescu” realizată de Stelian Tănase.

Cu filmele lui Nicolaescu trecutul croit de propaganda regimului a căpătat un chip. A fost o parte importantă din așa zisa epopee națională, care zidea cultul lui Ceaușescu. ” Omul nou” a fost modelat mai mult de asemenea filme spectaculoase decît de anostele plenare ale CC al PCR. Trebuia să credem că scenariul, ficțiunea de pe ecran era adevăr curat. Chiar așa se întîmplase în istorie. Ni se livra un drog. Pe scurt, Mihai Viteazu era de fapt Ceaușescu. (…)

Nicolaescu a fost o piese esențială în angrenajul propagandistic al regimului. Ceaușescu și-a dorit o epopee națională care să îl infățișeze ca pe un continuator al politicii domnitorilor, care să îi confere o anumită legimitate (lipsă). Îi oferea și un alibi despotismului său de tip feudal. Textele partidului le regăsim astfel rostite de multe personaje – de la Mihai Viteazu la Mircea cel Bătrîn, la comisarul Miclovan. etc. Un singur exemplu – sintagma “cu mîinile curate” este luată din plenara CC PCR din aprilie 1968, cînd Pătrășcanu a fost reabilitat. S-a pretins atunci de la tribună că trebuie să construim comunismul cu mîinile curate, nu cum o făcuse Dej, cu miinile pline de sînge. Ceaușescu era astfel înfățișat ca liderul care avea miinile curate. Replica este servită de Ilarion Ciobanu lui Nicolaescu in filmul cu același titlu Cu miinile curate într-un București care arăta ca un Chicago în timpul lui Al Capone. Asemenea ex. de mistificare sunt nenumărate în filmele lui Nicolaescu&Popovici. (…)

https://www.stelian-tanase.ro/omul-nou-eroul-din-epopeea-nationala/

Publicat în: Cercetare, Comunism, Concerte, Cultură, Istorie, Politică, Societate | Etichetat: , , , , ,

Apariții editoriale (6)- Dan Cătănuş, Vasile Buga (editori), Gh. Gheorghiu-Dej la Stalin. Stenograme, note de convorbire, memorii, 1944-1952

De Marius Silvesan pe | 2 comentarii

Coperta Gh Gheorghiu Dej la STALIN
Întâlnirile dintre Gh. Gheorghiu-Dej şi I.V. Stalin au jucat un rol major în evoluţia P.C.R. şi a societăţii româneşti, în primii ani ai epocii postbelice. Totuşi, în ciuda importanţei lor, în istoriografia actuală există încă numeroase confuzii în legătură cu datele la care au avut loc întâlnirile cu Stalin, participanţii şi subiectele discutate, iar unele dintre aceste întâlniri sunt practic necunoscute.
Volumul Gh. Gheorghiu-Dej la Stalin. Stenograme, note de convorbire, memorii, 1944-1952 încearcă să reconstituie vizitele liderului P.C.R. la Stalin, coroborând informaţiile furnizate de documentele româneşti şi cele sovietice, precum şi de lucrările memorialistice sau jurnalele unora dintre participanţii la aceste întâlniri.
Întrucât în literatura de profil circulă multe versiuni asupra întâlnirilor cu Stalin, în realizarea volumului au fost selectate doar acele surse legate direct de întâlnirile respective: stenograme sau note de convorbire din arhivele româneşti şi sovietice, respectiv relatări făcute de participanţii la întâlniri (Gh. Gheorghiu-Dej, Petru Groza, A.I. Vâşinski, gen. Ivan Susaikov, Gh. Apostol, Gh. Gaston Marin, Al. Bârlădeanu). În mod excepţional, au fost extrase unele informaţii care, deşi sunt indirecte, provin din jurnalele sau lucrările memorialistice ale unor autori ce au avut un contact direct cu Dej, iar relatările lor pot prezenta interes pentru subiectul abordat (Gheorghi Dimitrov, Silviu Brucan, Paul Sfetcu).
Pentru o mai bună orientare a cititorului, la începutul lucrării există o cronologie a întâlnirilor dintre Gheorghiu-Dej şi Stalin, reconstituite pe baza informaţiilor din documentele româneşti şi sovietice (un rol important l-a jucat în această privinţă Jurnalul primirilor la Stalin de la Kremlin). De asemenea, volumul conţine o bogată anexă documentară, care oferă informaţii suplimentare despre problemele abordate în întâlnirile dintre Gheorghiu-Dej şi Stalin şi care au o relevanţă deosebită pentru istoria agitată a României din perioada 1944-1952.
Prezentăm mai jos lista documentelor cuprinse în volum:

1. 1945, ianuarie 4. Extras din Jurnalul lui Gheorghi Dimitrov cu privire la întâlnirea dintre I.V. Stalin, Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker şi Gh. Apostol, de la sfârşitul lunii decembrie 1944.

2. 1961, 30 noiembrie – 5 decembrie. Fragment din intervenţia lui N. Ceauşescu la plenara C.C. al P.M.R., în care este menţionată întâlnirea lui Gh. Gheorghiu-Dej, a Anei Pauker şi a lui Gh. Apostol cu Stalin, de la sfârşitul lunii decembrie 1944.
3. 1992. Fragment din memoriile lui Silviu Brucan, cuprinzând o relatare pe care Gheorghiu-Dej i-ar fi făcut-o autorului în legătură cu vizita întreprinsă la Stalin la sfârşitul lunii decembrie 1944.
4. 1998. Fragment din volumul memorialistic al lui Gh. Apostol referitor la întâlnirea cu I.V. Stalin din luna decembrie 1944.
5. 2008. Fragment din interviul realizat de Ion Jianu cu Gheorghe Apostol, în legătură cu întâlnirea pe care o delegaţie a conducerii P.C.R., formată din Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker şi Gheorghe Apostol, a avut-o la sfârşitul lunii decembrie 1944 cu Stalin.
6. 1946. Relatări ale lui Petru Groza privind primirea sa şi a delegaţiei guvernamentale române de către Stalin, în timpul vizitei la Moscova (4-13 septembrie 1945).
7. 1961, 29 noiembrie. Fragment din expunerea lui Gh. Gheorghiu-Dej la şedinţa Biroului Politic al C.C. al P.M.R., cu privire la întâlnirea pe care o delegaţie a guvernului român a avut-o cu Stalin, în septembrie 1945.
8. 1946, 2-3 aprilie. Stenograma discuţiilor la care au participat I.V. Stalin, V.M. Molotov şi G.M. Malenkov, respectiv Gh. Gheorghiu-Dej şi Teohari Georgescu, în problema pregătirii P.C.R. pentru campania electorală.
9. 1961, 30 noiembrie – 5 decembrie. Fragment din Darea de seamă a delegaţiei C.C. al P.M.R. care a participat la Congresul al XXII-lea al P.C.U.S., în care Gheorghiu-Dej menţionează discuţiile care au avut loc după 6 martie 1945 în P.C.R. în privinţa colaborării cu Gh. Tătărescu şi discuţia pe care a avut-o cu Stalin în acest sens.
10. 1947, 2 februarie. Stenograma discuţiei lui I.V. Stalin cu Gh. Gheorghiu-Dej şi A. Pauker cu privire la situaţia din Partidul Comunist Român, relaţia cu partidele politice aliate şi restituirea unor plăţi către U.R.S.S. pe care România le făcea în contul Convenţiei de Armistiţiu.
11. 1947, 4 februarie. Informare a maiorului Şkoda despre impresiile relatate de Gh. Gheorghiu-Dej în urma întâlnirii acestuia din 2 februarie cu I.V. Stalin.
12. 1947, 10 februarie. Notă de convorbire a lui I.V. Stalin cu Gh. Gheorghiu-Dej cu privire la politica economică a guvernului României şi situaţia din P.C.R.
13. 1947, 13-14 februarie. Fragment din jurnalul lui A.I. Vîşinski privind discuţiile avute cu Gh. Gheorghiu-Dej, în care acesta din urmă i-a comunicat impresiile sale în urma întâlnirilor cu I.V. Stalin, în timpul prezenţei la Moscova a delegaţiei comerciale a României.
14. 1961, 29 noiembrie. Extras din expunerea lui Gh. Gheorghiu-Dej la şedinţa Biroului Politic al C.C. al P.M.R., cu privire la întâlnirile pe care acesta le-a avut cu Stalin la Moscova, în februarie 1947.
15. 1961, 30 noiembrie – 5 decembrie. Relatare a lui Gh. Gheorghiu-Dej cu privire la întâlnirile cu Stalin, de la Moscova, din februarie 1947, pe parcursul discursului ţinut de Emil Bodnăraş la plenara C.C. al P.M.R.
16. 1948, 3 februarie. Nota de convorbire a lui I.V. Stalin cu membrii delegaţiei guvernamentale române în frunte cu preşedintele Consiliului de Miniştri, Petru Groza.
17. 2000. Fragment din volumul memorialistic al lui Paul Sfetcu, fostul şef de cabinet al lui Gheorghiu-Dej, cuprinzând o relatare a acestuia din urmă despre modul cum Stalin i-a sugerat începerea lucrărilor la Canalul Dunăre – Marea Neagră.
18. 1949, ianuarie 10. Fragment din stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în care Gh. Gheorghiu-Dej relatează despre discuţiile avute la Moscova în problema creării Consiliului de Ajutor Economic Reciproc.
19. 2000. Relatare a lui Gheorghe Gaston Marin despre vizita pe care a întreprins-o la Moscova, împreună cu Gheorghiu-Dej, în iunie-iulie 1949, şi primirea celor doi comunişti români de către Stalin.
20. 1951, 9-12 ianuarie. Raport realizat de Emil Bodnăraş şi Gheorghe Gheorghiu-Dej cu privire la Consfătuirea pe probleme militare a reprezentanţilor ţărilor de democraţie populară şi ai Uniunii Sovietice, care a avut loc la Moscova (fragment).
21. 1961, 30 noiembrie – 5 decembrie. Stenograma plenarei C.C. al P.M.R., fragment din intervenţia lui Emil Bodnăraş privind întâlnirea cu Stalin din ianuarie 1951.
22. 1952, 19-21 februarie. Fragment din stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. consacrată pregătirii şi aplicării reformei băneşti din 26 ianuarie 1952, în care Ana Pauker menţionează întâlnirea cu Stalin pe problema formelor de trecere la agricultura socialistă în România.
23. 1952, 26 mai. Fragment din stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R., în care este menţionată discuţia cu Stalin în problema formelor optime de trecere la agricultura socialistă.
24. 1957, 28–29 iunie şi 1–3 iulie. Cuvântul lui Miron Constantinescu la Plenara C.C. al P.M.R., în care este menţionată discuţia cu Stalin din martie 1951, în problema formelor de trecere la agricultura socialistă în România (fragment).
25. 1961, 30 noiembrie-5 decembrie. Comentariu al lui Gh. Gheorghiu-Dej în timpul intervenţiei lui Nicolae Ceauşescu la plenara C.C. al P.M.R., în care este menţionată discuţia cu Stalin din martie 1951, în problema formelor de colectivizare a agriculturii.
26. 1952, 19-21 februarie. Extras din Procesul verbal al şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în care este menţionată întâlnirea în care Stalin a evidenţiat necesitatea unei noi reforme băneşti în România.
27. 1952, 19-21 februarie. Fragment din stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în care Gh. Gheorghiu-Dej relatează discuţia care a avut loc la Moscova, cu Stalin, în problema unei noi reforme monetare în România.
28. 1952, 26 februarie. Fragment din stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în care Iosif Chişinevschi relatează modul cum a decurs întâlnirea cu Stalin în problema reformei băneşti, iar Emil Bodnăraş se arată îngrijorat de modul cum a fost aplicat „sfatul tovarăşului Stalin”.
29. 1997. Fragment din volumul de interviuri realizat de Lavinia Betea cu Alexandru Bârlădeanu, în care acesta din urmă relatează despre întâlnirea cu Stalin din 28 martie 1951.
30. 1956, 3-12 aprilie. Fragment din stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în care Gh. Gheorghiu-Dej relatează despre întâlnirea din 1952, în care Stalin i-a sugerat îndepărtarea „deviatorilor de dreapta”.
31. 1961, 29 noiembrie. Fragment din stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R., în care Gh. Gheorghiu-Dej relatează despre despre întâlnirea din 1952 în care Stalin i-a sugerat îndepărtarea „deviatorilor de dreapta”.
32. 1961, 30 noiembrie – 5 decembrie. Fragment din intervenţia lui Gh. Gheorghiu-Dej la plenara C.C. al P.M.R., în timpul cuvântării ţinute de Emil Bodnăraş, în care liderul partidului menţionează din nou întâlnirea din 1952 în care Stalin i-a sugerat îndepărtarea „deviatorilor de dreapta”.
33. 2008. Fragment din interviul realizat de Ion Jianu cu Gheorghe Apostol, în legătură cu întâlnirea pe care o delegaţie a conducerii P.M.R. a avut-o cu Stalin, în 1952, în problema „devierii de dreapta” din partidul român.
Anexe
34. 1945, 4-13 septembrie. Notă privind convorbirea dintre Petru Groza şi un reprezentant sovietic, pe marginea primirii unei delegaţii a guvernului român de către I.V. Stalin, în timpul vizitei din septembrie 1945.
35. 1946, 2 aprilie. Notă de convorbire redactată de partea sovietică privind discuţia lui V.M. Molotov şi G.M. Malenkov cu Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Teohari Georgescu despre proiectul programului electoral al Partidului Comunist Român.
36. 1947, 23 ianuarie. Notă privind convorbirea dintre Gh. Gheorghiu-Dej şi A.I. Vîşinski, consacrată divergenţelor din conducerea P.C.R. Extras din jurnalul lui A.I. Vîşinski.
37. 1947, 29 ianuarie. Notă privind convorbirea pe care S.I. Kavtaradze, ambasadorul U.R.S.S. în România, a avut-o cu Emil Bodnăraş, secretarul general al Consiliului de Miniştri, în problema retrocedării insulelor de pe braţul Chilia al Dunării, ocupate abuziv de armata sovietică la 24 octombrie 1940.
38. 1947, 30 ianuarie. Raport al generalului I.Z. Susaikov către A.I. Vîşinski cu privire la discuţia pe care cel dintâi a avut-o cu Gh. Gheorghiu-Dej, în problema situaţiei social-politice din România.
39. 1947, post 26 ianuarie – ante 7 februarie. Material informativ pregătit de aparatul M.A.E. al U.R.S.S. ca răspuns la dorinţa conducerii române de a se revedea modalitatea de îndeplinire a propriilor obligaţii în baza art. 10 şi 12 din Convenţia de Armistiţiu (fragment).
40. 1947, 7 februarie. Notă de convorbire dintre Gh. Gheorghiu-Dej şi A.I. Vîşinski cu privire la interpretarea de către partea română a articolelor din Convenţia de Armistiţiu. Extras din jurnalul lui A.I. Vîşinski.
41. 1947, 8 februarie. Notă privind primirea lui Gh. Gheorghiu-Dej la A.I. Vîşinski, în legătură cu condiţiile referitoare la achiziţionarea de cereale din S.U.A. şi reglementarea divergenţelor cu partea sovietică privind interpretarea articolelor din Convenţia de Armistiţiu. Extras din jurnalul lui A.I. Vîşinski.
42. 1947, 18 februarie. Notă privind discuţia lui A.I. Vîşinski cu Gh. Gheorghiu-Dej pe marginea tratativelor româno-americane în privinţa achiziţiei de cereale din S.U.A. şi deplasarea unor economişti sovietici în România. Extras din jurnalul lui A.I. Vîşinski.
43. 1947, 10 iunie. Raportul generalului I.Z. Susaikov către Mihail Suslov, secretar al C.C. al P.C.(b) al U.S., conţinând o informare a lui Emil Bodnăraş în legătură cu situaţia din conducerea P.C.R.
44. 1967, 2 noiembrie. Fragment din declaraţia dată de Dumitru Petrescu în faţa comisiei de partid însărcinată de Nicolae Ceauşescu cu revizuirea „cazului Pătrăşcanu”, în legătură cu o discuţie care ar fi avut loc între Stalin, Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker privind prezenţa lui Pătrăşcanu în Biroul Politic al C.C. al P.M.R.

Publicat în: Comunism, Cultură, Cărţi, Istorie | Etichetat: , , ,

Apariții editoriale (4) – Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante în statul socialist (1965-1990)

De Marius Silvesan pe | 8 comentarii

Semnalez celor interesați de istoria „neo-protestantismului la români” precum și de istoria comunismului românesc în ultima fază a acestuia (1965-1989), cartea istoricului și credinciosului Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante în statul socialist (1965-1990),

Cuvânt înainte de Virgil Achihai, Prefaţa de Alexandru Oşca, Editura Sitech, Craiova, 2012, 114 pag.

Lansarea cărții va avea loc la Conferinţa Naţională de Educaţie a Creştinilor după Evanghelie (BCER-UBCE) din 4-6 octombrie 2012, la Biserica Antiohia Bucureşti.

Istoricul Bogdan Emanuel Răduț a publicat o nouă carte despre cultele neoprotestante în spațiul românesc. După o primă carte intitulată Statul și Biserica în România comunistă. Între demnitate și compromis, carte care abordează în linii mari câteva din aspectele istoriei ecleziastice în perioada guvernării lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, autorul realizează în cadrul celei mai noi apariții editoriale, o privire retrospectivă a unei perioade zbuciumate și complexe din istoria evanghelicilor români; cea cuprinsă între anii 1965-1989. În ceea ce privește termenul de culte neoprotestante din titlu, cred că Emanuel Răduț l-a ales/acceptat tocmai pentru că este intrat în limbajul curent al românilor deși din punct de vedere religios el nu este chiar corect pentru a încadra toate cele patru denominațiuni „neoprotestante” din care autorul se referă la creștini după Evanghelie, baptiști și penticostali.

Trecând peste acest aspect consider că demersul său este unul util și necesar pentru istoria evanghelicilor din România, cartea constituindu-se într-un punct de plecare pentru cei care vor să aprofundeze tema în ansamblul său, sau doar anumite aspecte particulare care privesc toate cele trei culte ori numai unul dintre ele.

Perioada 1965-1989 este una în care din punct de vedere social și politic românii au trecut de la agonie la extaz. Deși termenul este un pic exagerat pentru a descrie și caracteriza cu exactitate perioada lui Nicolae Ceaușescu, prin folosirea acestei sintagme am avut în vedere faptul că se trece de la un început de liberalism și deschidere către Occident în plan economic și politic la o închidere în interior și cumva preluarea de la liberalii interbelicii a dictonului „prin noi înșine”. Deși societatea a trecut prin aceste etape au existat totuși și unele diferențieri notabile față de perioada anterioară, cea a lui Gheorghiu-Dej, respectiv renunțarea la teroarea care era omniprezentă în anii 50. Evoluția socială și politică și-au găsit un corespondent și în viața religioasă. Interesant de remarcat este faptul că în perioada de glorie a comunismului românesc cum a fost denumită perioada 1960/1964 – 1970/1973 evanghelicii s-au confruntat cu numeroase restricții printre care și arondarea bisericilor. Și iarăși interesant este faptul că atunci când situația politică începea să alunece către un naționalism din ce în ce mai accentuat și o exacerbare a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, evanghelicii și-au recăpătat și ca urmare a memoriului celor 50 de la începutul anilor 70 o serie din drepturile pierdute anterior. Tot anii 70, mai precis sfârșitul acestei decade aduce în atenția opiniei publice internaționale o mișcare de protest în rândul evanghelicilor români. Mișcarea de protest a purtat numele de ALRC (Comitetul Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință), comitete care milita pentru respectarea drepturilor religioase ale cultelor recunoscute din România așa cum erau ele stipulate în diferite acte și documente oficiale. După destrămarea acestui Comitet ca urmare a intervenției directe a organelor de Securitate, Departamentului Cultelor și a altor instituții, membrii marcanți ai acestuia Pavel Nicolescu, Nicolae Rădoi) s-au regrupat în Occident de unde difuzau în lumea liberă informații despre persecuțiile religioase din România. Anii 70 și 80 sunt cei ai dărâmării unor locașuri de rugăciune (vezi cazul Bisericii Baptiste din Dej care a fost dărâmată cu pușcăriași într-o sâmbătă dimineața pentru că muncitorii au refuzat să facă acest lucru sau cel al Bisericii Baptiste din Cluj construită din piatră roșie cu ferestre în stil neogotic, ale cărei cărămizi au fost folosite la o sală de sport care l-a scurt timp s-a dărâmat), dar și a extinderii sau construirii altora. Cluj Iris, Ferentari București, Sfânta Treime București (Iuliu Valaori) sunt câteva exemple de biserici baptiste care denotă faptul că statul avea o politică dualistă dărâmând pe de o parte și permițând ridicarea altor locașuri de închinare pe de altă parte. Fiindcă tot am pomenit de biserici se cuvine amintit aici – deși ieșim din sfera evanghelică- a sistematizării care a afectat Bucureștiul și ale sale biserici ortodoxe, multe din ele monumente arhitectonice.

Anii 80 au fost și cei ai întâlnirilor ecumenice care deși erau unele impuse de stat duceau în unele cazuri și la o colaborare între liderii locali ai cultelor respective.

Așadar România anilor 1965-1989 este una a contrastelor care s-a încheiat nu printr-o revoluție de catifea ca în Cehoslovacia ci cu una sângeroasă despre care se consideră că a fost mai degrabă o lovitură de stat.  Să sperăm că timpul va dezvălui mai multe detalii despre acest eveniment precum și despre faptul că Dumnezeu a permis ca acea revoluție să aibă loc iar noi să ne bucurăm astăzi de libertate de exprimare și libertate religioasă, dovedite și de apariția cărții istoricului și fratelui de credință Bogdan Emanuel Răduț.

Publicat în: Anunţuri, Baptişti, Comunism, Creştini după Evanghelie, Cărţi, Evanghelici, Istoria Bisericii, Istorie, Libertate religioasă, Penticostali | Etichetat: , , , ,

Emil Bodnăraș despre retragerea trupelor sovietice din România

De Marius Silvesan pe | 1 comentariu

Un articol de Dr. Radu Iroftei

Articolul de față reprezintă rodul cercetării prietenului meu, Radu Iroftei în arhivele britanice și reprezintă un punct de vedere inedit referitor la contextul retragerii trupelor sovietice din România. Referitor la acest aspect, cel al retragerii trupelor sovietice din România, am citit nu cu mult timp în urmă prefața academicianului Florin Constantiniu la cartea lui Liviu Țăranu despre Avram Bunaciu precum și ceea ce scria Liviu Țăranu în cartea amintită atunci când se referea la subiectul în discuție. Ambii istorici deplângeau lipsa unor informații din interior despre contextul retragerii trupelor sovietice, informații care ne sunt oferite acum grație articolului de față.

Deceniile șase-șapte ale secolului XX au însemnat pentru România, sub impactul destalinizării, primele inițiative în nume propriu pentru legitimare internațională și vizibilitate pe scena mondială.  În diminuarea dependenței economice față de Moscova și pentru  realizarea unei politici externe românești independente, retragerea trupelor sovietice din România reprezintă un factor important pentru actorii politici de la București. Pentru stabilirea împrejurărilor  retragerii sovietice, arhivele britanice de la Kew Garden aduc importante informații.

Este cunoscută relatarea lui Silviu Brucan despre dialogul dintre Gheorghe Gheorghiu-Dej și N.S. Hrușciov în urma căruia liderul sovietic ar fi fost convins să retragă trupele sovietice din România. Potrivit lui Silviu Brucan, Gheorghe Gheorghiu-Dej ar fi invocat incidentele dintre soldații sovietici și cetățenii români, precum și lipsurile în aprovizionare, fenomene atribuite de:  „dușmanii noștri”,  prezenței militare sovietice în România, „nouă asta ne face greutăți în muncă, iar vouă vă face rău – a spus Gheorghiu-Dej – ce îți trebuie toata chestia asta, la ce bun să ții aici atâția soldați sovietici?”.

Argumentele invocate de secretarul general al P.M.R l-ar fi convins pe Hrușciov, care potrivit aceleiași relatări, era în căutarea unor formule de destindere în relațiile cu Occidentul în urma reprimării sângeroase a revoluției ungare. „Nu trece mult – încheie Brucan relatarea lui – și Hrușciov îl cheamă la telefon pe Gheorghiu Dej, că a dat ordin de retragere a trupelor sovietice din România”.

În memoriile lui Hrușciov se găsește o relatare a discuției pe care liderul sovietic a avut-o cu Emil Bodnăraș subliniindu-se iritarea cu care a fost primită această propunere. Astăzi, dispunem de o relatare a lui Bodnăraș despre acest moment, ca și despre împrejurările în care Kremlinul a decis retragerea trupelor sovietice din România.

http://www.isciv.ro

Articolul complet poate fi citit în numărul curent (martie 2012) al Revistei Istorie și civilizație.

Publicat în: Comunism, Istorie | Etichetat: , , , , , ,

Memorialul Durerii – Episodul 14 – Sistemul concentraţionar

De Marius Silvesan pe | 3 comentarii

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Publicat în: Comunism, Documentare, Persecuţie, Politică, Postcomunism, Securitatea, Video | Etichetat: , , , , , , , ,
%d blogeri au apreciat: