Baptismul, de peste 120 de ani în Transilvania
Au venit în Ardeal pe la sfârşitul secolului XIX, şi-au înmulţit rândurile după Primul Război Mondial şi au căpătat, în timpul comunismului, denumirea de pocăiţi şi sectanţi. „Corso“ vă prezintă câteva dintre punctele de cotitură ale istoriei baptiştilor în România.
Mulţi au păreri deja formate despre religia, credinţa şi obiceiurile lor. Puţini ştiu, însă, că ei şi-au făcut simţită pentru prima dată prezenţa în Transilvania, în 1871, prin intermediul unui maghiar din Imperiu. „Atunci a ajuns în zonă un vânzător de Biblii, numit Anton Novak, maghiar din Austro-Ungaria, care lucra în numele Societăţii Biblice Britanice pentru răspândirea Bibliei în Ungaria şi Transilvania. El a început lucrarea printre etnicii maghiari.
1985 – foto realizată de Securitate, arhiva CNSAS
În 1875, s-a botezat Mihai Cornea, un român maghiarizat, care, în 1877, a devenit pastor şi a încept să răspândească Evanghelia printre români. Prima biserică baptistă română din Transilvania a luat fiinţă în 1884“ – povesteşte Florentina Bodeanu, cercetător la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), care a publicat o teză de doctorat pe tema apariţiei credinţei baptiste în Transilvania şi cum a traversat ea comunismul.
Totuşi, până la Primul Război Mondial, răspândirea credinţei baptiste în rândul românilor a fost destul de modestă. Abia după Primul Război Mondial se poate vorbi de o creştere spectaculoasă a numărului baptiştilor, soldaţii români fiind convertiţi pe front.
„Acolo s-au întâlnit (în armata autro-ungară) cu baptişti de la care au preluat credinţa. Când s-au întors acasă, indiferent dacă erau bogaţi sau săraci, au încercat şi au reuşit de multe ori să-şi convertească familia şi rudele. După ce i-au câştigat la credinţă pe aceştia, au misionat printre vecini şi prieteni. Aşa au apărut cele mai multe biserici din Transilvania, după Primul Război Mondial. Ele aveau 20-30 de membri“ – explică cercetătorul.
Potrivit datelor Recensământului din 1930, pe întreg teritoriul României, trăiau 60.562 credincioşi baptişti, dintre care 10.286 în Transilvania, 6.770 în Banat şi 20.773 în Crişana şi Maramureş. De-a lungul secolului XX, numărul baptiştilor a crescut în mod constant. În 1978 erau 84.615, iar în 1988 – 117.715, pentru ca în 2002 să ajungă la aproape 130.000. „După cum puteţi observa, în pofida politicii antireligioase a statului comunist, numărul baptiştilor a crescut considerabil chiar în ultimul deceniu al regimului condus de Nicolae Ceauşescu. În acea perioadă, Statele Unite, care au cea mai mare comunitate de baptişti din lume, susţineau puternic baptiştii din România“ – relatează Bodeanu. De altfel, termenul de pocăiţi sau sectanţi vine tot din perioada comunistă, însă baptişii resping ultima denumire.
„Baptiştii nu au fost o sectă, ci un cult recunoscut, legal în România comunistă ca şi Cultul Penticostal, Cultul Adventist de Ziua a Şaptea şi Cultul Creştin După Evanghelie. Pentru a fi deveni membru al Bisericii Baptiste, un individ trebuie să se pocăiască şi să se boteze. Spre deosebire de ortodocşi sau de catolici, baptiştii au ca singură autoritate în materie de credinţă Biblia (Vechiul Testament plus Noul Testament). Baptistii nu au cultul Fecioarei Maria şi nici al sfinţilor, pe care nu-i acceptă ca mijlocitori între om şi Dumnezeu. Şi pastorilor le este refuzat acest rol de intermediari ai relaţiilor cu divinitatea, baptiştii considerând că fiecare credincios are libertatea de a i se adresa direct lui Dumnezeu. Baptiştii au obligaţia de a participa regulat la slujbele religioase (care au loc de trei ori pe săptămână) şi de a contribui lunar cu bani pentru întreţinerea lăcaşului de cult, a pastorilor, a femeilor de serviciu etc. Dacă la credincioşii altor culte participarea la serviciile divine este opţională, un baptist îşi pierde acest statut de membru dacă nu se implică activ şi constant în viaţa bisericii din care face parte“ – precizează Florentina Bodeanu, adăugând că baptiştii nu au zile prestabilite pentru post şi nici rugăciuni. Ei îşi folosesc propriile cuvinte când doresc să vorbească cu Dumnezeu.
Totodată, faţă de alte religii cu mai multă vechime, baptiştii refuză finanţare de la clasa politică. „Baptiştii au un principiu: cine plăteşte, controlează. Ei nu au primit niciodată bani de la stat. Îşi construiesc şi îşi întreţin bisericile prin resurse proprii, îşi plătesc pastorii şi angajaţii (femei de serviciu etc.) tot din resurse proprii“ – mai spune Florentina Bodeanu.
Un articol de Camelia Sisko pe Corso
Partajează asta:
Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985) update
Referitor la cartea Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985), despre care am publicat informații aici, Cosmin Budeancă, cercetător la IICCMER și soțul Denisei Bodeanu (căsătorită Budeancă), face următoarele precizări:
Abia ieri a aparut si nu cred ca au pus-o deja pe site. Pretul este de 30 RON. La comenzi de 10 sau peste se face discount la 25 RON/exemplar.
Poate face comenzi la adresa: valiorga@yahoo.com.
Cosmin se referă la site-ul Editurii Argonaut din Cluj-Napoca, precum și la condițiile și modalitatea de a comanda această carte care tratează vizita lui Billy Graham în România (1985).
Partajează asta:
Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985)
Cosmin Budeancă ne anunță pe blogul său apariţia volumului Afacerea „Evanghelistul”. Vizita lui Billy Graham în România (1985), editori Denisa Bodeanu şi Valentin Vasile. Cartea a apărut la Editura Argonaut din Cluj-Napoca sub egida Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi are 354 pagini.
Rezultat al unor ample cercetări întreprinse în arhiva CNSAS, lucrarea prezintă în documente şi imagini turneul întreprins în România comunistă de unul dintre cei mai celebri pastori americani. Ea oferă, pentru prima dată după 1985, mult aşteptatele răspunsuri celor care s-au întrebat cum a reuşit să predice Billy Graham în România şi ce „preţ” a fost nevoit să plătească pentru asta.Billy Graham este cea mai importantă personalitate a lumii protestante care ne-a vizitat ţara în secolul XX şi căreia, în pofida faptului că România era condusă atunci de un guvern ateu, i s-a permis să susţină predici în zece lăcaşuri de cult: Mănăstirea Vorona din judeţul Botoşani, Catedrala Reformată din Cluj, Catedrala Romano-catolică, Biserica Baptistă nr. 2 din Oradea, Biserica Baptistă „Speranţa” din Arad, Catedrala Ortodoxă din Timişoara, Catedrala Ortodoxă din Sibiu, Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Iosif” din Bucureşti, „Templul Coral” din Bucureşti, Biserica Penticostală „Filadelfia” din Bucureşti. La acestea au asistat aproximativ 150.000 de oameni.Cele 70 de documente inedite prezente în volum reconstituie integral „Acţiunea Evanghelistul”, reflectând principalele momente ale tratativelor întreprinse de reprezentatul evanghelistului (Alexander Haraszti) cu autorităţile române, prezintă măsurile şi acţiunile întreprinse de Securitate înaintea şi în timpul vizitei, reacţiile mass-mediei internaţionale şi consecinţele vizitei. […]Cuprinsul cărții:
Nota editorilor………………………………………………………Listă de abrevieri………………………………………………….Un evanghelist american în spatele Cortinei de Fier: Vizita lui Billy Graham în România (1985)…………………………………Lista documentelor……………………………………………….Documente…………………………………………………………..Summary……………………………………………………………..Fotografii…………………………………………………………….Index de persoane………………………………………………..Index de localităţi………………………………………………..Lista documentelor:1. 1981, mai 26 – Notă informativă întocmită de sursa „Pastorul” privind discuţiile purtate de Alexander Haraszti, reprezentantul reverendului Billy Graham, cu directorul Sorin Iulian de la Departamentul Cultelor şi cu liderii Bisericii Baptiste din România.2. 1982, februarie 10 – Notă informativă întocmită de sursa „Pastorul” privind discuţiile purtate de Alexander Haraszti cu liderii baptiştilor din România.3. 1982, februarie 16 – Raport informativ întocmit de colonelul Banciu Ioan în urma discuţiilor cu sursa „Apostol” din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.4. 1982, mai 17 – Notă informativă întocmită de sursa „Apostol” în urma deplasării efectuate la Moscova, unde i-a întâlnit pe Billy Graham şi Alexander Haraszti.5. 1984, mai 3 – Notă informativă întocmită de sursa „Pastorul” referitoare la vizita întreprinsă de Alexander Haraszti în România şi discuţiile purtate de acesta cu liderii Bisericii Baptiste şi cu mitropolitul Antonie Plămădeală.6. 1984, mai 5 – Notă informativă întocmită de sursa „Pastorul” referitoare la discuţiile purtate de Alexander Haraszti la Departamentul Cultelor şi la Ambasada S.U.A. din Bucureşti.7. 1984, mai 18 – Notă de măsuri privind folosirea cazului „Evanghelistul” în acţiunea „Orizont 84”. […]Mai multe detalii despre acest volum precum şi lista integrală a documentelor pe blogul lui Cosmin Budeancă:
Partajează asta:
Cultul baptist din Transilvania între 1948-1989 în memoria colectivă
Denisa Bodeanu (căsătorită Budeancă), cercetător la CNSAS, a finalizat teza de doctorat “Cultul Baptist din Transilvania între 1948-1989 în memoria colectivă (judeţele Cluj, Maramureş, Bistriţa-Năsăud şi Sălaj)”. O parte din materialul rezultat ca urmare a cercetărilor s-a materializat în lucrarea Neoprotestanţii din Transilvania în timpul regimului comunist. Studiu de caz: baptiştii din judeţul Cluj – Mărturii şi documente, publicat la Editura Argonaut din Cluj-Napoca în anul 2007. Atât în lucrarea publicată, cât şi în cea de doctorat, Denisa Florentina Bodeanu a inclus o serie de interviuri cu personalităţi ale vieţii evanghelice clujene din perioada comunistă. Printre acestea se regăseşte şi un interviu cu pastorul Mihai Huşan, preşedinte al cumunităţii baptiste din Cluj, iar din anul 1984, timp de un mandat, preşedinte al Cultului Creştin Baptist din România. Acesta a fost ajutat în exercitarea mandatului său de către o altă personalitate, păstor la vremea respectivă în Cluj, Vasile Talpoş, ales la Congresul Cultului baptist din anul 1984 în funcţia de secretar general. Astfel, prin sursele folosite, interviurile incluse şi metodologia abordată, lucrarea reprezintă o analiză ştiinţifică a vieţii religioase din România pe parcursul perioadei comuniste. Aşteptăm publicarea lucrării pentru a ne putea face o imagine mai clară asupra istoriei Cultului baptist din Transilvania şi punctului de vedere al autoarei referitor acest subiect.
Pentru mai multe detalii despre teza de doctorat accesaţi site-ul Clujul Evanghelic
Acelaşi site pune la dispoziţia celor interesaţi şi un rezumat al lucrării de doctorat care se poate vizualiza aici:
Partajează asta:
Tabel cu unii intelectuali mai activi din cultele neoprotestante
Existenţa unor „liste negre”, cu persoane neagreate de către regimul comunist era un lucru îndeobşte cunoscut între cei implicaţi în diverse forme de rezistenţă faţă de regim. Unele dintre aceste liste aveau o încărcătură mai gravă; aşa erau acelea cu intelectualii care ar fi trebuit să fie lichidaţi de Securitate în cazul organizării unei acţiuni de masă împotriva regimului comunist. Ceea ce avem aici în faţa noastră este un exemplu de listă oarecum nevinovată, căci singura acuzaţie adusă celor enumeraţi în ea este activismul lor în cadrul bisericilor.
Judeţul Alba
Cultul baptist
Crişan Simion – subinginer la ISGCL, Alba Iulia
Cultul adventist
Andronic Valentin – medic la Spitalul din Ocna Mureş
Judeţul Arad
Cultul baptist
Moisescu Cristian – profesor de limbă engleză în Arad
Notă: A fost după 1989 Primar al Aradului.
Cultul penticostal
Popa Doru [de fapt era baptist] – inginer, Combinatul chimic Arad
Notă: A fost după 1989 Primar al Aradului.
Judeţul Bihor
Cultul baptist
Albuţ Ioan – medic, Întreprinderea „Refractara” Aleşd
Madar Timotei – inginer, idem
Negruţiu [Negruţ] Paul – psiholog, a demisionat din serviciu şi îndeplineşte ilegal funcţia de pastor
Gheorghiţă Nicolae – medic, a demisionat din serviciu şi îndeplineşte ilegal funcţia de pastor
Halasz Francisc – inginer, Fabrica de zahăr, Oradea
Bokor Iosif – profesor de muzică în Oradea
Ciorbă Maria – inginer la Întreprinderea „Refractara” Aleşd
Ciorbă Aurel – inginer la Întreprinderea „Refractara” Aleşd
Derecichei Iosif – economist la Filiala din Marghita a Băncii Naţionale
Lascău Petru [de fapt era penticostal] – inginer, TCL, Oradea
Damian Florian – inginer mecanic la IJCL Oradea
Judeţul Bistriţa-Năsăud
Cultul baptist
Tone Tituş [Titus] – inginer, Beclean
Cifor Lucia – profesoară de muzică; a fost scoasă din învăţământ pentru propagandă religioasă în şcoală
Cultul penticostal
Dolha Dumitru – inginer la Inspectoratul silvic Bistriţa
Dărăban Cornelia – învăţătoare sat Mohari; şi-a convertit soţul, fost preot ortodox, Dărăban Gh.; a fost exclusă din învăţământ pentru propagandă religioasă în şcoală
Judeţul Botoşani
Cultul adventist
Gheorghiţă Dan – medic la Spitalul judeţean
Cultul creştin după Evanghelie
Ursache Petru – inginer la Eletrocontact
Judeţul Braşov
Cultul baptist
Sezonov Virgil – medic, Spitalul Chişcani [de fapt era medic în Judeţul Brăila]
Notă: Confuzia provine probabil din faptul că Virgil avea un frate care locuia în Braşov. Sau poate confuzia este la numele judeţului, dată fiind eroarea de mai jos.
Cultul adventist
Eme [Ene] Paulini – medic, comuna Viziru
Notă: De fapt este vorba de comuna Viziru, judeţul Brăila.
Municipiul Bucureşti
Cultul baptist
Tundrea [Ţundrea] Ilie – subinginer, a solicitat intrarea în rândul păstorilor
Cocar Rodica – absolventă conservator; angajată ca arhivar la Uniunea Cultului Baptist
Cultul penticostal
Bulgăre [Bulgăr] Emil – inginer proiectant
Roschi [Roske] Vasile – inginer agronom; nu are serviciu permanent; a refuzat să meargă în agricultură
Cultul adventist
Stroiescu Alexandru – inginer
Bujor Paul – inginer
Cultul creştin după Evanghelie
Socoteanu Ion – medic, Spitalul Fundeni
Sima Ion – medic, Spitalul de reumatologie
Miu Petru – inginer
Notă: Toţi trei erau membri ai ramurii „tudoriste” a acestui cult (actualmente, Biserica Evanghelică Română).
Judeţul Caraş-Severin
Cultul baptist
Cimpoieşu Cornel – inginer, Combinatul siderurgic Reşiţa
Judeţul Cluj
Cultul baptist
Mărgăraş Constantin – inginer, Întreprinderea de echipament termoenergetic Cluj-Napoca
Mezei Ioan – inginer, Uzina mecanică Cluj-Napoca
Dănuţ Ioan – inginer electronist
Farc Petru – inginer la „Clujeana”
Achim Ioan – inginer, Institutul de proiectări Cluj-Napoca
Cosma [Cosman] Gheorghe – inginer
Dan Ioan – medic la Liceul nr. 6 Cluj-Napoca
Rodilă Constantin – profesor, dar lucrează ca tehnician la Uzina de cazane mici Cluj-Napoca
Mureşan Ion – profesor muzică, Şcoala generală Apahida
Cultul penticostal
Lupu Maria – educatoare, Şcoala generală Orman
Cultul adventist
Szentagotai Lorand – medic, Comuna Panticeu
Cazan Doina – profesor muzică, Şcoala generală nr. 14 Cluj-Napoca
Judeţul Hunedoara
Cultul baptist
Fişcă Gheorghe – medic stomatolog, Dobra
Judeţul Iaşi
Cultul baptist
Stan Mihai – inginer, „Nicolina” Iaşi
Mănăstirean [Mănăstireanu] Dan [Dănuţ]– economist la “Mase plastice” Iaşi
Ioanid Ghiocel – cercetător, Institutul de fizică-chimie „Petru Poni”
Notă: De fapt, Ghiocel, care era nepot al poetului Costache Ioanid, n-a fost niciodată prea activ sub raport religios. Avem de-a face aici cu un soi de „vinovăţie prin proximitate”.
Sfătcu [Sfatcu] Teodor – medic, comuna Popeşti
Cultul penticostal
Afloarei Nicolae [de fapt era creştin după Evanghelie] – inginer agronom, CAP Miroslăveşti [de fapt avea doar pregătire medie]
Romaniuc Victor [de fapt era creştin după Evanghelie] – inginer, Baza de aprovizionare agricolă
Cultul creştin după Evanghelie
Vasilache Mihai – subinginer, „Tehnoton” Iaşi
Ursache Valentin – subinginer, IMAMUS Iaşi
Ghiţescu [Chiţescu] Ioan – inginer, TILIB Iaşi
Judeţul Mureş
Cultul adventist
Cazan Vasile – profesor de muzică, dar lucrează la PTT Tg. Mureş
Cultul creştin după Evanghelie
Burghele [Burghelea] Ioan – avocat, Tg. Mureş
Judeţul Neamţ
Cultul adventist
Prisecaru Ion – inginer, Trustul de construcţii-montaj P. Neamţ
Arcuş Paulina – medic, Spitalul Roman
Judeţul Olt
Cultul adventist
Istrate Petru – medic, Spitalul de copii Caracal
Judeţul Prahova
Cultul baptist
Seiceanu Emanoil – inginer la Institutul de proiectări, Ploieşti
Cultul adventist
Gheorghe Paul – medic, Policlinica Filipeşti de Pădure
Cultul creştin după Evanghelie
Cioată Silviu – medic, Ploieşti
Cioată Mircea – inginer, Ploieşti
Cioată Nausica – studentă la Institutul de petrol [de fapt, studentă la medicină], Ploieşti
Notă: Nausica era fiica lui Mircea Cioată. Şi aici avem de-a face mai degrabă cu o „vinovăţie prin proximitate”.
Judeţul Sălaj
Cultul baptist
Molnar Iosif – inginer agronom, Pericei
Joldiş Constantin – informatician, Oficiul de calcul al Întreprinderii de prelucrare a lemnului Zalău
Joldiş Letiţia – farmacistă
Tamaş Valer – inginer, IRE Jibou
Cultul penticostal
Talpoş Grigore – inginer viticol, CAP Borşa
Cultul adventist
Mureşan Aron – avocat Şimleu Silvaniei
Judeţul Teleorman
Cultul baptist
Ologeanu Cornelia – învăţătoare, Şcoala generală Ţigăneşti; scoasă din învăţământ pentru propagandă religioasă
Cultul creştin după Evanghelie
Bălan Olga – asistentă medicală, Spitalul Alexandria
Nuţă Ionel – asistent medical, Spitalul Alexandria
Judeţul Timiş
Cultul baptist
Dronca Nelu – inginer, Timişoara
Coţ Teofil – subinginer, Timişoara
Cultul penticostal
Caraşovan Cornel – inginer constructor, Timişoara
Luca Teodor – subinginer, Timişoara
Frînc Iosif – economist, Timişoara
Daminescu Doru – Timişoara
Judeţul Tulcea
Cultul Baptist
Cristodoru Nicolae – inginer, Tulcea
Cultul adventist
Anghezini Pavel – profesor, Centrul de calcul Tulcea
Boţocan Valeriu -medic, Direcţia sanitară judeţeană
NOTĂ: Documentul reprezintă o sinteză întocmită în noiembrie 1986 de George Cîrstoiu, ispector principal de specialitate (responsabil cu cultele neoprotestante) la Departamentul Cultelor şi provine din Arhiva CNSAS fond Documentar, vol. 5, ff. 169-174, Anexa 3. A fost publicat în Denisa Bodeanu, Neoprotestanţii din Transilvania în timpul regimului comunist, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2007, pp. 317-323. (Corecturile dintre [ ] ne aparţin, la fel ca şi notele separate incluse după anumite nume.)
Analiză
- Documentul de mai sus este unul destul de eclectic. Mai întâi, eticheta „intelectual” este folosită destul de flexibil, ea incluzând şi persoane fără educaţie universitară.
- Este evident faptul că lista include doar laici. Oare pentru că Departamentul cultelor nu-i considera pe pastori ca fiind intelectuali? Deşi este posibil să fie aşa, adesea pe bună dreptate, probabil că nu aceasta este explicaţia. Cel mai plauzibil este faptul că s-a dorit listarea laicilor activi sub raport religios în cadrul bisericilor neoprotestante.
- Apoi, lista este în mod evident incompletă, din ea lipsind o serie de intelectuali veritabili care erau foarte activi în biserici. De asemenea, ea cuprinde câteva nume care nu aveau ce căuta acolo, deoarece este vorba de persoane care n-au fost niciodată creștini foarte activi.
- Mulţi dintre cei enumeraţi mai sus au avut enorme dificultăţi cu Securitatea şi cu Departamentul cultelor în diverse perioade sub regimul comunist. Lista însă conţine şi persoane care au fost suspectate sau dovedite deja ca fiind informatori ai Securităţii.
Articol preluat de pe Blogul lui Danut, Persona
Partajează asta:
Exmatriculări ale studenţilor neoprotestanţi clujeni în perioada comunistă
Apogeul persecuţiilor îndreptate împotriva studenţilor baptişti în intervalul 1948-1964 s-a înregistrat însă în 1959 când, la Universitatea din Cluj a fost organizată o mare întrunire cu studenţii şi profesorii Universităţii, în cadrul căreia au fost exmatriculaţi mai mulţi studenţi neoprotestanţi, mulţi dintre aceştia baptişti, pe motiv că sunt mistici şi, implicit, periculoşi pentru societatea socialistă. “La 1 martie 1959, a fost o şedinţă în Casa Universitarilor, pe tot centrul universitar Cluj. Atunci viitoarea mea soţie a fost exmatriculată din ultimul an de la Filologie în prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a rectorului Constantin Daicoviciu. Şi Daicoviciu a spus atunci: Tovarăşul prim-secretar, iată o trădătoare de neam, o spioană americană, să fie dată afară. Şi actuala mea soţie, şi o altă studentă au fost scoase afară cu exclamaţii injurioase”. [1]
Episodul ne este relatat, mai detaliat, şi de către doamna Lidia Ţugulan (născută Cadar), una dintre studentele exmatriculate cu această ocazie. “Nu ştiam ce se va întâmpla acolo (la întrunire – n.n.) dar atmosfera era ca la un mare congres. Holurile erau ticsite de activişti şi securişti, maşini oficiale erau peste tot, înghesuială… În prezidiu erau multe oficialităţi, între care rectorul universităţii, Constantin Daicoviciu, şi Nicolae Ceauşescu pe atunci, secretar, probabil, în C.C. al P.C.R. După un discurs introductiv, plin de condamnări în numele ideologiei comuniste, prima chemată să-şi spună de la tribună poziţia, am fost eu, studenta Cadar Lidia, din anul IV Română. Nu-mi amintesc în detaliu tot ce am spus dar, în esenţă, temele au fost următoarele: sunt copil de văduvă de război şi în anii trăiţi n-am avut alt sprijin decât pe Dumnezeu şi pe mama care m-a învăţat fiica de El; am citit şi am studiat mai mult ca alţi colegi, dar teoria materialist-evoluţionistă nu m-a putut şi nu mă poate convinge; cred că locul meu este în biserică şi nu accept ca cineva să intre cu brutalitate în sufletul meu şi în credinţa mea. Se pare că i-am înfuriat tare. Profesorii şi studenţii au fost provocaţi să-mi pună întrebări din sală. Un student a fost provocat să ceară exmatricularea mea pentru ca propunerea să vină din public. Dumnezeu a făcut ca acel student să-mi fie consătean şi prieten şi a refuzat. Menţionez că Ceauşescu n-a scos nici un cuvânt. Constantin Daicoviciu a declarat, însă, că sunt o ruşine, un element anacronic pentru generaţia tânără şi m-a declarat exmatriculată şi mi-a strigat: Ieşi afară!” [2]
La începutul anilor ‘60, studenţii ematriculaţi din facultăţi au primit, însă, din partea autorităţilor comuniste, acceptul de a-şi continua studiile.
[1] Interviu al autoarei cu Ioan Alexandru Dan
[2] Mărturie scrisă a Lidiei Ţugulan, aflată în arhiva autoarei
Denisa Bodeanu, Neoprotestanţii din Transilvania în timpul regimului comunist. Studiu de caz: baptiştii din judeţul Cluj – Mărturii şi documente –, Argonat, Cluj-Napoca 2008, p. 54-55
Partajează asta:
“Problemele” Malidiei Faur în scoala generală în perioada comunistă
Denisa Bodeanu: Ce probleme aţi avut dvs. la şcoală?
Malidia Faur: Crescând în biserica baptistă, mi-a plăcut foarte mult tot ce se făcea acolo şi pricepeam. Deci, nu mergeam că mă obliga mama… Aşa de mult îmi plăcea că vroiam să devin predicator. Nimeni nu mi-a spus nici să mă botez, nici că trebuie să merg să mă rog, nici să citesc din Biblie. N-am avut părinţi din ăia care să zică: Pune mâna pe Biblie! Roagă-te! Nu, pentru că ei erau aşa, foarte largi… N-aveam televizor, aveam doar radio, dar nu era o problemă pentru mine, că îmi plăcea foarte mult să învăţ… Îmi plăcea foarte mult matematica, îmi plăcea Biblia s-o studiez… Atunci nu prea erau cărţi de doctrină baptistă, de nici un fel nu erau, practic, nici cărţi ortodoxe nu prea erau ca să studiezi. Mergeam la anticariat şi găseam ceva cărţi ortodoxe sau catolice, aşa, puse mai în altă parte şi, cunoscând vânzătorul de acolo, duceam cărţi bune, romane, şi îmi dădeau cărţi din alealalte. Studiam foarte mult religia, mă interesa să ştiu ce cred, îmi plăcea Biblia, vroiam s-o cunosc şi la şcoală eram foarte bătăioasă în religia mea. Dacă îmi spuneau: Duminică veniţi la muncă patriotică… sau, ştiu eu ce ne tot chema acolo, eu mă ridicam: Eu nu pot să vin că mă duc la biserică. Aşa în plen. La care toată lumea trebuia, mai ales învăţătoarea, să ia atitudinea: Dacă nu vii îţi scad nota la purtare! Nici o problemă, că nu mi-o puteţi scădea dvs. atât de tare încât să nu mai merg eu la biserică. Mi-a scăzut într-a cincea până într-a opta, tot nouă am avut la purtare. Învăţam bine, în rest aveam medii de 9 şi 10, media anuală 9.52, cu media la purtare scăzută la 9. Am fost făcută pionier într-a doua, nu în prima serie, nici în a doua, ci în ultima, din cauza religiei. Când colegii îmi spuneau: Hai să-ţi spun cum a fost la un film sau ceva să-mi povestească… Zic: Bine, ascult, da’ după aia vă povestesc eu cum a fost duminică la biserică, cine a predicat şi ce s-a întâmplat. Eram foarte bună la matematică şi colegii îmi ziceau: Îmi arăţi la matematică? Da, îţi arăt dacă data viitoare îmi spui un verset pe de rost din Biblie. Şi aveau Biblii, bunicii aveau, aduceau Biblia acasă, citeau şi ziceam: Vezi, un verset scurt să-mi spui. Şi până găseau versetul ăla scurt trebuiau să citească mult… ca să găsească un verset scurt. Şi asta făceam, fără ca ei să ştie, şi un pic de cultură religioasă la colegii mei… Şi câte probleme, atâtea versete trebuia’ să-mi zică din Biblie. Cu locul unde scrie, capitolul, versetul, tot…
Denisa Bodeanu: Şi se conformau?
Malidia Faur: Da! Păi, altfel nu le arătam, era clar. Mi se părea cinstit târgul. Într-a VIII-a erau aşa de îndoctrinaţi cei din clasă de la mine… ştiau întotdeauna cine o predicat, ce s-o predicat, tot, tot, tot… Aveam putere de convingere şi mă impuneam în clasă. Şi când a venit profa să ne înveţe despre perioada darwinismului, că omul este din maimuţă, toată lumea a început să râdă! Că nu-i adevărata, doară Dumnezeu l-o creat pe om. La care profesoara s-a uitat la mine, zice: Malidia, ieşi afară! Știind că eu am fost vinovată, eă numai eu eram pocăită în clasă.
Denisa Bodeanu, Neoprotestanții din Transilvania în timpul regimului comunist. Studiu de caz: baptiştii din judeţul Cluj – Mărturii şi documente -, Argonaut, Cluj-Napoca 2008, pp. 155-156
Articol preluat de pe site-ul Clujul Evanghelic.ro
Partajează asta:
Ce înseamnă cuvântul ,,pocăit”?
Denisa Bodeanu: Ce înseamnă cuvântul “pocăit”?
Dragomir Bojan: E un cuvânt creat în spaţiul românesc. În Biblie nu există cuvântul pocăit. Scrie “să vă pocăiţi” ca verb. Dar ca adjectiv nu l-am întâlnit niciodată… Cuvântul ăsta s-a creat, practic, în spaţiul nostru românesc şi desemnează un om care s-a întors la Dumnezeu, un om care s-a căit de viaţă, lui i-a părut rău. Şi s-a căit mult că “pocăianie” vine din limba slavonă. În greacă este metanoia, schimbarea minţii, însă în slavonă e cuvântul “pocăianie”. Deci mă căiesc mult. Îmi pare rău, îmi pare foarte rău de viaţa mea… şi nu numa că-mi pare rău că dacă-mi pare rău numa’ cad în depresie. Îmi pare rău şi doresc să mi-o schimb, să am altă viaţă. Asta este pocăinţa. Sigur, cuvântul ăsta a luat naştere în special în bisericile mici de la ţară: Ăla-i pocăit!. Ca să se distingă de dreptul credincios care era ortodox.
Denisa Bodeanu, Neoprotestanţii din Transilvania în timpul regimului comunist. Studiu de caz: baptiştii din judeţul Cluj – Mărturii şi documente -, Argonat, Cluj-Napoca 2008, p. 106
Articol preluat de pe site-ul ClujulEvanghelic.ro
Partajează asta:
Sfârşitul regimurilor comuniste
În perioada 25-28 Iunie 2009 s-a desfăşurat la Făgăraş – Sâmbăta de Sus, Simpozionului Internaţional
SFÂRŞITUL REGIMURILOR COMUNISTE.CAUZE, DESFĂŞURARE ŞI CONSECINŢE
Temele abordate în cadrul simpozionuluiau fost:
a) cauzele care au determinat prăbuşirea regimurilor comuniste în România şi în Europa Centrală şi de Est,
b) sfârşitul regimurilor comuniste: studii de caz, analiză comparativă
c) consecinţele căderii regimurilor comuniste (politice, economice, sociale, culturale)
d) valorificarea muzeală a istoriei regimurilor comuniste.
În cadrul secţiunii ,,Ipostaze ale comunismului românesc” au fost prezentate 3 comunicări, a căror teme se pot subscrie şi istoriei evanghelice:
- Adrian Nicolae PETCU (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) – Serviciul Culte din Securitate, 1948-1989, structură, evoluţie, atribuţii şi metode
O importantă structură a Securităţii înfiinţată de autorităţile comuniste în 1948 a fost Serviciul Culte din cadrul Direcţiei de Informaţii Interne. Această structură moştenea o serie de atribuţii avute, până la data înfiinţării, de către fosta Siguranţă a Statului. Rolul său în noua configuraţie politică a României era de a supraveghea şi controla activitatea cultelor recunoscute şi nerecunoscute de legislaţia abia instituită. Directivele date de liderii PMR în perioada 1948-1949, atunci când trebuia pusă în aplicare noua lege a cultelor, au constituit jaloanele de activitate ale Serviciului de la constituirea sa şi până la căderea regimului comunist. În activitatea sa încifrată, Serviciul culte din Securitate se ajuta de Ministerul/Departamentul cultelor, care reprezenta interfaţa represivă a regimului în relaţia cu bisericile recunoscute. Prin structura guvernamentală a cultelor, Serviciul culte dirija funcţionarea şi activitatea confesiunilor recunoscute, de multe ori implicându-se decisiv în mişcări de personal, autorizaţii, acţiuni represive (închideri de lăcaşuri de cult, inclusiv, mănăstiri), relaţii interconfesionale etc.
În comunicarea de faţă dorim să trasăm câteva coordonate necesare pentru înţelegerea organizării, funcţionării, Serviciului culte şi a metodele pe care le-a folosit în exercitarea atribuţiilor primite. Totodată, această întreprindere îi va avea în vedere pe cei mai importanţi ofiţeri care au condus această structură represivă a Securităţii.
- Drd. Marius SILVEŞAN (Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti) – Relaţia dintre cultul baptist şi statul român între anii 1948-1989
Prin intermediul acestei comunicări dorim să realizăm o incursiune în istoria comunităţii baptiste din România începând cu anul instaurării comunismului, până la momentul prăbuşiri acestuia, în decembrie 1989. Perspectiva istorică este subscrisă relaţiei dintre statul roman şi Cultul Creştin Baptist. Introducerea temei se realizează prin intermediul definirii termenilor cheie, a termenilor, precum şi a legislaţiei. Evoluţia idei de libertate religioasă şi de conştiinţă în cadrul comunităţii baptiste române s-a cristalizat odată cu evoluţia vieţii politice româneşti având ca bază conceptul englez asupra libertăţii.
Schimbările politice din perioada 1944-1948 au determinat raportul relaţiilor cu statul precum şi trecerea de la statutul de organizaţie religioasă la cea de cult.
Perioada 1948-1965 este una în care statul se foloseşte de cultele religioase pentru atingerea scopurilor sale, în paralel cu exercitarea unei presiuni din ce în ce mai mari asupra membrilor acestora pentru a-şi renega credinţa şi valorile creştine.
Perioada 1965-1989 este cea în care statul abordează alte strategii de relaţionare. Se urmărea în acest fel menţinerea sub controlul statutului a Cultului Creştin Baptist, controlarea vieţii religioase şi folosirea propagandistică a acestuia în susţinerea păcii mondiale.
Presiunile la care au fost supuşi credincioşii baptişti, coroborat cu diferite favoritisme determină şi coabitarea unora dintre aceştia cu organele de securitate. Astfel spus în plasa Securităţii au căzut tot felul de persoane datorită ameninţărilor, şantajului sau promisiunilor.
Tactica pentru distrugerea bisericilor creştine care activau în România a diferit de la un caz la altul. Scopul urmărit era însă acelaşi: dezrădăcinarea credinţei şi impunerea ateismului materialist dialectic.
Cu toate acestea, baptişti, alături de credincioşii altor dominaţiuni creştine şi-au lăsat definitiv amprenta asupra societăţii româneşti prin mărturiile şi activitatea unor personalităţi precum Iosif Ţon, Petre Dugulescu, Pavel Nicolescu, Vasile Talpoş, Vasile Taloş. Aceştia alături de mulţi alţii au dus mai departe speranţa în libertatea pe care românii şi-o vor cuceri singuri prin jertfă de sânge în decembrie 1989.
- Drd. Denisa BODEANU (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) – Informatorii din Cultul Baptist în ultimul deceniu comunist
Supravegherea cultelor religioase din România a fost unul dintre obiectivele permanente ale Securităţii de-a lungul perioadei comuniste. Între 1979-1989 această activitate era desfăşurată de Serviciul IV din Direcţia I şi de ofiţerii specializaţi pe problemă din cadrul Inspectoratelor Judeţene de Securitate.
În cadrul urmăririi informative a membrilor cultului baptist, ofiţerii de securitate îşi propuneau: controlul şi limitarea relaţiilor credincioşilor baptişti cu străinii, identificarea canalelor de procurare şi răspândire a literaturii religioase, izolarea şi eradicarea manifestărilor de „disidenţă religioasă”, supravegherea deservenţilor de cult, zădărnicirea prozelitismului religios. Pentru îndeplinirea cu succes a acestor obiective, Securitatea avea nevoie de „serviciile” unor informatori proveniţi din rândul Cultului Baptist.
Pe baza documentelor identificate în arhiva C.N.S.A.S. şi a mărturiilor orale, în studiul de faţă vom prezenta modul în care erau atraşi la colaborare adepţii Cultului Baptist, mediile din care proveneau aceştia, categoriile de informaţii pe care trebuiau să le culeagă, beneficiile obţinute de pe urma colaborării şi cauzele încetării legăturii lor cu Securitatea.
Organizatorii manifestării au fost:
Fundaţia Culturală„Negru Vodă” Făgăraş, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, Mănăstirea „Brâncoveanu”Sâmbăta de Sus, Universitatea de Arte Bucureşti, Asociaţia Culturală„Mozaic”Cluj-Napoca
Istorie Evanghelica 
