Arhive etichetă: Dionis Bodiu

Dionis Bodiu: Mijlocul bate mesajul – Stephen Hawking


Stephen Hawking a biruit, într-un fel, moartea, sfidând cu încăpățânare previziunile sumbre ale medicilor. Sau, mai bine zis, Dumnezeu l-a ținut. Căci, iată, dacă există cineva care nu s-a temut de încăpățânarea lui Stephen, acesta în mod sigur este chiar Cel ce l-a ținut viu atâta vreme. Dumnezeu i-a dat zile, mai multe decât cei mai optimiști fii ai oamenilor. Nu s-a temut nici de gura lui, nici de mintea lui, nici de aura prometeică a aventurii sale printre noi. Cred că l-a păstrat în viață pentru noi, fricoșii lui preaiubiți. Prin el, ne-a testat anduranța la deconspirarea tainei, tocmai nouă, celor atât de siguri pe cele citite și auzite, nu cercetate. Sau, poate că Dumnezeu ne spune printr-un astfel de om că nu trebuie să ne frică de lume și de tainele ei, atât timp cât întotdeauna va exista înaintea ochilor noștri orizonturi de cucerit, căi de străbătut, taine de scos la lumină.

https://dyobodiu.wordpress.com/2018/03/14/mijlocul-bate-mesajul-stephen-hawking/

Reclame

Dionis Bodiu „Mȃndria se tratează, cel mai adesea, cu sȃnge”


Ca să ne aducem aminte că suntem oameni, nu dumnezei, trebuie să moară, din când ȋn cȃnd cȃte unul dintre noi, fie prea curȃnd, fie ȋntr-un mod batjocoritor, fie ȋn condiţii cu totul absurde. Mȃndria se tratează, cel mai adesea, cu sȃnge. Cu sȃngele altuia, nu cu al celui plin de sine. Vinovaţii supravieţuiesc, de regulă, ȋnsă eu găsesc că acesta este un mare har: au ocazia să se căiască, să-şi verse pȃnă la ultima fărȃmă infatuarea şi, copilul vitreg al acesteia, dispreţul faţă de oameni. Mai greu este ȋnsă de asimilat preţul acestei căinţe: crucea umilinţei, a recunoaşterii a condiţiei ţărȃnii din care am fost plămădiţi.

http://dyobodiu.wordpress.com/2013/09/05/lacrima-lui-oprescu-popas-hermeneutic/

Maxima zilei – 26 decembrie 2012


 Marile vărsări de sânge ale zilei de mâine izvorăsc din indiferența zilei de astăzi.

Dionis Bodiu

1 Mai – Ziua multumirii


… pentru că harul pe care nu-l mai intuiam înconjurându-ne, şi părea înecat, învins definitiv în disperare, nu ne-a părăsit nici o clipă în zilele astea

Pentru a vedea alte motive de mulțumire accesează http://dyobodiu.wordpress.com/2012/05/01/ziua-multumirii/

Dublu asasinat la Sighişoara! Un fost pastor şi soţia sa, găsiţi morţi în propria casă


O crimă oribilă a zguduit liniştea unui cartier întreg din localitatea mureşeană Sighişoara. Doi bătrâni, un fost pastor protestant şi soţia lui, ambii trecuţi de 70 de ani, au fost omorâţi în propria casă. Trupurile fără suflu au fost descoperite chiar de fiica celor două victime.

Se presupune că asasinul a încercat să jefuiască locuinţa bătrânilor, având în vedere că toate sertarele şi dulapurile erau răscolite în momentul în care au fost descoperite cadavrele celor doi. Pentru a-şi ascunde urmele, criminalul a dat drumul la gaze si numai un miracol a făcut ca fiica victimelor să nu sfârşească şi ea, în urma unei explozii.

Procurorii nu au, până în momentul de faţă, o pistă clară în acest caz. Bătrânii au fost descoperiţi într-o baltă de sânge, morţile lor fiind deosebit de violente. Faptul că cei doi erau îmbrăcaţi în haine de lucru, indică anchetatorilor că evenimentul ar fi avut loc în urmă cu două zile, cadavrele fiind găsite ieri de mezina familiei.

Potrivit primelor informații, cuplul avea în casă o sumă mare de bani, deoarece se pregăteau să-și renoveze locuinţa. Vasile, în vârstă de 77 de ani, și Victoria Pintican, erau foarte bine văzuţi în comunitatea locală, iar decesul lor a fost un veritabil şoc pentru vecini.

Sursa: Ziarul Adevărul

Este vorba de pastorul baptist Vasile Pintican și soția acestuia Victoria, socrii lui Dionis Bodiu, care a realizat și un montaj foto pentru aceștia cu prilejul aniversării a 50 de ani de căsătorie.

În memoriam Vasile și Victorita Pintican

Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2011)


http://romaniaevanghelica.wordpress.com

Dionis Bodiu și reflecțiile sale asupra congresului cultului baptist


Sfârșitul de săptămână a adus cu sine mult așteptatul Congres al baptiștilor din România. Rezultatele se cunosc, însă modul cum s-a ajuns la ele și atmosfera congresului mai puțin sau chiar deloc, motiv pentru care consider că articolul lui Dionis Bodiu intitulat Meandrele congresului este unul interesant, obiectiv și subiectiv în același timp după cum menționa,  însuși autorul lui. Însă, tocmai această subiectivitate este una pozitivă fiindcă suntem diferiți și percepem lucrurile diferit, avem o diversitate de viziuni și opinii asupra aceluiași subiect. De aceea, cred ca și Alin Cristea, că este interesant să percepem realitatea prin ochii altora. În cadrul acestei postări am să prezint câteva paragrafe din articolul lui Dionis Bodiu urmând ca cei interesați de meandrele congresului să acceseze link-ul care se găsește la sfârșitul acestei postări. În final aș dori să menționez faptul că în scrierea istoriei, cu atât mai mult a celei recente sau foarte recente ca în cazul de față, fie ca este vorba de o istorie laică sau una eclesială, nu putem vorbi de o obiectivitate absolută. Am menționat acest aspect nu ca să apăr pe cineva sau ceva, ci, ca să se înțeleagă faptul că articolul și selecția paragrafelor s-au realizat prin prisma modului în care noi percepem istoria și  o transmitem mai departe.

Reflecțiile următoare- scrie Dionis Bodiu-, reprezintă felul în care am perceput eu acest eveniment, prin ochii unui baptist de rând, nițel profan într-ale politicilor eclesiale, (prea) optimist în ce priveşte bunătatea şi moralitatea oamenilor care se pretind a fi ai Domnului. (…)

Deşi tema congresului a avut de-a face cu unitatea, din alocuţiuni am înţeles că subiectul care plutea cu adevărat în aer avea de-a face cu identitatea baptistă. Nu-i vorbă, cele două aspecte sunt strâns legate unul de celălalt. (…)

Două din moţiunile adoptate către final (…) denotă aceeaşi preocupare pentru identitate: aprofundarea Mărturisirii de Credinţă şi aducerea ei în atenţia baptiştilor de rând (printr-o colaborare între cadre de la ITB Bucureşti şi Emanuel!), pentru a-şi cunoaşte crezul, şi prospectarea posibilităţii înfiinţării unul post de televiziune baptist, motivată de faptul că posturile TV existente acum pe piaţă prezintă emisiuni care intră în contradicţie cu credinţa şi practica baptistă. (…)

Există două (…) abordări ale gestiunii problemelor Uniunii şi ale cultului (…). Prima se focalizează pe revenirea la rânduială, la una presupusă ca fiind existentă cândva în trecut şi pierdută între timp pe drum. Viorel Iuga foloseşte de mai multe ori, în programul său vizionar tipărit, cuvântul restabilire. (…) Această primă direcţie este, prin excelenţă, una închisă. Ea se focalizează în primul rând pe baptişti, priviţi ca un cult monolitic, omogen, uniformizat, cu membri care urmează docili, fără dileme, instrucţiunile venite de sus.

Cealaltă tendinţă este una mai relaxată; ea vizează o diversitate. (…)

Vorbind oamenilor, Viorel Iuga nu şi-a prezentat deloc viziunea pe care o propune în ideea de a fi ales Preşedinte al Uniunii. Ne-a ameţit cu vorbe multe dintre care un singur lucru se referea la ce va face dacă va fi ales: nu îl vom găsi la birou. Te cred, va umbla prin toată ţara cu conferinţele sale binecunoscute pe teme de familie. (…)

Faptul că acesta, care alminteri poate fi un pastor respectabil şi un om de bine, a obținut atât de multe voturi (433) a fost pentru mine surpriza neplăcută a procesului electiv. Nu conta evidenta lipsă de viziune – măcar Oti a articulat câteva direcţii, chiar dacă foarte generale – ci simpla sa persoană şi ceea ce reprezenta ea (…)

Ajunşi la al 35-lea congres, baptiştii tot nu au învăţat cum se organizează o votare decentă. Întregul proces de vot a fost desăvârşit haos. S-au încurcat la distribuirea buletinelor de vot: au dat cu vreo 50 mai multe decât numărul de delegaţi cu drept de vot care, apropo, au fost fie 903, fie 896 … înţelegeţi voi ce vreţi. După ce s-au triat voturile valide pe baza ecusoanelor de participare, pentru a-i scoate din joc pe cei fără drept de vot (nişte nesimţiti în orice caz), au ieşit vreo 927 de voturi exprimate, lucru care este, evident, o anomalie. Ce mai contează? Vorba lui Daniel Brânzei: “Nu contează cine votează, contează cine numără”

Dionis Bodi, Meandrele Congresului

Ne doare despartirea de Iosif Ton


Expresia “ne doare despărţirea de Ţon”, pe buzele lui Paul Negruţ, avea farmecul unei flori de mătură amplasate graţios în mijlocul unui strat de arpagică proaspătă …

Dionis Bodiu în cadrul articolului Meandrele Congresului

Lecţia de istorie a lui Iosif Ţon – observaţii (1) from Frică şi cutremur


Iosif Ţon a revenit la prima lui dragoste, anabaptiştii. La un moment dat, prins într-o altă idee fixă a sa, cea cu privire la rolul Iluminismului francez în jalonarea unei direcţii greşite creştinismului modern, mi s-a părut că a uitat de ei. Într-o postare apărută pe blogul lui Petru Lascău şi intitulată sugestiv Marginalizarea lui Isus, Iosif Ţon ne dă o palpitantă lecţie de istorie a Bisericii, trecând în slalom printre momente majore ale acesteia, în urmărirea unui fir roşu drept-credincios reprezentat de donatişti, Pelagius (din nou!), valdenzi şi anabaptişti. (…)

Lecţia de istorie a lui Iosif Ţon – observaţii (1) from Frică şi cutremur by Dyo (12.01.2011)

Vorbe care contează – 3 ianuarie 2011


Jocul cu inima este unul periculos. După ce sute de ani s-au jucat cu Dumnezeu (mai corect, cu imaginea lor despre Dumnezeu, atât din punct de vedere filozofic, cât şi teologic) oamenii au ajuns să-L declare mort.

Şi baptiştii proorocesc … Atenţie maximă! from Frică şi cutremur by Dyo (03.01.2011)

Declarația zilei – 20 decembrie 2010


“Iosif Țon are bunul simț (și curajul) de a declara în mod deschis (cel puțin din cînd în cînd) ceea ce crede”

Dănuț Mănăstireanu comentariu la postul Care este credinţa lui Iosif Ţon astăzi? pe blogul La Răstâlmaciu’ (11 decembrie 2010) via Istoria evanghelică necosmetizată (7) pe România Evanghelică,  (19 decembrie 2010)

Cazul Iosif Țon în dezbaterile evanghelicilor români


Iosif Țon este o personalitate a baptiștilor români și totodată o persoană controversată despre care încă se pot scrie multe pagini. Ceea ce l-a readus în atenția mediului evanghelic românesc este controversata sa asociere cu mișcarea străjerilor și retragerea ordinării de către Consiliul Uniunii Baptiste. Acestea sunt motivele pentru care subiectul Iosif Țon a explodat în blogosfera evanghelică, apărând cel puțin o referire la persoana sa pe majoritatea blogurilor importante de pe platforma wordpress. Pentru o informare curentă a  cititorilor blogului Istorie Evanghelică asupra acestui subiect am început să realizez un fel de  ”revistă a blogurilor evanghelice”  despre cazul Iosif Țon-Străjerii-Uniunea Baptistă. Deși termenul de revistă a blogurilor derivat din revista presei nu este poate cel mai potrivit, cititorii vor înțelege prin această asociere de cuvinte ceea ce am dorit să transmit. Pentru documentare am parcurs parțial sau integral articolele care au legătură cu cazul Iosif Țon și decizia Consiliului Uniunii Baptiste. În acest context am remarcat faptul că principalele dezbateri în blogosfera evanghelică s-au referit la decizia administrativă a Consiliului Uniunii Baptiste din România de ,,retragerea ordinarii pentru slujire a fratelui în bisericile baptiste din Uniunea Baptistă din România, până la o vreme de îndreptare și pocăință” și mai puțin la partea doctrinară a chestiunii în dezbatere, parte care observ că a început să fie valorizată în ultimul timp (17-18 decembrie 2010). Unii au considerat decizia Consiliului Uniunii Baptite ca fiind una corectă, justă, alții dimpotrivă s-au situat la polul opus, considerând că s-a făcut o nedreptate sau că nu putem vorbi în acest caz de abateri doctrinare. Personal am remarcat punctele de vedere exprimate de Emanuel Conțac aici și aici (traducerea pe blogul Persona) precum și de Alin Cristea aici și aici care au venit cu  analize și interpretări  interesante ale Comunicatului Uniunii Baptiste și problemei aflată în dezbatere. Interesant este și articolul lui Dionis Bodiu intitulat Beni Fărăgău şi Iosif Ţon, faţă în faţă cu duhurile necurate, în care prezintă comparativ două puncte de vedere asupra aceleiași probleme: duhurile necurate.
Andrei Croitoru prezintă în cadrul articolului său un punct de vedere legat de cesaționism, subiect abordat și de către Alin Cristea aici. Justețea și oportunitatea deciziei Consiliului Uniunii Baptiste în cazul Iosif Țon au constituit și subiectul  unui sondaj de opinie realizat de către Dănuț Mănăstireanu pe site-ul Persona. Alin Cristea ”recidivează” în acest caz și face notă contrastantă  cu dezbaterile care în unele cazuri nu au nici o substanță aducând  în prim plan întrebarea lui  Ciprian Simuț de pe blogul lui Petru Lascău legată de diferența doctrinară dintre penticostali, carismatici și străjeri. Am remarcat de asemenea și discuția referitoare la existența sau inexistența unei  ierarhiei bisericești în cadrul cultului baptist. Prin intermediul dezbaterii despre ierarhie Alin Cristea și Beniamin Cruceru exprimă două puncte de vedere referitoare la folosirea termenului ”ierarhie bisericească” atunci când ne referim la structura administrativă existentă în cadrul cultului baptist. Alin Cristea  tratează acest subiect această sub titlul Au baptiștii ierarhie?, iar Beniamin Cruceru răspunde că putem vorbi de ierarhie, o ierarhie înțeleasă ca o structură de conducere diferită de cea a bisericilor istorice (Ortodoxă și Catolică). ”Ierarhia bisericească” este în opinia personală o temă care merită dezbătută într-un context mai larg în care să fie incluse și celelalte culte evanghelice.

Dionis Bodiu: ,,Iosif Ţon, acest veritabil Băsescu al evanghelismului românesc”


Iosif Ţon, acest veritabil Băsescu al evanghelismului românesc, ştie să impresioneze şi chiar să inspire milă. A lupta împotriva lui cu armele denigrării, ale comunicatelor oarbe şi ale ridiculizării filmuleţelor străjereşti este până la urmă o formă de suicid moral şi spiritual.

Dionis Bodiu, Ţon vs. Uniunea – un duel inegal, pe blogul Frică și cutremur (15.12.2010)

%d blogeri au apreciat asta: