Arhive etichetă: Anabaptiști

Who are Anabaptists?


Who are Anabaptists?

http://www.christianitytoday.com/edstetzer/2014/april/anabaptists.html?utm_source=ctweekly-html&utm_medium=Newsletter&utm_term=8591572&utm_content=267746260&utm_campaign=2013

Lăpugean Emanuel – Recenzie Alexa Popovici, Istoria anabaptiștilor din România


Lăpugean Emanuel-Zaharia, Recenzie carte: Alexa Popovici, Istoria Anabaptiștilor din România 1527-1768. (Chicago: Editura Bisericii Baptiste Române, 1976).

Alexa Popovici (1915-1997) a studiat la Seminarul Teologic Baptist din Bucuresti, la Institutul Teologic de grad Universitar Ortodox din București. A urmat studiile doctorale în Statul Indiana din USA, fiind una dintre cele mai reprezentative personalități ale baptiștilor din România, nu numai pentru că a fost Director al Seminarului Teologic Baptist din București în perioada (1957-1965) dar și pentru numărul mare de cărți pe care le-a scris, foarte bine documentate. Alexa Popovici a fost și pastor și mai mult decât atât un iubitor al vestirii Evangheliei, botezând în jur de 6000 de suflete.
În cartea Istoria Anabaptiștilor 1527-1768, Alexa Popovici prezintă cititorilor pasionați de istorie bisericească, așa cum spune și titlul, un scurt istoric de două veacuri și jumătate, legat de existența anabaptiștilor pe teritoriul României. Studiul său istoric este foarte bine documentat, el având acces și la literatura străină, îndeosebi la cea maghiară. El este de părere că primii anabaptiști își au existența chiar dinaintea Reformei, și sunt cei care au dus Reforma până la maturitate, nu doar o reformă teologică, ci și una practică.
În România, anabaptiștii își fac apariția pe filieră poloneză, și au ca loc de desfășurare Transilvania, între anabaptiștii transilvăneni și cei polonezi fiind o legătură destul de strânsă. Nu se știe însă exact anul apariției credinței anabaptiste pe meleagurile României, însă se știe, din mărturii externe, ale dușmanilor, că deja în 1527, anabaptiștii erau deja infiltrați în Transilvania și aveau mari succese, câștigând teren.
De-a lungul celor două veacuri și jumătate prezentate de Alexa Popovici, anabaptiștii au avut multe evenimente de înfruntat. Anabaptiștii erau urâți de toți, și mai mereu, erau persecutați. Ei nu aveau ca dușmani doar Biserica Romano-Catolică care îi prigonea cu o înverșunare acută, ci, mai trist, erau persecutați de multe ori chiar și de “compatrioții” de reformă, luterani și reformați.
Dieta Transilvăneană oprea mereu libertatea de manifestare religioasă, susținând întotdeauna Catolicismul. De multe ori, luteranismul și reformismul primeau libertate religioasă, însă, anabaptismul a fost mereu neglijat, și asta doar din cauză, că mereu anabaptiștii au fost cei care au deranjat, prin trăirea lor, nu liniștea țării (căci erau oameni muncitori, pașnici și iubeau dreptatea), ci liniștea Împărăției Întunerecului. Ei au împlinit zicala care zice: “Sângele Martirilor Este Sămânța Creștinismului”, plătind în dese rânduri cu însuși sângele lor pentru Credința întemeiată și practicată pe principiile Nou-Testamentale (mai ales în ce privește practicarea Botezului Credincioșilor – acesta fiind în speță și principalul motiv al prigoanei.
Anabaptiștii din România au avut ca adepți oameni de seamă, cum ar fi Iacob Paleologul, Lutsomirschi, Andrei Fischer, Walter Francisc, Hugler Ioan Iacob, Hiertzl Konrad, David Francisc, cel din urmă perindându-se de-a lungul vieții sale de la Lutheranism(episcop) la Calvinism(episcop), apoi la Unitarieni, și în cele din urmă la Anabaptiști. Francisc a fost un teolog foarte bun, cu o influență puternică asupra oamenilor. El răspândește creștinismul prin sângele de martir vărsat, când ardea pe rug, pentru că nu vroia să accepte doctrina Catolică.
Autorul consideră, că anabaptiștii sunt strămoșii baptiștilor, între ei, ce-i drept existând și oarecare diferențe, însă fiind multe asemănări izbitoare în ce privește Cina Domnului, Botezul, Închinarea, și Principiile de organizare Eclesiologică. Cu toate acestea, cel mai asemănător obicei fiind spiritul misionar, potrivindu-se sloganul: „Fiecare Baptist un Misionar”.
Împotriva anabaptiștilor s-a recurs la cele mai murdare metode, pentru a se muta la catolicism. În ochii persecutorilor catolici nu conta starea sufletească, ci numele religiei. Astfel, împotriva anabaptiștilor situați la Vințul de Jos au fost efectuate presiuni imense, autorul prezentând câteva din metodele pline de viclenie practicate de Catolici. Lăsați la îndemâna călugărilor iezuiți, anabaptiștilor li s-a propus cooperarea, convertirea la Catolicism, moșteniri și averi, supra-taxele, închisoarea, martiriul, etc.
Deși inițial, și pentru o lungă perioadă au rezistat multiplelor metode de catolicizare, în cele din urmă, risipirea anabaptiștilor din Vințu de Jos a avut loc. Unii au murit, alții s-au mutat din Transilvania în Bucovina, ne mai rezistând prigoanelor diabolice, iar alții, au plecat steagul în fața Catolicismului , ne-vrând să renunțe la moșia pe care o aveau de la principele Bethlen. Anul 1782 a fost ultimul în care s-a vorbit de anabaptiști în Transilvania.
Ca și cult religios, anabaptiștii au dispărut de pe scena românească publică, însă doctrinele au fost încă practicate pe ascuns, în familie, și în cele din urmă, pe alocuri, au existat, în secolul XX, oameni care au mărturisit că în trecut primiseră credința anabaptistă. Autorul afirmă că între anabaptiști și prima biserică Baptistă germană fondată în 1856 la București există legături, cele două denominațiuni împletindu-se, și continuând împreună, datorită asemănărilor doctrinare, și practice.
Cartea Istoria Anabaptiștilor din România 1527-1768 – de Alexa Popovici, este o carte care nu pierde timpul cititorului, este o carte care merită citită, pentru cunoașterea istoriei, pentru întărirea credinței, pentru a cunoaște cine sunt vrăjmașii Crucii, pentru a cunoaște care sunt, și care vor fi întotdeauna metodele diavolești de prigoană, și chiar pentru a ne identifica, noi cititorii, dacă trăim Evanghelia într-un mod autentic, și identic cu Biserica Primară a Noului Testament, așa cum anabaptiștii o făceau prin supunerea totală față de Cuvânt, și prin practicarea sfințeniei cu pasiune pentru Gloria Lui Dumnezeu.

Top zece profetii despre sfarsitul lumii


William Miller

William Miller

Pastorul american Harold Camping nu este primul care a prezis sfârşitul lumii. De la calendarul mayaş şi până la prezicerile Martorilor lui Iehova, Revista Time a făcut un top al celor mai înfricoşătoare profeţii despre sfârşitul lumii.

Milleriţii

William Miller este probabil cel mai faimos profet din istorie. În 1840 a început să predice despre sfârşitul lumii, spunând că Isus Hristos se va întoarce pentru a doua oară şi că Pământul va fi înghiţit de foc cândva în perioada 21 martie 1843 – 21 martie 1844. Miller şi-a promovat mesajul în adunări publice şi prin utilizarea tehnologiilor – afişe, buletine tipărite şi diagrame. Peste 100.000 de „milleriţii” convinşi de această profeţie şi-au vândut lucrurile între 1840 şi 1844 şi s-au dus la munte să aştepte sfârşitul lumii. Atunci când profeţia nu s-a împlinit, Miller a schimbat data pe 22 octombrie. Dar nici de această dată, profeţia lui nu s-a adeverit. Chiar şi aşa, adepţii lui au rămas uniţi şi au înfiinţat mişcarea adventistă.

Harold Camping, 1994

Predicţia lui Harold Camping că lumea se va termina sâmbătă, 21 mai 2011, nu este prima pe care acesta o face. În 1992, pastorul a publicat o carte numită „1994”, în care scria că undeva la mijlocul lunii septembrie 1994, Hristos se va întoarce şi lumea se va termina. Camping şi-a bazat calculele pe numerele şi datele găsite în Biblie în acea perioadă şi a declarat că este 99,9% sigur că că matematica lui este corectă. Dar lumea nu s-a sfârşit în 1994. Nici pe 31 martie, 1995 – o altă profeţia a lui Camping după ce luna septembrie 1994 a trecut fără incidente. „Sunt ca băiatul care a strigat lupul din nou şi din nou şi lupul nu a venit. Acest lucru nu mă deranjează câtuşi de puţin” a declarat Camping în 1995 pentru ziarul San Francisco Chronicle.

2012

În timp ce unii susţin că în anul 2012 oamenii vor suferi o transformare fizică şi spirituală radicală, alţii prezic că în acest an, Pământul va intra in coliziune cu o gaură neagră sau o planeta numita Nibiru. Dar cea mai populară credinţa este probabil cea atribuită (în mod fals susţin mulţi cercetători) calendarului vechii civilizaţii mayaşe. Diferite interpretări ale calendarului sugerează că lumea a patra, în care trăim acum, se va încheia pe 21 decembrie 2012. Această credinţă a inspirat filmul 2012, în care un tsunami aruncă portavionul USS John F. Kennedy pe Washington, zdrobind Casa Albă şi omorându-l pe preşedinte.

William Branham şi predicţia penticostală

Înainte de apusul soarelui pe 28 februarie 1963, locuitorii din nord-vestul statului Arizona au urmărit ceea ce un ziar local a descris ca un „nor izbitor de frumos şi misterios” care s-a extins asupra deşertului. În aceeaşi zi, pastorul penticostal William Branham – care a fondat după Al Doilea Război Mondial mişcarea de vindecare prin credinţă – a urcat pe Muntele Sunset şi a pretins că s-a întâlnit cu şapte îngeri, care i-au dezvăluit sensul celor şapte semne din capitolul Apocalipsa din Biblie.

Câteva zile mai târziu, Branham s-a întors la congregaţia sa din Jeffersonville şi a ţinut şapte predici în şapte nopţi, explicând sensul semnelor şi cele şapte viziuni pe care el a primit. Aceste viziuni l-au ajutat să prevadă că Isus va reveni pe Pământ în 1977. El nu a trăit pentru a apuca Ziua Judecăţii. În decembrie 1965, ca Branham şi familia sa au fost loviţi mortal de un şofer beat. Branham a murit şase zile mai târziu, în Ajunul Crăciunului.

Anabaptiştii din Munster

După reforma protestantă, în lume au apărut multe secte radicale care predicau un crez apocaliptic. Mesajele lor i-au influenţat chiar şi pe disidenţii bisericii anglicane precum Martin Luther. Anabaptiştii au respins majoritatea formelor de organizare politică şi ierarhia socială în favoarea unei comunităţi creştine ideale. Numele anabaptiştilor derivă din latină şi înseamnă „cel care se botează din nou”. În 1530, pe fondul unor revolte ţărăneşti, un grup de anabaptişti au preluat controlul oraşului german Munster şi l-au ales ca pe un Nou Ierusalim unde să aştepte întoarcerea lui Hristos. Numele anabaptiştilor derivă din latină şi înseamnă „cel care se botează din nou”.

 Anabaptiştii au fost înlăturaţi din fruntea oraşului printr-o revoltă sângeroasă în 1535.

Articole similare

Când a mai venit sfârşitul lumii

Lecţia de istorie a lui Iosif Ţon – observaţii (1) from Frică şi cutremur


Iosif Ţon a revenit la prima lui dragoste, anabaptiştii. La un moment dat, prins într-o altă idee fixă a sa, cea cu privire la rolul Iluminismului francez în jalonarea unei direcţii greşite creştinismului modern, mi s-a părut că a uitat de ei. Într-o postare apărută pe blogul lui Petru Lascău şi intitulată sugestiv Marginalizarea lui Isus, Iosif Ţon ne dă o palpitantă lecţie de istorie a Bisericii, trecând în slalom printre momente majore ale acesteia, în urmărirea unui fir roşu drept-credincios reprezentat de donatişti, Pelagius (din nou!), valdenzi şi anabaptişti. (…)

Lecţia de istorie a lui Iosif Ţon – observaţii (1) from Frică şi cutremur by Dyo (12.01.2011)

%d blogeri au apreciat: