Colocviul de la Providenta si asocierea lui Iosif Ton cu Miscarea Strajerilor
În perioada 27-29 ianuarie 2011 la Biserica baptistă Providența din Oradea s-a desfășurat colocviul LUCRAREA CUVÂNTULUI REVELAT ŞI A DUHULUI SFÂNT ASTĂZI
Au prezentat
- Dr. Silviu Tatu, conferenţiar la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti, care a vorbit despre Funcţiile profetului în societatea israelită a Vechiului Testament.
- Dr. Radu Gheorghiţă, conferenţiar la Seminarul Teologic Baptist din Kansas City, SUA, şi la Facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea Bucureşti, care a vorbit despre „Cum zice Duhul” – Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt în epistolele generale ale Noului Testament.
- Dr. Marius-David Cruceru, conferenţiar la Universitatea Emanuel din Oradea, care a vorbit despre Nimic nou sub soare, o scurtă descriere a crizei carismatice din primele secole creştine şi a răspunsului biblic oferit acesteia, cu referire specială la montanism, Augustin (şi capadocieni).
- Dr. Emil Bartoş, conferenţiar la Facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea Bucureşti, care a vorbit despre O incursiune în istoria mişcărilor de trezire şi înnoire spirituală din bisericile evanghelice.
sursa: Biserica Providența Oradea
Teofil Stanciu, a participat la colocviu și a scris articolul Ce am înțeles de la colocviu, pe care Alin Cristea îl sintetizează în cadrul unei postări intitulată 10 lucruri despre Colocviul de la Providența. În cadrul articolului menționat, Alin Cristea consideră articolul lui Teofil Stanciu o ,,lectură obligatorie pentru oricine e interesat de evenimentele din ultimele luni declanșate de asocierea lui Iosif Țon cu Mișcarea Străjerilor, așadar un document de interes pentru studiul istoriei evanghelicilor din România”. După cum spune și titlul articolului, Alin Cristea sintetizează în 10 puncte articolul lui Teofil Stanciu, iar primul punct, personal îl consider a fi o sinteză, concluzia analizei colocviului desfășurat la Oradea prin prisma analizei lui Teofil Stanciu. 1. “Acest colocviu a fost util, însă doar a deschis anumite „dosare” sensibile. Dacă nu va fi urmat și de alte întreprinderi similare, se va dovedi cu totul insuficient pentru nevoile actuale ale evanghelicilor români.”
Dănuț Mănăstireanu semnalează articolulul lui Teofil Stanciu sub titlul Ce am înțeles de la colocviu « Cu drezina
În cadrul articolului său, Dănuț face referire la faptul că, colocviul de la Biserica Providența din Oradea, a avut ,,teme legate de criza produsa de ralierea lui Iosif Ton la Mișcarea Strajerilor”, iar analiza lui Teofil Stanciu este caracterizată ca fiind ,,lucida si echilibrata”.
Partajează asta:
Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25
În cadrul acestui post prezint lista mesajelor pastorului Iosif Țon în ordinea cronologică a apariției acestora și a postării lor pe site-ul istorieevanghelica.ro.
Pute-ți consulta de asemenea Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii de pe blogul Istorie evanghelică precum și pagina
Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.
Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, sunt următoarele:
1. Iosif Țon dă socoteală despre ceea ce crede și gândește (31 dec. 2010)
2. Iosif Ton – Marginalizarea lui Isus din Nazaret si a invataturii Lui
3. Iosif Ton – 03. Martin Luther (1483-1546)
4. Iosif Ton – 04. Sa gandim cum gandea Fiul lui Dumnezeu
5. Iosif Ton – 05. Cum S-a descris Dumnezeu pe Sine Insusi
6. Iosif Ton – 06. Cartea Geneza si bunatatea lui Dumnezeu
7. Iosif Țon – 07. O bunatate ca bunatatea lui Dumnezeu
8. Iosif Ton – 08. David si bunatatea lui Dumnezeu. Confruntarea dintre rautate si bunatate
9. Iosif Ton – 09. Osea si bunatatea lui Dumnezeu
10. Iosif Ton – 10. Concluzii despre bunatatea lui Dumnezeu in Vechiul Testament
11. Iosif Ton – 11. Domnul Isus – Invatatorul
12. Iosif Ton – 12. Subiectul central: in Scoala lui Isus
13. Iosif Ton – 13. Imparatia lui Dumnezeu a venit
14. Iosif Ton – 14. Doua imparatii in conflict
15. Iosif Ton – 15. Constitutia Imparatiei (1)
16. Iosif Ton – 16. Constitutia Imparatiei (2)
17. Iosif Ton – 17. Prioritatea poruncilor Domnului Isus
18. Iosif Ton – 18. La ce ne cheama Domnul Isus
19. Iosif Ton – 19. Scopurile mortii Domnului Isus
20. Iosif Ton – 20. Cum sa facem ucenici
21. Iosif Ton – 21. Robia pacatului
22. Iosif Ton – 22. Domnul Isus – Eliberatorul
23. Iosif Ton – 23. La inceputul lumii
24. Iosif Ton – 24. Programul Fiului lui Dumnezeu
25. Iosif Ton – 25. Vindecare si eliberare
Partajează asta:
Nicolae Radoi si Iosif Ton via Daniel Lucescu
Iosif Ton este cunoscut dar cine este acest anonim Nicolae Radoi ? Ce au in comun ? Au inceput bine amandoi dar unul din ei a sfarsit-o rau ! (…)
Nicolae Radoi inpreuna cu alti credinciosi baptisti din Caransebes au ales sa se opuna amestecului Statului Comunist in treburile bisericii. Ei declara ca au fost inspirati de Iosif Ton care in 1973 a scris lucrarea “Cine isi va pierde viata” prin care crestinii erau indemnati sa opuna rezistenta comunistilor chiar cu riscul vietii.
Astfel au tinut alegeri conform statutului cultului baptist dar fara aprobarea autoritatilor.
Partajează asta:
Iosif Ton ,,Eu sunt chemat nu sa lupt impotriva comunismului, ci sa-L aduc pe Cristos in comunism”
Eu sunt chemat nu să lupt împotriva comunismului, ci să-L aduc pe Cristos în comunism…
Iosif Țon, Poziţia mea în Uniunea Baptistă şi cu privire la unele evenimente recente din cadrul Uniunii Baptiste, Oradea, 26 noiembrie 1978.
Pentru a citi și alte pasaje din această scrisoare apasă aici.
Ideea conviețuirii dintre comunism și creștinism se regăsește expusă pe larg în Manifestul Creștin, lucrare publicată în Anglia, al cărui titlu inițial era Locul creștinului în socialism. Spre deosebire de Iosif Țon, Richard Wurmbrand considera că nu putem vorbi de o colaborare a creștinismului cu comunismul, o ideologie atee cu origini satanice. A se vedea în acest sens Richard Wurmbrand, Marx și Satan. menționez în acest context și faptul că, comunismul are caracteristicile unei religii politice și și-a propus prin întemeietorii săi să lupte împotriva creștinismului. Celor interesați de subiectul religiilor politice le recomand Eric Voegelin-Religiile politice, Editura Humanitas, București, 2010.
Articole similare
Canonul libertatii: “Religiile politice” de Eric Voegelin
“Sa tremure clasele dominante”: Profetul Marx si ucenicii sai
Partajează asta:
DECLARATIE PRIVIND CAZUL IOSIF TON via Romania Evanghelica
Nicolae Rădoi
Îmi fac o datorie de onoare de a da publicităţii această declaraţie, deoarece sunt un credincios baptist şi am trăit evenimente extrem de importante în perioada comunistă, evenimente ce aruncă o lumină, cred eu clară, asupra identităţii şi activităţilor lui Iosif Ţon din ultimii 40 de ani.
În 1978 eram membru al Bisericii Baptiste din oraşul Caransebeş, şi în acel an am fost ales ca membru al comitetului Bisericii. Cum am ajuns în comitetul Bisericii? Pentru prima dată s-a hotărât ca alegerile să fie făcute cu vot secret, ceea ce a dus la o schimbare de gardă. Oamenii regimului nu au mai fost aleşi, iar cei în care Biserica avea încredere au format noul comitet. Împreună cu alţi credincioşi baptişti am acţionat în ALRC (Asociaţia pentru Libertate Religioasă şi de Conştiinţă) urmând sfaturile pe care Iosif Ţon ni le-a dat în 1973 prin lucrarea „Cine îşi va pierde viaţa”. În lucrarea menţionată Iosif Ţon sesiza o serie de abuzuri efectuate asupra credincioşilor baptişti şi asupra bisericilor baptiste de către Departamentul Cultelor (organul guvernamental comunist de supraveghere a bisericilor) în cooperare cu Uniune Baptistă de la Bucureşti. Astfel, el afirma că statul comunist şi-a extins influenţa asupra bisericilor şi a creat o criză majoră legată de funcţionarea bisericilor. Autorul tractatului îndemna bisericile să spună un NU categoric statului comunist, arătând că opoziţia faţă de amestecul statului în problemele bisericii este o datorie sfântă a bisericilor şi a credincioşilor, chiar dacă această opoziţie ar însemna pierderea vieţii.
Partajează asta:
Iosif Ton – 25. Vindecare si eliberare
Legătura dintre stările sufletești și boală este bine stabilită în lumea medicală. Există o mulțime de boli sau de cazuri de boală în care medicii nu pot detecta o cauză materială a bolii. Mulți medici întreabă atunci pe bolnav: Ai ceva pe suflet? Ai un necaz? Ai ceva ce te apasă?
Chiar și una dintre aceste întrebări, sau altele ca acestea, este deja o indicație că medicul îți spune: Caută cauza în suflet; rezolvă-ți situația acolo și vei ajunge la vindecare!
Care este atunci calea de urmat pentru a ajunge la vindecare? Voi arăta în continuare câteva elemente luate tot din învățătura Domnului Isus, deoarece, așa cum poate ați observat, caut să rămân în școala Lui și să clădesc totul pe învățătura Lui.
Primul element necesar pentru vindecare este credința. Marcu ne relatează că în vizita Domnului la Nazaret, consătenii Lui ”găseau o pricină de poticnire în El”, fiindcă știau că n-a făcut nici o școală, ci a crescut între ei ca ”tâmplarul, fiul Mariei.” Iată ce ne spune Marcu despre finalul acestei vizite: ”N-a putut să facă nici o minune acolo, ci doar și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. Și se mira de necredința lor” (Marcu 6:5-6).
Cu altă ocazie, un tată și-a adus copilul demonizat la ucenici și aceștia nu l-au putut elibera. Tocmai atunci a coborât Domnul Isus de pe muntele schimbării la față. El a certat demonul, care a ieșit afară din băiat și băiatul s-a vindecat ”chiar în ceasul acela”. Ucenicii L-au întrebat pe Domnul Isus de ce n-au putut ei scoate acel demon? Iată ce le-a răspuns Domnul Isus:
”Din pricina puținei voastre credințe”, le-a zis El. ”Adevărat vă spun că dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acesta ”Mută-te de aici colo” și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință. Dar acest fel de demon nu iese afară decât cu rugăciune și cu post” (Matei 17:20-21).
Partajează asta:
Iosif Ton – 24. Programul Fiului lui Dumnezeu
Domnul Isus a avut de la începutul misiunii Sale un plan de acțiune bine stabilit și S-a ținut de el până la capăt. El știa că acest plan a fost deja definit de Tatăl Lui, prin Moise, prin Psalmi și prin Prooroci. El S-a recunoscut pe Sine în multe din persoanele din Vechiul Testament, dar în mod special S-a văzut în ”Robul Domnului” care era și ”Brațul Domnului” din cartea profetului Isaia.
Chiar de la începutul lucrării Sale, după botezul în Iordan, și după marea confruntare cu Satan în pustie, Domnul Isus a avut o scurtă acțiune de predicare a Evangheliei, de scoatere de demoni și de vindecări în Galilea și apoi a făcut o vizită specială în satul în care a crescut și în ziua de sabat S-a dus la sinagogă.
Toată lumea de aici Îl știa ca pe ”fiul tâmplarului” și toți erau uimiți de ceea ce au auzit că a făcut în Capernaum și în împrejurimi și toți așteptau acum de la El o explicație: Cine ești și ce program ai? Sau, ce plan de acțiune ai?
Domnul Isus știa că acestea sunt întrebările tuturor oamenilor și a ales în mod deliberat să facă o explicație în sinagoga în care a crescut și în care a învățat Scripturile. A luat sulul cărții profetului Isaia, și a citit aceste cuvinte:
”Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război eliberarea și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului”.Apoi le-a zis tuturor: ”Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-ați auzit”(Luca 4:18-21).
Partajează asta:
Iosif Ton – 23. La inceputul lumii
Moise, în Deuteronom 24:1, a legiferat că dacă unui bărbat nu-i place ceva la soția lui ”să-i scrie o carte de despărțire (certificat de divorț) și, după ce i-o dă în mână, să-i dea drumul din casa lui”. Femeia astfel pusă în stradă, de multe ori nu avea alt mijloc de trai decât să cerșească, sau să intre în prostituție. De aceea, această abandonare a femeii pentru orice motiv, indiferent cât de trivial, era un act de mare răutate, ba chiar de cruzime. Iudeii L-au întrebat pe Domnul Isus despre ”porunca” aceasta a lui Moise și EL le răspunde: ”Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la începutul (lumii) n-a fost așa” (Matei 19:8. Sublinierea este a noastră, iar cuvântul pe care l-am adăugat în paranteză l-am luat din textul paralel din Marcu 10:6).
O ”inimă împietrită”, sau ”o inimă de piatră” este o inimă rea, o inimă plină de cruzime și de nepăsare față de durerea celuilalt.
De unde vine răutatea aceasta: Domnul Isus le spune iudeilor că ”de la începutul lumii n-a fost așa”, căci la început, atunci când l-a făcut Dumnezeu pe om, pe bărbat și pe femeie, ei erau ”foarte buni” (Geneza 1:31). Omul a devenit rău prin ceea ce s-a întâmplat în Eden, atunci când Eva și Adam au ascultat de șarpe. Să ne uităm acum cu mai multă atenție la evenimentul acela din Eden.
Șarpele i-a zis femeii: ”Hotărât că nu vei muri; dar Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu cunoscând binele și răul” (Geneza 3:4-5).
Partajează asta:
Iosif Ton – 22. Domnul Isus – Eliberatorul
Am remarcat că Vechiul Testament are foarte puține de spus despre Satan și despre duhurile rele. Dintr-o dată, când deschidem Noul Testament, situația se schimbă dramatic: în fața noastră apare o lume populată de îngeri și de demoni și vedem o luptă încrâncenată între Fiul lui Dumnezeu și Satan pe tot parcursul Evangheliilor. Astfel, primul lucru pe care îl citim despre Domnul Isus, după botezul Lui în Iordan, după atestarea pe care I-o face Dumnezeu Tatăl și după ce Duhul Sfânt Se coboară peste El în chip vizibil, de porumbel, că ”a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de Diavolul” (Matei 4:1; Marcu 1:12; Luca 4:1). Acolo a avut loc o confruntare de proporții cosmice și istorice: era o replică a confruntării din Eden, în care Satan a reușit să-i înșele pe primii oameni și era o replică a confruntării din pustiul Sinai, unde Satan a reușit să îndepărteze pentru o vreme poporul lui Dumnezeu de țelul lor, de intrarea in Canaan (legătura cu acest eveniment o face faptul că cele trei răspunsuri pe care i le dă Domnul Isus lui Satan sunt luate din Deuteronom 8:3, 6:16 și 6:13, toate din evenimentele petrecute la Sinai). De data aceasta, Isus din Nazaret, înarmat cu Cuvântul lui Dumnezeu și plin de Duhul Sfânt, obține o biruință decisivă asupra lui Satan.
Luca încheie relatarea acestei lupte astfel: ”După ce L-a ispitit în toate felurile, Diavolul a plecat de la El, până la o vreme” (Luca 4:13). Cuvintele pe care le-am pus în italice ne arată că Diavolul n-a renunțat la luptă și că, mai târziu, a venit din nou. Nu avem loc și timp să vedem când și cum a venit din nou. E suficient aici să spunem că lupta supremă dintre Fiul lui Dumnezeu s-a dat în Ghețimani și pe Calvar. Domnul Isus Însuți recunoaște acest lucru când, în Ghețimani, le spune celor ce-L arestează: ”Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22:53).
Partajează asta:
Mihai Oara despre controversa din jurul lui Iosif Ton
Domnule Alin Cristea,
Vă muțumesc pentru că v-ați făcut timp să răspundeți cu argumente la articolul meu. Este reconfortant să găsești persoane care dialoghează în mod civilizat, în loc să facă etichetări ieftine.
Am încercat să răspund la două obiecții pe care evanghelicii le au față de Ortodoxie: (1) ”ortodocșii se țin de Tradiție, dar evanghelicii se țin de Scriptură” și (2) ”ortodocșii au instituții supra-bisericești, deoarece singura biserică legitimă este cea locală”. Fără să intru în substanța acestor obiecții, am vrut – și sper că am reușit – să arăt că avem de-a face cu ceea ce se poate numi o ”distincție căreia îi lipsește diferența”.
Wikipedia definește această expresie: ”A distinction without a difference is a type of argument where one word or phrase is preferred to another, but results in no difference to the final outcome. It is particularly used when a word or phrase has connotations associated with it that one party to an argument prefers to avoid.”
Dumneavoastră încercați să precizați care este diferența în această distincție fără diferență. Nu contează faptul că ortodocșii se referă la Tradiție în timp ce baptiștii se referă la tradiții. Este adevărat că Tradiția ortodoxă este diferită de tradițiile baptiste. (…)
citește mai mult Comment on Mihai Oara despre controversa din jurul lui Iosif Ton by Mihai Oara from Comments for Persona by Mihai Oara
Istorie Evanghelica 