Arhive etichetă: interviu

Nimic valoros nu se obține ușor în viață – Interviu cu Prof. univ. dr. Doru Buzducea


„Nimic valoros nu se obține ușor în viață, ci cu multă muncă, pasiune, determinare și de multe ori așteptare”, spunea domnul Prof. univ. dr. Doru Buzducea, Decanul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București și Președintele Colegiului Național al Asistenților Sociali din România (CNASR) în cadrul interviului pe care a avut amabilitatea să-l acorde în luna septembrie 2017 domnului Marius Silveșan.

Domnul Doru Buzducea, un om cu o inimă mare, implicat activ în viața socială și educațională din România, vorbește despre Facultatea de Sociologie și Asistență Socială în calitatea sa de profesor universitar și decan, cât și despre Colegiului Național al Asistenților Sociali din România al cărui președinte este. Activitatea de profesor și decan este prima sa opțiune, cea de președinte al CNASR din pasiune pentru oameni.

Veți descoperi aceste lucruri, și multe altele, pe parcursul interviului.

Anunțuri

Teme teologice prioritare în dialogul interconfesional – Interviu cu Conf. univ. dr. Emil Bartoș


Teme teologice prioritare în dialogul interconfesional a constituit subiectul interviului pe care Conf. univ. dr. Emil Bartoș l-a acordat istoricului Marius Silveșan.

Interviu cu Conf. Univ. Dr. Mihaela Bucin despre baptiștii români din Ungaria  


Un interviu cu doamna profesoară Mihaela Bucin despre baptiștii romani din Ungaria și experiența Conferinței științifice „Reforma și limbajul credinței” organizată în data de 27 aprilie 2017 de Institutul Teologic Baptist din București.

Interviu cu Ing arh. Ilie Pop (86 de ani) realizat de Marius Silveșan


Domnul inginer arhitect Ilie Pop era la momentul interviului (noiembrie 2016) cel mai vârstnic membru în viață  al Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București și unul dintre cei mai vârstnici credincioși baptiști din România.

*

Interviul a fost realizat în București la data de 8 noiembrie 2016 de către Marius Silveșan.

Câteva date biografice despre interlocutorul meu, fratele Ilie Pop.
Ilie Pop s-a născut la data de 16 iunie 1930 în comuna Ciceul Giurgești, județul Bistriţa-Năsăund și a murit în februarie 2017 în București.

Primul contact cu biserica baptistă Basarab, actuala Golgota, l-a avut la data de 22 decembrie 1937.  În data de 7 iunie 1959 s-a căsătorit în biserica din Basarab cu Elisabeta (Lizica) Ifrim. Serviciul de cununie religioasă a fost oficiat de Fr. Iochim Țunea, pastorul bisericii. Domnul a binecuvântat tânăra familie, la data de 15 mai 1963, cu un fiu, Octavian. În anul 1970, a fost cooptat în comitetul bisericii, în lucrarea de tineret şi responsabil cu activitatea corului și a cântat în corul bisericii peste 50 de ani.

• A scris articole despre istoria Bisericii Golgota în revista „Creştinul azi“ sau în revista „Golgota“;
• ATLAS-GHID (1999) Istoria şi arhitectura lăcaşurilor de cult din București. În calitate de coautor, a scris despre Biserica Golgota, bisericile baptiste, cele ale fraților Creştinii după Evanghelie-botezați şi biserici penticostale, proiectate de dânsul.
• Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti – bilingvă (2005), Bucureşti – cu destinaţie internaţională, unde a scris despre bisericile baptiste sau cele de la Creștinii după Evanghelie şi penticostali pe care dânsul le-a proiectatat.

În 2012 a creat pe Facebook un Cont pe care l-a administrat timp de doi ani: Biserica Creștină Baptistă „GOLGOTA”, iar în ajunul aniversării a 100 de ani 1912–2012 – prima biserică baptistă română din București – a lansat Cartea „Un secol de har” în 2012 (propusă de dânsul, și pe cheltuiala sa), scrisă împreună cu Silviu Jurjeu nepotul său.
Timp de 42 ani 1970–2012, a fost proiectantul bisericii din Basarab, și a urmărit lucrările în execuție, ca pentru Domnul, fără a încasa ceva pentru această activitate. A Lui să fie gloria, slava și mărirea în veci de veci!
A proiectat alte 45 de biserici evanghelice.

A trecut la Domnul în luna februarie 2017. Vezi anunțul aici:

Fratele Ilie Pop și-a sfârșit alergarea pământească la vârsta de 86 de ani

Informațiile bibliografice au fost luate din cartea

,

lucrare disponibilă online prin accesarea link-ului din titlul acesteia.

Interviu cu pastorul Vasile Bel (II)


În cea de-a doua parte a interviului cu pastorul Vasile Bel continuăm aventura istoriei prin referiri la perioada comunistă, cea postcomunistă, la oameni și instituții.

Prima parte a interviului a fost publicată AICI

Concret discutăm despre atitudinea Bisericii Ortodoxe Române față de baptiști, despre Iosif Țon,  vizita lui Billy Graham în România (1985), Radio Europa Liberă, colaborarea cu reprezentanții bisericilor evanghelice din zona unde pastorul Vasile Bel slujește, despre relația cu conducerea Uniunii Baptiste din România în perioada comunistă, dar și despre personalități baptiste, oameni care i-au influențat viața interlocutorului nostru.

Interviu cu pastorul Vasile Bel (I)


În această primă parte pastorul Vasile Bel vorbește despre copilărie, familie, slujire, precum și despre Iosif Țon și Liviu Olah. Este un interviu istoric în care veți avea oportunitatea să-l cunoașteți pe omul care se află în spatele blogului Istorie Baptistă.

Interviul a fost realizat de Marius Silveșan în București, 2015.

Cristian Pătrăşconiu în dialog cu Teodor Baconschi despre religie și secularizare în lumea occidentală


Cristian Pătrăşconiu a realizat un interviu cu Teodor Baconschi despre religie și secularizare în lumea occidentală. Este un interviu interesant în care sunt abordate probleme importante dintr-un unghi interessant. Mai jos am preluat un fragment de pe site-ul LaPunkt.ro unde Baconschi vorbește despre atitudinea elitei politico-birocratice europene față de religie.

baconschi 1

Teodor Baconschi – foto LaPunkt.ro

Pare că religia încurcă foarte tare actuala elita politico-birocratică europeană. De ce? Ce e aşa de problematic în această privinţă încît – bunăoară, a propos de rădăcinile civilizaţiei europene, de refuzul lor, cum să zic, constituţional aproape – să fugim aşa de tare de moştenirea creştină?

Nu e o atitudine nouă și nici nu e vorba despre o specialitate a funcționărimii de la Comisia Europeană. În fond, la 1789, în Franța, vechea Europă creștină a suferit o tentativă de asasinat. Napoleon și, ulterior, Congresul de la Viena, au repus lucrurile la locul lor, oferind continentului aproape un secol de pace, până la 1916, când vechii demoni ai raționalismului tehnic și ateismului antropocentricc au răbufnit în Primul Război Mondial. Au urmat cele două totalitarismle, nazist și comunist, de dreapta și de stânga: două mari utopii sângeroase, care nu aveau nimic de-a face cu tradiția creștină și care, de fapt, au căutat să o distrugă: fie prin Supraomul arian, caricatură după Nietzsche, fie sub forma Omului Nou, care domină natura, știința și aruncă religia la coșul de gunoi al obscurantismului. Sigur că, în paralel, civilizația creștină s-a apărat, fie prin papalitate, fie prin revalorizarea romantică a Evului Mediu,  prin curentul politic conservator (Joseph de Maistre și compania), fie prin creștin-democrația postbelică, inspiratoare a proiectului unei Uniuni Europene. Însă răul a fost făcut. Secularizarea lumii europene a continuat prin educația din universități, unde filonul anticlerical și raționalist, din secolul XIX, s-a amplificat sub forma unei religii a științei, umanității și progresului social. Astăzi, acest releu desacralizant și deicid e continuat prin dogmatica poliție morală a corectitudinii politice: o școală a anti-memoriei, a culpabilizării trecutului european și a muzeificării creștinismului. La toată această debandadă spirituală au contribuit însă și alți factori, precum consumismul sau laicizarea radicală din comunitățile protestante.

 

http://www.lapunkt.ro/2016/05/10/interviu-teodor-baconschi-est-vest-renastere-si-debandada-spirituala/

Audio & Video : Interviu cu Prof. Dr. Iosif Țon


Iosif Țon la Centenarul Ioanid&Carman - dec 2012

Profesorul Iosif Țon a acordat în dat de 27 aprilie 2016 un interviu lui Daniel Grigoriciuc pentru Radio Vocea Evangheliei Suceava. Sunt prinse elemente importante și interesante acolo.

În cadrul acestui interviu profesorul Iosif Țon vorbește pe scurt despre modul în care L-a cunoscut într-un mod personal și individual pe Isus Hristos ca mântuitor personal, despre faptul că a început Seminarul Teologic Baptist, iar apoi a renunțat și a lucrat timp de 10 ani ca profesor de limba română. Amintește contextul în care a reușit să ajungă la studii teologice în Anglia, plecarea în America în anii 80 și slujirea la Radio Europa Liberă. Ajunge la momentul prăbușirii comunismului în România și la rolul său în inițierea și formarea Alianței Evanghelice din România, Radio Vocea Evangheliei, Institutului Biblic Emanuel din Oradea (Actualmente Universitatea Emanuel din Oradea), Fondarea Editurii Cartea Creștină.

Bogdan Emanuel Răduț, Alianța Evanghelică din România (copertă)

Veți regăsi informații interesante și despre cărțile pe care profesorul Iosif Țon le-a scris, dar și despre ceea ce face în prezent. Este amintită aici și lucrarea Manifestul creștin (inițial aceasta s-a intitulat Rolul creștinului în socialism), dar și cartea Credința adevărată și o altă lucrare legată tot de credință intitulată Căderea în ritual.

Nu veți regăsi informații sensibile nici din perioada comunistă și nici din cea postcomunistă.

 

Cel de-al doilea interviu, este cel video pe care l-am realizat împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț la sfârșitul anului 2015. În cadrul acestui interviu, care se concentrează pe familia fratelui Iosif Țon și tinerețea acestuia, sunt informații relevante despre modul în care tatăl dânsului a cunoscut credința baptistă, dar și despre persecuțiile îndurate de baptiști în perioada interbelică.

Iosif Țon împreună cu familia (1974)

Un element inedit, care bineînțeles trebuie verificat și din alte surse, este acela al modului în care baptiștii au primit recunoașterea statutului de cult religios în toamna anului 1944.

Ambele interviuri au tentă biografică și prezintă diferite laturi ale vieții personale și de slujire ale profesorului Iosif Țon.

Isus Hristos este Modelul suprem de viață și fericire – Un interviu cu Cătălin Dupu


Notă: Interviu a fost publicat în cartea Farul de la capătul inimii de Cătălin Dupu în anul 2014

Astăzi, 7 ianuarie, este ziua de naștere a lui Cătălin Dupu, conferențiar, regizor, actor, o prezență binevenită în mediul evanghelic din România. Dorind a realiza ceva inedit în mediul evanghelic, l-am rugat să ne răspundă unor întrebări legate de principiile sale morale și profesionale, despre activitățile pe care le desfășoară precum și despre relația sa cu televiziunea.

catalin-dupu

Marius Silveșan: Doua din cărțile pe care le-ați publicat, respectiv Cine știe ce aduc zorile? și Istoria se scrie acum, sunt lucrări în care faceți referire la evenimente și fapte de istorie contemporană. De unde vine această aplecare spre istorie? (În decembrie 2014 a ieșit de sub tipar cartea Ambasadorul, lucrare în care autorul prezintă informații de natură istorică despre implicarea evanghelicilor români în transportul ilegal de Biblii, dar și despre viața de slujire a unui tânăr păstor.)

Cătălin Dupu: Cred eu așa că omul care nu e pasionat de istorie, măcar în linii mari, nu vrea să știe nimic de trecut, dar mai ales de viitor. Istoria, cu alte date si personaje, se repetă. Recunosc  faptul ca sunt pasionat de marile figuri ale trecutului. Am citit mult legat de perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Așa pare povestirea Cine știe ce aduc zorile? pe care am început sa o scriu in 1998 si am dramatizat-o in 2013.

Apoi perioada comunista nu putea sa nu mă influențeze in scris is film TV. De aceea în aceeași carte am scris de colectivizare si dictator. In filmul “Samson si Eva” tratez aceeasi problema.

In “Istoria se scrie acum”  apar mai multe schite biografice si numele de aici ar trebui cunoscute de toti.

 M.S: Mai are vreo importanță pentru societatea contemporană apelul la valori, la modele?

C.D: Tineretul este dezorientat din lipsa de valori, modele reale. Au am avut cateva si inca mai am. A recunoaste valoare cuiva este o calitate. Ma rog la Dumnezeu sa apara modele cu influenta pozitiva. Ideea aceasta am tot subliniat-o pe la TV, la radio etc.

 M.S: Cand mai aveti timp si pentru scrierea cartilor?

C.D: Stimate domn, eu am inceput sa astern pe hartie din 1996. I-am dat profesorului meu de romana, Theodor Pandrea, cateva texte si nici nu credea ca le-am scris eu. Atunci am inteles ca putin ma pricep. Am mai vorbit si cu scriitoarea Silvia Kerim. Daca imi spunea sa ma las, ma lasam. Scriu in zori de zi, de pe la 6 dimineata sau seara dupa 10. Scriu in tren, in vacante, cand am 15 minute. Prima carte am publicat-o in 1999 si a fost in sala Silvia Kerim, Cornel Todea si Ioan Garmacea. Scriitorul Garmacea m-a indrumat si el bine in scris, discutand intr-o zi la teatru.  Multumesc Bunului Dumnezeu ca oamenii citesc ce scriu. Degeaba publici, de nu te citeste nimeni. Eu nu scriu ca vreau, ci trebuie. Ce m-oi pricepe. Nu am bani, cat am de publicat. Dar mai exista speranta. Pastorul Ionel Tutac mi-a spus intr-o zi, la o conferinta, sa scriu un articol pentru o revista. In 40 de minute i-am dat articolul. S-a uitat la mine cu niste ochi! E un lider foarte capabil si cu viziune.

M.S: Pe internet, unde va gasesc oamenii?

C.D: Am scris pentru Eveniment Crestin, Predicatorul – ce il coordonez alaturi de Vladimir Pustan si acum la Revista “Arta si Credinta”. A pornit foarte bine. Desi am, nu imi place ideea de blog. Si sa va mai spun ceva. Nu suport sa ma vad filmat sau sa particip la lansari de carte. La Tarmul de Aur anul acesta, cand doi invitati au vorbit de  cartea mea, am plecat de acolo. La TVR 2 cand prietenii vedeau a doua zi reluarea emisiunii cu mine, nu stateam in camera cu ei.

M.S: Nu ati vrea sa va intoarceti in televiziune?

C.D: In divertisment TV, nu. In 2003 era alta chestiune, acum e jale. Se mai salveaza cu aceste concursuri. Pentru ca romanii chiar au mult talent. Am tot fost pe la TV-urile crestine. Nu imi dau CV-ul aici, dar poate ma voi ocupa serios de televiziune exact cand va fi timpul.

M.S: Cu teatrul cum ramane?

C.D: Fiecare cu ale lui. Scriu piese, dramatizari si ma bucur ca se joaca. Mi s-au jucat 9 piese si e ok. Una a devenit si film TV. E vorba de “Apelul de urgenta”. In “Istoria se scrie acum”  multumesc actorilor care m-au invatat multe.

M.S: E greu sa regizezi film TV?

C.D: E greu in cazul meu. Am scris scenariul, mai si joc, ocupa-te de distributie, locatii, apa, masa, transport, lumini etc. E complicat cu 10 lei in buzunar. Cum am mai spus, imi trebuie si actori profesionisti.

M.S: Dar scurt-metraj?

C.D: Aici e altceva. Si am facut cateva care au ramas. Am niste povesti tare interesante cu ele.

M.S: Si la regie de teatru?

C.D: Cel mai greu e la comedii. Daca nu rade lumea, pleci acasa. Imi place dar am putin timp. Doar cand nu am o conferinta, ma apuc si de regie. Dar ajut acolo unde sunt chemat.

M.S: E la mare cautare seminarul de Public Speaking.

C.D: Da, si predau din 2003. Am fost in multe locuri din tara si sunt deschis colaborarilor.

 M.S: Unii va percep doar ca vorbitor la conferinte de tineret.

C.D: Cam asa am inceput, dar in ani povestea s-a dezvoltat. Colaborari cu autoritatile, programe cu scoli, licee, asociatii, biserici, evanghelizari, seminarii pentru familii. Trebuie!

M.S: Din scriitorii preferati?

C.D: Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Charles Dickens, Josh McDowell, Billy Graham, Petre Tutea. Lista e mai mare.

M.S: Pictori care va plac?

C.D: Clasicii de la noi si ce inseamna celebritate de afara.

 M.S: Cu muzicienii?

C.D: Imi place cum canta sotia mea, Andrada. De peste mari si tari sunt multi cantareti iar de la noi sunt chiar unii ce nu au mari nume, dar voci foarte bune.

M.S: Calatoriti mult.

C.D: Cam. Sa vezi fata in fata vreo 187.000 de oameni, cred ca o fi ceva. Imi place sa cunosc oameni si sa invat de la ei. Invat si iar invat, citesc…

M.S: Pe cine apreciati?

C.D: In primul rand pe cei care muncesc si au credinta in Dumnezeu. Nu imi plac copistiii, cei care doar iau, folosesc si uita de unde au luat. Asta e un pacat. Bine ca e Judecator Bunul Dumnezeu.  Apreciez pe cei care nu dorm, gandesc, propun, au viziune.

 M.S: E adevarat ca vi s-a spus faptul ca “dezvoltati un crestinism militant”?

C.D: Da, la Timisoara. Insa cred ca mai mult e unul practic. De vorbe sunt satul.  Faptele bune ar trebui sa primeze, nu glascioarele incordate.

M.S: Prin carti mai tot timpul multumiti cuiva.

C.D: E si normal. Din 1998 tot colaborez cu multi oameni  si fiecaruia ii multumesc. Sunt pentru parteneriate si nu alergatura de unu singur. Asta distruge. In fiecare colt de tara sunt oameni foarte faini.  Trebuie sa ii descoperi sau sa comunice. E mult de lucru.

 M.S. Considerați că Isus poate fi un model pentru generația de astăzi?

C.D: Isus Hristos este Modelul Suprem de viată si fericire. Este si modelul meu, chiar mai mult, Mantuitorul si Domnul ce ma calauzeste. El este si Exemplu pentru foarte multe personalitati marcante ale lumii si lucrul acesta trebuie foarte bine stiut.

Isus Hristos este Modelul suprem de viață și fericire – Un interviu cu Cătălin Dupu


Astăzi este ziua de naștere a lui Cătălin Dupu, conferențiar, regizor, actor, o prezență binevenită în mediul evanghelic din România. Dorind a realiza ceva inedit în mediul evanghelic, l-am rugat să ne răspundă unor întrebări legate de principiile sale morale și profesionale, despre activitățile pe care le desfășoară precum și despre relația sa cu televiziunea.

catalin-dupu

Marius Silveșan: Doua din cărțile pe care le-ați publicat, respectiv Cine știe ce aduc zorile? și Istoria se scrie acum, sunt lucrări în care faceți referire la evenimente și fapte de istorie contemporană. De unde vine această aplecare spre istorie?

Cătălin Dupu: Cred eu așa că omul care nu e pasionat de istorie, măcar în linii mari, nu vrea să știe nimic de trecut, dar mai ales de viitor. Istoria, cu alte date si personaje, se repetă. Recunosc  faptul ca sunt pasionat de marile figuri ale trecutului. Am citit mult legat de perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Așa pare povestirea Cine știe ce aduc zorile? pe care am început sa o scriu in 1998 si am dramatizat-o in 2013.

Apoi perioada comunista nu putea sa nu mă influențeze in scris is film TV. De aceea în aceeași carte am scris de colectivizare si dictator. In filmul “Samson si Eva” tratez aceeasi problema.

In “Istoria se scrie acum”  apar mai multe schite biografice si numele de aici ar trebui cunoscute de toti.

 M.S: Mai are vreo importanță pentru societatea contemporană apelul la valori, la modele?

C.D: Tineretul este dezorientat din lipsa de valori, modele reale. Au am avut cateva si inca mai am. A recunoaste valoare cuiva este o calitate. Ma rog la Dumnezeu sa apara modele cu influenta pozitiva. Ideea aceasta am tot subliniat-o pe la TV, la radio etc.

 M.S: Cand mai aveti timp si pentru scrierea cartilor?

C.D: Stimate domn, eu am inceput sa astern pe hartie din 1996. I-am dat profesorului meu de romana, Theodor Pandrea, cateva texte si nici nu credea ca le-am scris eu. Atunci am inteles ca putin ma pricep. Am mai vorbit si cu scriitoarea Silvia Kerim. Daca imi spunea sa ma las, ma lasam. Scriu in zori de zi, de pe la 6 dimineata sau seara dupa 10. Scriu in tren, in vacante, cand am 15 minute. Prima carte am publicat-o in 1999 si a fost in sala Silvia Kerim, Cornel Todea si Ioan Garmacea. Scriitorul Garmacea m-a indrumat si el bine in scris, discutand intr-o zi la teatru.  Multumesc Bunului Dumnezeu ca oamenii citesc ce scriu. Degeaba publici, de nu te citeste nimeni. Eu nu scriu ca vreau, ci trebuie. Ce m-oi pricepe. Nu am bani, cat am de publicat. Dar mai exista speranta. Pastorul Ionel Tutac mi-a spus intr-o zi, la o conferinta, sa scriu un articol pentru o revista. In 40 de minute i-am dat articolul. S-a uitat la mine cu niste ochi! E un lider foarte capabil si cu viziune.

M.S: Pe internet, unde va gasesc oamenii?

C.D: Am scris pentru Eveniment Crestin, Predicatorul – ce il coordonez alaturi de Vladimir Pustan si acum la Revista “Arta si Credinta”. A pornit foarte bine. Desi am, nu imi place ideea de blog. Si sa va mai spun ceva. Nu suport sa ma vad filmat sau sa particip la lansari de carte. La Tarmul de Aur anul acesta, cand doi invitati au vorbit de  cartea mea, am plecat de acolo. La TVR 2 cand prietenii vedeau a doua zi reluarea emisiunii cu mine, nu stateam in camera cu ei.

M.S: Nu ati vrea sa va intoarceti in televiziune?

C.D: In divertisment TV, nu. In 2003 era alta chestiune, acum e jale. Se mai salveaza cu aceste concursuri. Pentru ca romanii chiar au mult talent. Am tot fost pe la TV-urile crestine. Nu imi dau CV-ul aici, dar poate ma voi ocupa serios de televiziune exact cand va fi timpul.

M.S: Cu teatrul cum ramane?

C.D: Fiecare cu ale lui. Scriu piese, dramatizari si ma bucur ca se joaca. Mi s-au jucat 9 piese si e ok. Una a devenit si film TV. E vorba de “Apelul de urgenta”. In “Istoria se scrie acum”  multumesc actorilor care m-au invatat multe.

M.S: E greu sa regizezi film TV?

C.D: E greu in cazul meu. Am scris scenariul, mai si joc, ocupa-te de distributie, locatii, apa, masa, transport, lumini etc. E complicat cu 10 lei in buzunar. Cum am mai spus, imi trebuie si actori profesionisti.

M.S: Dar scurt-metraj?

C.D: Aici e altceva. Si am facut cateva care au ramas. Am niste povesti tare interesante cu ele.

M.S: Si la regie de teatru?

C.D: Cel mai greu e la comedii. Daca nu rade lumea, pleci acasa. Imi place dar am putin timp. Doar cand nu am o conferinta, ma apuc si de regie. Dar ajut acolo unde sunt chemat.

M.S: E la mare cautare seminarul de Public Speaking.

C.D: Da, si predau din 2003. Am fost in multe locuri din tara si sunt deschis colaborarilor.

 M.S: Unii va percep doar ca vorbitor la conferinte de tineret.

C.D: Cam asa am inceput, dar in ani povestea s-a dezvoltat. Colaborari cu autoritatile, programe cu scoli, licee, asociatii, biserici, evanghelizari, seminarii pentru familii. Trebuie!

M.S: Din scriitorii preferati?

C.D: Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Charles Dickens, Josh McDowell, Billy Graham, Petre Tutea. Lista e mai mare.

M.S: Pictori care va plac?

C.D: Clasicii de la noi si ce inseamna celebritate de afara.

 M.S: Cu muzicienii?

C.D: Imi place cum canta sotia mea, Andrada. De peste mari si tari sunt multi cantareti iar de la noi sunt chiar unii ce nu au mari nume, dar voci foarte bune.

M.S: Calatoriti mult.

C.D: Cam. Sa vezi fata in fata vreo 187.000 de oameni, cred ca o fi ceva. Imi place sa cunosc oameni si sa invat de la ei. Invat si iar invat, citesc…

M.S: Pe cine apreciati?

C.D: In primul rand pe cei care muncesc si au credinta in Dumnezeu. Nu imi plac copistiii, cei care doar iau, folosesc si uita de unde au luat. Asta e un pacat. Bine ca e Judecator Bunul Dumnezeu.  Apreciez pe cei care nu dorm, gandesc, propun, au viziune.

 M.S: E adevarat ca vi s-a spus faptul ca “dezvoltati un crestinism militant”?

C.D: Da, la Timisoara. Insa cred ca mai mult e unul practic. De vorbe sunt satul.  Faptele bune ar trebui sa primeze, nu glascioarele incordate.

M.S: Prin carti mai tot timpul multumiti cuiva.

C.D: E si normal. Din 1998 tot colaborez cu multi oameni  si fiecaruia ii multumesc. Sunt pentru parteneriate si nu alergatura de unu singur. Asta distruge. In fiecare colt de tara sunt oameni foarte faini.  Trebuie sa ii descoperi sau sa comunice. E mult de lucru.

 M.S. Considerați că Isus poate fi un model pentru generația de astăzi?

C.D: Isus Hristos este Modelul Suprem de viată si fericire. Este si modelul meu, chiar mai mult, Mantuitorul si Domnul ce ma calauzeste. El este si Exemplu pentru foarte multe personalitati marcante ale lumii si lucrul acesta trebuie foarte bine stiut.

Interviu cu Pavel Nicolescu, inițiatorul ALRC


Pavel Nicolescu (centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com) - nov 2011

Pavel Nicolescu – centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com

Pavel Nicolescu, personalitate marcantă a vieții evanghelice românești a acordat un interviu în anul 2007 cu prilejul unei vizite în România. În cadrul acestui interviu Pavel Nicolescu vorbește pe scurt despre acțiunile Comitetului Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință (ALRC) dar și despre persecuțiile religioase și formele acesteia în perioada comunistă și cea postcomunistă.

Recomand acest interviu tuturor celor care vor să cunoască mai multe despre istoria evanghelicilor sub comunism.

Veți regăsi și puncte de vedere proprii referitoare la situația evanghelicilor și relațiile acestora cu statul comunist.

Pavel Nicolescu consideră că moartea unor pastori precum pastorii Radu Cruceru sau Gherman s-a datorat Securității.

Despre Pavel Nicolescu, inițiatorul ALRC am scris în 2011 următoarele:

Pavel Nicolescu, este una dintre personalitățile de marcă ale evanghelicilor români. Lui i se datorează inițierea ALRC-ului (Comitetul Român Pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință), comitet care milita pentru respectarea drepturilor religioase garantate cetățenilor de către Constituția RSR (1965) precum și de alte legi în vigoare la momentul respectiv printre care și Legea pentru Regimul General al Cultelor Religioase din 1948 care a suferit schimbări minore pe parcursul perioadei comuniste. În cadrul tezei mele de doctorat am dedicat un subcapitol problematicii legislative punând în paralel documentele legislative ale perioadei comuniste. În final am considerat oportun să prezint și diferența dintre realitate și discurs legislativ. Din această perspectivă, documentul ALRC-ului pe care îl găsiți la adresa de mai sus prezintă situația reală a respectării libertății religioase în România la sfârșitul anilor 70 ai secolului XX. Aici intră în discuție încă un element, anume faptul că România a semnat în 1975 Actul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare internațională de la Helsinki. printre cele zece principii cunoscute sub numele de Decalogul de la Helsinki remarcăm la punctul 7 următoarele: „respectarea dreptului omului și a libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de gândire, conștiință, religie sau de convingere.” (PGA, Helsinki, p. 32). Așadar, România s-a angajat în mod explicit să respecte aceste drepturi pe care în fapt a continuat să le încalce. În final dorim să precizăm faptul că din punct de vedere al libertății și securității personale lucrurile arătau cu totul diferit în anii 70-80 fată de anii 50 ai secolului XX.

Dănuț Mănăstireanu, care l-a cunoscut pe Pavel Nicolescu în anii 70 ai secolului XX în contextul „mișcărilor revendicative ale baptiștilor legate de libertatea religioasă”, realizează un scurt portret al acestui lider în cadrul primului articol din seria de articole despre ALRC.

L-am cunoscut pe Pavel Nicolescu în contextul mișcărilor revendicative ale baptiștilor legate de libertatea religioasă la mijlocul anilor 1970. Mi-a plăcut enorm de mult mintea lui strălucită, pasiunea lui pentru Cristos și  de ce să nu spun, radicalismul lui politic, foarte diferit de angajarea foarte calculată a lui Iosif Ţon, pe care cu toții  inclusiv Pavel, îl consideram atunci mentorul nostru. De asemenea, veneam amândoi din mediul creștin după Evanghelie.

http://danutm.wordpress.com/2010/02/08/comitetul-alrc-1/

Mulțumesc lui Emanuel Răduț pentru semnalarea acestui interviu.

[blip.tv http://blip.tv/play/AYLB1HUC?p=1 width=”550″ height=”443″]

Dacă sunteți interesați de acest subiect mai puteți citi și:

PAVEL NICOLESCU – INITIATORUL ALRC (FOTO)

ALRC-UL S-A ÎNFIINŢAT CA SĂ ÎL APERE PE IOSIF ŢON?

AUREL POPESCU

ALRC

Dosar SSJ nr. 03 – Documente, Marturii, Memorii (ALRC)

Seria de articole ale lui Dănuț Mănăstireanu despre ALRC

Comitetul ALRC – 1 – Depre Pavel Nicolescu

Comitetul ALRC – 2 – Adresa catre Consiliul de Stat

Comitetul ALRC – 2 – Adresa catre Consiliul de Stat

Comitetul ALRC – 3 – Declaratie de constituire

Comitetul ALRC – 4 – Incetati prigoana

Dobrincu – Locul ALRC in opozitia anticomunista din Romania

Comitetul ALRC – 5 – Scrisoare Aurel Popescu si Iosif Ton

Pozitia fata de constituirea Comitetului ALRC adoptata in iulie 1978 de catre pastorul Iosif Ton si de Aurel Popescu, cunoscuti lideri progresisti ai credinciosilor baptisti din România. (…)

Subsemnatii Popescu Aurel, domiciliat in Bucuresti, si Ton Iosif, domiciliat in Cluj, credem ca este necesar sa definim si sa ne facem cunoscuta pozitia fata de Comitetul pentru Apararea Libertatii Religioase si de Constiinta (ALRC), afiliat la organizatia „Solidaritatea Crestina Internationala“, cu sediul in Elvetia.

1. Consideram ca motivatia pentru aparitia unui asemenea comitet exista, adica in România persecutia religioasa este o realitate simtita de toti cei ce practica in mod deschis si dinamic o credinta religioasa. (…)

Noi, Popescu Aurel si Ton Iosif, am fost chemati de Dumnezeu la predicarea Evangheliei si, cu toate ca impartasim durerea si obiectivele fratilor nostri din Comitetul pentru Apararea Libertatilor Religioase si de Constiinta, consideram ca nu suntem chemati la a ne inrola in acest comitet si de aceea raminem la chemarea noastra de predicatori ai Cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta nu inseamna ca noi nu vom mai vorbi si scrie despre suferintele fratilor nostri, ci doar ca noi nu ne simtim chemati la a ne include intr-un comitet a carui preocupare principala este aceasta activitate in apararea fratilor.

Am reprodus acest pasaj deoarece îl consider exemplificator pentru poziția adoptată de cei doi lideri față de ALRC. De asemenea, am vrut să mă edific eu însumi asupra apartenenței sau ne apartenenței lui Aurel Popescu la ALRC fiindcă aveam un material în care se vorbea de faptul că el ar fi făcut la un moment dat parte din ALRC. Emy Răduț mi-a spus că informația apare la Alexa Popovici în cartea Istoria baptiștilor din România 1856-1989 iar eu eram oarecum contrariat  de faptul că Aurel Popescu a făcut parte din ALRC dar nu l-am regăsit printre cei 9 credincioși care au format în primăvara anului 1978 (mai 1978) ALRC-ul.

Documentându-mă pentru acest articol am găsit o informație interesantă la Mircea Rusnac care aruncă o lumină nouă, cel puțin din punctul meu de vedere, asupra acestei situații.

Pastorii Ţon şi Pavel Nicolescu (în unele variante Niculescu), ca și inginerul Aurelian Popescu, au hotărât să alcătuiască o lucrare în care să descrie persecuțiile la care erau supuși neoprotestanții de către regimul comunist din România. Studiul s-a intitulat Cultele neoprotestante și drepturile omului în România, având o introducere numită Chemarea la adevăr. Printre autori se aflau şi penticostali şi creștini după Evanghelie. Textul lor a fost difuzat de către Radio Europa Liberă la 3 aprilie 1977. Erau menționate numele baptiștilor Ţon, Nicolescu, învățător Radu Dumitrescu, inginer Aurelian Popescu, ca şi predicatorul penticostal Constantin Caraman şi dr. Silviu Cioată, creștin după Evanghelie. A doua zi, toți aceștia au fost arestați  Tot atunci fuseseră reţinuţi şi disidenţii Paul Goma şi Vlad Georgescu. Cei sase autori au fost anchetați şi bătuţi timp de 6 săptămâni, apoi eliberați. Vor fi rearestați în toamnă. Temporar, de teama reacțiilor externe, au fost încetate persecuțiile, în special cele împotriva copiilor.

http://istoriabanatului.wordpress.com/2010/04/01/mircea-rusnac-contributii-banatene-la-miscarea-de-opozitie-religioasa-anticomunista-a-l-r-c-1978/

Comitetul ALRC – 6 – Marionetele din Conducerea Cultului Baptist

Un nou articol despre ALRC

Explorarea trecutului are valoare de exemplu – 5 Comitetul ALRC  (interviu cu Dănuț Mănăstireanu realizat de Ligia Dobrincu)

Explorarea trecutului are valoare de exemplu – 6 Navigatorii

„În toate mişcările astea erau oameni care doreau să facă zgomot pentru a pleca. Chiar unii dintre tinerii cu care eu am fost implicat au dorit, măcar într-o oarecare măsură, să plece din ţară. (…) Însă pentru mulţi dintre cei care au aderat la ALRC, convingerea mea este că n-au făcut-o pentru a pleca, spre deosebire de mişcarea Goma, în care , cred eu, cea mai mare parte a semnatarilor au văzut în asta un mijloc de a pleca din ţară. (…) După părerea mea, folosul ALRC a fost în radicalismul contestării ideologiei comuniste pe care Pavel şi cei din grup au realizat-o dar, din păcate, impactul pe termen lung a fost destul de redus pentru că ei au fost cu toţii împinşi în afară din ţară.” În această perioadă, mai ales anii 80 -81 şi DM a fost foarte atent supravegheat.

(Interviu realizat de Ligia Dobrincu.)

Veți găsi aici și informații despre organizația Navigatorii

Explorarea trecutului are valoare de exemplu – 7 Surprizele dosarului de Securitate

Un alt fragment din interviul realizat de Ligia Dobrincu, fragment în cadrul căruia Dănuț povestește despre reținerea sa de către Securitate, anchetări, presiuni și alte șicane. Veți regăsi amintit aici și cazul lui Constantin Sfatcu de la Iași care  făcea colportaj de Biblii și a fost acuzat că a încercat să omoare un polițist. Îmi este cunoscut cazul pentru că l-am întâlnit în cadrul unor documente din Fondul Gabany. De asemnea, Dănuț amintește și de cazul lui Vasile Răscol de la Penticostali.

În iarna 1986/1987, un fost coleg de liceu şi prieten foarte bun, Constantin Sfatcu a fost condamnat pentru colportaj de Biblii la 10 ani de închisoare, fiind acuzat că a încercat să omoare poliţistul care l-a oprit. „Bineînţeles că era o acuzaţie fabricată. Niciun om care transportă Biblii nu omoară poliţişti”. Cu ceva timp în urmă, în 1976, un penticostal din Bucureşti, Vasile Rascol fusese condamnat pentru colportaj de Biblii la doi ani. Dar „la sfârşitul anilor ’80 nu mai îndrăznea nimeni să lanseze asemenea acuzaţii”, de aceea încercarea de a ucide un poliţist era o acuzaţie mai eficientă.

 

„Rascumpararea memoriei” – Interviu – un an de la lansare – Partea I


Cu un an în urmă, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc găzduia un eveniment cu adevărat excepțional pentru comunitatea credincioșilor evanghelici din România, anume lansarea cărții „Răscumpărarea memoriei” scrisă de pastorul Vasilică Croitor, carte care a provocat dezbateri aprinse și a schimbat perspectiva multora în ceea ce privește coabitarea stat-biserică în regimul totalitarist dinainte de 1989. Având în vedere această aniversare, Mihai Ciucă, l-a provocat la dialog pe autorul cărții pentru a discuta impactul acesteia în timpul scurs de la lansare.

Pentru a citi interviul apăsați pe imagine

http://rascumparareamemoriei.wordpress.com

%d blogeri au apreciat asta: