Note de lectură
a romanului La est de libertate de Cătălin Dupu

Romanul lui Cătălin Dupu – La Est de libertate (Editura Cetate, Deva, 2015) – este o incursiune în viaţa românilor din timpul deceniilor şapte şi opt ai Republicii Socialiste România. Cei doi protagonişti – Sergiu şi Octav – sunt exponenţii românilor care visau la libertate, la Occident, la America. America era visul pentru care unii au murit (chiar şi exemplul unuia dintre personajele romanului), dorinţa românilor încă de după război. Românii s-au hrănit cu himere în epoca postbelică tot aşteptând salvarea americanilor (lasă că vin americanii şi ne salvează de comunişti). Americanii au venit (vizita lui Richard Nixon, august 1969), dar n-au adus cu ei libertatea.
Înfometaţi, îngheţaţi, dezumanizaţi, înspăimântaţi, circumspecţi, românii din „epoca de aur” tânjeau după libertate. Ar fi făcut orice pentru găsirea şi deţinerea ei. Autorul a ales inspirat titlul romanului, prin care delimitează geografic „lagărul comunist” de „lumea liberă”. Graniţa de vest a României, nu despărţea doar teritoriile geo-politice a unor state, ci şi concepţiile lor. Iugoslavia era un stat deschis pentru refugiaţii politici şi un loc de tranzit spre lumea liberă. Tito devenise astfel un paria al blocului comunist. Ca să ajungă acolo mulţi au trecut Dunărea înot sau pe saltele. Doar să ajungă la sârbi, de restul se descurcau ei acolo.
Autorul dă dovadă de înţelegere a fenomenului socio-cultural, economic şi politic al epocii. Imaginile care creează decorul gri şi sumbru al epocii au fost realizate prin fraze meşteşugit alese. Nu doar atât, dar şi referirile specifice acelei perioade transpun cititorul senior într-o lume pe care şi-o aminteşte, iar pe cel tânăr într-o lume pe care n-o cunoaşte. Cico, Brifcor, Mobra, Alimentară ş.a. sunt amânunte specifice epocii prezentată în roman. Aceste amănunte oferă lucrării aspectul unui roman istoric.
Cei doi protagonişti sunt veritabile avatare a unor destine. Amândoi au avut aceiaşi stare şi aceiaşi dorinţă…să ajungă în America. Dorinţa lor de a fugi înot în Iugoslavia (şi pentru care se pregăteau intens) nu era dovada unei laşităţi, ci a unei disperări şi încercări de a ieşi dintr-o strânsoare în care erau ţinuţi. Încercările lor umane s-au dovedit sortite eşecului şi au devenit din oameni cu aparentă libertate, oameni închişi „la conservă”. După eliberare viaţa celor doi se schimbă. Nimeni nu vrea să-i angajeze, doar erau duşmanii patriei. Octav ajunge să cunoască adevărata libertate pe care o oferă Domnul Isus Cristos, libertatea vieţii şi-a inimii. Chiar dacă stătea într-o ţară comunistă şi închisă, prin credinţă el era un om liber spiritual. Sergiu, în schimb, se împietreşte în dorinţa lui de a fugi din ţară. Chiar alege între iubirea pentru Oana şi plecarea în America, în favoarea celei de-a doua.
Destinul celor doi este expresia autorului de a arăta ce poate face Domnul Isus. Octav reuşeşte să emigreze cu familia în America, pe care legală. Acolo cunoaşte alţi credincioşi şi vede cum oamenii se închină lui Dumnezeu în libertate şi fără constrângeri politice. De cealaltă parte, Sergiu încearcă din nou să treacă Dunărea şi este ucis de câteva rafale de mitralieră. Primul ne apare ca un om care a cunoscut şi eliberarea de păcat şi pe cea din lagărul comunist, iar cel de-al doilea este tipul aceluia care tânjeşte după libertate dar dorind s-o capete singur şi nu reuşeşte. Deh… „nu timpul e problema, ci inima” aşa cum simetric începe şi încheie Cătălin Dupu romanul său.

Craiova,
22 ianuarie 2016