Fără să părăsim Biserica (!) noastră (Ev. 10:25) via Vaisamar
Lucrând la traducerea cap. 10 din Evrei, Emanuel Conțac a găsit un exemplu interesant de „condiţionare” teologică, de factură eclesiologică, care este prezentat mai jos.
Textul grec spune
μὴ ἐγκαταλείποντες τὴν ἐπισυναγωγὴν ἑαυτῶν, καθὼς ἔθος τισίν, ἀλλὰ παρακαλοῦντες, καὶ τοσούτῳ μᾶλλον ὅσῳ βλέπετε ἐγγίζουσαν τὴν ἡμέραν (Heb 10:25)
adică
„Fără a neglija/abandona adunarea laolaltă, după cum este obiceiul unora, ci îndemnându-ne [unii pe alţii] şi aceasta cu atât mai mult cu cât vedeţi că se apropie Ziua”.
Pentru a înțelege cum a fost tradus acest text în limba română și care au fost motivațiile/condiționările care au determinat acest fapt, citiți articolul integral aici: http://vaisamar.wordpress.com/2011/08/16/fara-sa-parasim-biserica-noastra-ev-1025/
Partajează asta:
A fost descoperita o copie ilustrata a celor 4 Evanghelii care au apartinut Reginei Zewditu a Etiopiei
Steve Delamarter, profesor la Universitatea George Fox, care transpune în format digital manuscrise etiopiene religioase, revenind încă o dată în Etiopia anul trecut, a descoperit o altă operă: o copie ilustrată a celor patru Evanghelii creştine care au aparţinut reginei Zewditu, conducătoare a Etiopiei între anii 1916 – 1930.
Lucrând la acest manuscris, Delamarter a fost surprins să găsească mai multe notări dezvoltate, care precizau că această carte a fost realizată pentru regină, fiica regelui Menilek al II-lea, urmată de vărul ei şi co-regent, Haile Selassie. Notiţele mai sugerează că această carte a fost realizată în cursul anului al 11-lea al domniei sale.
Două sigilii, realizate cu cerneală, stampilate deasupra, se gaseau în partea dreaptă, jos, pe pagină. Kesis Melaku Terefe, un preot al Bisericii Ortodoxe Etiopiene a tradus cuvintele de pe fiecare sigiliu. Cel mai mic, aflat în partea stângă, este sigiliul unui oficial guvernamental, ministrul Pen, şi include sfatul: “Cel ce aude, să audă”. Pe cel din dreapta scrie “Cucerirea Leului din Tribul lui Iuda, Regina reginelor din Etiopia, Zewditu, fiica lui Menilek”.
Textul este scris de mână, în Ge’ez, vechea limba liturgică a Bisericii Ortodoxe Etiopiene. O ilustraţie colorată însoţeşte fiecare Evanghelie. Matei, Marcu, Luca şi Ioan sunt realizate în nuanţe bogate de portocaliu, verde şi albastru.
Manuscrisul aparţine lui Gerald Weiner, un colecţionar care locuieşte în Chicago şi care a decis să returneze cartea Etiopiei. Delamarter o va lua cu el în această toamnă, atunci când va începe cea de-a 12-a călătorie a sa în Etiopia.
Cartea reginei Zewditu, alte câteva texte religioase şi artefactele au fost expuse, până la sfârşitul lunii iulie 2011, la Universitatea George Fox din Portland Center, iar în această perioadă, până pe 18 august, ele pot fi văzute la Centrul de resurse şi Instruire Murdock, în campusul Newberg, aflam de la membri-abonati aflati in zona.
Delamarter este fondator şi director al Proiectului Etiopian de Fotografiere a Manuscriselor, în cadrul căruia a fost scanat conţinutul a sute de cărţi rare din colecţiile din afara Etiopiei, fiind creat totodată şi câte un exemplar pentru bibliotecile etiopiene.
– articol, trad. si interpetare: Ec. Ana-Carmen
http://stiri.lacasuriortodoxe.ro/
Partajează asta:
Roagă-te ca Domnul Isus (II), p. II
Domnul Isus ne învaţă: Rugaţi-vă neîncetat, rugaţi-vă oriunde, pentru nevoile voastre, pentru alţii. Şi asta duce la alte câteva întrebări practice.
1. Când se ruga Domnul Isus? Câteodată Domnul Isus se trezea dimineaţa devreme pentru a se ruga. Marcu 1:35: „A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” Uneori e nevoie să te rogi dis de dimineaţă. Înainte ca telefonul să sune, înainte să vină facturile, înainte ca oraşul să revină la viaţă, cu gălăgie, viteză şi stres, înainte să intri în aglomeraţie, ai nevoie să asculţi vocea lui Dumnezeu. Fă-ţi o cafea, ieşi pe balcon, fă o plimbare pe dig, în parc dar vorbeşte cu Dumnezeu, roagă-te Domnului de vreme. Apoi Domnul Isus se ruga în fiecare zi. Ca şi evreu se ruga în fiecare zi Deut. 6:4: „Shema Israele!” şi de multe ori îl spune din memorie, pentru că se ruga zilnic. Şi Domnul Isus se ruga înainte de masă. Matei 14:19: „Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.” De aceea şi noi creştinii ne rugăm înainte de a mânca, mulţumind Domnului pentru darurile de mâncare. O altă întrebare:
2. Unde se ruga Domnul Isus? Se ruga public, în faţă mulţimii – Ioan 11:41-42: „Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” Câteodată Domnul Isus se ruga în public dar se ruga şi în grupuri mici de rugăciune. Şi noi avem astfel de grupe de rugăciune: surorile marţi, toată biserica în vinerea dinaintea Cinei Domnului. Alătură-te unuia dintre ele. Într-un astfel de grup oamenii se roagă mult mai uşor unul pentru celălalt. Tinerii se roagă prin rotaţie în fiecare săpt. unul pentru celălalt. Domnul Isus avea un astfel de grup – Luca 9:28 „Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi S-a suit pe munte să se roage.” Petru, Ioan, Iacov şi Domnul Isus, un grup de rugăciune. Se ruga în public, în grupe de rugăciune şi singur. Este de fapt temelia vieţii de rugăciune. E bine să te rogi în public, în grupe de rugăciune, dar dacă lipseşte rugăciunea personală… Luca 5:15-16 „Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strângeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Iar El Se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.” Făcea o lucrare între mii de oameni, dar avea nevoie de timpul Său cu Dumnezeu, când se deconecta. Şi tu ai nevoie de aşa ceva. Opreşte telefonul, scoate din priză calculatorul şi televizorul, opreşte radio-ul, închide poarta, scoate soneria, închide jaluzelele şi stai doar tu şi Dumnezeu. Ieşi din oraş, mergi la munte… şi în timp ce mergi pe un traseu, în timp ce prăjeşti ceva, în timp ce arunci cu pietre în râu, vorbeşte cu Dumnezeu. Eşti pe autobuz, în trafic, ai timpul acela mort… roagă-te… cu ochii deschişi dacă eşti la volan, dar roagă-te! Este timp câştigat. Avem nevoie cu toţii de aşa ceva. Doamne mă rog pentru proiectul acesta, pentru angajaţii mei, pentru şeful meu, trebuie să plătesc asta, să îmi fac asigurarea, să vorbesc în cu X, să dau raportul la Y. Te vei întoarce proaspăt, vei trăi pentru a-L glorifica.
3. Pentru cine se ruga Domnul Isus? Se ruga pentru duşmanii Lui. Matei 5:44 – „Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,” A făcut lucrul acesta pe cruce: „Tată iartă-i…” Dacă vrei să arăţi că eşti curajos, că eşti puternic, roagă-te pentru duşmanii tăi. Alege să-i iubeşti, este o disciplină spirituală. Domnul Isus s-a rugat pentru prietenii Lui, Luca 22:31-32 „Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” Roagă-te pentru prietenii tăi. Şi nu le spune doar că te rogi pentru ei. Când vin cu problema, opriţi-vă pentru un moment şi rugaţi-vă. Roagă-te la telefon, nu contează că ţi se termină minutele, sunt singurele minute câştigate cu folos din cele 5000. Nu cunoşti pe cineva? Roagă-te şi îţi va deveni prieten. Sunt puţini cei care vor refuza să te rogi pentru ei. Arată-le dragostea. S-a rugat pentru duşmani, pentru prieteni şi pentru copii: Matei 19:13 – „Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei.” Vei deveni mamă, tată, bunic, bunică, unchi, mătuşă, roagă-te pentru copii. Nu trebuie să fi părinte ca să te rogi pentru copii. Însă ai atâţia copii pentru care să te rogi. Şi ce-i frumos este că ei, copii, vor învăţa să roage prin rugăciunile făcute pentru ei.
4.Cum se ruga Domnul Isus? Domnul Isus folosea Scriptura. Pe cruce, s-a rugat Ps. 22:1 – Rugăciunea şi citirea Bibliei, merg împreună. Duhul Sfânt e autorul Scripturii şi tot El ne învaţă să ne rugăm. Acelaşi Duh. În rugăciune noi vorbim cu Dumnezeu şi prin Scriptură El vorbeşte cu noi. Dacă viaţă ta de rugăciune îi seacă, citeşte Biblia, opreşte-te şi roagă-te. Înainte de a citi: „Doamne vorbeşte-mi, descoperă-mi…” Apoi citeşte, când te simţi vinovat, roagă-te: „Doamne iartă-mă…” „Doamne nu am ştiut asta, ajută-mă să aplic…” „Doamne aici e important, ajută-mă să ţin minte, să memorez.” „Doamne am crezut nişte minciuni, acum vă adevărul, îţi mulţumesc…” Ideea este nu doar să citeşti, ci citeşte şi roagă-te…Nu vei merge repede prin Scriptură, dar ea se va lipi de tine şi te vei bucura. Domnul Isus de asemenea s-a rugat rugăciuni lungi. Dar acestea nu erau în faţa oamenilor pentru a-i impresiona, erau rugăciuni personale, Luca 6:12 „În zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.” Când ai de luat o decizie importantă, te încurajez, fă-ţi timp pentru rugăciune, cât mai mult. Cu cine te vei căsători… decizie importantă, vrei să începi o misiune undeva? Roagă-te şi posteşte cât pot de mult. Domnul Isus s-a rugat toată noaptea pentru a alege 12 oameni ca şi ucenici… viitori apostoli… era importantă decizia? A schimbat istoria… o noapte de rugăciune în singurătate doar cu Dumnezeu. Domnul Isus de asemenea a avut rugăciuni scurte. În faţa mulţimilor flămânde a luat mâncarea şi a binecuvântat-o. Simplu şi la subiect. Te rogi rugăciuni scurte la serviciu, înainte să dai un telefon, înainte să intri la şeful în birou, la director în cancelarie. Domnul Isus de asemenea s-a rugat rugăciuni pline de durere. În grădina Ghetsimani, se ruga cu atâta durere şi concentrare încât sudoarea s-a transformat în sânge… nu-i imaginaţia Evangheliei, îi adevărat. Sunt atâţia care spun, dacă te rogi, nu vei fi bolnav, singur, nu te vei simţi rău niciodată, vei fi bogat, vei fi un campion. Însă Domnul Isus a fost abandonat, a suferit, a fost bătut, a fost omorât, crezi că poţi fi mai mult decât Cristos? Cum te rogi când eşti trădat, cum te rogi când eşti bolnav, când şti că vei muri? Domnul Isus în Ioan 12:27 – „Acum sufletul Meu este tulburat. şi nu îi păcat să zici asta Domnului Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Să îi cer Domnului tot timpul să mă scape? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!” Trăiesc pentru a-L glorifica! Pentru a-L proslăvi! Iov nu trebuia să întrebe de ce Doamne trec pe aici? Ci cum să trec pe aici? Şi atunci nu mai păcătuia! Doamne oricare ar fi voia Ta, ajută-mă să te laud pe Tine prin orice. Ajută-mă să rămân credincios. Şi Domnul Isus a făcut rugăciuni în ultima clipă din viaţă. „Tată în mâinile Tale îmi încredinţez sufletul”. Mă rog Domnului ca ultima respiraţie a noastră pe acest pământ să fie o rugăciune adresată Tatălui.
Domnul Isus este exemplul suprem… Şi doresc ca tot ceea ce El a făcut, felul în care s-a rugat, când s-a rugat, cum s-a rugat, pentru cine s-a rugat, să putem face şi noi. Dacă vă doriţi o viaţă spirituală sănătoasă aveţi nevoie de rugăciune. Mă rog Domnului ca rugăciunea să fie neîncetată în noi, rugăciunea ne va creşte aripile spre cer, rugăciunea va deschide uşa cerului, rugăciunea ne va transforma, rugăciunea să fie ceva natural, rugăciunea să fie ultima respiraţie pe acest pământ.
Articole similare
Doamne, invata-ne sa ne rugăm! (I) (Luca 11:1) p.1
Doamne, invata-ne sa ne rugăm! (I) (Luca 11:1) p.2
Roagă-te ca Domnul Isus (II) p.1
Partajează asta:
Roagă-te ca Domnul Isus (II) p.1
Acest mesaj continuă o serie anterioară care are ca scop prezentarea unui model de rugăciune, cel al Domnului Isus, accentuând totodată importanța și rolul benefic al rugăciunii în viața credinciosului.
De asemenea Domnul Isus ne învaţă pentru cine trebuie să ne rugăm:
1.Pentru cei care ne-au greşit – să ne rugăm pentru ei şi pentru ca noi să îi putem ierta. Marcu 11:25 „Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.” Trebuie să te rogi ca să poţi ierta pe cineva? Da! Dar dacă nu-şi cere scuze? Iartă-i! Dar dacă nu se pocăiesc? Iartă-i! Dacă nu se schimbă? Iartă-i! Asta nu înseamnă că vei ignora ceea ce au făcut, că eşti bucuros de prostia lor, că pur şi simplu uiţi ce au făcut, că nu îi chemi la pocăinţă, că nu îi dai un cuvânt de mustrare. Când îi ierţi, renunţi la propria răzbunare, chemi harul lui Dumnezeu peste ei şi te rogi pentru pocăinţă lor. De fapt îţi aduci aminte că şi tu ai păcătuit împotriva lui Dumnezeu iar El te-a iertat aşa că dacă cineva mi-a greşit îl iert. Şi dacă nu ne rugăm pentru alţii, devenim acrii, amari, împietriţi, egoişti, violenţi, furioşi, stresaţi. Rugăciunea este spre binele altora dar şi al tău. Apoi Domnul Isus ne spune să ne rugăm:
2. Pentru propriile nevoi – Matei 7:7-8 „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide.” Rezumatul acestor 2 verste este: Cere! Dacă ai nevoie de ajutor, cere! Şi mulţi nu cerem pentru că vrem să facem noi ceva tare şi impresionant, ca Dumnezeu să fie mândru de noi. Dumnezeu este un Tată care vrea să-şi ajute copii. El nu spune: Dacă faci treaba bine, te voi iubi. El spune: Te iubesc de aceea vreau să te ajut, să lucrăm împreună. Uneori nu aducem înaintea Domnului lucrurile mici… să nu-l deranjăm…şi atunci greşim şi lucrurile mici devin probleme mari. Dumnezeu are de-a face cu miliarde de oameni, miliarde de rugăciuni şi nevoi, de ce să-l mai deranjez cu nimicuri? Şti de ce? Pentru că El te iubeşte şi-şi face timp pentru tine. Ai nevoie de un loc de muncă? Cere! Ai nevoie de o maşină? Cere! Ai nevoie de vecini mai buni? Cere! Tata va asculta şi va răspunde: Da, Nu, Mai târziu. Dar rugându-te astfel devii conştient de dependenţa totală faţă de Dumnezeu. Mai departe, Domnul Isus ne spune să ne rugăm:
3. Pentru a rezista ispitelor – Matei 26:41 „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” Cazi în păcat, este un accident şi te rogi Domnului să te ierte. Însă este mai bine să te rogi preventiv, pentru a nu cădea în ispită. Cu toţi cunoaştem slăbiciunile din viaţa noastră. Pofta sexuală, mâncare, alcool, televizor, reviste, internet, îngrijorare, nervi, orice ar fi, roagă-te dinainte ca Domnul să te întărească. Şi când va veni ispita tu vei răspunde, nu vei reacţiona. Vei răspunde: Nu, în loc să reacţionezi conform ispitei. Şi Domnul Isus ne spune să ne rugăm pentru:
4. Pentru slujitorii Domnului – Matei 9:36-37 – „Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” Roagă-te Domnului pentru ca El să facă pe toţi membrii Bisericii Nădejdea din Bucureşti, evanghelişti. Mai sunt în Bucureştii sute de mii de oameni care au nevoie de Dumnezeu. Rugaţi-vă Domnului pentru misionari şi facem lucrul acesta în fiecare duminică prin calendarul de rugăciune. Oraşe şi grupări etnice fără prezenţă evanghelică. Rugaţi-vă Domnului pentru păstorul bisericii şi pentru comitetul pus de El, nu de oameni, pus de Dumnezeu prin fraţii şi surorile din biserică. Prima linie, cei mai atacaţi, au nevoie de încurajare, au nevoie de rugăciunile noastre, pentru că ei să ne conducă bine şi noi se mergem bine.
Iosua Faur
Articole similare
Doamne, invata-ne sa ne rugăm! (I) (Luca 11:1) p.1
Doamne, invata-ne sa ne rugăm! (I) (Luca 11:1) p.2
Partajează asta:
Andrei Pleșu despre slujitorul credincios şi înțelept
În două dintre Evanghelii (Matei şi Luca) ni se oferă parabola slujitorului (robului) credincios şi înţelept. E vorba despre un om care, urmînd să plece pentru o perioadă de timp nedeterminată, îl pune pe unul dintre slujitorii săi, mai mare peste toţi ceilalţi, cu îndatorirea „să le dea hrană la timp“. Dacă îşi va face treaba conştiincios, slujitorul acesta va binemerita, la întoarcerea stăpînului, să fie pus „peste toate avuţiile sale“. Dacă nu, dacă se va comporta asemenea unui vătaf brutal şi se va lăsa ademenit de plăcerile şefiei, slujitorul va plăti cu viaţa şi cu sufletul (va fi „despicat în două“ – spune textul – şi azvîrlit în iad, laolaltă cu făţarnicii).
Ca toate parabolele, şi aceasta are mai multe straturi de înţeles. E o referinţă la Judecata de Apoi, la venirea (de neanticipat) a lui Dumnezeu, la datoria de a fi pregătit, clipă de clipă, pentru „evaluarea“ finală. Adresată ucenicilor, parabola aceasta spune însă ceva şi despre oficiul încredinţat de Dumnezeu preoţilor. Ei sînt „puşi“ (adică au un „mandat“, o „delegaţie“) să păstorească comunitatea semenilor lor în intervalul, saturat de aşteptare, dintre ziua de azi şi ziua Judecăţii. Esenţial e faptul că ei nu sînt puşi în postura unor căpetenii severe, a unor distribuitori de porunci, a unor „stăpîni“. Ceea ce li se cere e să dea hrană la timp celor pe care îi păstoresc, adică să le fie de folos, să-i slujească, să-i gospodărească, să le întreţină metabolismul spiritual. Atît. „Stăpînul“ nu le-a încredinţat, cu alte cuvinte, rolulsău, ci i-a făcut „mai mari“ într-o activitate subalternă: nobilă, de neînlocuit, dar auxiliară. A operat, aşadar, un transfer, temporar, de responsabilitate. Cei care înţeleg acest transfer drept legitimare personală, drept „elecţiune“ care îndeamnă la ştăbie arbitrară şi vanitoasă, vor cădea în păcatul făţărniciei şi vor fi evacuaţi.
Parabola aceasta îmi vine în minte ori de cîte ori slujitorii Bisericii mele alunecă spre triumfalism, suficienţă, mîndrie lumească şi eficienţă lucrativă. Cînd aud, de pildă, că un preot din Ardeal, lîngă corpul neînsufleţit al unui enoriaş (întîmplător un mare poet), comunică apropiaţilor că defunctul e în urmă cu plata cotizaţiei parohiale. Sau cînd văd, cum am văzut cu ceva timp în urmă, un alt preot snopindu-l în bătaie pe unul dintre reprezentanţii turmei sale. De asemenea, cînd unele publicaţii religioase sau posturi de televiziune „de profil“ adoptă tonul şi limbajul discursului omagial. O sumedenie de parohi şi teologi vorbesc despre „Biserica noastră“ cum vorbeau activiştii de pe vremuri despre partid, sau cum vorbesc gaiţele patriotice despre ţărişoară: exaltat, encomiastic, lacrimogen. Triste probe de slavă deşartă. Ca şi cum rostul Bisericii pe lume ar fi să-şi facă chip cioplit, să se înalţe pe sine, iar rostul slujitorilor ei – să-şi înflorească portretul. Ştiu cît de antipatic devin, pentru unii, spunînd astfel de lucruri. Dar, în fond, sînt parte a acestei Biserici şi pot fi mîhnit de unele semne de nevrednicie, aşa cum pot fi bucuros de vredniciile ei. Sînt şi eu dintre „robii“ care trebuie hrăniţi de alţi robi, chemaţi, „sezonier“, la dregătorii veghetoare şi slujitoare. Sînt îndreptăţit, deci, să mă plîng cînd nu-mi primesc hrana „la timp“ sau cînd primesc hrană nepotrivită. Am fost martor, în aceste zile, la aniversarea celor 60 de ani de viaţă ai Prea Fericitului Daniel, patriarhul creştinătăţii româneşti. Mă adaug, sincer, celor care i-au spus, cu acest prilej, „La mulţi şi spornici ani!“. M-am numărat, la începutul mandatului său, printre cei care s-au bucurat public de ceea ce mi se părea o alegere optimă. Îi ştiu calităţile, vigoarea şi tenacitatea organizatorică, zelul. Dar trebuie să mărturisesc că desfăşurarea momentului aniversar m-a întristat. Lucrurile au căpătat o turnură excesivă, pe care Prea Fericitul ar fi putut-o ajusta. Aniversarea în sine era firească. Dar stilul ei mi-a amintit de o nu prea fericită „tradiţie omagială“ autohtonă. „Album aniversar“, „Volum omagial“, film documentar realizat de Trinitas, ceremonii ample, discursuri înaripate, texte riscînd idolatria, cînd nu frizau prostul gust (ziarulLumina a recurs, flasc, la toate clişeele acestui tip de eveniment: Patriarhul s-a născut „în zilele fierbinţi ale lunii lui Cuptor“, la Dobreşti, „un sat binecuvîntat de Dumnezeu cu oameni credincioşi“. „Încă de la o vîrstă fragedă…“ etc. etc.). Nu cred că aşa se sărbătoreşte un slujitor, un rob al lui Dumnezeu, un om care a ales, prin călugărie, nu doar lepădarea de lume, ci şi lepădarea de sine. Cei care asmut asupra lui toate hergheliile preamăririi lumeşti nu-i fac nici un serviciu.
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/slujitorul-credincios-intelept via România Evanghelică
Partajează asta:
Cristian Bădiliţă despre Septuaginta
Septuaginta
La zece ani de la întocmirea dosarului de lucru, într-o mansardă roueneză, traducerea românească a Septuagintei îşi încheie drumul.
În 1996 am publicat, în suplimentul Aldine al ziarului România liberă, primul text despre urgenţa traducerii Septuagintei în limba română. Motivele principale, reluate şi argumentate în diferite studii, articole şi interviuri (a se vedea grupajul Septuaginta de pe site-ul revistei http://www.oglindanet.ro), erau următoarele:
1. Biserica ortodoxă română, în special, şi cultura română, în general, nu dispun de o traducere corectă, coerentă, validă a Vechiului Testament în versiune greacă. Septuaginta este versiunea Vechiului Testament „canonizată” de ortodoxie. Cum poate „funcţiona” Biserica fără un temei scripturistic riguros şi adecvat?
2. Odată cu desprinderea creştinismului de iudaism (niciodată completă, fireşte) cele două religii surori şi-au demarcat „teritoriile” şi al nivel biblistic. Începând cu secolul al II-lea d.H., creştinismul a preluat versiunea Septuagintei (realizată de cărturari evrei între sec. III î.H. şi sec. II d.H.).
Această versiune (Vechiul Testament în greacă) a fost citită, comentată şi transmisă de Părinţii Bisericii ca fiind „versiunea normativă şi oficială”. Chiar dacă unii Părinţi au folosit şi textul erbaic (Text masoretic), reperul lor canonic a rămas tot timpul Septuaginta.
3. Între Septuaginta şi Textul masoretic există numeroase diferenţe, asupra cărora nu este cazul să mai insist (a se vedea grupajul citat mai sus). Aceste diferenţe nu anulează rădăcina comună a celor două tradiţii, dar justifică evoluţia lor istorică în direcţii diferite. Ele privesc nu doar ordinea cărţilor în canonul scripturistic, ci şi conţinutul propriu-zis. Există cărţi întregi proprii Septuagintei, aşa cum există multe pasaje, din canonul comun, specifice doar Textului masoretic.
4. Versiunile româneşti (mă refer în primul rând la cele ortodoxe, dar situaţia nu e mai strălucită nici în cadrul celorlalte culte) au amestecat cele două tradiţii, Septuaginta şi Textul masoretic, producând traduceri bizare, de nefolosit decât parţial, care, fapt extrem de grav, contrazic adesea tradiţia patristică.
Aşa cum am văzut, Părinţii citează şi comentează cu fidelitate versiunea Septuagintei. Aceasta era situaţia reală, confirmată şi de nebuloasa „diortosire” oferită, în anul 2000, de Î.P.S. Bartolomeu Anania. Or o asemenea situaţie nu putea continua. Read more on this post ….
Informație preluată prin intermediul site-ului Suceava Evanghelică
Partajează asta:
Doamne, invata-ne sa ne rugăm! (I) (Luca 11:1) p.2
Dar de cele mai multe ori, rugăciunea nu este pentru a mişca mâna lui Dumnezeu ci pentru a ne schimba nouă inima. Te duci la Tata şi vorbeşti cu El şi astfel vei fi de acord cu El, îl vei asculta, îl vei preţui şi mai mult.
Rugăciunea este adresată lui Dumnezeu Tatăl în numele Domnului Isus. 1 Tim. 2:5: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,” rugăciunile care nu sunt mijlocite de Domnul Isus, trimise în numele Domnului Isus sunt în zadar, n-au efect. Ne rugăm în numele Domnului Isus, El ne iubeşte, ne iartă, ne-a luat păcatele.
Ne rugăm lui Dumnezeu Tatăl, în numele Domnului Isus, prin puterea Duhul Sfânt. Duhul Sfânt printre alte lucruri, ne învaţă să ne rugăm. În Luca 11:1 ucenicii vin la Domnul Isus şi îi spun: „Doamne… ne poţi învăţa cum să ne rugăm?” Domnul Isus îi învaţă şi v. 13, El spune: „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” Întrebare era: Cum ne rugăm? Răspunsul este: Prin Duhul Sfânt. Duhul Sfânt ne învaţă cum să ne rugăm. Asta înseamnă că noi nu ştim… vă aduceţi aminte când aţi intrat prima dată în contact cu rugăciunea? Cum a fost? Vă aduc aminte că a fost un timp în care n-aţi ştiut să vă rugaţi şi Duhul Sfânt v-a învăţat. Nu am făcut cursuri, facultate de rugăciune, ci Duhul Sfânt care locuieşte în noi ne-a învăţat, de aceea scrie în Gal. 4:6: „Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: „Ava”, adică: „Tată!” Ne rugăm Tatălui, în numele Fiului prin puterea Duhului.
Pentru că modelul nostru este Domnul Isus privim la El pentru a învăţa să ne rugăm ca Domnul Isus. Acum, gândiţi-vă, dacă Domnul Isus s-a rugat, dacă a avut nevoie de rugăciune, dacă El s-a rugat, noi trebuie să ne rugăm. Dacă priviţi în Evanghelii, la viaţa de rugăciune a Domnului Isus şi la învăţăturile Lui, veţi vedea că nu are un singur capitol în care vorbeşte numai acolo de rugăciune. Ci învăţăturile Sale despre rugăciune se regăsesc în toate celelalte învăţături. Puţin aici, puţin acolo, puţin aici. Învăţa despre rugăciune în mod constant şi se ruga în mod constant. Şi aşa trebuie să fie rugăciunea. În N.T. ni se porunceşte să ne rugăm fără încetare. Asta nu înseamnă că îţi iei o robă de călugăr, te duci pe un munte, stai cruciş, nu dormi şi te rogi continuu. Să te rogi fără încetare înseamnă ca toată viaţa ta să fie presărată cu rugăciune. Te duci la lucru şi te rogi Domnului, trebuie să iei o decizie, te rogi Domnului, ajungi acasă în familie, te rogi Domnului, înainte să te culci, te rogi Domnului, vorbeşti cu Dumnezeu în cursul zilei la fel cum respiri. El este prezent, e acolo iar rugăciunea face parte din cursul natural al vieţii. Domnul Isus ne-a învăţat lucrul acesta. O altă întrebare la care ne răspunde Domnul Isus este cum să ne rugăm?
1. Roagă-te cu credinţă – Matei 21:22 „Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi!” Dacă te rogi trebuie să crezi că Dumnezeu există, să crezi că îi bun, că te iubeşte, că îţi este Tată. Să crezi că în sângele Domnului Isus eşti curat de păcate şi astfel Tatăl te ascultă. Să crezi că Duhul Sfânt te învaţă cum să te rogi. Să ai credinţă că Dumnezeu ascultă şi răspunde rugăciunii. Cum răspunde? Dumnezeu e Tată şi ca orice tată are trei răspunsuri: Da, Nu, mai târziu! Poate spui: „Domnul nu îmi răspunde rugăciunii…” Ba da ţi-a răspuns. A zis: Nu! Dar a răspuns. Dacă îţi vin copii la 10 noaptea iar unul spune: Tată mi foame, pot să mănânc o banană? Răspunsul este: Da! Celălalt copil vine şi spune: Tată mi sete, pot să beau cafea? Răspunsul clar este: Nu! Celălalt vine şi spune: Tată a fost fain azi cu bicicleta, putem merge acum la ora 10 noaptea să ne plimbăm? Răspunsul este: Mai târziu…Ne vom da cu bicicleta din nou dar nu la 10 noaptea. Aşa este şi Dumnezeu: Venim înaintea lui cu credinţă, ne rugăm iar El spune: Da, Nu, Mai târziu! Apoi Domnul Isus ne spune:
2. Roagă-te concret, la subiect – Nu ai nevoie totdeauna de un limbaj super religios. Fi atent de contextul în care eşti, de împrejurarea în care ţi s-a cerut să te rogi şi fi concret, la subiect. Domnul Isus spune în Matei 6:7: „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.” Roagă-te la subiect şi roagă-te inteligibil. Un copil de 3 ani s-a rugat: „Doamne, Tu eşti mai tare decât Budha şi Alah, i-ai făcut praf!” Rugăciunea asta a funcţionat. Scurt, la subiect şi foarte profund. Sunt bune şi rugăciunile scurte, nu doar cele lungi, şi te poţi ruga în română. Vorbeşti cu Tatăl tău care te iubeşte. Vorbeşte respectuos, din inimă, inteligibil să se înţeleagă nu trebuie să şti declinarea din greacă şi conjugarea în ebraică, nu trebuie să impresionezi oamenii. Vorbeşte cu Tata. De asemenea Domnul Isus ne spune:
3. Roagă-te conform voii lui Dumnezeu – Ioan 16:23-24: „. Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Roagă-te după voia lui Dumnezeu! Cum cunosc voia lui Dumnezeu? Citeşte Biblia! Domnul vrea să îmi iubesc duşmanii, Doamne ajută-mă să-i iubesc. Domnul vrea să cresc, Doamne ajută-mă să cresc! Doamne vrei să mă rog pentru cei bolnavi, Doamne atinge-te Tu de ei! Te rogi după voia lui Dumnezeu. Unii vă rugaţi împotriva voii lui Dumnezeu! Nu ştiu de ce Dumnezeu nu-mi ascultă rugăciunea… pentru că nu-i bine făcută. „Doamne ajută-mă să câştig la loterie”, nu ştiu dacă acesta este modul în care Dumnezeu vrea să lucreze… Unii doriţi ca Dumnezeu să binecuvânteze relaţii în care n-ar trebui să fiţi, afaceri pe care n-ar trebui să le ai, decizii care nu sunt după voia Lui. Roagă-te conform voii lui Dumnezeu. Apoi Domnul Isus ne spune:
4. Roagă-te în smerenie – Domnul Isus în Luca 18 ne vorbeşte de doi bărbaţi. Primul – super religios şi s-a rugat: „Doamne îţi mulţumesc că nu sunt un păcătos scârbos ca acesta…” şi toată rugăciunea lui este plină de Eu, Eu, Eu am făcut asta, Eu sunt bun, Eu merit… Domnul Isus spune: El se roagă la pereţi, pentru a impresiona oamenii. Celălalt ce spune: Doamne, sunt păcătos, viaţa mea e un dezastru, ai milă de mine! Nu se uite în sus, priveşte în jos, nu este mândru, e smerit, nu joacă teatru este sincer, nu caută aprobarea oamenilor ci caută aprobarea lui Dumnezeu. Şi Domnul Isus spune: omul acesta a ştiut să se roage. Nu a folosit cuvinte mari, nu s-a rugat mult, ci a fost smerit, s-a pocăit şi a cerut ajutor. Oamenii religioşi se roagă plin de mândrie, iar Domnul Isus a spus că cei mândri vor fi smeriţi, iar cei smeriţi vor fi ridicaţi. Fi smerit în rugăciune, dacă vrei ca rugăciunea să se ridice la cer, adaugă smerenie… este balonul de care are nevoie pentru a se ridica. Este bine să te rogi pentru alţii dar nu ridicându-te pe tine: „Doamne fă-i ca mine, Doamne fă-i victorioşi ca mine, Doamne ajută-i să devină ca mine, Doamne mai adu tineri ca şi mine…” Pui cărbuni în iad rugându-te astfel… Şi D.I. ne mai spune:
5. Roagă-te neîncetat – nu te ruga doar odată, roagă-te constant – Luca 18:1 „Domnul Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase” Te rogi pentru ceva sau cineva de mult timp, şti că este după voia lui Dumnezeu? roagă-te, continuă să te rogi. Câteva motive pentru a continua rugăciunea: continui să ai speranţă, vei menţine dorinţa de a învăţa vie în tine, dacă Dumnezeu vrea să te înveţe ceva, în momentul în care te opreşti din rugăciune de fapt spui: Nu mai vreau să învăţ, nu mai vreau să cresc, nu vreau să mă schimb, nu vreau să mai vorbesc despre asta. În momentul în care renunţi să te mai rogi pentru cineva înseamnă că ţi-ai pierdut speranţa pentru cel din casa ta… îi un caz pierdut, n-are rost să mai vorbim despre el… Dacă continui să te rogi pentru ei, înseamnă că-i iubeşti, înseamnă că-i ierţi pentru ceea ce ţi-au făcut, tinerii necăsătoriţi, rugaţi-vă neîncetat pentru soţul sau soţia pe care Dumnezeu v-o va da. De ce? Rugându-te pentru ea sau el, chiar dacă nu şti cine este, te va ajuta, te va proteja împotriva ispitei de a păcătui în acest timp. Pentru că tu aştepţi cu speranţă. Te rogi cu speranţă conform voii lui Dumnezeu. Aşa trebuie să ne rugăm: cu credinţă, la subiect, conform voii lui Dumnezeu, cu smerenie şi neîncetat.
Iosua Faur
Materialul este transcript din predica tinuta miercuri 27.07.2011 la Biserica Baptistă Nădejdea din București
Articole similare
Doamne, invata-ne sa ne rugăm! (I) (Luca 11:1) p.1
Partajează asta:
Doamne, invata-ne sa ne rugăm! (I) (Luca 11:1) p.1
Luca 11:1
Aş vrea de la început să ştiţi că nu doresc ca cineva să simtă ruşinat… ştiu cât de greu e domeniul acesta… pe oricine ai întreba: „Cum îi viaţa ta de rugăciune…?” oricât de mult s-ar ruga, ar spune: „Se poate şi mai bine…” şi toţi pot spune asta. Ai dori să te rogi mai mult într-o zi şi nu reuşeşti şi te simţi vinovat, îţi este ruşine, ai vrea să ajungi la grupul de rugăciune şi nu poţi: serviciul, familia, sănătatea, uiţi să te rogi în avans, de obicei o facem în ultimul minut, chiar pe când să îţi pierzi credinţa, de aceea nu vreau să trag în nimeni, ci vreau să vă spun cât de mare este Dumnezeu, cât de minunat este să te rogi şi prin asta să fi încurajat să te rogi cât mai mult, cât mai liber şi cât mai natural. Nu şti cum să te rogi? E simplu: Roagă-te ca Domnul Isus.
Voi începe cu definiţia rugăciunii: A vorbi, a comunica cu Dumnezeu. Aceasta este rugăciunea. Asta înseamnă a vorbi cu voce tare cu Dumnezeu. Asta înseamnă a vorbi în tăcere cu Dumnezeu. Eşti la lucru, la birou, la şcoală, spui: „Profesoara predă, şeful e aici, nu pot să vorbesc tare cu Dumnezeu, aş deranja, dar mă pot ruga în tăcere, pentru că Dumnezeu îmi cunoaşte gândurile.” Deci mă pot ruga cu mintea. Rugăciunea poate include şi un jurnal, alţii se roagă prin compunerea cântărilor, rugăciunea poate fi printr-o poezie… rugăciunea? A vorbi, a comunica cu Dumnezeu.
De asemenea rugăciunea cuprinde şi a asculta vocea lui Dumnezeu, în tăcere, când eşti numai tu. A te ruga înseamnă să vorbeşti cu Dumnezeu şi apoi să asculţi ceea ce Dumnezeu are de spus. Este o convorbire pe care se naşte o relaţie cu Dumnezeu. Nu o să ai niciodată un prieten dacă eşti prea ruşinos să îi vorbeşti, dacă eşti prea mândru să deschizi gura, dacă eşti prea leneş să gândeşti şi dacă eşti prea zăpăcit ca să mai asculţi.
Acum cum trebuie să fie rugăciunile noastre? Care este scheletul? Rugăciunea trebuie să cuprindă cele trei Persoane ale Trinităţii: Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Rugăciunea: Adresată lui Dumnezeu Tatăl, în numele Domnului Isus, prin puterea Duhul Sfânt. Dezvoltăm:
În primul rând ne rugăm lui Dumnezeu Tatăl. Şi vedem lucrul acesta în rugăciunea domnească. Cum începe Domnul Isus? „Tatăl nostru, care eşti în ceruri…” Pavel ne spune în Rom. 8:15: „Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!”, ne rugăm lui Dumnezeu care ne este Tată. Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă că trebuie să te rogi cu respect dar în acelaşi timp nu trebuie să fi formal. Nu are o anumită formă, un anumit ritual: trebuie să ţi mâinile aşa, să stai spre est şi doar într-un anumit interval… nu, nu, nu! Asta îi altă familie. Familia noastră funcţionează aşa: Dumnezeu este un Tată iubitor. Nu trebuie să fi formal cu Tata, dar trebuie să fi respectuos. Când mă duc la tata şi îi cer maşina, nu-i spun: „Oh, Maiestatea Ta şi Excelenţa Ta… uimit fiind de studiile tale şi înţelepciunea în teologie, te implor a-mi da cheile de la maşină!” Nu ştiu cum ar reacţiona… Îl întreb: „Tată, trebuie să ajung acolo, pot să iau maşina?” Şi tata care mă iubeşte va spune: „Da! Dar ai grijă cum conduci…” trebuie doar să îl întreb. Nu să fiu formal, să îl ţin 15 minute, să stau spre est şi într-un picior… Fi plin de respect şi vorbeşte cu Dumnezeu. Aceasta este rugăciunea. Atunci poţi împlini Evrei 4:16 să te apropii, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să capeţi îndurare şi să găseşti har, ca să fi ajutat la vreme de nevoie. Tatăl mă iubeşte, mă ascultă, îi pasă, este bun, este disponibil. Trebuie doar să vorbesc cu El! Aceasta este rugăciunea.
Să vă spun ce nu-i rugăciunea. Rugăciunea nu este să spui Domnului ceva ce nu ştie. Unii se gândesc: „Nu ştiu dacă să-i spun Domnului asta… nu cred că o să se bucure…” Să vă spun un secret? El deja ştie! Nu va fi niciodată şocat. El ştie! Vorbeam cu un băiat şi i-am zis: „Spune-i Domnului, roagă-te Lui!” „Nu, nu… nu vreau”, „de ce?” „nu vreau să afle…” i-am zis: „prea târziu… ştie de mult…” Îi spui în rugăciune pentru că este vorba de o relaţie, Tatăl ceresc vrea să te ajute, să te încurajeze sau să te mustre. Vrea să îl chemi arătând că eşti smerit şi gata să înveţi. Arăţi că ai încredere în El. Câteodată rugăciunea mişcă mâna lui Dumnezeu.
Iosua Faur
Materialul este transcript din predica tinuta miercuri 27.07.2011 la Biserica Baptistă Nădejdea din București
Partajează asta:
Lectura Bibliei influenţează major cititorul
Citirea zilnică a Bibliei are consecinţe vizibile asupra stilului de viaţă, asupra concepţiilor şi opiniilor cititorilor. Un nou studiu arată că o lectură frecventă a Bibliei influenţează major atitudinea cititorului vizavi de probleme morale, sociale şi politice.
Profesorul Aaron Franzen, de la Baylor University, a realizat unul dintre primele studii care a investigat impactul social al lecturării Bibliei, informează huffingtonpost.com. El a descoperit că lectura Bibliei în mod regulat este unul dintre cei mai importanţi indicatori cu privire la atitudinile faţă de chestiuni de morală şi politică.
Franzen a ajuns la concluzia că lectura Bibliei îi conduce pe cititori nu doar la atitudini contra căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi contra avortului, ci îi determină să fie mai preocupaţi de evenimentele din spaţiul social şi din domeniul economic. Aproape jumătate dintre respondenţii care au declarat că deschid Biblia o dată pe an sunt de părere că autorităţile ar trebui să legalizeze căsătoriile gay. În schimb, doar 6% dintre cei care citesc Biblia de câteva ori pe săptămână împărtăşesc opinia că homosexualii şi lesbienele ar trebui să aibă dreptul să se căsătorească. Majoritatea celor care citesc Biblia regulat sunt împotriva căsătoriilor de acest gen.
Cu cât obiceiul de lectură a Bibliei implică o frecvenţă mai mare (de la „o dată pe an” la „o dată pe lună” sau „de câteva ori săptămânal”), cu atât mai mare este probabilitatea ca un creştin să spună că un bun cetăţean trebuie să fie interesat de dreptatea socială şi economică. De asemenea, studiul a arătat că persoanele care citesc Biblia frecvent sunt mai înclinate să susţină că un bun cetăţean nu exagerează în privinţa consumului de diferite bunuri – o atitudine anticonsumerism.
Persoanele care lecturează frecvent Biblia sunt mai înclinate să respingă legile care permit avortul, pedeapsa cu moartea, pedepsirea brutală a infractorilor sau extinderea autorităţii guvernului în lupta împotriva terorismului.
Atitudinile vizavi de raportul dintre ştiinţă şi religie sunt mult îmbunătăţite în cazul celor care citesc tot mai des Biblia. Cu cât lectura Bibliei este mai frecventă, cu atât cititorii sunt mai puţin înclinaţi să creadă că religia creştină şi ştiinţa sunt incompatibile.
Mulţi oameni trăiesc cu impresia că ştiu despre ce este vorba în Biblie şi că citirea ei în mod consecvent este doar o „activitate lipsită de sens”, crede Franzen.
„Cred că, în mod frecvent, oamenii ajung la convingeri noi sau descoperă nuanţe noi în ceea ce ştiau deja”, a declarat antropologul James Bielo, de la Miami University. Acesta consideră că rezultatele studiului lui Franzen nu sunt atât de surprinzătoare şi consideră că, mai interesant decât faptul că lectura Bibliei poate să îi influenţeze pe creştini în concepţiile lor de viaţă, este răspunsul la întrebarea: Câţi creştini citesc Biblia suficient de des încât aceasta să facă o diferenţă în viaţa lor?
(Foto: catholic-convert.com)
Partajează asta:
Sondaj – Biblia carte omenească sau inspirată divin
Credința în Biblie s-a accentuat în timpul crizei financiare, anunță CNSnews.comcitând un raport în care au fost analizate date ale instituției de sondaj Gallup.
Întrebarea Gallup a fost: „Care din următoarele afirmații se apropie cel mai mult de descrierea perspectivei pe care o aveți față de Biblie: 1) Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, de luat literal, cuvânt cu cuvânt, 2) Biblia este cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, dar nu tot ce e în ea trebuie luat literal, sau 3) Biblia este o carte veche scrisă de om, cu povești, legende, istorie și precepte morale”.
În mai 2008, 22% dintre americani credeau că Biblia este „o carte veche scrisă de om, cu povești, legende, istorie și precepte morale”. În același timp un total de 76% credeau celelalte două opțiuni, că Biblia este fie „cuvântul lui Dumnezeu, de luat literal, cuvânt cu cuvânt” sau că este „cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, dar nu tot ce e în ea trebuie luat literal.” În luna mai anul acesta, la 3 ani de la anteriorul sondaj, de la 22% doar 17% mai cred că Biblia e „o carte veche scrisă de om, cu povești, legende, istorie și precepte morale”, iar cei 76% au devenit 79% care cred că este cuvântul lui Dumnezeu.
În ultima decadă, în decembrie 2002 credința în Biblie ajunsese la 82%. În schimb un maxim istoric a fost de 85% în vara lui 1980, când doar 10% o credeau o carte omenească.
http://www.semneletimpului.ro/
Istorie Evanghelica 