Preotul Constantin Burducea – „când cu steaua, când cu crucea“
Un articol de Adrian Nicolae Petcu pentru Ziarul Lumina
Constantin Burducea
La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, mai ales în mediul politic bucureştean, circula o butadă despre ministrul cultelor din noul guvern Petru Groza, preotul Constantin Burducea: „- Ce mai faci?/- Ce să fac, ca Burducea. / Când cu steaua, când cu crucea”. Evident că aceasta fusese lansată de cercurile politice ale partidelor istorice care se conturau într-o opoziţie tot mai înverşunată la adresa Partidului Comunist şi a sateliţilor săi politici. În fapt, reflecta oportunismul multor români, care încercau să-şi găsească loc sau să li se uite antecedentele legionare interbelice în noul context politic din România. Dar cine era preotul Burducea? Era originar din Năenii Buzăului, iar după absolvirea Seminarului Teologic de la Buzău a urmat Teologia la Chişinău. Îl are ca îndrumător la licenţă pe profesorul Petre Constantinescu-Iaşi, după care este hirotonit preot. Cu sprijinul ministrului liberal C. Angelescu, este numit paroh al Bisericii Progresul, de lângă Bucureşti. Încearcă să-şi facă loc în mediul politic naţional-cuzist, apoi din septembrie 1940, ca mulţi alţi oportunişti, încearcă să se afirme în Mişcarea legionară, însă fără succes. Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial avea să-i aducă notorietatea în mediul politic românesc. În timpul bombardamentelor Aliaţilor asupra Bucureştiului din vara lui 1944 îl adăposteşte pe fostul său profesor Constantinescu-Iaşi, care de acum era văzut ca viitor om politic. Aşa se face că, la iniţiativa acestui profesor, alături de alţi clerici, preotul Burducea se raliază mişcării preoţeşti „democratice”, ca o contrapondere la activitatea vechii asociații generale a preoţilor. Prezenţa la înscăunarea patriarhului Alexei al Moscovei, apoi decesul liderului mișcării preoțești, profesorul Nicolae Popescu-Prahova, i-au netezit calea preotului Burducea pentru a ajunge preşedintele Uniunii Preoţilor Democraţi şi ministrul cultelor la 6 martie 1945. Preotul Burducea nu va putea păstra multă vreme aceste funcţii, atât din cauza iniţiativelor sale extrem de radicale în relaţia cu Patriarhia Română și confraţii de slujire, cât şi a rivalităţilor care se pronunţau tot mai mult în culisele puterii comuniste. Oficial, toate organizațiile politice afiliate Partidului Comunist erau aliate în drumul pentru cucerire
a puterii în statul român, însă erau lideri cu veleităţi tot mai individualiste de afirmare a loialităţii faţă de „marele aliat de la Răsărit”. Burducea era văzut ca omul lui Constantinescu-Iaşi. Nu era bine văzut însă de Petru Groza, care prin organizaţia sa, „Frontul plugarilor”, încerca să convingă tot mai mulţi clerici de necesitatea sprijinirii guvernului pe care îl conducea.Din acest motiv a iniţiat organizarea unui congres al „preoţilor democraţi”, care s-a ţinut la Bucureşti, în octombrie 1945 şi într-un context politic nefavorabil dominat de greva regală. Manifestarea a fost un eșec total, clericii fiind într-o prezenţă foarte mică, ceea ce a dat de înţeles că preoţii români nu aderă la politica guvernului Petru Groza. Eşecul s-a datorat mai ales din cauza unei participări minimale şi chiar a dezavuării exprimate neoficial de către patriarhul Nicodim. Groza nu şi-a atins scopul, dar a considerat că vinovat de eşec este chiar organizatorul: ministrul Burducea. În contextul încheierii grevei regale şi în acordul reprezentanţilor marilor puteri pentru aducerea în guvern a unor lideri ai partidelor istorice, în martie 1946, ministrul Burducea a fost demis. Groza trebuia să-şi asigure un sprijin al preoţilor români pentru alegerile care se pregăteau în toamna lui 1946. După această debarcare, preotul Burducea s-a retras la Parohia Progresul. Însă, pentru că întreţinea relaţii cu Legaţia Franţei, a fost urmărit de Siguranţă şi chiar i s-a înscenat un dosar penal. Cu toate acestea, în august 1948, el reuşea să fugă, împreună cu familia, în Iugoslavia titoistă, de unde, cu sprijin american, să fie internat într-un lagăr de lângă Roma. Prin 1956, în documentele Serviciilor Secrete era semnalat în Buenos Aires, pentru ca zece ani mai târziu să fie în Venezuela. Din documentele de arhivă nu reiese cum şi unde a activat sau când a decedat.
Partajează asta:
Armand Puig, Iisus un profil biografic
Lăpugean Emanuel-Zaharia, recenzie a cărții lui ARMAND PUIG, Iisus un profil biografic (Bucureşti: Meronia, 2006).
Armand Puig, născut în 1953, este preot catolic, profesor şi decan al Facultăţii de Teologie din Barcelona. În 1982 a luat doctoratul având-ul preşedinte de comisie pe cardinalul Joseph Ratzinger, actualul Papa Benedict al XVI-lea. A mai publicat numeroase lucrări cu tematică exegetică şi istorică. Cartea Iisus un profil biografic este foarte cunoscută în rândul cititorilor de literatură creştină, în special în rândul catolicilor.
Primele pagini ale ediţiei în română a episcopului Sofronie, dau un avânt cititorului. Sunt nişte cuvinte care motivează pe cel ce a luat cartea în mână, să nu o lase, până nu o citeşte toată. Cititorul va porni cu avânt citirea acestei cărţi.
Lucrarea este elaborată dintr-o perspectivă amplă, şi îmbină cercetarea istorică, analiza exegetică şi reflecţia spirituală. Cercetarea istorică excelează, datele fiind multe şi importante. În ce priveşte partea exegetică, rareori autorul aduce în discuţie termeni greceşti, iar în ce priveşte partea spirituală, nu e chiar o lucrare care să atingă prea mult inima omului (Cea mai mare compasiune e provocată de partea finală a vieţii Domnului Isus, şi anume: Răstignirea).
Partea predominantă a stilului însă, este cea istorică. În diferite cazuri, autorul intră în explicaţii teologice, unde se vede clar stilul catolic de interpretare a Sfintelor Scripturi. Astfel, el consideră că Dumnezeu e tatăl tuturor oamenilor (în timp ce Domnul Isus a afirmat că cei răi au ca tată pe diavolul); în dezbaterea decalogului evită categoric să discute porunca a doua, (care ar fi demolat întreaga doctrină romano-catolică a iconografiei şi a închinării la sfinţi), şi în locul celei de-a doua porunci, o înlocuieşte cu porunca iubirii aproapelui; când dezbate problema fraţilor Domnului Isus, e unul din puţinele momente când dă variante multiple, dar, deşi nu are temei biblic, totuşi acceptă varianta catolică, şi anume: virginitatea permanentă a Mariei, concluzionând că fraţii Domnului ar fi copiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară.
Când intră strict în prezentarea vieţii Mântuitorului, autorul bombardează tot ceea ce aduce în discuţie prin versete Biblice dar şi prin citate din Scrierile Iudaice: Mişna, Talmudul, sau scrierile istoricului evreu Flavius Josephus. Acesta poate fi considerat un punct forte. Dacă cititorul va fi atent şi va citi toate referinţele date de autor, va observa că în paralel cu cartea, va citi(cu foarte mici excepţii) toate cele 4 Evanghelii Canonice. Acest lucru va necesita o durată foarte lungă pentru citirea cărţii respective, şi aceasta, în jur de aproximativ 60-70 ore.
Cartea, este o carte foarte complexă, şi aşa cum spune şi titlul ei, Îl are în centru pe Mântuitorul, Isus Hristos.
Înainte de orice, autorul începe prin a prezenta multitudinea izvoarelor care vorbesc despre Isus Hristos, atât izvoare creştine, cât şi iudaice sau păgâne, informaţiile fiind consistente, arătând că omenirea nu e străină de existenţa Domnului Isus. Aceste informaţii aduc un punct forte cărţii, însă ca un punct slab al cărţii în ansamblu, este că aduce foarte puţine date din scrierile părinţilor bisericii, care au şi ei totuşi un cuvânt de spus prin literatura bogată şi diversificată pe care au scris-o.
Un următor pas, până să înceapă biografia Domnului Isus, cartea conţine importante resurse referitoare la perioada intertestamentară, la contextul întrupării Domnului Isus. Astfel, sunt discutate într-un mod serios câteva din localităţile razei de acţiune a Domnului Isus, diferitele partide religioase iudaice (Fariseii, Saducheii, Esenienii), dar şi alte evenimente petrecute în Iudeea, înaintea naşterii Domnului Isus. Autorul aduce în discuţie şi contextul robiei romane în care se afla la acel moment poporul evreu şi face într-un mod interesant trecerea de la Ioan Botezătorul la Domnul Isus.
După ce discută contextul naşterii Domnului Isus, autorul aduce investigaţii cu privire la ucenici, la persoanele care îl înconjurau pe Domnul Isus. Este relatată viaţa Mântuitorului, evenimentele la care a luat parte, şi cum se raporta Domnul Isus la Lege şi la datinile şi obiceiurile de atunci ale evreilor. Autorul îl prezintă mai mult ca un Rabin pe Isus, decât ca Fiu al lui Dumnezeu. De altfel nu pomeneşte prea mult despre statutul de Domn al Acestuia.
Lucrarea prezintă viaţa Mântuitorului într-o ordine cronologică, şi dezbate evenimentele majore ale vieţii Lui (deşi multe evenimente autorul le repetă, când într-un capitol, când într-altul): Naşterea, trăirea în plinătatea ascultării, minunile (deşi le prezintă destul de haotic), patimile, moartea, îngroparea şi învierea.
În concluzie, cartea este bună, şi recomandabilă pentru citit, dar e mai mult ca o sursa istorică. Este o carte complexă, care aduce la lumină lucruri noi (neştiute poate până la citirea cărţii). Ar fi interesant să se insiste pe capitolele 2, 3 şi 6 (acesta părând a fi cele mai interesante, plăcute, şi bine structurate)
.
Partajează asta:
Daniel Mariș – o suucintă biografie academica via Revista Crestinul Azi
Daniel Mariș s-a născut la data de 30 noiembrie 1967, in orasul Curtici, judetul Arad, intr-o familie de credincioși baptisti. In anul 1984 l-a marturisit public pe Domnul Isus Hristos ca Mantuitor personal si in luna iunie a aceluiasi an, a fost botezat in Biserica Baptista din Curtici.
In anul 1989 a fost admis ca student la Institutul Teologic Baptist din Bucuresti, instituție pe care a absolvit-o în anul
1993. Daniel Mariș și-a început cariera universitară în anul 1993 parcurgând fiecare etapă profesională. In perioada 2004-2011 a detinut functia de secretar stiintific la facultatea de Teologie Baptista din Universitatea Bucuresti. Începând din 29 noiembrie 2011 a fost ales în funcția de Rector al Institutului Teologic Baptist din București.
Cariera pastorală a început-o imediat după absolvire, in 1993, când a fost ales ca pastor al Bisericii Crestine Baptiste Golgota, alaturi de pastorii Liviu Tiplea si Ioachim Tunea, fiind mai apoi ordinat in slujba, la data de 19 septembrie 1993.
Intre anii 1996-1999, a urmat cursuri postuniversitare in cadrul programului de Master in Teologie la Colegiul “Regent’s Park College” din Universitatea Oxford, obtinand titlul de Master in Teologie la Universitatea Oxford din Anglia. In anul 2006 a obtinut titlul de Doctor in Teologie la Universitatea din Bucuresti.
In paralel cu slujirea pastorala, intre anii 2002-2011 a slujit ca presedinite al Comunitatii Baptiste Bucuresti. In prezent slujeste ca vicepresedinde al Comunitatii Crestine Baptiste de Bucuresti si este membru in Consiliul Uniunii Baptiste din România.
Din anul 1993, este casatorit cu Daniela Cosmina, si Dumnezeu a binecuvantat familia lor in anul 1995 cu un fiu, Andrei Samuel si in anul 2005 cu o fiica , Naomi Beatrice.
Sursa: http://revistacrestinulazi.ro/
Articole similare:
Daniel Mariș a fost ales rector al Institutului Teologic Baptist din București
Partajează asta:
Găvăgina Irimia (1930-2011).Dreptare si Adevar fara teama!
Fratele Irimia a văzut lumina zilei la 1 martie 1930, în loc. Doclin jud. Caras-Severin, România.
Cu o luna înainte de a se naște, rămâne orfan de tata si este crescut de bunici de la vasta de 2 ani. A avut parte de o copilărie foarte grea, trăind timpurile celui de al II- lea Război Mondial. Cu toate acestea se străduiește si urmează școala primara din satul natal, apoi școala profesionala de tâmplărie de la Bocșa .
Din frageda adolescență simte chemarea marelui Salvator la mântuire, astfel la vârsta de 15 ani, este botezat in apa de către pastorul Stanila I., in Biserica Crestina Baptista din Bocșa. In 1949 se căsătorește cu Sora Mărioara si împreună au 3 copii: Dan, Mariana si Daniela(decedata ).
Chemarea la slujire in ogorul Domnului il determine sa meargă la Seminarul Baptist din București pe care la absolvit in 1956, apoi este ordinat ca pastor in Biserica Crestina Baptista din Ploiești în anul 1958.
Ca Slujitor al lui Dumnezeu , s-a dăruit in lucrarea Domnului si a credincioșilor în mai multe biserici. Amintim câteva dintre ele: Ploiești, Oravița, Reșita, Caransebeș Giroc s.a . Domnul Isus l-a binecuvântat sa aibă harul de a fi in poziții spirituale cu o mare responsabilitate in lucrarea Sa, ca: Vicepreședinte, Președinte al Comunității Creștine Baptiste din Timișoara si apoi Vicepreședinte al Cultului Creștin Baptist din România.
A avut parte de bucurii si impliniri dar si de multe încercări, necazuri şi suferințe, peste care a trecut cu ajutorul lui Dumnezeu. Ospitalier, primitor cu cei care îl vizitau, sociabil, şi oricând gata sa ajute pe oricine ar fi apelat la el, şi-a atras de-a lungul timpului, numeroși prieteni, cunostințe, dovadă fiind şi numărul mare de apropiaţi care il însoțesc pe ultimul drum. Ştia să spună o vorba bună, să-şi exprime sentimentele încât să nu supere pe nimeni, şi să-i împace pe toți. De mic copil, fiind orfan a fost toata viata aproape de cei fara parinti, gata sa-si împarte painea cu ei ,si-n mod special, avea pe inima micuții din Orfelinatul de la Prilipat jud. Caras-Severin din România.
Pleacăîmpreună cu soția din România în 1986 și se stabilesc in Australia unde au locuit pentru o vreme in Perth apoi Adelaide și ultimele zile din viata le-a petrecut în Brisbane.
In urma unei scurte suferințe in dupa masa zilei de 23 martie (orele 16:35) 2011, in Spitalul LOGAN din Brisbane Australia, Domnul l-a chemat acasa “fiindcă la găsit vrednic “ de chemarea Sa, ca sa audă “un glas din cer, care zicea: „…: Ferice de acum încolo de morții, care mor în Domnul!” -„Da” zice Duhul „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” Apoc 14. 13.
Read more on Romanian Baptist Association
