Arhive categorie: Cultură

Apariții editoriale (19) Gabriel Liiceanu, Dragul meu turnător


Gabriel Liiceanu, Dragul meu turnător

Povestea fascinanta a dosarului de urmărire informativa de securitate al lui Gabriel Liiceanu și a întâlnirii fata în fata cu principalului turnător din acesta. O cartea despre paranoia regimului comunist și despre adaptarea turnătorilor la capitalismul de după.

În ziua aceea telefonul a sunat lung la secretariatul editurii. Secretara, care tocmai umplea doua cești de cafea din cafetiera pusa pe pervazul ferestrei cu priveliște spre soclul unde fusese cândva statuia lui Lenin, a trebuit sa traverseze camera sa ocolească biroul.

 – Humanitas! a raspuns, multumita ca aiunsese la telefon la timp.

Un domn, actionar la „S.C. Humanitas S.A.”, voia sa-si vanda. actiunile. Cum trebuia sa procedeze? Secretara mi-a transmis după o vreme mesajul.

Telefonul primit la editura m-a trezit dintr-o torpoare în care ma complăceam de câțiva ani buni. Mai precis, din 2006, de când avusesem prima oara în fata propriul meu „dosar de urmărire informativa”, deschis în 1971 și depozitat vreme de peste trei decenii în Arhivele Securității. Si atunci aflasem. Dumnezeule! mi-am zis. Au trecut peste doua decenii de când cel mai activ, după cum rezulta din Dosar, dintre turnătorii mei din anii 70 devenise, în 1991, acționar la Humanitas. La societatea comerciala care luase naștere la inițiativa mea! Cum se ajunsese aici?

 „Mie mi se pare ca nimeni dintre cei care s-au întâlnit cu imaginea lor pusa pe masa de disecție a Securității n-ar trebui sa tacă. Fiecare bucățică din această experiență satanică, oricât de mărunta ar fi ea, ar trebui adusă în conștiința celorlalți, împreună cu cei care, pierzându-și calitatea de «seamăn», au făcut-o cu putință.“ – Gabriel LIICEANU

Click AICI pentru a citi mai multe pagini din carte

Pasiunea pentru istorie s-a născut în adolescență și s-a aprofundat în anii de facultate – interviu cu Marius Silveșan


Recent am acordat un interviu Revistei „Artă și Credință” care a fost publicat astăzi pe site-ul acesteia.

Revista Artă și Credință:  Când s-a născut pasiunea pentru istorie?

Marius Silveșan: Pasiunea pentru istorie s-a născut în adolescență și s-a aprofundat în anii de facultate când ajungeam să descopăr prin intermediul profesorilor mei tainele acestei științe. Mă refer aici la descoperirea bogățiilor pe care istoria le ținea ascunse în pivnițele sale.

RAC: Ce drum istoric ai avut de parcurs până acum?

MS: Am urmat Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București la nivel de licență, finalizată cu o lucrare având ca temă Viața cotidiană a românilor între anii 1960-1975. Am continuat specializarea tot pe istorie la nivel de master în cadrul aceleiași instituții, având ca specializare Românii în secolul XX. Dorința de aprofundare și de cercetare a istoriei m-a îndreptat către studiile doctorale, fiind admis ca bursier al Școlii doctorale de istorie din cadrul Universității București sub îndrumarea reputatului istoric Dinu C. Giurescu. Tema cercetată pe parcursul anilor de doctorat s-a finalizat cu o lucrare care analiza pentru prima dată într-un mod complex și pe baza surselor istorice identificate în arhive și biblioteci din țară și din străinătate relațiile dintre Biserica Creștină Baptistă din România și statul comunist între anii 1948-1965. Comisia care a evaluat parcursul meu professional, precum și lucrarea prin care am finalizat studiile de doctorat mi-a acordat în cadrul ședinței publice din toamna anului 2011 calificativul Magna cum laude. De asemenea, am urmat și studii postuniversitare pe biblioteconomie și știința informării în cadrul Facultății de Litere, Universitatea din București.

RAC: Care sunt cărțile publicate?

MS: Lucrarea de bază se intitulează Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), lucrare ce reprezintă tema cercetării doctorale realizată la Universitatea din București cu academicianul Dinu C. Giurescu.  O altă carte publicată este Pelerin spre patria cerească, publicată împreună cu Prof. Univ. Dr. Ioan Bunaciu. Este în curs de apariție o altă lucrare de referință privind istoria evanghelicilor din România comunistă, realizată împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț. Cartea Cultele neoprotestante și drepturile omului în România este un studiu de caz prin intermediul căruia dorim să aducem în atenția credincioșilor evanghelici români, dar și a lumii științifice, Scrisoarea celor șase, trimisă și citită la Radio Europa Liberă în primăvara anului 1977. De asemenea, sunt și autorul mai multor studii științifice privind relația biserică-stat în România comunistă, publicate la edituri precum Polirom din Iași, Argonaut din Cluj-Napoca, Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu, dar și în reviste precum Creștinul Azi, Farul Creștin, Bruckenthalia ș.a.

RAC: Ai câțiva istorici și scriitori pe care ii apreciezi?

MS: Dintre istoricii pe care îi apreciez menționez: Dinu C. Giurescu, Lucian Boia, Adrian Cioroianu, Zoe Petre, Ecaterina Lung, Florin Constantiniu, Neagu Djuvara, Bogdan Murgescu, Ovidiu Bozgan, acesta din urmă ocupându-se, printre altele, și de problematica religioasă. Un alt istoric român contemporan pe care doresc să-l menționez este Dorin Dobrincu, care de asemenea s-a preocupat de problematica religioasă, cu precădere cea evanghelică. Mai menționez pe Ernst Nolte cu monumentala lucrare Războiul civil european și pe Stéphane Courtois, istoric francez, care este și coordonatorul Cărţii Negre a Comunismului și al Dicționarului comunismului.

Dintre scriitori menționez: Marin Preda, Fiodor Dostoievski, Tolstoi, Frederic Celine, George Orwell. Am menționat acești scriitori deoarece cărțile lor m-au marcat.

La Marin Preda menționez două dintre operele acestuia, cărți care au tangență și cu istoria, Delirul, unde se vorbește despre oameni în delirul istoriei, și Cel mai iubit dintre pământeni, o carte care descrie ororile comunismului.

În ceea ce-l privește pe Dostoievski recomand romanul Crimă și pedeapsă, atât pentru stilul inconfundabil al scriitorului, profunzimea psihologică cu care personajele se caracterizează unele pe altele, dar mai mult decât atât pentru finalul cărții. Este remarcabil să constați faptul că în ciuda adversităților, a opreliștilor de tot felul, credința și dragostea înving.

La Celine recomand cartea Călătorie la capătul nopții, o carte care nu se citește ușor, dar care are niște elemente foarte interesante și profunde legate de viața aceasta și societatea contemporană.

În ceea ce-l privește pe Orwell foarte multă lume este familiară cu conceptul de Big brother (Fratele cel mare), însă mai puțini știu că acest concept apare în cartea sa 1984, lucrare apărută în 1948 și care face referire la acel moment. Este foarte interesant de remarcat faptul că autorul reușește să decripteze modul în care funcționa societatea totalitară, una în care comunismul se afla la putere. Autorul face referire în cartea sa la Ministerul Adevărului, care era de fapt Ministerul propagandei și al minciunii, dar prin această antiteză autorul dorește să evidențieze discrepanța dintre aparențe și realitatea, să ne atragă atenția asupra manipulărilor existente într-o societate totalitară. Supravegherea pe care Partidul, cu referire la Partidul comunist, o exercita în societate era una totală, dar lăsa impresia că membrii acestuia sau simplii cetățenii se pot ascunde de Fratele cel mare, o portretizare a lui Stalin, însă finalul cărții relevă faptul că nu există această posibilitate. Ca și creștin aceste lucruri mă duc cu gândul la faptul că noi trebuie să înțelegem vremurile pe care le trăim, să luăm aminte la viața noastră și să conștientizăm faptul că într-adevăr avem un Frate mai mare în Persoana Domnului Isus,  care ne poartă de grijă și mijlocește pentru noi înaintea Tatălui ceresc.

RAC: Găsim la tine și  alte pasiuni în conexie cu lumea istorica?       

MS: Da, literatura, interesul pentru tehnica de vârf, fotografia.

RAC:  Ce te-a atras la creștinismul evanghelic românesc de scrii despre el?

MS: Este mediul în care trăiesc și consider că istoria lui nu trebuie să rămână doar pe filele gălbejite de timp ale unor dosare de arhivă. Pe de altă parte sunt informații, opinii, păreri personale pe care doresc să le fac cunoscute, să la împărtășesc cu cei care mă citesc periodic sau ocazional pe site-ul istorieevanghelica.ro sau pe cel al Revistei Artă și Credință.

RAC: Vorbim de Biblie ca sursă istorică. Ne poți dat trei argumente în favoarea acestei idei?

MS: Da, Biblia nu este doar o carte de învățături, documentul fundamental în creștinism, ci și o carte istorică ce prezintă istoria evreilor pe parcursul mai multor secole. S-a dovedit din punct de vedere istoric că o serie de împărați și regi pe care Biblia îi menționează au existat cu adevărat, s-au găsit dovezi arheologice în acest sens. Pe lângă aspectele menționate, descoperirile arheologice dovedesc faptul că romanii „aveau înregistrări regulate ale contribuabililor și, de asemenea, că organizau recensăminte tot la paisprezece ani.” (Josh McDowel, Mărturii supuse dreptei judecăți, p. 152). Coroborarea acestor informații cu cele din Biblie ne dovedesc veridicitatea celor relatate despre cadrul istoric în care s-a născut Isus, precum și faptul că acest lucru s-a realizat în timpul lui Octavian Augustus (27 î.Hr. – 14 d.Hr.). Completarea mărturiilor despre censusul roman cu descoperirea unei inscripții  din Antiohia care îi atribuia lui Quirinius funcția de guvernator al Siriei în anul 7 î.Hr. dovedesc o dată în plus veridicitatea din punct de vedere istoric al celor relatate în Biblie, precum și faptul că aceasta este un document istoric credibil. Apoi personajul central al Noului Testament, Isus Hristos, a fost un personaj istoric despre care au scris nu numai autorii cărților Bibliei, ci și istorici precum Josephus Flavius, Pliniu cel Tânăr și alții. Un alt aspect foarte important care merită evidențiat este și acela că autorii Noului Testament au menționat faptul că ei înșiși au fost martorii evenimentelor pe care le descriu. Doresc să remarc în acest context faptul că descoperirile arheologice vin să confirme veridicitatea Bibliei, precum și acela că Biblia este cea mai răspândită carte de pe glob, cea mai citită și una care a stârnit și încă stârnește unele dintre cele mai mari împotriviri atât din partea unor lideri politici, cât și a unora religioși. Cu toate acestea ea a fost văzută ca un model pentru construcții politice sau sociale.

Revista „Artă și Credință”

Festivalul muzical interconfesional „A fost Om … dar Fiu de Dumnezeu” – ediția a IX-a


Festivalul Muzical „A fost un Om .. dar fiu de Dumnezeu”

Invitatii nostri sunt: Bethel Brass Band – cu un sound special ce ne duce in reveria Craciunului de altadata, Corala Sf.Elena, condusa de dirijorul Erica Damoc – ce se manifesta prin cantece vesele, cu un mesaj plin de speranta si bucurie ce rezulta din Nasterea Domnului, profesorul Octavian Baban, ce ne va introduce in adevarata atmosfera si sarbatoare a Craciunului printr-o scurta meditatie.
Ca si nume noi,vorbim de Liviu Treistaru,compozitor a numeroase simfonii, concerte pentru pian si orchestra, lieduri, precum si a altor numeroase lucrari, ce va interpreta compozitii instrumentale proprii, ce ne arata Maretia lui Dumnezeu, prin Fiul Sau, Isus Hristos.
Un alt invitat aparte vine din Rusia si este soprana Svetlana Sicencova, ce ne va interpreta colinde rusesti si din repertoriul international, ce vorbesc despre Pruncul din ieslea Betleemului.
Nu in ultimul rand, la aceasta editie va fi cu noi cel mai mare nume al muzicii jazz din Romania si nu numai: Maria Raducanu Raducanu, ce ne va interpreta colinde cu o maxima sensibilitate prin vocea-i inconfundabila.
La toti acestia, se adaugam si subsemnatii, adica Noii Leviti.
In speranta ca veti veni in numar cat mai mare, dar insotiti macar de o persoana draga, va asteptam duminica, 8 dec, ora 18.30, la Sala Dalles din Bucuresti (zona Universitate – langa Intercontinental), ca sa retraim impreuna bucuria Nasterii Mantuitorului, ce a venit pe acest pamant si pentru mine, dar si pentru tine!

https://www.facebook.com/new.levites

Marius Silveșan, Prelegere susținută cu prilejul lansării cărții „Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia”


În data de 17 noiembrie 2013 am participat la un eveniment în Mangalia prilejuit de lansarea cărții pastorului Constantin Mitu, Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia 1891-2013. O minune a lui Dumnezeu la malul mării. Despre acest eveniment la care au mai luat parte pastorul Constantin Nita, pastorul Ghiță Marian, conferențiarul Cătălin Dupu, pastorul Nelu Rosu, viceprimarul municipiului Mangalia, directorul Muzeului de Istorie Mangalia – istoric, prof. Dorian Negoi, Tony David și jurnalistul Alin Cristea, am relatat în cadrul articolului Lansarea cărții Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia.

Constantin Mitu, Istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia - coperta 1Cu acest prilej am avut o scurtă prelegere despre istoria Bisericii Creștine Baptiste din Mangalia, istorie pe care am integrat-o în contextul politic al țării noastre. Cu acest prilej am menționat faptul că baptiștii români, și nu numai ei, au pus încă de la începuturi un accent considerabil pe educație, dar și pe liberalitatea religioasă, caracteristică dominantă a doctrinei și istoriei comunităților creștine baptiste de-a lungul timpului.
Fiind prezent la acest eveniment, Alin Cristea, jurnalist independent, a făcut scurte înregistrări printre care se regăsește și cea cu intervenția mea,  fapt pentru care îi sunt recunoscător.

Condițiile și limitările istoricului


Istoriile mele. Eugen Stancu în dialog cu Lucian Boia

Ca istoric nu te poți ocupa de tote!
Eu (L.B.) încă aș putea să afirm că m-am ocupat de destule, dar nu poți să acoperi tot și să te intereseze toate în același timp și în aceiași măsură.

Lucian Boia

Istoriile mele. Eugen Stancu în dialog  cu Lucian Boia, Editura Humanitas, București, 2012, p. 67

Am citit cartea cu ceva timp în urmă și mi-am făcut unele însemnări printre care și la pasajul de mai sus pe care l-am pus ca și maxima zilei în data de 23 noiembrie. Cei care nu au citit încă cartea sper ca prin intermediul acestui articol să fie motivați în această direcție.

În opinia mea ceea ce spune istoricul Lucian Boia este relevant pentru condiția unui om de cultură, cercetător, istoric  fiindcă arată că suntem limitați. Chiar și cineva cu o capacitate și putere de munca precum a profesorului Lucian Boia, trebuie să recunoască că nu le poate acoperii pe toate. În dreptul meu observ că am câteva interese majore și că nu pot să le acopăr așa cum aș fi dorit, evident și datorită faptului că sunt din domenii diferite. Printre interesele mele actuale menționez: istoria, cu precădere regimul comunist din România, istoria comunităților religioase evanghelice și a relației lor cu statul (îndeosebi a bisericii baptiste); teologia; literatura.

Maxima zilei – 23 noiembrie 2013


Ca istoric nu te poți ocupa de tote!

Eu (L.B.) încă aș putea să afirm că m-am ocupat de destule, dar nu poți să acoperi tot și să te intereseze toate în același timp și în aceiași măsură.

Lucian Boia, p. 67

 

„Imaginație, rațiune, credință. Trei întâlniri cu C.S. Lewis”. 27 nov. 2013 la ITP din București


Prelegere despre C.S. Lewis la ITB București

http://vaisamar.wordpress.com

Teofil Stanciu despre „soarta” lui John F. Kenedy, Aldous Huxley și C.S. Lewis


În cadrul articolului Trei într-o … soartă, Teofil Stanciu prezintă în paralel viețile a trei personalități care au murit pe 22 noiembrie, respectiv JFK, Aldous Huxley și C.S. Lewis. Nu l-am citit pe Huxley, dar mi-a atras atenția menționarea faptului că lucrările lui duc mai departe ideile lui Orwell, sau altfel spus, aduc în contemporaneitate problematica regimurilor politice, a problemelor cu care se confruntă omul modern în societățile moderne. Preiau mai jos pasajul despre Aldous Huxley care mi-a atras atenția.

Despre Huxley se spune că a fost unul dintre părinții spirituali ai mișcărilor din anii ’60. Celebritatea i-a asigurat-o însă utopia neagră Minunata lume nouă și completarea survenită la vreo 30 și ceva de ani, scrisă sub formă de eseuri, Reîntoarcerea la minunata lume nouă, unde apar și niște sugestii de soluții.

Avea dreptate Huxley când spunea că el a văzut mai departe decât Orwell, care anticipase doar sistemele totalitare. Huxley a anticipat vremurile noastre și câteva dintre problemele ei fundamentale: uniformizarea, suprapopularea, controlul etc.

Articolul poate fi citit la adresa http://drezina.wordpress.com/2013/11/22/trei-intr-o-soarta/

Atunci când se referă la Orwell, Teofil are în vedere cartea 1984 în care Orwell descrie, după afirmația istoricului Lucian Boia (p.60), un sistem totalitar perfect, unul în care nu exista nicio breșă, nicio posibilitate de evadare.

Secularizarea în timpul comunismului. Cazul României


În cadrul Conferinței internaționale CREDINȚA ÎN EPOCA SECULARIZĂRII voi prezenta comunicarea „Secularizarea în timpul comunismului. Cazul României”

Afiș Conferința internațională Credința în epoca secularizării

Prin intermediul acestei comunicări voi face scurte referiri la sensul termenului secularizare și modul în care înțeleg să-l utilizez în cadrul comunicării mele, iar apoi mă voi referi la cazul României în perioada comunistă. Specific, după cum reiese și din rezumat, voi avea în vedere aspecte care țin de cadrul legislativ și modul în care acesta a fost un factor al secularizării.

Credința în Dumnezeu a fost și este un element important prin care un creștin primește sprijin și încurajare în vremuri de restriște, iar regimul comunist a urmărit distrugerea acestui pilon al societății. Pornind de la această realitate, în cadrul acestei comunicări ne vom referi specific la măsuri legislative luate de către regimul comunist din România (1948-1989), prin intermediul cărora rolul credinței în spațiul public a fost minimalizat. Pentru prezentareaacestora vom face referire la o legislație generală și la o legislație particulară. În cadrul acestei comunicări prin termenul de legislație generală înțelegem acea legislație  care nu a avut o aplicabilitate specifică mediului religios, iar prin legislație particulară facem referire la una cu o aplicativitate specifică acestui mediu. Concret, în prima categorie ne vom referi la cele trei constituții ale regimului comunist din România (1948, 1952, 1965), legea educației,Codul Penal, pentru ca atunci când tratăm legislația din a doua categorie să avem în vedere Legea pentru regimul general al cultelor religioase, statutele cultelor religioase redactate de către acestea sub supravegherea și „îndrumarea”statului, legea de organizare și funcționare a Ministerului Cultelor, Decretul de organizare și funcționare al Departamentului Cultelor, dar și alte decizii nepublicate în Monitorul Oficial sau Buletinul Oficial. Ne referim aici la reglementarea serviciilor religioase din anul 1952, decizie care viza reducerea serviciului religios la cultele evanghelice sau neoprotestante (adventist, baptist, creștin după Evanghelie, penticostal), dar și la decizia privind arondarea bisericilor care impunea reguli stricte  privind posibilitatea ca o biserică să mai poată funcționa. Spre deosebire de decizia privind reglementarea serviciilor religioase, decizia de arondare a afectat și alte biserici în afara celor evanghelice cunoscute
și sub denumirea de neoprotestante.
Măsurile luate de stat în direcția secularizării nu au rămas fără efecte asupra credinței religioase, aceasta deși Biserica a acționat în vederea minimalizării acestora.

 

Conferința internațională Credința în epoca secularizării


Afiș Conferința internațională Credința în epoca secularizării

După cum am anunțat AICI, în perioada 22-23 noiembrie 2013 se desfășoară la București Conferința internațională Credința în epoca secularizării.

În cadrul acestei conferințe voi prezenta comunicarea: „Secularizarea în perioada comunistă. Cazul României” Rezumatul comunicării este disponibil în partea de jos a acestui articol împreună cu programul complet al conferinței.

Reiau acum informațiile despre conferință așa cum au fost ele transmise în momentul lansării apelului la contribuții.

În perioada 22-23 noiembrie 2013, Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității din București, în colaborare cu Council for Research in Values and Philosophy organizează conferința „Credința într-o epocă a secularizării“.

22-23 noiembrie 2013

Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București

Tematică

Secularizarea este un fenomen spiritual, cultural și socio-politic complex, care se răspândește neîncetat în unele părți ale lumii prin intermediul mass-media și al globalizării. El implică un stil de viață și o mentalitate specifice acestuia, practic fără nicio referire la Transcendență. Pentru unii, secularizarea este sinonimă cu „moartea lui Dumnezeu“ prevestită de Nietzsche și alți gânditori contemporani. Pentru alții, secularismul este exilul credinței, o libertate radicalizată, în care adevărul devine relativ, iar bunăstarea materială este elogiată, în timp ce calitatea interacțiunii umane este neglijată, iar valorile umane fundamentale se degradează. Într-un context secularizat, Dumnezeu nu mai este menționat în discursul public al fostelor comunități creștine. Valorile moștenite din tradiția Bisericii nu mai sunt importante. Mulți creștini caută și improvizează noi modalități de a trăi, iar credința autentică nu mai este la îndemână. Unii se tem, alții chiar renunță la speranță. Totuși, unii privesc secularizarea ca provocare providențială ce trebuie gestionată cu optimism și curaj, căutând noi căi de actualizare a valorilor credinței și ale Scripturii.

Conferința de față își propune să examineze izvoarele secularizării: ideologiile politice ale ultimelor două secole, globalizarea, autosecularizarea Bisericii în urma Conciliului Vatican II, teologia eliberării, filosofia resentimentului etc.

 De asemenea, se dorește explorarea unor direcții noi de conceptualizare a credinței, precum și de trăire a acesteia într-un context secularizat, astfel încât credința să poată înceta să se dilueze și mai mult, fiind, dimpotrivă, experimentată în mod autentic și integral.

 Se primesc propuneri din partea cercetătorilor ce activează în domeniile de mai jos (care vor fi publicate într-un volum):

— metafizică și fenomenologia religiilor;

— teologie fundamentală și teologie antropologică;

— filosofia culturii și dialog intercultural;

— sociologie și istoria religiilor;

— teologie politică și dialog stat-Biserică;

— rolul și poziția credinței în regimurile politice recente.

Program conferință                                                              

pdf Descarcă document (PDF)

Rezumat comunicare Marius Silveșan, Secularizarea în perioada comunistă. Cazul României
pdf Rezumat (PDF)