Dragos Stefănică despre cartea Excludere si îmbrătisare si problema dreptatii
Dragoș Ștefănică este director al Editurii Pleroma și prim editor al cărții Excludere și îmbrățișare de Mioroslav Volf.
Dragoș citează și un pasaj din cartea lui Miroslav Volf care vorbește despre dreptate: „Dreptatea care este dusă la extrem devine ea însăși nedreptate.”
În partea de final a prezentării sale, Dragoș Ștefănică citește un paragraf din carte „care vorbește despre nedreptatea dreptății lui Dumnezeu, despre nedreptatea harului, despre modul în care Dumnezeu alege să răspundă la nedreptatea umană.”
Pasajul la care face referire la Pilda fiului risipitor și la modul în care profesorul Volf a tratat problema dreptății din acea pildă.
Evenimentul a avut loc în data de 12 iunie 2014 și a fost găzduit de Biblioteca Națională a României
Partajează asta:
Teofil Stanciu despre cartea Excludere si îmbrătisare
Teofil Stanciu a fost redactor al acestei cărți din partea Editurii „Casa Cărții” Oradea.
În intervenția sa acesta a evidențiat dificultățile pe care le întâmpină un redactor de carte, vigilența de care trebuie să dea dovadă, dar și satisfacțiile de care are parte la final.
Evenimentul a avut loc în data de 12 iunie 2014 și a fost găzduit de Biblioteca Națională a României.
Partajează asta:
Mihalea Gingirov despre cartea Excludere și îmbratisare
Mihalea Gingirov, traducătoare acestei cărți, menționează în intervenția sa dificultățile pe care le întâmpină un traducător în munca sa.
De asemenea, aceasta dă detalii importante despre interacțiunea cu lucrarea profesorului Volf, Excludere și îmbrățișare și interacțiunea acestuia cu filosofii moderni.
Partajează asta:
Fotografii și scurte impresii de la lansarea în limba română a cărții „Excludere și îmbrățișare ” scrisă de Prof. Miroslav Volf
Joi, 12 iunie 2014 a avut loc la Biblioteca Națională a României lansarea cărții Excludere și îmbrățișare a Prof. Miroslav Volf. La acest eveniment au participat pe lângă autorul cărții, teologi și oameni de cultură. Dintre aceștia amintesc: Mihail Neamțu om de cultură, dar și om politic care a lansat o provocare Prof. Volf, dar și sălii: Ce se întâmplă atunci când refuzul îmbrățișării, adică excluderea, salvează viața unui om? Întrebarea are ca exemplu un caz real din România comunistă.
Alături de Mihail Neamțu la eveniment au mai participat profesorul universitar Corneliu Constantineanu, rectorul Institutului Teologic Penticostal din București care a adus în atenția audienței problematica cărții, a mulțumit Bibliotecii Naționale pentru deschiderea avută față de acest eveniment, fiind și moderatorul evenimentului.
Profesorul și teologul Silviu Tatu a fost traducătorul acestei întâlniri.
Am mai remarcat prezența lui Cristian Bădiliță, a profesorului Marcel Măcelaru, a traducătoarei, Mihaela Gingirov, a directorului Editurii Casa Cărții, Vasile Garbian, a editorilor Dragoș Ștefănică din partea Editurii Pleroma și a lui Teofil Stanciu din partea Editurii Casa Cărții.
La eveniment a fost prezent și Alin Cristea, jurnalist independent și editor al blogului România Evanghelică.
Cartea tratează problema iertării, a alterității, a culturii.
Partajează asta:
Eugen Matei „Faptul că cineva prezintă ceva la o conferință academică nu înseamnă că noi toți trebuie să îi acceptăm toate ideile.”
Faptul că cineva prezintă ceva la o conferință academică nu înseamnă că noi toți trebuie să îi acceptăm toate ideile. Printre altele, acesta este rostul acestor evenimente: confruntarea de idei. Dacă ITP sau cultul penticostal nu are oameni care să dezvolte în studenți abilități de discernere între ce este de primit și ce nu, inclusiv dintr-o conferință ca cea cu Volf, situația este deplorabilă, pentru că studenții lor tot vor veni în contact cu ideile lui Volf – poate chiar mai interesați acum, din cauza controversei, și dacă e să piardă ceva, tot vor pierde. Din fericire, cred că ITP are oameni cu cap pe umeri, că altfel nu-l invitau pe Volf.
Evanghelicii români între ghetoizare și civilitate: Volf la ITP, crislamul și alte asemenea
Partajează asta:
Apel la contribuții – Conferința internațională „După 25 de ani. Istoriile şi memoriile comunismului”
Centrul Regional Francofon de Studii Avansate în Ştiinţe Sociale și Fundaţia Culturală Memoria organizează, în perioada 20-21 noiembrie 2014, la București, conferința internațională cu titlul „După 25 de ani. Istoriile și memoriile comunismului”.
Comitetul de organizare este format din Claudia-Florentina Dobre (doctor în istorie, secretar general de redacţie al revistei Memoria, cercetător asociat CEREFREA) și Valeriu Antonovici (doctor în ştiinţe politice, SNSPA). La conferință vor participa, în calitate de membri ai comitetului științific, Liliana Deyanova (profesor, Universitatea St. Kliment Ohridski, Sofia), Micaela Ghiţescu (director, Fundaţia Culturală Memoria), Adrian Miroiu (profesor, SNSPA), Liviu Rotman (profesor, SNSPA), Izabela Skórzyńska (profesor, Universitatea Adam Mickiewicz, Poznań), Anna Wachowiak (profesor, Şcoala de Excelenţă în Studii Umanistice, Szczecin). Partenerul evenimentului este Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA).
Cu acest prilej, organizatorii încurajează cercetătorii să trimită lucrările lor privitoare la memoria şi istoria comunismului românesc. Sunt binevenite lucrări clasice în limbile română, engleză şi franceză, dar şi cele pe suport audio-video, postere şi filme documentare. Temele avute în vedere sunt istoriografia comunismului, viața cotidiană, memoria și istoria represiunii, memoriile comunismului, generația postmemorială, dar sunt acceptate digresiuni de la aceste teme.
Propunerea trebuie să aibă maxim 300 de cuvinte și trebuie să fie însoțită de biografia autorului. Lucrările se vor trimite pe adresa cfdobre@gmail.com până la data de 1 septembrie 2014. Candidații selectați vor fi înştiinţaţi pe 15 septembrie 2014. Organizatorii au în vedere publicarea lucrărilor conferinţei.
25 de ani după căderea comunismului în Europa centrală şi de est, memoria şi istoria acestui regim rămân controversate. Pe de o parte, istoria comunismului în regiune stă sub semnul denunţării crimelor săvârşite de acest regim. Pe de altă parte, mai ales în unele cercuri intelectuale de stânga, se aduce în discuţie aşa-numita „modernitate a comunismului”.
Memoria comunismului se prezintă chiar şi mai divizată decât paradigmele istorice în care este aşezat acest regim. Nostalgicii se afirmă în spaţiul public, în ultimii ani, mai ales prin urmaşii lor de a doua generaţie. Cele mai recente sondaje realizate de Fundaţia pentru o societate deschisă şi cele realizate de IICCMER arată că tinerii consideră epoca comunistă o perioadă mai degrabă pozitivă. Denunţătorii crimelor comunismului, foarte activi imediat după căderea comunismului, dispar rând pe rând fără a fi reuşit să transmită flacăra mai departe, cu câteva excepţii. O memorie ironică a comunismului îşi face şi ea din ce în ce mai mult prezenţa în spaţiul public al regiunii.
Dacă cei care au experimentat comunismul se manifestă nostalgic sau denunţător, tinerii „Epocii de aur” ceauşiste privesc această perioadă cu (auto)ironie. Cei născuţi în preajma anului 1989, fără a avea amintiri proprii, se situează într-un curent postmemorial. Opiniile şi chiar memoria lor despre comunism sunt intermediate de familie sau de grupul din care fac parte precum şi de sistemul de învăţământ şi de media.
Partajează asta:
9 THINGS YOU SHOULD KNOW ABOUT JOHN CALVIN
JOE CARTER for The Gospel Coalition.org
27 may 2014 marked the 450th anniversary of the death of John Calvin. Here are nine things you should know about the French theologian and Reformer.
1. From an early age, Calvin was a precocious student who excelled at Latin and philosophy. He was prepared to go to study of theology in Paris, when his father decided he should become a lawyer. Calvin spend half a decade at the University of Orleans studying law, a subject he did not love.
2. Calvin wrote his magnum opus, The Institutes of the Christian Religion, at the age of 27 (though he updated the work and published new editions throughout his life). The work was intended as an elementary manual for those who wanted to know something about the evangelical faith—”the whole sum of godliness and whatever it is necessary to know about saving doctrine.”
3. Calvin initially had no interest in being a pastor. While headed to Strasbourg he made a detour in Geneva where he met the local church leader William Farel. Calvin said he was only staying one night, but Farel argued that it was God’s will he remain in the city and become a pastor. When Calvin protested that he was a scholar, not a preacher, Farel swore a great oath that God would curse all Calvin’s studies unless he stayed in Geneva. Calvin later said, „”I felt as if God from heaven had laid his mighty hand upon me to stop me in my course—and I was so terror stricken that I did not continue my journey.”
4. Calvin was a stepfather (he married a widow, Idelette, who had two children) but had no surviving children himself. His only son, Jacques, was born prematurely and survived only briefly. When his wife died he wrote to his friend, Viret:
I have been bereaved of the best friend of my life, of one who, if it has been so ordained, would willingly have shared not only my poverty but also my death. During her life she was the faithful helper of my ministry. From her I never experienced the slightest hindrance.
5. During his ministry in Geneva, Calvin preached over two thousand sermons. He preached twice on Sunday and almost every weekday. His sermons lasted more than an hour and he did not use notes.
6. Around 1553, Calvin began an epistolary relationship with Michael Servetus, a Spanish theologian and physician. Servetus wrote several works with anti-trinitarian views so Calvin sent him a copy of his Institutes as a reply. Servetus promptly returned it, thoroughly annotated with critical observations. Calvin wrote to Servetus, „I neither hate you nor despise you; nor do I wish to persecute you; but I would be as hard as iron when I behold you insulting sound doctrine with so great audacity.” In time their correspondence grew more heated until Calvin ended it.
7. In the 1500s, denying the Trinity was a blasphemy that was considered worthy of death throughout Europe. Because he had written books denying the Trinity and denouncing paedobaptism, Servetus was condemned to death by the French Catholic Inquisition. Servetus escaped from prison in Vienne and fled to Italy, but stopped on the way in Geneva. After he attended a sermon by Calvin, Servetus was arrested by the city authorities. French Inquisitors asked that he be extradited to them for execution, but the officials in Geneva refused and brought him before their own heresy trial. Although Calvin believed Servetus deserving of death on account of what he termed as his „execrable blasphemies”, he wanted the Spaniard to be executed by decapitation as a traitor rather than by fire as a heretic. The Geneva council refused his request and burned Servetus at the stake with what was believed to be the last copy of his book chained to his leg.
8. Within Geneva, Calvin’s main concern was the creation of a collège, an institute for the education of children. Although the school was a single institution, it was divided into two parts: a grammar school called the collège and an advanced school called the académie. Within five years there were 1,200 students in the grammar school and 300 in the advanced school. The collège eventually became the Collège Calvin, one of the college preparatory schools of Geneva, while the académie became the University of Geneva.
9. Calvin worked himself nearly to death. As Christian History notes, when he could not walk the couple of hundred yards to church, he was carried in a chair to preach. When the doctor forbade him to go out in the winter air to the lecture room, he crowded the audience into his bedroom and gave lectures there. To those who would urge him to rest, he asked, „What? Would you have the Lord find me idle when he comes?”
Partajează asta:
SONDAJ Portretul adolescentului român
FOTO: Shutterstock
Tinerii născuţi la şapte-opt ani după Revoluţie sunt consideraţi generaţia „digitală“, sunt pragmatici şi îşi definesc mai greu valorile, au ca principal model părinţii, urmaţi de profesori, dar relaţia cu ei nu este una apropiată. Aşa arată liceanul român în 2014, potrivit unei cercetări.
Nu mai puţin de 62% din elevii de liceu au ca model de viaţă unul dintre părinţi, 25% – o altă persoană din familie, 15% sunt influenţaţi colegi sau de prieteni şi doar 0,5% urmează modelul unei persoane publice din România. Întrebaţi care sunt cele trei valori după care se ghidează, 20% n-au dat niciun răspuns, în timp ce 42% au reuşit să enumere câteva valori, în principal onestitatea, ambiţia şi perseverenţa. În ceea ce priveşte viitorul lor, peste 80% din tineri spun că vor să meargă mai departe la facultate, însă jumătate dintre aceştia nu ştiu pentru ce profesie se vor pregăti. Deşi 23% spun că sunt inspiraţi oamenii de la catedră, peste 30% din tineri se declară nemulţumiţi de faptul că profesorii nu organizează activităţi extraşcolare şi nu-i consiliază, limitându-se la a le transmite informaţii. Cât despre petrecerea timpului liber, 75% din elevi ies cu prietenii, 68% navighează pe internet, iar 44% citesc. Acestea sunt principalele concluzii ale studiului realizat în aprilie 2014 de Şcoala de Valori, în parteneriat cu Ipsos Research România şi cu sprijinul Ministerului Educaţiei Naţionale. Sondajul a vizat un eşantion de 1.000 de elevi din toţi anii de liceu. Deşi par dezorientaţi, tinerii din ziua de azi se dovedesc însă foarte pragmatici şi vor de fapt să fie independenţi, se simt mai conectaţi la lume şi la tot ce ne înconjoară prin noile tehnologii, însă au nevoie de sprijin, de consiliere, mai ales din partea părinţilor, explică Ştefan Pălărie, preşedintele Şcolii de Valori, care încearcă să ducă principiul valorilor sănătoase în şcoli şi licee. „Am sesizat o foarte scăzută educaţie a valorilor şi pentru viaţă, gândiţi-vă că 20% nu au ştiut să enumere nicio valoare, 28% au trecut idei neinteligibile, iar 9% au fost stângaci în exprimare. Partea bună este că aproape jumătate îşi aleg modelul de viaţă din familie, nu din spaţiul public, aşa cum s-a tot vehiculat. Am descoperit o adevărată oportunitate dacă educaţia se petrece în casă. Problema e însă că părinţii nu petrec suficient timp cu tinerii, care sunt în esenţă miniaturi ale adulţilor din familie”, spune Pălărie.
Citeste mai mult: http://adevarul.ro/educatie/scoala/sondaj-portretul-adolescentului-roman-1_53873a0f0d133766a81c9bdd/index.html
Partajează asta:
Salonul internațional de carte Bookfest 2014 (28 mai -1 iunie)
Invitatul de onoare al celei de-a IX-a ediții a Salonului Internațional de Carte Bookfest va fi Polonia. Sub sloganul „Quo vadis Polonia? Spre următorul Nobel”, Institutul Polonez pregăteşte pentru Bookfest 2014 o serie de evenimente menite să promoveze literatura polonă şi să sporească interesul publicului român pentru autorii contemporani, dar și clasici polonezi.
Standul Poloniei la Bookfest, unul dintre cele mai moderne și interesant concepute din istoria târgului, va fi deschis oficial de către Ministrul polonez al Culturii și Patrimoniul Național, Bogdan Zdrojewski care, cu această ocazie va face prima sa vizită în România de la începerea mandatului său, acum 7 ani.
http://www.bookfest.ro/noutati/personalitati-de-cinci-stele-din-polonia-la-bookfest-2014.html
Partajează asta:
Cum să reţii mai eficient ceea ce citeşti
Mădălina Bătrînca pentru adevărul.ro
Iată câteva trucuri care te vor ajuta să reţii majoritatea informaţiilor din cărţile pe care le citeşti:
1. Citeşte inclusiv prima pagină, cu titlul şi numele autorului, cuprinsul şi prefaţa. Te va ajuta să te identifici mai bine cu cartea.
2. Dacă simţi că nu e momentul potrivit să începi o carte, nu o începe.
3. Citeşte o singură carte o dată.
4. Nu citi o carte care nu îţi menţine interesul viu.
5. Subliniază pasajele importante şi scrie observaţii pe măsură ce citeşti.
6. Fă asocieri între ceea ce citeşti şi întâmplări, persoane sau orice alte elemente familiare.
7. Ia notiţe la sfârşitul fiecărui capitol. Dacă ai probleme de înţelegere, reciteşte capitolul. Această tehnică este cunoscută sub numele de tehnica Feynman.
8. Uită de carte pentru o săptămână, iar apoi, după această perioadă, reciteşte toate notiţele, observaţiile şi pasajele subliniate.
Totuşi, un detaliu de reţinut ar fi faptul că, majoritatea oamenilor nu îşi aminteşte cu exactitate ceea ce citeşte, iar informaţia se denaturează. De cele mai multe ori, dăm greş în a ne aminti acele informaţii care nu sunt bazate pe cunoştinţe deja dobândite sau, pentru că ne concentrăm pe lucruri complexe, când nu am parcurs nici măcar detaliile elementare, avem deficit de înţelegere şi memorare.
Istorie Evanghelica 