Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici şi Personalului Contractual din Arhivele Naţionale, precum şi federaţia Arhiviştilor din România, luând notă de avizul favorabil dat, în şedinţa din 8 martie 2011, de către Comisia de Cultură a Camerei Deputaţilor proiectului de lege PL.x. 27/2010 pentru modificarea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, protestează şi aduce la cunoştinţa opiniei publice implicaţiile aprobării acestuia. Proiectul modifică art. 19 al Legii 16/1996, adăugând posibilitatea retragerii din proprietatea Statului român (Arhivele Naţionale) a fondurilor documentare „preluate abuziv”, cu invocarea decretelor 153/1950 şi 472/1971. Documentele ar urma să fie reclamate şi preluate de structurile de conducere ale diferitelor culte din România. Primul decret priveşte preluarea registrelor parohiale de născuţi/botezaţi, cununaţi şi morţi, iar al doilea, republicat ca legea 20/1974, a fost chiar legea arhivelor româneşti între 1971-1996.

Prin acest proiect de lege sunt vizate două categorii de documente create de culte:

1. Actele ce dovedesc statutul civil şi religios al persoanei (născuţi/botezaţi, cununaţi, morţi) — prerogativă a statului modern — sunt anterioare anului 1895 (Ardeal) şi 1865/1866 în Regatul României, când s-a introdus sistemul laic de stare civilă. Anterior, statul încredinţase această atribuţie diferitelor culte existente, de obicei mai multe în aceeaşi localitate. Conform proiectului, aceste acte, cu valoare genealogică, istorică, dar şi juridic-practică, păstrate acum unitar la Arhivele Naţionale, pe servicii judeţene şi localităţi componente, după actuala împărţire teritorială, ar urma să fie separate iarăşi pe culte şi distribuite, centralizat, structurilor de conducere ale cultelor (ortodox, greco-catolic, romano-catolic, reformat, evanghelic etc.), în prejudiciul publicului interesat.

2. Documentele istorice ale episcopiilor, protopopiatelor, parohiilor, şcolilor confesionale, instituţii de caritate etc. sunt de mare valoare istorică. Acestea acoperă întregul teritoriu al ţării, cuprind întreaga societate şi adesea au informaţii mai vechi decât cele oferite de arhivele altor instituţii publice sau ale familiilor. Chiar luate în parte fiecare, arhivele marilor culte „istorice” depăşesc interesul îngust de grup şi au semnificaţie publică mult mai amplă, regională şi chiar naţională.

Din perspectiva celor enumerate mai sus considerăm că:

 Proiectul de lege în speţă, ce urmează a fi supus votului în Camera Deputaţilor, cameră decizională, ridică o serie de inconveniente majore şi este de natură a aduce prejudicii grave Statului român, prin instituţia Arhivelor Naţionale, şi tuturor beneficiarilor din ţară şi de peste hotare, prin trecerea unui patrimoniu destinat prin excelenţă uzului public, şi reglementat de o lege specifică, în proprietate privată, sub un regim juridic neclar din punct de vedere arhivistic.

 Proiectul aduce o gravă ştirbire a prerogativelor Statului român şi a responsabilităţii sale privind administrarea patrimoniului cultural-arhivistic al ţării. El nu propune altceva decât să deposedeze Arhivele Naţionale – instituţie profesionistă în domeniu – de o parte foarte importantă a patrimoniului său şi să întemeieze arhive de drept privat pe lângă episcopiile unor instituţii cu un rol social total diferit, instituţii pe care, în parte, le finanţează din buget chiar Statul român! Iniţiatorii legii şi susţinătorii ei, dacă ar fi determinaţi de interesul general şi ar înţelege rostul Arhivelor în societate, ar fi fost de aşteptat să susţină acte legislative de consolidare a instituţiei publice a Arhivelor Naţionale şi nu de debilitare a acesteia şi, implicit, a Statului român în acest domeniu.

 Cu unele excepţii, organizaţiile de culte nu pot să ofere documentelor protecţia, şi publicului cercetător accesul liber, nediscriminatoriu şi asistenţa profesională de care sunt capabile Arhivele Naţionale şi nici mijloacele pe care acesta le poate mobiliza. În această privinţă, opinia cea mai obiectivă o pot avea cercetătorii din universităţi şi institutele academice, cei mai asidui utilizatori ai Arhivelor.

 Punere în discuţie a Decretului 472/1971, considerat „abuziv”, desfiinţează 25 de ani de arhivistică românească şi constituie un precedent funest pentru instituţia Arhivelor Naţionale. Republicat ca Legea nr. 20/1974, acest act a stat la baza constituirii a cel puţin 50% din patrimoniul actual al Arhivelor Naţionale!

 Proiectul legislativ, întemeiat pe principiul democratic ale restituirii proprietăţii, ignoră suveran un fapt esenţial: categoria de bunuri care se cere restituită. Aici nu este vorba de clădiri, terenuri, aur sau valută, ci de bunuri culturale cu valoare identitară pentru comunităţi şi mase mari de oameni, însumate, pentru întreaga naţiune. Arhivele sunt, cum se ştie, element esenţial de identitate pentru o naţiune şi, din acest punct de vedere, Statul nu are voie să cedeze nepermis interesului privat, oricare ar fi acela, fără să se anuleze pe sine.

Doamnelor şi domnilor deputaţi

Ţinând cont de argumentele exprimate mai sus, conducerea Sindicatului şi a Federaţiei arhiviştilor din România vă solicită să nu votaţi acest proiect de lege, ce poate duce la pierderea sau scoaterea din cercetare publică unei părţi semnificative din patrimoniul arhivistic naţional.

Vicepreşedinte al Sindicatului,

Dr. Ioana Grigorie

Preşedinte al FAR

Dr. Bogdan Florin Popovici

Sursa: Cosmin Budeancă