De la Martin Luther încoace, ”Evanghelia”, în sensul de ”vestea bună” se reduce la faptul că Fiul lui Dumnezeu a murit pentru păcatele noastre și că prin credința în această jertfă căpătăm dreptul să mergem în ceruri când murim.

Uitându-ne prin acești ochelari la epistola către Romani, ”Evanghelia” este doar partea care vorbește despre scopul morții Fiului lui Dumnezeu, mai exact partea de la început, până la 5:8. Partea de la 5:9 înainte nu mai este ”Evanghelia”, ci este o învățătură pentru cei care au crezut deja în ”Evanghelie”.

Este foarte important să facem efortul să descoperim ce înțelege Pavel însuși prin cuvântul ”Evanghelie”. Vom porni la drum printr-o analiză a capitolului 15 din epistola către Corinteni, care începe așa:
”Vă fac cunoscut, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut. V-am învățat, înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi; și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea, S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toți, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie” (1 Corinteni 15: 1-8).

Teologii formați la școala lui Martin Luther consideră că numai discuția până la acest punct este ”Evanghelia”. Ceea ce urmează de aici încolo, despre învierea lui Isus și despre înălțarea Lui la cer, despre întronarea Lui la dreapta lui Dumnezeu și despre destinul nostru ceresc deschis nouă prin învierea și întronarea Lui în cer, nu mai constituie ”Evanghelia”, ci o învățătură pentru cei credincioși. Observați că ”Evanghelia” ar fi atunci numai ceea ce li se predică celor necredincioși, ca să vină la pocăință. De aici și idea că ”evanghelizarea” este acțiunea prin care se urmărește aducerea la pocăință a celor necredincioși.

Citeste mai departe …

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Să recapitulăm ce am descoperit până acum din concepția lui Pavel despre lume și viață. Din momentul  în care Domnul Isus i-a ieșit în cale pe drumul Damascului, Pavel a fost cucerit de acest Isus, Care este viu, și acum este înălțat la dreapta lui Dumnezeu. L-a recunoscut  că El este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii si conducătorul universului și al istoriei.

De acum, pentru Pavel mai există un singur scop în viață: să-L facă pe acest Isus cunoscut în toată lumea: evreilor, grecilor, romanilor și tuturor celorlalte națiuni, până la marginile pământului.

Dar Isus din Nazaret a fost răstignit de romani. Înainte de a spune orice altceva despre Isus, Pavel știa că trebuie să explice de ce a trebuit ca El să moară și să arate lucrurile realizate de El prin moarte.

Prin neascultarea lui Adam, întreaga omenire a intrat în conflict cu justiția lui Dumnezeu, s-a separat de Dumnezeu, a intrat sub stăpânirea lui Satan și, pe lângă acestea, a intrat otrava sau infecția păcatului în întreaga omenire.

Prin moartea Lui pe cruce, Isus – care era Fiul lui Dumnezeu din veșnicii – a împăcat omenirea cu Dumnezeu, satisfăcând dreptatea lui Dumnezeu și a anulat dreptul lui Satan de a mai fi stăpân peste omenire (Coloseni 2:14-15).

Dar moartea Fiului lui Dumnezeu n-a rezolvat toate problemele produse de neascultarea lui Adam și de rebeliunea față de Dumnezeu în care trăiește omenirea de atunci încoace.

Citeste mai departe …

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

În Romani 5:10, Pavel a scris că vom fi mântuiți prin viața lui Cristos. În capitolul 6, Pavel a scris că ne-am făcut una cu Cristos printr-o moarte asemănătoare cu a Lui ”pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui” (6:6). În continuare, Pavel scrie că, din moment ce suntem ”în Cristos” (6:11), trebuie să ne dăm mădularele lui Dumnezeu și să-L ascultăm numai pe El, în loc să mai ascultăm de păcat.

Dar Pavel nu ne spune cum ne ajută viața în Cristos să nu mai ascultăm de păcat. Sau mai exact, nu ne spune lucrul acesta în cap.6, ci ni-l spune în capitolul 8. În 7:14-25, Pavel discută pe larg problema puterii tiranice a păcatului introducând în discuție un termen nou, ”carnea” (în Cornilescu, ”firea pământească”). Iată textul cheie: ”Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în carnea mea, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac” (Rom. 7:18-19).

Și ceva mai departe:
”Fiindcă după omul din lăuntru îmi place legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primită de mintea mea și mă ține rob legii păcatului care este în mădularele mele. Oh, nenorocitul de mine, cine mă va elibera de acest trup de moarte?” (Rom. 7: 22-24).

Soluția la această problemă ne este oferită în aceste cuvinte: ”În adevăr, legea Duhului vieții în Cristos m-a eliberat de legea păcatului și a morții” (Rom. 8:2). Comentatorii sunt în general de acord că aici cuvântul ”lege” are sens figurat și că putem înlocui acest cuvânt cu ”putere”: ”Puterea Duhului vieții în Cristos m-a eliberat de puterea păcatului și a morții”.

Citeste mai departe …

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Epistola către Romani se împarte în patru părți cu teme foarte ușor de identificat:

1. De la 1:1 la 5:8, despre separarea omului de Dumnezeu și despre modul în care, prin moartea Lui pe cruce, Fiul lui Dumnezeu repară separarea sau ruptura și ne aduce înapoi la Dumnezeu, sau ne împacă cu Dumnezeu;

2. De la 5:12 până la 8:39, despre viața ”în Cristos” și ”în Duhul Sfânt”;

3. De la 9:1 până la 11:36 despre împietrirea în necredință a lui Israel, despre vremurile națiunilor și despre reîntoarcerea lui Israel; și

4. De la 12:1 până la 15:33 despre modul în care se trăiește după voia lui Dumnezeu din moment ce ai intrat ”în Cristos!” și ”în Duhul Sfânt”.

Totul se încheie cu un capitol de salutări.

Poate că ați observat că am scris că partea întâi se termină la 5:8 și că partea a doua începe la 5:12. Am scris așa deoarece versetele 9-11 din cap.5 aparțin și la partea întâi și la partea a doua: ele constituie trecerea de la una la cealaltă. Să ne uităm cu atenție la ele. Pavel ne spune că ceva s-a întâmplat – pentru noi – prin moartea lui Cristos și că de acum încolo ceva se va întâmpla – pentru noi – prin viața lui Cristos.  În 5:10 el formulează totul succint:

– prin moartea Lui am fost împăcați cu Dumnezeu;

– prin viața Lui vom fi mântuiți.

Citeste mai departe …

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Domnul Isus i-a ieșit în cale lui Saul din Tars, i-a schimbat direcția vieții și i-a fixat slujba pe care urma să o aibă: ”…el este un vas pe care l-am ales să ducă Numele Meu înaintea națiunilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel” (Faptele ap. 9:15). ”Numele Meu” poate fi înlocuit cu ”Persoana Mea”. Sarcina lui Pavel era să-L facă cunoscut pe Domnul Isus Cristos imperiului roman.

Am văzut că de la început el și-a dat seama că se va lovi de o barieră enormă: a fost faptul că Isus a fost răstignit de romani. Bariera aceasta trebuia dată la o parte, adică trebuia să înceapă prin a explica rațiunea morții Lui pe cruce, ca să-L poată apoi prezenta pe Isus Însuși.

Să vedem dacă această afirmație se justifică.

În epistola către Romani, Pavel începe prin explicarea înstrăinării omului de Dumnezeu prin neascultare și a consecințelor acestei înstrăinări, apoi explică modul în care Dumnezeu Însuși a rezolvat problema prin moartea pe cruce a Fiului Său. Toate acestea i-au luat lui Pavel de la capitolul 1 până la 5:8, unde concluzionează totul prin aceste cuvinte:
”Dar Dumnezeu Își  arată dragostea față de noi prin faptul că pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi” (Romani 5:8).

Citeste mai departe…

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, se regăsesc listate cronologic aici

Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25

Iosif Ton – 26. Isus din Nazaret si Duhul Sfant

Iosif Ton – 27. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (1)

Iosif Ton – 28. Cu Domnul Isus in Sfanta Sfintelor (2)

Iosif Ton – 29. Cum ramanem in El

Iosif Ton – 30. Teodorescu Ionel

Iosif Ton – 31. Stadiile uceniciei (1)

Iosif Ton – 32. Stadiile uceniciei (2)

Iosif Ton – 33. Petru in scoala Domnului Isus

Iosif Ton – 34. Ioan in scoala Domnului Isus

Iosif Ton – 35. Iacov – primul apostol martir

Iosif Ton – 36. O vedere de ansamblu a invataturii Domnului Isus

Iosif Ton – 37. Apostolul Pavel

Iosif Ton – 38. Pavel si Cristos cel rastignit