Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XIII)
Începutul de an este dominat în ,,agora evanghelică” de cazul Iosif Țon -Străjerii. Discuțiile se concentrează în jurul scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş care a primit un răspuns prin intermediul a două articole scrise de Emanuel Conțac dar și prin Scrisoarea lui Gavrilă de Petru Lascău. Așa cum am menționat, Emanuel Conțac răspunde prin intermediul a două posturi (articole) scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş deoarece acesta a ”făcut în mod generos referire la mișcarea penticostală”. Marius Cruceru răspunde la rândul său articolelor lui Emanuel Conțac, prin intermediul unui post în care susține ideea că, cazul Iosif Țon – Străjerii este unul periferic. Cu toate acestea pastorul Iosif Țon, a predicat în două biserici penticostale din SUA și se află în continuare în topul preferințelor cititorilor, sau a unei părți din cititorii blogosferei evanghelice după cum o dovedește și rezultatele sondajului Omul anului 2010 la evanghelicii din România publicat la sfârșitul acestei sinteze. Alături de sondajul propus de Alin Cristea la finalul acestei postări se regăsesc și rezultatele parțiale a unui sondaj de opinie este propus de Vasilică Croitor având ca subiect decizia AGA RVE de interzicere alui Iosif Țon la postul Radio Vocea Evangheliei.
Un răspuns pastorului Adrian-Mihai Mateaş (1) from Vaisamar by Vaisamar (02.01.2011)
Disclaimer: Nu aş fi răspuns scrisorii pastorului Adrian-Mihai Mateaş dacă (1) autorul ei n-ar fi făcut în mod generos referire la mişcarea penticostală (văzută ca sursa celei „mai active şi mai masive erezii actuale – mişcarea carismatică”), dacă (2) autorul ei n-ar fi fost licenţiat şi dacă (3) scrisoarea n-ar fi beneficiat de „timp de antenă” pe unul dintre cele mai citite bloguri evanghelice. Am mulţi prieteni între baptişti şi sper ca prietenia cu ei să reziste în ciuda momentului dificil creat de această scrisoare. Severitatea intervenţiei mele este cerută atât de multele nonsensurile răspândite pe cele douăsprezece pagini, cât şi de atitudinea care stă în spatele ei.
Un răspuns pastorului Adrian-Mihai Mateaş (2) from Vaisamar by Vaisamar
Prima partea a textului AICI.
Ne considerăm fraţi, dar ne tolerăm şi convieţuim vrând-nevrând
Pentru Adrian Mateaş, cea mai masivă erezie din creştinismul actual este mişcarea carismatică, ai cărei „părinţi fondatori” sunt penticostalii. Secţiunea care tratează acest subiect se întinde pe 3 pagini şi dă la iveală o rană care în aparenţă încă nu s-a vindecat. „Probabil că cei mai afectaţi de penticostalism au fost baptiştii, în România acest lucru fiind de notorietate”. „Vrând-nevrând, noi baptiştii convieţuim cu ei şi, mai mult sa mai puţin, ne tolerăm reciproc şi ne considerăm fraţi creştini”.
Afirmaţia de mai sus spune că pe de o parte ne tolerăm (deh, ce să facem, n-avem de ales) şi pe de altă parte că „ne considerăm fraţi”. Dacă ne tolerăm şi convieţuim „vrând-nevrând”, înseamnă că „înfrăţirea” de care vorbim e de paradă. Nu cunosc decât un singur factor care îi face pe oameni să se tolereze reciproc şi să convieţuiască „vrând-nevrând” – politica. Adică tocmai factorul deplâns mai sus de preopinentul meu. Citatul arată că, dacă e adevărat că „politica nu garantează acurateţe religioasă”, nu e mai puţin adevărat că politica nu garantează nici „înfrăţire religioasă”.
În virtutea dreptului la replică… Emanuel Contac despre scrisoarea pastorului Mateas from Marius Cruceru by Marius David (03.01.2011)
Cred că este onest, deşi aşteptările mi-au fost înşelate în privinţa acestui tip de postare, să prezint reacţiile dr. Emanuel Contac faţă de scrisoarea pastorului Mateaş de Bratca.
Prezint legăturile spre textului dr. Contac şi din pricina disclaimerului din faţă. Cred că este onest ca ambele tipuri de texte (cel “submediocru” al pastorului Mateaş) şi textul dr. Contac, care, după părerea mea, face risipă de academism şi timp vrednic de cauze mai bune şi ratează tocmai esenţa “nemulţumirilor lui Mateaş”, să se bucure de acelaşi tip de vizibilitate. Dar … ce să spun… a fost o încercare din care cred că avem de învăţat cu toţii.
MĂ TEM CĂ AM AVUT DREPTATE from Popas pentru suflet by cristianionescu (02.01.2011)
Am atras atenția destul de devreme că dacă nu vom fi atenți, problema mișcării de trezire a Străjerilor va deveni o confruntare doctrinară între baptiști și penticostali. Am avertizat că prea se face caz și se batjocoresc niște principii și practici care seamănă foarte mult cu cele penticostale! Era o problemă de timp până cineva […]
Iosif Ton in Seattle from PERSPECTIVE CRESTINE by Ted (03.01.2011)
Pastorul Iosif Ton a predicat in seara de Revelion la Biserica Penticostala din Kenmore, WA. Aici aveti inregistrarea mesajului.
Sondaj despre interzicerea lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei (03.01.2011) from România Evanghelică by Alin Cristea
http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/12/29/sondaj-decizia-aga (03.01.2011)
Dintre cele 400 de voturi exprimate pînă acum, 79% consideră decizia ca fiind incorectă și imorală, iar 12% o consideră corectă statutar, dar imorală.
Votați Omul Anului 2010 la evanghelicii din România – 3 ianuarie 2010 from România Evanghelică by Alin Cristea
http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2010/12/28/sondaj-omul-anului-la-evanghelicii-din-romania
După 350 de voturi:
Iosif Țon – 142
Vasilică Croitor – 74
Vladimir Pustan – 50
Ionatan Piroșca – 19
Bodo – 14
Liviu Mocan – 6
Partajează asta:
Iosif Ton – Marginalizarea lui Isus din Nazaret si a invataturii Lui
Marginalizarea lui Isus din Nazaret si a invataturii Lui este cel de-al doilea mesaj dintr-o serie care a ajuns pană la momentul actual la 3 prin intermediul cărora Iosif Țon oferă precizări asupra teologiei sale. Primul mesaj l-am publicat sub titlul Iosif Țon dă socoteală despre ceea ce crede și gândește (31 dec. 2010)
Fenomenul neglijării învățăturii Domnului Isus nu a început la Reformă, ci prin secolul al 2-lea. La începutul acelui secol găsim cărți ca ”Didache” (numită și ”Învățătura celor doisprezece apostoli”), care încă îi instruia pe noii creștini cum să trăiască după Învățătura Domnului Isus. Pe la mijlocul acelui secol, însă, s-au convertit la creștinism mai mulți filosofi greci. Ei au adus filosofia greacă cu ei în creștinism și au încercat să le ”armonizeze” pe cele două. Ei au citit prologul la Evanghelia după Ioan, unde Fiul etern al lui Dumnezeu este prezentat ca Logos-Cuvântul. Ei au plecat de la acest concept, prezent și în gândirea greacă, și au construit o teologie bazată pe Logos, o teologie a unui Cristos cosmic, dar au neglijat pe Isus din Nazaret și învățătura acestuia.
La anul 250 s-a introdus în Biserica din Roma preoția pe modelul Vechiului Testament. Cu aceasta s-a introdus și dogma că Biserica îi mântuiește pe oameni prin ”sfintele taine”. Cu aceasta, nevoia de a citi învățătura Domnului Isus și de a trăi după ea a fost și mai mult înlăturată.
Acesta a fost începutul fenomenului numit de Stuart Murray ”marginalizarea lui Isus și a învățăturii Lui”. Acest fenomen s-a accentuat prin convertirea Împăratului Constantin și prin transformarea creștinismului în religie de stat. Stuart Murray este un anabaptist modern, care trăiește în Anglia și care a scris cartea ”Post-Christendom”, în care analizează pe larg fenomenul marginalizării lui Isus și a învățăturii lui, de la Constantin și până astăzi (Ed. Paternoster, 2004). Iată ce scrie el despre ceea ce s-a întâmplat pe vremea lui Constantin:
”Amintirea unui Isus care se confrunta cu autoritățile, apărând cauza celor săraci și criticând nedreptățile era tulburătoare pentru episcopii care se bucurau acum de un lux exorbitant. Teologii din secolul al patrulea îl transformă pe Isus într-o figură cerească, accentuează divinitatea lui și fac ca amintirile acestea să se estompeze. Constantin Îl onora pe Dumnezeul creștinilor, nu pe Isus din Nazaret. Eusebius a acceptat acest lucru și a pus temelia pentru interpretarea lui Isus ca o figură imperială. Rozemary Radford Reuther scrie:
”Cristos devine Pantocrator, guvernatorul cosmic al noului imperiu creștin. Împăratul creștin cu episcopii la dreapta lui, devin locțiitorii lui Cristos pe pământ, guvernând statul creștin al noii ordini răscumpărate a istoriei… Victoria lui Mesia ca apărător al celor oprimați ar fi fost văzută ca o nivelare a ierarhiilor… În loc de aceasta, cristologia imperială câștigă în secolul al patrulea funcția unui control imperial patriarhal, ierarhivist și euro-centrat.”
Stuart Murray continuă: ”Această schimbare radicală a modului în care era înțeles Isus a avut impact asupra multor aspecte ale creștinismului secolului al patrulea. Ea a transformat reprezentările artistice, care acum îl prezentau pe Isus în imagini imperiale: tablouri aspre ale unui judecător imperial, înconjurat de o aureolă, iau locul tablourilor rustice anterioare ale unui Isus ca bunul păstor. În imnuri, predici, lecții pentru catehumeni, crezuri și tratate teologice, viața și învățătura lui Isus capătă tot mai puțină atenție. Comparați, de exemplu, instrucțiunile date catehumenilor spre sfârșitul secolului al patrulea de către Ambrozie, bazate pe moralitatea Vechiului Testament cu scrierile lui Iustin din secolul al doilea și cu Didache care-i învăța pe catehumeni să aplice învățăturile lui Isus în viețile lor. Scriitorii secolului al patrulea foloseau viața lui Cristos doar devoțional, nu și etic.
Marginalizarea lui Isus este cel mai izbitor văzută în credeuri. Acestea au avut o mare influență asupra creștinilor timp de generații. Dar ele au fost scrise în anii când se forma creștinismul de stat, când viața și învățătura lui Isus erau marginalizate. Credeurile afirmă atât divinitatea cât și umanitatea Lui, dar îi marginalizează viața. Credeul de la Niceea, de exemplu, spune că Isus ”s-a întrupat prin Duhul Sfânt din fecioara Maria; și s-a făcut om. Și a fost răstignit sub Pilat din Pont.” Credeul ignoră viața lui ca om, trecând direct de la nașterea Lui la moartea Lui. Unde sunt minunile Lui, relațiile Lui, învățăturile Lui și viața lui subversivă? Ca și în alte documente din secolul al patrulea, unde este Isus? Celelalte credeuri au aceeași omitere izbitoare…. Viața și învățătura lui Isus nu mai erau în centrul atenției… Lui Isus i se aducea închinare, dar Isus nu mai era urmat.” (pag.122-123).
Situația, în creștinismul oficial, a continuat să fie astfel până după anul 1500. Reformatorul principal, Martin Luther, a considerat că Evanghelia se află în epistola către Romani și pe baza acesteia el a obținut ceea ce el numește ”teologia crucii”. Adjunctul lui Luther, Philip Melancthon, a scris că a-L cunoaște pe Cristos înseamnă a ști să beneficiezi de moartea Lui. Ei au formulat un creștinism al câtorva doctrine care dacă sunt crezute îi asigură credinciosului intrarea în ceruri.
Acestea nu înseamnă că învățătura Domnului Isus a dispărut în timpul acela de pe scena istoriei. Ea s-a păstrat în mișcări de opoziție față de biserica oficială, pe care aceasta le-a etichetat ca eretice. Un prim exemplu sunt donatiștii, din secolul al patrulea și al cincilea. Tot din aceasta vreme trebuie să-l amintim pe Pelagius. Iată ce scrie Stuart Murray despre elementul comun pe care îl aveau Pelagius și donatiștii:
”Pelagius i-a încurajat pe contemporanii lui să-și bazeze viețile pe învățătura morală a lui Isus. Asemănările dintre învățătura lui Pelagius și concepțiile donatiștilor sunt semnificative. David Nussbaum scrie: ”Pelagius era, teologic, ceea de donatiștii erau din punct de vedere eclesial într-un important număr de privințe: ambii reprezentau o dorință pentru… puritate, o încercare de a păstra creștinismul din secolele anterioare și de a adopta o poziție mai independentă și mai critică față de autoritățile instituționale” (pag. 101-102).
O altă mișcare care s-a format prin întoarcerea la învățătura Domnului Isus au fost valdenzii. Inițiatorul lor a fost francezul Valdes, care în 1174 a descoperit învățătura Domnului Isus, a renunțat la averea lui și a început să predice și să cheme oamenii la o viață de sărăcie. Urmașii lui Valdo chemau oamenii să devină ucenici ai lui Isus și să trăiască după învățătura Lui, cerând integritate personală, o viață simplă, respingerea lăcomiei și a oricăror excese. Ei se opuneau oricărei forme de minciună și de înșelăciune și refuzau să depună orice jurământ (Stuart Murray, p.324-327).
O mișcare similară a fost cea a lollarzilor din Anglia, inițiată de John Wycliffe (1328-1384).
Dar, de o deosebită importanță pentru noi este Erasmus de Rotterdam (1466-1536). Acest mare învățat al Renașterii a publicat în 1516 Noul Testament în limba greacă și în limba latină (traducerea în limba latină a făcut-op el însuși, pentru a demonstra că traducerea Vulgata nu a fost corectă). Apoi a publicat un comentariu la Evanghelia după Matei, subliniind porunca Domnului Isus să facem ucenici învățându-i ceea ce ne-a învățat El. Erasmus face constatarea că a fi ”platonist” înseamnă a te ține de învățătura lui Platon; iar a fi ”aristotelian” înseamnă a te ține de învățătura lui Aristotel. Tot astfel, scrie el, dacă îți spui ”christianus” ar trebui să însemneze că te ții de învățătura lui Christus. Dar, remarcă Erasmus, noi ne zicem creștini (sau ”cristosieni”, pe românește), dar nu ne ținem de învățătura lui Cristos, ci religia noastră este formată de credeurile și de deciziile sinoadelor și de alte scrieri ale bisericii oficiale.
Erasmus face o chemare pasionată la a ne întoarce la învățătura întemeietorului religiei noastre, adică a lui Isus. (…)
Sursa: Iosif Țon- Mesaje
Partajează asta:
De ce sunt Creştin după Evanghelie? de Bogdan Emanuel Răduț
Trăim într-o epocă a globalizării şi a ecumenismului galopant în care ne putem pierde foarte uşor identitatea. În societatea de astăzi toată lumea este ceva şi nimeni nu este nimic. Auzim de multe ori întrebarea “de ce eşti la acea Biserică, cult, religie?”, şi răspunsurile poartă o gamă largă de variante. Dacă nu ne cunoaştem propria identitate şi propriul crez şi de ce am ales noi să fim ceea ce suntem nu numai că ne pierdem identitatea, dar practic nu avem identitate. Cu responsabilitatea moștenirii unei identități primite de la înaintașii noștrii, vom vedea care sunt principiile de bază care ne definesc ca şi creștini după Evanghelie.
De ce sunt Creştin după Evanghelie? (1) from Bogdan Emanuel Răduţ by emy_radut@yahoo.com (Bogdan Emanuel Răduţ)
Partajează asta:
3 ani de la moartea lui Petru Dugulescu via România Evanghelică
Cunoscută personalitate religioasă şi politică, Petru Dugulescu a fost pastor baptist (Haţeg 1974-1986; Timişoara 1986-2002) şi deputat PNŢCD de Timiş (1992-2002). A fost unul dintre fondatorii Grupului de Rugăciune din Parlamentul României.
A fondat Asociaţia Evanghelistică şi de Caritate “Isus Speranţa României” (1991) şi casa de orfani “Fraţii lui Onisim” din Timişoara (1992).
A publicat volumele de poezii “Călătorii enigmatici” şi “Apus de mileniu” şi cărţile (autobiografice) “Ei mi-au programat moartea”, tradusă în limba engleză cu titlul “Repenters” şi “Democraţie şi persecuţie” (lansată în decembrie 2007). (…)
3 ani de la moartea lui Petru Dugulescu from România Evanghelică by Alin Cristea
Informații suplimentare pe http://petrudugulescu.wordpress.com
Partajează asta:
Predica pastorului Iosif Ton din seara de Revelion via Perspective crestine
Pastorul Iosif Ton a predicat in seara de Revelion la Biserica Penticostala din Kenmore, WA. Pentru a urmării înregistrarea video a predicii pastorului Iosif Țon apasă pe imaginea de mai jos. În cadrul acestei înregistrări mesajul lui Iosif Țon începe de la 01:44:20.
Iosif Ton in Seattle from PERSPECTIVE CRESTINE by Ted
Partajează asta:
Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XII)
Orice Iosif Ţon are pace! from Beni Cruceru by beniamincruceru
Dacă Iosif Ţon are pace, nu ştiu. Dacă liderii noştri au pace, iar nu ştiu. Tot ce ştiu este că orice oaie adăugată la turma lui Hristos are pace. Asta înseamnă de fapt în ebraică Iosif Ţon:צֹאן
– adăugă oile sau a adăuga turma. În cazul particular, numai Dumnezeu ştie unde vrea să-l adauge la vârsta dânsului.
În sensul acesta vă doresc tuturor să fiţi oi adăugate la turma lui Hristos, având pacea pe care numai El o poate oferi. Pacea o putem avea doar dacă îl urmăm pe Păstorul Nostru ascultându-i glasul (Ioan 10:4-5)
Stând cu un picior în pragul anului, doresc să vă dedic tuturor acest cântec deoarece am fost mulţi tulburaţi de toate mişcările realizate la nivel de Ţon, adică de turmă. Mesajul cântecului şi contextul în care a fost scris este unul special. Doamne dă pace tuermei Tale!
Iosif Ţon – Evanghelia Domnului Isus from Paşi spre lumină by Petru Lascău
Evanghelia Domnului Isus
Iubiți frați și prieteni,
În ultimele două luni s-a pornit o furtună neașteptat de puternică în jurul teologiei mele. Constat cu durere că pentru mulți această furtună este devastatoare. Unii mă consideră și mă prezintă ca pe un căzut de la credință. Alții mă declară eretic. Mulți dintre cei care s-au hrănit ani de zile cu predicile, cu cursurile și cu cărțile mele nu mai știu ce să creadă: Să le arunce la coș? Și ce să facă cu atâtea învățături prin care și-au format credința și gândirea? Unii chiar și-au exprimat teama că vor cădea de la credință.
Fratele Iosif încearcă să se explice from B a r z i l a i – e n – D a n by barzilaiendan
(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)
A aparut primul eseu in care fratele Iosif Țon caută să-si justifice deruta teologica in care se afla.Este suficient sa va spun ca Scot McKnight este unul din promotorii miscarii aiurite „emergent Church“, care sustine ca Biblia este o istorie despre adevar, dar nu Adevarul … pe acesta trebuind să-L căutăm și să-L găsim fiecare dintre noi în parte, prin specificul experienței noastre personale. Deși spune că nu împărtășește învățătura acestui McKnight, dânsul pleacă de la o premiză care-l caracterizează pe acest om și care caracterizează mișcarea emergentă, premiză neîmpărtășită de crezurile evanghelice de până acum.Așa cum v-am spus deja, o controversă cu fratele Iosif Țon este o ocazie de a învăța lucruri noi, chiar dacă nu suntem de aceeași părere. Profităm de ocazie pentru a învăța câte ceva și despre această înșelare modernă (sau post-modernă).
Nevoia anului 2010 from PERSPECTIVE CRESTINE by Ted (31.12.2010)
Este vorba despre nevoia de trezire spirituală!
Dorinţa după trezire spirituală cred eu stă atât la baza recursului la asanare morală şi spirituală al lui Vasilică Croitor în cartea sa „Răscumpararea Memoriei„ cât si la baza deciziei lui Iosif Ţon de a se alătura unei mişcări ca aceea a „Străjerilor”.
De ce cred că nici Cultul Baptist, nici AGA RVE n-au fost suficient de „inchizitoriali” cu Iosif Ţon from Vaisamar by Vaisamar (31.12.2010)
Am început de curând să audiez un curs audio despre inchiziţie. Ceea ce poate multă lume nu ştie este că numele temutei inchiziţii vine de la latinescul inquisitio, care înseamnă „cercetare”, „investigare”, „examinare”. Inchiziţia le oferea oamenilor şansa de a avea parte de un proces în care se puteau apăra.
În sens etimologic, aş spune că nici Cultul Baptist şi nici AGA RVE n-au fost suficient de inchizitoriali cu Iosif Ţon. Inchizitoriali au fost prezbiterienii din ani ’70 de care vorbeam recent într-o postare.
De ce cred că nici Cultul Baptist, nici AGA RVE n-au fost suficient de „inchizitoriali” cu Iosif Ţon « Methoughts, mefeats and medefeats from Persona by DanutM
Excelent argumentat, Emanuel. Si, repet, sa-l arda odata pe rug, ca sa stim o treaba.
Sondaj despre interzicerea lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei (01.01.2011) from România Evanghelică by Alin Cristea
http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/12/29/sondaj-decizia-aga
Dintre cele 350 de voturi exprimate pînă acum, 79% consideră decizia ca fiind incorectă și imorală, iar 12% o consideră corectă statutar, dar imorală.
Iosif Ţon în Ţara Minunilor from Vaisamar by Vaisamar (31.12.2010)
S-ar spune că de când a trecut la carismatici Iosif Ţon a intrat cu adevărat în Ţara Minunilor.
Se încheie un an. N-am reuşit să fac retrospectiva lui, aşa cum mi-aş fi dorit. Îmi rămâne ca sarcină pentru începutul celui viitor.
Afacerea „Iosif Ţon şi Străjerii” încă vremuieşte în blogosferă. Şi asta în principal din cauza lipsei unor lucruri care mi se par de bun simţ: comunicate oficiale judicios argumentate şi corect scrise.
Cei care mi-au urmărit blogul ştiu că am luat în trecut poziţii critice faţă de Iosif Ţon. Dacă scriu acum despre acest caz nu o fac fiindcă sunt îndrăgostit isteric de Iosif Ţon şi de teologia lui, ci fiindcă aşa îmi dictează principiile. Iosif Ţon nu este penticostal, deci nu scriu din solidaritate confesională. Nu e suficient de exact în ce scrie (iar lipsa acribiei mi se pare extrem de gravă), dar asta nu are importanţă aici.
Emanuel Conțac: Iosif Țon în Țara Minunilor from România Evanghelică by Alin Cristea
“Modul în care a fost tratat nu arată bine şi nici nu miroase bine. Toată situaţia îmi aduce aminte de un episod din Alice în Ţara Minunilor.
Ce-au făcut catolicii în ani ’70, când „i-a lovit” valul carismatic? from Vaisamar by Vaisamar
Citesc cu mult interes fragmente din cartea Perspectives on Spirit Baptism
Care este ideea cărţii?
Cinci teologi din cinci tradiţii diferite (baptistă, penticostală, carismatică, wesleyană, catolică) discută conceptul de „Spirit Baptism” (pe care îl las netradus).
Am citit introducere cărţii şi jumătate din expunerea teologului catolic. Sunt uluit de măiestria cu care au navigat catolicii chestiunea spinoasă a integrării acestei experienţe în complexa lor teologie!
Ce-au făcut catolicii în ani ’70, când „i-a lovit” valul carismatic? « Methoughts, mefeats and medefeats. from Persona by DanutM
Emanuel Contac ne ofera un alt exemplu recent de raportare coerenta la manifertarile carismatice – de data aceasta din spatiul catolic.
Ce ar fi sa mai invatam si noi, macar din cind in cind, de la altii. caci smerenia este semnul spiritelor mari.
De reflectat (27) – FOARTE IMPORTANT from România Evanghelică by Alin Cristea
Shifu (comentariu pe blogul lui Marius Cruceru în 31 decembrie 2010): “Erezia se stabilește în funcție de aspectele fundamentale ale unei dogme, nu în funcție de chestiunile de importanță secundară.”
Teofil Stanciu (comentariul pe blogul său în 29 noiembrie 2010): “Nu cred (…) că e neapărată nevoie să existe un singur punct de vedere, ci o viziune unitară (în care încap și opinii contradictorii) de ansamblu. La ortodocși există dogma (incontestabilă), teologumene (unde se negociază) și opinii teologice (de obicei individuale). Deci măcar în aspectele fundamentale ce țin de dogmă, cred că ar trebui să existe unitate, altfel nu se justifică apartenența la același cult.
Cîteva observaţii despre acţiunea “inchizitorială” de la RVE cu privire la Iosif Ţon şi scrisoarea deschisă a pastorului Mateaş de Bratca from Marius Cruceru by Marius David
Am observat că în ultimul timp blogosfera românească s-a inflamat puternic pornind de la o acţiune a AGA (Adunarea Generală a Acţionarilor) de la Radio Vocea Evangheliei.
S-au spus tot felul de lucruri, unii îi plîng de milă lui Iosif Ţon cum că suferă “iar” pentru Cristos (asta mi se pare la limita invectivei faţă de cei care au suferit în puşcăriile comuniste pentru credinţa lor…. dar n-am avut nici cu alte ocazii aşteptări mai mari de la cel care afirmă chestiunea că tot vorbim despre hermenutică ideologiza(n)tă), alţii, sub capacul ironiei de prost gust şi vrednică de idealuri mai înalte, propun arderea cărţilor lui Iosif Ton şi alte asemenea acţiuni. Simplă joacă de condei. Ştiu cum se face!
Reacții la Scrisoarea lui Mateaș Zidarul from România Evanghelică by Alin Cristea
Emanuel Conțac: “Am citit (deocamdată) scrisoarea în diagonală şi, ca regina Victoria, n-am putut spune la final decât „We are not amused”. […] Asupra scrisorii pastorului Mateaş sper să pot reveni într-una din zilele următoare.”
Alin Cristea: “Ce ne-am face dacă cel puțin JUMĂTATE dintre foștii studenți ai Universității Emanuel s-ar trezi să scrie o scrisoare deschisă cică “într-o atitudine deschisă, polemică și principială”?
Deschisă? Polemică? Principială?
OF, OF!
Om mai vedea dacă așa e…”
Joacă din condei la cumpăna dintre ani. Una simplă, cum ar zice Marius Cruceru … from Frică şi cutremur by Dyo
Marius Cruceru cataloghează într-o postare pe blogul său reacţiile unora, între care cu delicateţe îl viza şi pe subsemnatul, drept “simplă joacă de condei” ( O puteţi citi AICI. ). Se înţelege, este vorba de reacţiile care nu îi conveneau domniei sale, cele care nu aplaudă cu simţ de răspundere tot ce iese din condeiul liderilor baptişti împotriva lui Iosif Ţon. Naivităţile unui păstoraş de ţară – alminteri poate fi o persoana cat se poate de onorabila, nu il cunosc – sunt recomandabile, sunt coerente, gândite şi de bun gust, doar pentru că, în spiritul vremilor de mult apuse, înfierează cu indignare derapajul marelui duşman al baptismului românesc.
Da, Iosif Ţon este un duşman; la fel şi carismaticii. Să ne fie clar. Iată ce spune Adrian Mihai Mateaş în scrisoarea sa, negru pe alb (sublinierea îmi aparţine):
În cartea mai recenta, „Misticism si crestinism autentic” de care se plânge Ton, pe care recunosc ca n-am citit-o înca, dar o voi procura cât de repede, însa citind si alte carti ale lui Pop si cunoscându-i deci stilul, cred ca Timotei Pop face ce stie el mai bine, trage cu „mitraliera” în toti dusmanii baptistilor, recte crestinilor autentici.
Declaraţie de uimire a baptiştilor români faţă de (aparent) fraţii lor penticostali from Frică şi cutremur by Dyo
Adevărul a ieşit în sfârşit la lumină. Necosmetizat, limpede ca cristalul, rece, nemilos. Iată cum este văzută relaţia dintre baptişti şi penticostali de către un pastor de la ţară din România. Nu-l învinovăţiţi: el a avut curajul să spună tuturor, cu sinceritate, ceea ce destui lideri baptişti doar cugetă în taină …
Este vorba, din nou, despre acea scrisoare a pastorului Mateaş, pe care Marius Cruceru o cadoriseşte prietenilor săi penticostali, în prag de An Nou. Luaţi de aici (sublinierile îmi aparţin):
Perfidia acestei erezii crestine (cea carismatică, nota mea), consta în faptul ca miscarea penticostala a început în biserici neoprotestante foarte bune si sanatoase din punct de vedere doctrinar. Probabil ca cei mai afectati de penticostalism au fost baptistii, în România acest lucru fiind de notorietate. Deoarece penticostalii se aseamana foarte mult cu baptistii, împrumutând de la acestia doctrina si sistemul de închinare aproape integral, ei au aparenta unui cult evanghelic sanatos. Dupa circa un secol de existenta (în România au cu ceva mai putin de un secol) penticostalii formeaza un cult si biserici recunoscute si respectate în plan social. Vrând-nevrând, noi baptistii convietuim cu ei si, mai mult sau mai putin, ne toleram reciproc si ne consideram frati crestini.
2010 – UN AN FIERBINTE: IOSIF ȚON ȘI STRĂJERII from Popas pentru suflet by cristianionescu
Când credeam că ne-ajunge o pacoste, a venit una mai mare. Chiar la sfârșitul anului. Dacă în primul caz, m-a deranjat lipsa de atitudine responsabilă din partea celor demascați în ”Răscumpărarea memoriei”, de data aceasta am fost revoltat de atacurile nemiloase, lipsite de orice fel de rezerve împotriva Străjerilor și, mai ales, împotriva pastorului Iosif […]
Istoria evanghelică necosmetizată (9) from România Evanghelică by Alin Cristea
Petru Lascău: “Pentru că nu am acceptat să plătesc câte $60.00 pentru fiecare predică am fost scos din program [RVE]. Predică altcineva care are şi poate să dea banii aceştia. Nu este vorba de nici un atac împotriva nimănui, şi nici de egalitate de participare între cele trei culte, şi nici de democraţia uzitată de acest comitet local. Alte interese decât cele ale Alianţei sunt la mijloc, şi ele au funcţionat şi în decizia de la Suceava. Păcat!
Ce învățăm din experiența fraților din America?
from B a r z i l a i – e n – D a n by barzilaiendan(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)
În urma evenimentelor dela sfârșitul anului trecut, preocupările baptiștilor din Romania trebuie să acopere și studierea unor precedente din experiența fraților lor din alte țări. Iată o foarte interesantă relatare despre relațiile baptiștilor(din Southern Baptist Convention, cu care se aseamănă și asociază foarte mult baptiștii români)cu bisericile pentecostale
Partajează asta:
Declaratia zilei -2 ianuarie 2011
Ce ar fi sa mai invatam si noi, macar din cind in cind, de la altii. caci smerenia este semnul spiritelor mari.
Ce-au făcut catolicii în ani ’70, când „i-a lovit” valul carismatic? « Methoughts, mefeats and medefeats from Persona by DanutM (1 ianuarie 2011)
Partajează asta:
Seara cărții cu Vasilică Croitor la Biserica Efraim din Târgoviște (9 ianuarie 2011)
Biserica Penticostală Efraim din Târgoviște anunță pentru duminică, 9 ianuarie 2011, un eveniment cultural, dar și istoric, de importanță pentru mediul evanghelic prin dezbaterile culturale, istorice și implicațiile teologice ale acestora în cadrul unei ,,seri de lectură” cu pastorul Vasilică Croitor, autorul cărții Răscumpărarea memoriei: Cultul Penticostal în perioada comunistă. Consider că evenimentul nu este numai unul cultural, ci și unul istoric prin prisma subiectelor care vor fi abordate acolo.
Biserica Efraim, Targov
iste, va invita in seara de duminica 9 ianuarie 2011, orele 18.0 0-20.00, la un eveniment dedicat iubitorilor de lectura.
Invitat special pastorul Vasilica Croitor, autorul cartii “Rascumparerea Memoriei – Cultul Penticostal in perioada comunista”.
Va asteptam!
Vasilica Croitor la Biserica Efraim from Dambovita Evanghelica by ionel ghita
Partajează asta:
Cine sunt baptistii de ziua a 7 – a
Ce înseamnă exact baptiști de ziua a șaptea? Aparțin administrativ Cultului baptist?
Această ramură a baptiștilor este foarte asemănătoare cu adventiștii Au început să formeze comunități în jurul Londrei pe la 1650. Se închină sâmbăta, țin Sabatul în stil veterotestamentar. Nu aparțin administrativ uniunilor de biserici baptiste. În România nu știu să avem biserici de acest fel, există însă în Statele Unite. Există o Federație a Baptiștilor de Ziua a Șaptea, care numără foarte putini credincioși și sunt răspândiți în circa 20 de țări.
„Baptiști nu sunt o sectă” Dialog cu pastorul Marius Cruceru pe site-ul Oglindanet.ro
Vezi pe larg Marius Cruceru, „Baptiști nu sunt o sectă” în Otniel Vereș….. Biserici, Secte, Erezii? Dialoguri neconvenționale despre marile tradiții creștine, Editura Vremea, București, 2011, p.
Articole relaționate
Marius Cruceru despre elementele distinctive și definitorii ale Bisericii baptiste
Partajează asta:
Marius Cruceru despre elementele distinctive și definitorii ale Bisericii baptiste
Puteti enumera si descrie, pe scurt, elementele distinctive si definitorii ale Bisericii baptiste?
Exista cateva trasaturi definitorii ale baptistilor. Poate ca este necesar un alt dialog separat si mult mai amplu pe acest subiect, dar voi incerca sa fac totusi o schita telegrafica:1. Baptistii sunt credinciosi trinitarieni, niceeni si calcedonieni. Marturisim Sfanta Treime si pe Isus ca Dumnezeu si Om. De asemenea, credem ca Duhul Sfant este o persoana, nu o putere, cum cred martorii lui Iehova, care neaga si dumnezeirea Fiului. Mentionez acest lucru pentru ca adesea suntem confundati cu acest cult.
2. Baptistii, asa cum spuneam, sunt revizionisti. In virtutea principiului Sola Scriptura, resping traditia. Trebuie inteles faptul ca exista o distinctie intre buna predanie a invataturilor Bisericii Universale, pe care si baptistii le-au adoptat si traditii, practici pe care baptistii le considera “nebiblice” si care nu se regasesc in practica Bisericii Primare (liturghia cu forma fixa, cultul mortilor, icoanele etc. )
3. Baptistii sunt iconoclasti si resping orice forma de reprezentare a Persoanelor Treimii.
4. Baptistii resping preotia, dar cred in preotia universala a tuturor credinciosilor. Fiecare credincios se poate ruga lui Dumnezeu direct si nu are nevoie de un alt Mijlocitor intre om si Dumnezeu in afara de Isus Cristos.
5. Baptistii boteaza adultii, de aici vine si denumirea confesiunii (baptizein inseamna „a boteza” in limba greaca veche), dar binecuvanteaza copiii mici, care devin apartinatori pana la maturitate, cand se convertesc. Acestia sunt numiti „nascuti din nou” si sunt botezati. De asemenea, sunt primiti la botez toti noii convertiti, indiferent de confesiunea anterioara.
6. Exista o cvadriga a disciplinelor spirituale pe care le-au practicat baptistii in propria traditie: citirea zilnica si personala a Sfintelor Scripturi, rugaciunea libera personala si directa catre Dumnezeu prin Isus Cristos si in Duhul Sfint, frecventarea saptamanala a bisericii locale si postul saptamanal, de obicei vinerea sau cand este nevoie. Baptistii nu tin cele patru posturi de peste an, nici sarbatorile de sfinti. Singurele sarbatori recunoscute de baptisti pe parcursul anului sunt sarbatorile legate de Mantuitorul si de Duhul Sfant (Buna Vestire, Craciunul, Boboteaza, Pastele, Coborarea Duhului Sfant).
7. Slujirea publica este simpla, compusa din cantari comune, slujiri ale unor enoriasi (cantari, poezii) si predicarea Cuvantului. Toate acestea au loc intr-un mod destul de liber.
8. Baptistii au un mare zel in propovaduirea Evangheliei, marturisind oricui bucuria de a fi mantuit si calea, asa cum o inteleg ei, spre mantuire. Aceste practici ne-au adus de multe ori acuzatii de prozelitism.
9. Conceptul de taina sau sacrament este cu totul absent in liturgica baptista. Exista doua asa numite „randuieli duhovnicesti” sau simboluri: Cina Domnului sau Euharistia, pe care o celebreaza la fiecare inceput de luna, in prima duminica din luna, si Botezul, o data sau de doua ori pe an, in functie de numarul celor convertiti. Acestea sunt cele mai importante acte liturgice. Pe langa acestea, sunt considerate „servicii divine speciale” urmatoarele: serviciul de binecuvantare a copiilor, casatoria, inmormantarea.
10. Desi exista si Baptisti de ziua a saptea, baptistii se inchina duminica.
Ce înseamnă exact baptişti de ziua a şaptea? Aparţin administrativ Cultului baptist?
Această ramură a baptiştilor este foarte asemănătoare cu adventiştii. Au început să formeze comunităţi în jurul Londrei pe la 1650. Se închină sâmbăta, ţin Sabatul în stil veterotestamentar. Nu aparţin administrativ uniunilor de biserici baptiste. În România nu ştiu să avem biserici de acest fel, există însă în Statele Unite. Există o Federaţie a Baptiştilor de Ziua a Şaptea, care numără foarte puţini credincioşi şi sunt răspândiţi în circa 20 de ţări.
”Baptiști nu sunt o sectă” Dialog cu pastorul Marius Cruceru pe site-ul Oglindanet.ro via CrestinulAzi.ro (a nu se confunda cu site-ul Revistei Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România ”Creștinul Azi”)
Marius Cruceru este pastor baptist și vicepreședinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste de Oradea și Satu-Mare. Interviul a fost publicat pe data de 11 aprilie 2010
Istorie Evanghelica 