Arhive categorie: Istoria Bisericii

Nicolae Ceaușescu solicitat să dea relații despre dărâmarea Bisericii Baptiste din Dej


În anul 1973, luna august un credincios penticostal francez pe numele său CHARLEX CHOIX  vizitează mai multe biserici din Cluj și Dej.

„După ce a vizitat aceste biserici s-a arătat foarte încântat de cele văzute și auzite dar a întrebat cum este cu biserica baptistă din Dej, deoarece știe că în timpul vizitei pe care șeful statului român a făcut-o în Congo, i s-a prezentat o fotografie  cu biserica dărâmată de autorități.  Colaboratorul a replicat că cei care au fost la conducerea bisericii în perioada respectivă au comis unele greșeli în planul de sistematizare (?)[1], fapt pentru care legea prevede demolarea imobilului în cazul în care nu se respectă sistematizarea dar că în același loc dar respectând ceea ce trebuia să respecte la timpul respectiv a fost construită o biserică frumoasă și a invitat pe oaspete să o viziteze și împreună s-au deplasat la Dej unde a fost încântat de ceea ce a văzut. A făcut fotografii tehnic – color la bisericile din Cluj și Dej, interior și exterior pentru a argumenta că cele publicate de ing. CARAVAN nu corespund realității.”

În finalul documentului găsim următoarea adnotare.

„Sursa nu spune aproape nimic despre Charlex Choix, cine este cu ce se ocupă de ce a venit în România, ce legături are aici, dacă a mai fost ce …… etc. date despre persoana sa.

A se cere o completare!!

Col. Mea (?)”

Interesant este faptul că în timpul vizitei pe care președintele României, Nicolae Ceaușescu o efectuează în Republica Congo între 18-21 martie 1972 este solicitat să dea detalii referitoare la dărâmarea bisericii baptiste din orașul Dej.

Vizita delegaţiei R.S.R. condusă de preşedintele Nicolae Ceauşescu în Republica Populară Congo. Convorbiri oficiale. (18-21 martie 1972). Fototeca iiccr

Vizita delegaţiei R.S.R. condusă de preşedintele Nicolae Ceauşescu în Republica Populară Congo. Convorbiri oficiale. (18-21 martie 1972). Fototeca iiccr

Ce detalii a dat Ceaușescu despre ceea ce s-a întâmplat la Dej în afara faptului că a făcut biserica și conducătorii vinovați de situația respectivă nu știu pentru că nu am cercetat cazul, însă este interesat de remarcat faptul că cetățeanului francez i se spune că tot biserica din Dej este vinovată de dărâmare.

Despre istoria Bisericii Baptiste din Dej care tocmai a avut jubileul de 100 de ani, a scris și Ioan Bunaciu în cartea Istoria Bisericilor Baptiste din România.

“Evanghelia a fost propovăduită în Dej în jurul anului 1910. […] Din anul 1912, grupul de credincioși s-au adunat cu regularitate la închinare. […]

Cum autoritățile comuniste au refuzat să aprobe construirea unui nou locaș de închinare, credincioșii au demolat vechea clădire în anul 1970, ridicând una nouă, corespunzătoare necesităților bisericii. Pe data de 21 noiembrie 1970, chiar după inaugurare, autoritățile au demolat clădirea cu ajutorul pușcăriașilor. […]

După îndelungi tratative duse cu autoritățile comuniste, pe data de 12 decembrie 1973. credincioșii au primit autorizația de reconstruire a bisericii pe același demisol, căruia i-au adăugat un antreu în fațăm iar în spate o sală pentru baptister, ajungând chiar la proporții mai mari decât cea anterioară.

Lucrările de reconstruire au demarat în data de 17 ianuarie 1974; credincioșii din satele din jur au ajutat prin muncă voluntară, iar bisericile din țară au trimis bani prin intermediul Uniunii Baptiste, astfel că, în decurs de câteva luni, clădirea a ajuns în stadiul final.” ( Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, pp. 204-205)

În cadrul articolului Biserica Creștină Dej la ceas aniversar publicat în ziarulfaclai.ro se menționează că în anul 1970 biserica este dărâmată de autorități și nu de credincioși.

„Existența Bisericii Baptiste nu a fost scutită de provocările istoriei. Asemenea altor culte şi confesiuni din România postbelică, baptiştii au suferit numeroase persecuţii din partea statului comunist. Inclusiv cei din Dej, cărora, în noiembrie 1970 le este demolată biserica. După numeroase şi îndelungi tratative duse cu autorităţile, în decembrie 1973, credincioşii primesc dreptul de a-şi reconstrui biserica, lucrările fiind demarate în ianuarie 1974. După doar cîteva luni, graţie muncii susţinute şi devotamentului voluntarilor sosiţi din satele din jurul Dejului, dar şi cu sprijinul financiar sosit din partea bisericilor din ţară, membre ale Uniunii Baptiste, construcţia va fi terminată. Mai încăpătoare, mai luminoasă şi mai puternică, Biserica Creştină Baptistă din Dej va deveni cea ce este astăzi: un lăcaş al Domnului.” (M. Vaida, „Biserica Creştină Baptistă din Dej, la aniversare”, http://www.ziarulfaclia.ro)

Un alt aspect interesant pe care îl menționează sursa este faptul că cetățeanul francez a făcut fotografii pentru a demonstra că în România nu sunt probleme în privința respectării libertății religioase contracarîndu-l în acest fel pe Constantin Caraman.


 [1] Este vorba de planul de sistematizare sau de cel de construcție? Pentru că nu vedem legătura între planul de sistematizare care era realizat de autorități și greșeala celor care au fost la conducerea bisericii.

Articole relaționate

Biserica Creştină Baptistă Emanuel din Dej, la ceas aniversar

Istoria Bisericii Baptiste din Dej – Jubileu 100 de ani

File de istorie: 1908-2008 Biserica Baptistă Sfânta Treime Deva atunci și acum


Încă de la începutul secolului XX, Dumnezeu şi-a ales un grup de credincioşi care de-a lungul anilor au dus vestea Evangheliei pe aceste meleaguri.

Între anii 1908-1941 credincioşii baptişti din Deva şi-au desfăşurat serviciile cultice în diferite spaţii puse la dispoziţie de credincioşi sau spaţii închiriate în scopuri de închinare şi vestire a Evangheliei Domnului Isus Cristos.

Localul bisericii de pe Str. Petru Rareş

Cea mai stabilă adresă a fost cea de pe str. Titu Maiorescu Nr. 10 unde, între anii 1920-1941, a fost amenajată o sală pentru serviciile de cult. Deşi numărul de credincioşi din acea vreme nu era mare, au hotărât să construiască o casă de rugăciune, privind cu îndrăzneală spre generaţiile ce vor urma să se întoarcă la mântuire.

Pornind cu această viziune au construit clădirea de pestr. Petru Rareş, unde credincioşii s-au adunat până în anul 1996. Încă din anii ’80 clădirea, devenind neîncăpătoare, fraţii doreau să o extindă sau să construiască încă una nouă. Datorită sistemului politic din acele vremuri acest lucru nu a fost posibil în Deva.

Balconul vechiBalconul vechi

Totuşi, dând dovadă de multă iniţiativă şi inovare, au fost făcute unele modificări interioare, astfel, prin extinderea balconului a crescut mult numărul locurilor în sala principală şi la cor.

Prin bunăvoinţa Domnului, în anul 1990 a fost posibilă construirea unui nou locaş de închinare, iar în anul 1991 a început construcţia acestuia. Şi de această dată viziunea credincioşilor a fost să se construiască un locaş de închinare mai încăpător, cu multe dotări şi săli pentru diverse slujiri şi activităţi. În perioada construcţiei, la executarea lucrărilor pe lângă firmele de specialitate şi-au adus aportul şi membrii bisericii. Cu ajutorul Domnului, această clădire a fost inaugurată în anul 1996.

Astăzi clădirea are în total 42 de încăperi:

Sala mare construită în formă de amfiteatru
  • Sala mare de închinare este construită în forma de amfiteatru dispusă pe mai multe niveluri, având o capacitate de 1500 locuri pe scaune, iar la unele evenimente găzduind până la 2000 de persoane.
  • Sala polivalentă de la demisol cu o capacitate de până la 280 locuri, poate fi divers compartimentată. Aici se pot organiza diverse întâlniri, repetiţii, activităţi sportive, săli de grădiniţă şi şcoală duminicală. Se poate servi masa la diferite ocazii, se pot organiza nunţi. Sala polivalentă dispune săli pentru şcoală duminicală şi grădiniţă şi de un spaţiu special amenajat unde se poate pregăti mâncarea, se poate găti pentru diverse evenimente şi pentru cantina socială.
  • În spatele balcoanelor sunt amenajate săli pentru diferite slujiri: cateheza, cursuri, repetiţii şi încăperi destinate depozitării materialelor(magazii).
  • Corpul administrativ are 5 niveluri unde sunt amplasate săli pentru grădiniţă, şcoală duminicală, birouri şi un apartament.
Sala principală

Sala principală are un sistem de încălzire în pardoseală, iar corpul administrativ un sistem clasic cu radiatoare, agentul termic fiind preluat de la termocentrala Mintia prin punctul termic propriu.

Sunt asigurate şi celelalte utilităţi: energie electrică, comunicaţii, apă, canalizare, gaze naturale. (…)

Terenul aferent clădirii (5020 m²) este în proprietatea bisericii, acesta fiind amenajat cu spaţii verzi, loc de joacă pentru copii, parcare auto, anexa cu atelier de tâmplărie şi magazii.

Casa de rugăciune din 1908 a fost demult demolată, locul unde a început trezirea spirituală nu mai există nici el, generaţia primilor creştini baptişti care au experimentat trăirea în sfinţenie au plecat la Domnul; lucrurile făcute de mâini omeneşti au trecut, însă credinţa cea zidit-o Dumnezeu nu numai că a rămas, dar s-a şi extins în Deva şi împrejurimi.

Au trecut mai bine de o sută de ani de atunci, multe lucruri s-au schimbat, însă credincioşia Domnului faţă de noi a rămas aceeaşi:

„Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudaţi-L, toate popoarele!
Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul!”

Psalmul 117

Sursa: http://www.devabaptist.ro/departamente.administrativ/

Vă recomandăm să citiții și:

File de istorie: 1908-2008 Un secol de mărturie baptistă în Deva (video)

File de istorie: 1908-2008 Un secol de mărturie baptistă în Deva (video)


 

Biserica Baptistă Sfânta Treime Deva (devabaptist.ro)

Biserica Baptistă Sfânta Treime Deva (devabaptist.ro)

 

Protestanți, neoprotestanți, evanghelici? Ce sunt baptiștii?


Un material mai vechi pe care l-am găsit în draft și am considerat că merită publicat. 

Emanuel Răduț a lansat pe blogul său o dezbatere legată de identitatea evanghelicilor din România, respectiv a Creștinilor după Evanghelie prin întrebarea Protestanți sau neoprotestanți? Cine sunt Creștinii după Evanghelie? Fiind la curent cu preocupările sale pe care a avut amabilitatea să mi le împărtășească am lăsat un comentariu la articolul său.

Cred că termenul neoprotestant este mai vechi în uzanța românilor decât perioada comunistă. Nu am acum la îndemână documentele pe care le-am văzut dar din câte îmi aduc aminte am întâlnit acest termen, cu referire la baptiști, și în perioada interbelică. Referitor la uzanța acestui termen în limba română există mai multe opinii care converg către idea că acest termen provine din mediul religios (ortodox) și a fost „împrumutat” de către politicieni. Prin această etichetare se dorea și realizarea unei separații între direcțiile principale ale creștinismului și mă leg aici de întrebarea pe care Emanuel a pus-o acestui articol. Ce suntem ei? Protestanți sau altceva? și au considerat că nu sunt protestanți sau ca să reformulez protestanți mai noi și atunci li s-a spus neoprotestanți. Pe de altă parte nu sunt de acord cu formulă că toate confesiunile „evanghelice” ar fi protestante fiindcă deja avem diferențieri majore din punct de vedere doctrinar. Să luăm spre exemplu cazul Bisericii Adventiste care este o confesiune nouă apărută în secolul XIX și în a cărei doctrină se evidențiază caracteristica perioadei moderne și contemporane, respectiv accentul pe sfârșitul lumii. Prin această afirmație nu vreau să spun că în perioada Reformei Protestante din secolul XVI nu au existat preocupări în direcția asta, dar preocuparea lor majoră era mântuirea și trăirea unei vieți de sfințenie nu sfârșitul lumii.
Pe de altă parte din discuțiile pe care le-am avut cu diferite persoane pe această temă am înțeles că termenul „neoprotestant” se regăsește doar în spațiul Europei de Est cu acest înțeles pentru că în Occident termenul are alte valențe trimițând la un neo protestantism, la o teologie liberală. Posibil și spun asta pentru că nu am argumente și este mai mult o presupoziție a mea ca istoric, ca eticheta de neoprotestant să fi fost folosită și în disputa pe tărâm religios în spațiul românesc din dorința bisericilor istorice, referire în acest caz la BOR de a demonstra că baptiștii spre exemplu care sunt cei mai vechi dintre denominațiunile evanghelice nu au vechime istorică. De fapt presupoziția mea a plecat de la un comentariu pe site-ul istorieevanghelica.ro, comentariu căruia i-am răspuns printr-un articol separat: Este permisă persecuția baptiștilor (evanghelicilor) pe motiv că nu au vechime istorică?

Biserica Creştină Baptistă Emanuel din Dej, la ceas aniversar


Duminică, 9 septembrie, la Biserica Baptistă Emanuel din Dej – păstorită de Constantin Ghioancă şi Alin Pop – credincioşii acestui cult, au sărbătorit alături de oaspeți şi invitaţi, împlinirea unui secol de la constituirea comunităţii creştine baptiste din oraş.

Mesajele de felicitare ale oaspeţilor, inclusiv cele sosite de pe alte meleaguri şi evocarea istoriei aşezămîntului de către foştii şi actualii slujitori ai bisericii, punctate de rugăciuni şi cîntece religioase – în interpretarea formaţiei corale a Bisericii Baptiste din Dej, a orchestrei de mandoline şi, nu în ultimul rînd, prin vocile luiŞtefan FălcuşanVasile Danciu şi a tinereiMiriam Goja – au conturat cadrul festiv al momentului, contribuind la emoţia generală. Moment la care a participat şi primarulCostan Morar, transmiţînd credincioşilor baptişti mesajul său de apreciere şi susţinere în toate acţiunile pe care aceştia le întreprind pe plan social şi cultural.

Biserica Creştină Baptistă din Dej este o biserică mică, dar cu suflet mare, ale cărei începuturi, în 1910, se datorează primilor propovăduitori ai credinţei, Ioan Ungur şi Ioan Drăgan. Din anul 1912, comunitatea baptistă din Dej fiinţează deja într-o formă organizată, credincioşii adunîndu-se în mod regulat la rugăciune, în casa sorei Ancea Maria. În 1928, după ce mai multe locaţii au fost folosite drept casă de rugăciune, micul grup de credincioşi baptişti din Dej cumpără o clădire situată pe strada B. P. Haşdeu, loc în care se găseşte biserica de azi.

Existenţa Bisericii Baptiste nu a fost scutită de provocările istoriei. Asemenea altor culte şi confesiuni din România postbelică, baptiştii au suferit numeroase persecuţii din partea statului comunist. Inclusiv cei din Dej, cărora, în noiembrie 1970 le este demolată biserica. După numeroase şi îndelungi tratative duse cu autorităţile, în decembrie 1973, credincioşii primesc dreptul de a-şi reconstrui biserica, lucrările fiind demarate în ianuarie 1974. După doar cîteva luni, graţie muncii susţinute şi devotamentului voluntarilor sosiţi din satele din jurul Dejului, dar şi cu sprijinul financiar sosit din partea bisericilor din ţară, membre ale Uniunii Baptiste, construcţia va fi terminată. Mai încăpătoare, mai luminoasă şi mai puternică, Biserica Creştină Baptistă din Dej va deveni cea ce este astăzi: un lăcaş al Domnului.

M. Vaida

http://www.ziarulfaclia.ro/biserica-crestina-baptista-din-dej-la-aniversare/

Articole relaționate

Jubileu la Biserica Baptistă Emanuel din Dej (1912-2012)

Istoria Bisericii Baptiste din Dej – Jubileu 100 de ani

Istoria Bisericii Baptiste din Dej – Jubileu 100 de ani


Pliantul de prezentare al evenimentului

*

Material semnalat de către pastorul Bisericii Baptiste Nr. 1 Emanuel din Dej, Costel Ghioancă

http://dejulevanghelic.wordpress.com/2012/09/10/istoria-bisericii-baptiste-din-dej-jubileu-100-de-ani/

“Evanghelia a fost propovăduită în Dej în jurul anului 1910. […] Din anul 1912, grupul de credincioși s-au adunat cu regularitate la închinare. […]

Cum autoritățile comuniste au refuzat să aprobe construirea unui nou locaș de închinare, credincioșii au demolat vechea clădire în anul 1970, ridicând una nouă, corespunzătoare necesităților bisericii. Pe data de 21 noiembrie 1970, chiar după inaugurare, autoritățile au demolat clădirea cu ajutorul pușcăriașilor. […]

După îndelungi tratative duse cu autoritățile comuniste, pe data de 12 decembrie 1973. credincioșii au primit autorizația de reconstruire a bisericii pe același demisol, căruia i-au adăugat un antreu în fațăm iar în spate o sală pentru baptister, ajungând chiar la proporții mai mari decât cea anterioară.

Lucrările de reconstruire au demarat în data de 17 ianuarie 1974; credincioșii din satele din jur au ajutat prin muncă voluntară, iar bisericile din țară au trimis bani prin intermediul Uniunii Baptiste, astfel că, în decurs de câteva luni, clădirea a ajuns în stadiul final.” (p. 204-205)

Istori bisericilor baptiste din România – Ioan Bunaciu, Editura Făclia, Oradea, 2006, 691 p.

Articole relaționate

Jubileu la Biserica Baptistă Emanuel din Dej (1912-2012)

Denisa Bodeanu (ed.), Neoprotestanţii din Transilvania în timpul regimului comunist. Studiu de caz: Baptiştii din judeţul Cluj. Mărturii şi documente. Volumul II, Argonaut, 2012


Denisa Bodeanu (cas Budeancă) este doctor în istorie la Cluj și cercetătoare la CNSAS. Volumele de față au fost realizate ca urmare a interviurilor realizate de autoare pe parcursul unei perioade mai mari de timp după reguli de istorie orală. Pe lângă sursele de istorie orală autoarea a mai folosit documente, în principal din Arhiva CNSAS precum si o serie de cărți, studii și articole de specialitate.

Mai jos aveți o prezentare a volumului I si al volumului II

„În anul 2007 a apărut la Editura „Argonaut” din Cluj-Napoca primul volum al cărţii „Neoprotestanţii din Transilvania în timpul regimului comunist. Studiu de caz: Baptiştii din judeţul Cluj” ce cuprindea: un studiu introductiv consistent în care era analizată situaţia Bisericii Baptiste din România şi a credincioşilor acesteia în perioada comunistă, 14 interviuri realizate cu baptişti din judeţul Cluj şi 15 documente din arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Volumul era rezultatul unor ample cercetări de teren desfăşurate de Denisa Bodeanu în judeţul Cluj şi al unor investigaţii minuţioase întreprinse în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii din Bucureşti.

CUPRINS vol. I

Cuvânt înainte…………………………………………………………………………………….7
Studiu introductiv………………………………………………………………………….11
Achim Ioan…………………………………………………………………………………31
Bojan Dragomir……………………………………………………………………………..38
Căpuşan Mircea……………………………………………………………………………..46
Cherecheş Vasile……………………………………………………………………………51
Dan Ioan Alexandru………………………………………………………………………….64
Faur Avram…………………………………………………………………………………75
Faur Malidia……………………………………………………………………………….83
Huşanu Mihai……………………………………………………………………………….98
Lazăr Victor………………………………………………………………………………116
Lehene Ioan……………………………………………………………………………….146
Mânzat Ioan……………………………………………………………………………….160
Mocan Liviu……………………………………………………………………………….171
Marhao Liviu………………………………………………………………………………176
Rusu Ioan…………………………………………………………………………………181
Rusu Nicolae………………………………………………………………………………184
Sidea Vasile………………………………………………………………………………188
Anexe……………………………………………………………………………………….
Indice de nume………………………………………………………………………………
Indice de locuri………………………………………………………………………………

După 5 ani, cu sprijinul generos al aceleiaşi edituri a apărut şi al doilea volum, ce cuprinde un număr de 12 interviuri realizate cu 3 pastori şi 9 credincioşi baptişti din judeţul Cluj şi 20 de documente selectate din fondurile „Documentar” şi „Informativ” din arhiva CNSAS.

Şi acest volum, la fel ca şi cel precedent, se adresează atât specialiştilor interesaţi de istoria evanghelicilor din România cât şi publicului larg.

Volumul poate fi comandat la Editura Argonaut (editura_argonaut@yahoo.com).

Pentru cei interesaţi redau mai jos cuprinsul volumului.

Cuvânt înainte ……………………………………………………7

Listă de abrevieri……………………………………………….. 9

Mărturii ………………………………………………………… 11

Nicolae Antonie ………………………………………………….. 13

Maria Bărbătei ………………………………………………….. 26

Anica Bocaniciu………………………………………………….. 35

Silvia Căpuşan …………………………………………………… 43

Liviu Cioflică …………………………………………………….. 56

Verginia Dan…………………………………………………….. 64

Lidia Dan………………………………………………………… 73

Avram Faur ……………………………………………………… 86

Liviu Marhao …………………………………………………… 104

Gabriel Pruneanu ……………………………………………….. 122

Ioan Rusu……………………………………………………….. 136

Vasile Tămaş……………………………………………………. 147

Documente ……………………………………………………. 163

Index general………………………………………………….. 237”

http://cosmin-budeanca.blogspot.de

Jubileu la Biserica Baptistă Emanuel din Dej (1912-2012)


 Duminică, 9 septembrie 2012, va avea loc celebrarea a 100 de ani de existență a Bisericii Creștine Baptiste Emanuel din orașul Dej.

Inceputurile bisericii penticostale in Romania – Pavel Rivis-Tipei


Calea Adevarul si Viata 380 – Inceputurile bisericii penticostale in Romania – invitat special pastorul Pavel Rivis-Tipei, președintele Cultului Penticostal din Romania
http://alfaomega.tv/mediacenter

Recomandări editoriale (3) – Ian M. Randall, Communities of Conviction: Baptist Beginnings in Europe


Ian Randall, who comes from the north of Scotland, studied Economics and History at Aberdeen University, where he met and married Janice, who is a language teacher. After university, Ian worked in human resource management. He later trained at Regent’s Park College, Oxford, and became a Baptist pastor. Since 1992 he has taught and has supervised research at Spurgeon’s College, London, and at the International Baptist Theological Seminary, Prague. He has published several books, including What a Friend we have in Jesus, The English Baptists of the Twentieth Century and Spiritual Revolution: The Story of OM. He is a Fellow of the Royal Historical Society.

* * *

Ian Randall has given us the most comprehensive overview of Baptist life in Europe since the classic study of J. H. Rusbrooke in 1923. Born amidst persecutions and struggle, the Baptist movement has grown over the centuries into a diverse but vibrant expression of the Christian faith. A story masterfully told by a superb historian.

Timothy George

Founding Dean of Beeson Divinity School of Samford University in Birmingham, Alabama (USA) and a senior editor of Christianity Today

* * *

This fascinating volume is more than a compilation of the stories of the regional beginnings of the one European Baptist family; it is a testimony of the enduring grace and goodness of God to a missionary people called Baptist.

David Coffey

President of the Baptist World Alliance

* * *

The more we are aware of our deep roots, the wider we can spread our wings to share the Gospel of Jesus Christ with the world. Easy to read and yet hard to digest when we realise just how rich and how challenging our heritage is, Randall’s book is more than a review of our past – it points to our current responsibility and our future calling as Baptists within the whole church of Jesus Christ.

Regina Claas

General Secretary of the Union of Evangelical Free Churches (Baptists) in Germany

http://www.ebf.org/coc/