Memorialul durerii poate fi vizionat on-line pe Istorie evanghelica
Documentarul Memorialul Durerii realizat de către Lucia Hossu Longin va putea fi vizionat curând integral pe site-ul Istorie evanghelică. Până atunci puteți urmări episoadele încărcate în cadrul paginii dedicate acestui documentar care-i poartă numele sau individual în cadrul paginii principale.
Pagina Memorialul Durerii pe site-ul Istorie evanghelică
https://istorieevanghelica.ro/memorialul-durerii/
Episoadele pot fi vizionate si separat după cum urmează:
Memorialul Durerii – Episodul 1 – Primii Partizani
Memorialul Durerii – Episodul 2 – Recurs in cazul Motrescu
Memorialul Durerii – Episodul 3 – Baietii din munti
Memorialul Durerii – Episodul 4 – Mogos si Mazilu
Memorialul Durerii – Episodul 5 – Studenţii
Memorialul Durerii – Episodul 6 – Drumul spre Grecia duce la Jilava
Memorialul Durerii – Episodul 7 – Demonul din călimară
Memorialul Durerii – Episodul 8 – Marea Finanţă în proces
Memorialul Durerii – Episodul 9 – Să nu ne răzbunaţi
Memorialul Durerii – Episodul 10 – Procesul elitelor politice
Memorialul Durerii – Episodul 11 – Experimentul Piteşti
Memorialul Durerii – Episodul 12 – Deportarea
Memorialul Durerii – Episodul 13 – Drama bisericii greco-catolice
Memorialul Durerii – Episodul 15 – Noua Academie Română
Memorialul Durerii – Episodul 14 – Sistemul concentraţionar
Memorialul Durerii – Episodul 16 – Cu Dumnezeu în catacombe
Memorialul Durerii – Episodul 17 – Un spatiu însetat de libertate
Memorialul Durerii – Episodul 18 – Colectivizarea din Vrancea
Memorialul Durerii – Episodul 19 – Noaptea de înviere în minele de plumb
Memorialul Durerii – Episodul 20 – Lagărele din Balta Brăilei
Memorialul Durerii – Episodul 21 – Voi staţi şi vă uitaţi şi pe Dunăre curg cadavre
Memorialul Durerii – Episodul 22 – Mişcările studenţeşti din anul 1956
Memorialul Durerii – gest de reverenta in fata martirilor rezistentei anticomuniste. Armand Goșu în dialog cu Lucia Hossu Longin
Cum s-a nascut Memorialul Durerii, ca proiect jurnalistic?
In vara anului 1991 o echipa a Televiziunii elvetiene, la invitatia Senatului Romaniei, personal a d-lui senator Radu Ciuceanu, a realizat un periplu prin cateva dintre fostele inchisori politice ale Romaniei, in urma caruia a difuzat o emisiune de treizeci de minute. Noi, cei de la Televiziunea publica, am fost chemati sa urmarim deplasarea si, in masura timpului disponibil, sa filmam si sa producem si noi tot o singura emisiune.
In aceasta prima calatorie in Infern, am descoperit martorii. Datorita lor am stiut atunci, in acele zile, ca nu stim nimic despre cele patru decenii de comunism decat ceea ce am trait noi in planul psihologic si al existentei de zi cu zi, frigul, foamea, frica, cenaclul Flacara, cenzura, copiii nedoriti si nimic despre latura represiva, concentrationara a sistemului. Au existat institutii care s-au comportat criminal, oameni care au dispretuit legile si statul de drept si care au omorat semeni de-ai lor, in numele apararii cuceririlor socialismului.
Ignoranta a fost politica de stat in Romania lui Ceausescu. Am mai intrevazut in acele interviuri cu martorii dimensiunea halucinanta a acestui cosmar. Sute de inchisori, lagare, spatii de deportare, mii de romani ale caror biografii insemnau tineretea, primii ani de facultate, apoi punct. Arest, judecata, „dusman al poporului”, Gherla, Canal, Aiud, Balta Brailei, deportare, familie distrusa, viitor anulat, suferinta, marginalizare, exil.
Niste savanti occidentali au descoperit ca la nastere ochii cartitei functioneaza normal, iar orbirea este dobandita in urma unui proces de adaptare la mediu. Multi eram orbi. Putini am avut sansa sa vedem adevarul in anii ‘90; unii se mai lupta cu aceasta orbire si azi.
Am propus conducerii TVR, la inceput, un serial de 6 episoade – perioada 1944-1964 – si apoi, desprinzandu-ma din conditiile impuse (sa nu ma abat de la subiect – „epoca Dej” -, sa nu vorbesc de actualitate si mai ales de suferinta urmasilor, sa nu realizez biografii ale unor lideri politici, care ar fi fost comparabile cu cele ale noilor emanati ai revolutiei: Iliescu, Brucan, Barladeanu si comparatia n-ar fi fost in favoarea celor din urma), sa realizez un serial de cursa lunga despre spatiul concentrationar romanesc.
Eu am crezut in libertatea din decembrie 1989. Si am profitat de ea. Nu mi-am deschis un butic, n-am pornit afaceri, ci mi-am folosit curajul si puterile sa spun ceea ce imi fusese interzis. De altfel, printre lucrurile minunate, putine ce-i drept, dobandite de romani dupa ‘89: piata libera, drepturile omului, exista si libertatea de expresie.
Condamnarea comunismului – un act temerar
Cum va explicati atitudinea conducerii TVR de atunci si a unor importanti demnitari care nu stiau ce pretexte sa mai inventeze pentru a bloca difuzarea Memorialului Durerii?
Este aproape imposibil ca cei din generatia de jurnalisti, sa zicem, a anului 2000 sa inteleaga cum puteai sa produci un serial anticomunist intr-o institutie care, desi se proclamase libera si independenta, nu era libera in totalitate si nici oamenii ei desprinsi de mentalul comunist. Au fost colegi de-ai mei care, in timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990, au condus detasamentele muncitoresti spre Piata, incitandu-le la violenta. Si nu erau din generatia dinozaurilor. Foarte tineri, cataratori exceptionali. Cu timpul au devenit fideli ai unui mare partid istoric si, in urma cu doi ani, exponentul lor in Consiliul de Administratie. Ce sa mai vorbim ca aici, in TVR, se aflau angajati fosti delatori ai generatiei 1956, fosti activisti care luptasera cu arma in mana impotriva partizanilor si un procent foarte mare de copii ai fostilor generali de Securitate. Inclusiv fiica lui Pacepa, o victima care trebuia tinuta insa sub supraveghere. Eram colegi, la propriu si la figurat, cu multi locatari din cartierul Primaverii.
Asa se explica de ce, inca din primele ore ale Revolutiei, in cabinetul de la etajul al XI-lea al TVR, echipa d-lui Iliescu corecta toate mesajele in care aparea „revolutie anticomunista”, inlocuind-o cu „revolutie anticeausista”. Nu se dorea sub nici o forma denigrarea sistemului, ci doar a celor care l-au gestionat prost. Era noua stilistica a reciclarii. Iar cateva luni mai tarziu, anticomunismul personajelor din Memorialul Durerii era evident singur-singurel, in peisajul autohton, fiind etichetat cand desuet, cand revansard, vanatoare de vrajitoare, o piedica in calea concilierii, un serial izolat care face din „banditi” eroi etc.
Ordinea de stat pe care o aparasera Draghici, Nicolski, Plesita, Enoiu parea sa fie aceeasi si in anii aceia de dupa revolutie, de vreme ce dreptatea era o vorba goala pentru cei prigoniti. Iar sistemul ii apara prin toate mijloacele pe prigonitori, nelasandu-ne nici macar dreptul de a le cunoaste numele. Am beneficiat de atacurile cele mai violente, mai fulminante, de la tribuna parlamentului, ale deputatilor PDSR si PSM, acuzatia fiind de ” propaganda anticonstitutionala”, in timp ce comici vestiti de ieri si de azi ai celor doua Camere cereau interzicerea „crimei de la TVR”, a crimei de a memora suferintele produse de comunism.
Am suportat in anii ‘92 -’93 o adevarata „euforie” a urii, amintind de aceeasi campanie plasata in anii ‘50 si ale carei tinte au fost protagonistii Memorialului.
Memorialul nostru s-a difuzat in august 1991 si primele episoade au fost socante.
Atat de mare a fost impactul primului documentar, incat colegii mei mi-au spus ca, dupa difuzare, noaptea, vecinii le-au sunat la usa si i-au intrebat ce se intampla la TVR: este un post pirat? Nu aceea era televiziunea care le intra zilnic in casa. Era o istorie a personalitatilor care traversasera desertul rosu cu demnitate, care suferisera ani grei de temnita pentru convingerile lor anticomuniste. Si care nu se regaseau in noile structuri politice ale Romaniei.
Ati realizat si s-au difuzat 140 de episoade in 16 ani. E, fara indoiala, un mare succes, intr-o lume plina de proiecte interesante, dar adesea lipsita de energia de a le duce la capat. Ce a contat mai mult? Incapatanarea dumneavoastra sau ati beneficiat si de sprijinul unor lideri politici, asociatii, membri in consiliile de administratie ale TVR?
A contat faptul ca n-am fost singuri.
Societatea Timisora , colegii mei din mass-media (Romania libera, Cotidianul, Evenimentul Zilei, Baricada), revista 22, revista Memoria, Fundatia Academia Civica, Video Dialogul lui Sorin Iliesiu, editura Humanitas si alte edituri.
Asociatia Fostilor Detinuti Politici, cu omul de mare probitate morala din fruntea ei, Constantin Ticu Dumitrescu, istorici ca acad. Alexandru Zub, Dennis Deletant, Marius Oprea, Ruxandra Cesereanu. Exilul, cu numeroase actiuni de sprijin. Toti laolalta si fiecare cu uneltele sale am conlucrat la intelegerea corecta a trecutului, a acelui trecut in care s-a produs devalorizarea tuturor valorilor.
Sa nu uitam ca au fost forte care au vrut sa stearga cu buretele sau sa proiecteze in spatiul derizoriului, al relativismului cultural si moral urmele totalitarismului comunist.
Si, desigur, a contat afectiunea mea pentru aceasta lume care ne-a fost „rapita”. Pentru „nesfarsita suferinta” din Gulagul romanesc.
Concluziile Raportului Tismaneanu contin recomandari privind difuzarea Memorialului Durerii. Care mai este astazi situatia? Lucrati la noi episoade? Se vor relua doar cele vechi? Se va difuza in continuare Memorialul Durerii la TVR?
Condamnarea crimelor regimului comunist ar fi fost deplina, in conditiile in care recomandarile Raportului Tismaneanu ar fi devenit realitate.
Legislativul de la Bucuresti se lupta pentru cauze minore, imi permit sa afirm aceasta, si nu pentru a transforma in norma, in lege actul fundamental de la 18 decembrie 2006.
Numai pentru ca aceasta condamnare oficiala a fost rostita de presedintele Romaniei?!
Printre aceste recomandari figura si continuarea difuzarii la Televiziunea publica a Memorialului Durerii – noi episoade si reprogramarea la o ora rezonabila, decenta a filmelor deja realizate in seria cunoscuta.
Ultimul Memorial a fost difuzat la sfarsitul lunii mai. Si punct. Tacere. Sigur ca m-ar interesa un program de reluare a celor mai bune episoade. Dar nu am primit nici o invitatie in acest sens si, cum nu este nici un istoric in viitorul Consiliu de Administratie al TVR, ci multi „profesionisti” de la Crizantema de Aur (asta e moda in ultimii ani), ca de obicei, memoria va fi invinsa de divertisment. Sau, de ce nu, de un viitor cenaclu Flacara?!
Lucrez in acest timp la un proiect de 6 filme politice – coproductie TVR 1 si Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania – numita Reconstituiri. Filmele care incearca sa dea la o parte praful de pe dosare si cazuri prezentate fals la timpul lor, prezentare tributara surselor de informatii ale Securitatii. Incepem, de exemplu, cu reconstituirea atacului de la 23 august 1981, din comuna Pui, judetul Hunedoara; o zi in care trei tineri confisca un autobuz cu pasageri, cu gandul de a forta frontiera si a trece in Iugoslavia. Se produce acolo un moment de iad, o baie de sange, cei trei „teroristi” sunt arestati. „Din ordinul comandantului suprem” cei trei vor fi lichidati. „Sa dispara de pe fata pamantului” – a cerut dictatorul. Ceausescu se temea in cazul unui proces public ca „societatea va vedea ca sistemul nu era perfect”. De aceea a ales asasinarea lor.
Desecretizarea completa a arhivelor
Descrieti in postfata editiei cartii Memorialul Durerii aparuta la Humanitas o scena suprarealista. Ati fost avertizata de procuratura ca, daca mai faceti interviuri cu tortionari precum Nicolski sau Ciolpan, o sa le provocati atacuri de cord acestora si riscati sa fiti chemata in justitie. S-a schimbat ceva in acesti 16 ani in atitudinea diverselor institutii de stat, procuratura, SRI, SIE fata de Memorialul Durerii?
S-a schimbat enorm. Alianta D.A. a reusit sa deschida usile ferecate ale institutiilor care ar fi trebuit sa se ocupe de adevar si de dreptate. Semnalul cel mai optimist l-au dat Ministerul de Justitie, SRI, CNSAS. Infiintarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, ca si a Comisiei Tismaneanu, precum si activitatea laborioasa a Memorialului de la Sighet demonstreaza institutional ca Romania nu doar declara, ci este interesata sa documenteze de ce atat in epoca Dej (una puternic represiva, concentrationara, dominata de lagare si de penitenciare), ca si in epoca Ceausescu – aparent mai toleranta, dar la fel de politieneasca – a existat o continuitate a sistemului comunist, in ceea ce a insemnat persecutii, incalcarea drepturilor omului, omniprezenta Securitatii.
Mai ramane un ideal de atins: desecretizarea completa a arhivelor. Este absurd ca, la 17 ani de la prabusirea comunismului, sa nu avem acces la arhivele Partidului Comunist, partid care, ca si Securitatea, a iesit din istorie in decembrie 1989. Desi stafia lui am zarit-o in 18 decembrie 2006 in Parlamentul Romaniei.
Eu cred insa ca acest moment, indiferent cata conflictualitate a produs in clasa noastra politica, transcende si justifica fosta „Alianta D.A.”.
Gestul presedintelui Traian Basescu de a condamna comunismul ramane in cartea de istorie ca un act temerar, cu atat mai temerar cu cat este insotit si de vointa de a iesi din cosmarul comunist.
Aceasta mi se pare a fi cea mai importanta schimbare produsa de democratia romaneasca in cei 17 ani de dupa revolutie si care a antrenat, la randul ei, o schimbare de fond la institutiile pe care le-ati amintit.
Fara de care nu se poate face cercetare, memorialistica, istoriografie.
Fata in fata cu tortionarii
Cred ca unul dintre cele mai interesante interviuri pe care le-ati realizat a fost cel cu Alexandru Nicolski. Nu cred ca exista o alta marturie a lui Nicolski in afara de cea inregistrata de dumneavoastra. Cum ati izbutit sa-l convingeti sa va dea un interviu? Intentionati sa transcrieti integral cateva marturii cum ar fi cele ale lui Nicolski, Ciolpan, Craciun si alti tortionari si sa le publicati intr-un volum sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania, unde ocupati functia de secretar general? Pentru istorici, cel putin, ar fi o sursa de documentare exceptionala.
Cel mai greu a fost sa-l gasim. De convins, l-am convins destul de usor, pentru ca acesti fosti satrapi ai lumii comuniste abia asteapta sa redevina, fie si pentru cateva minute, führerii care au fost odinioara.
Nu-i vedeti pe securistii lui Ceausescu cu cata inconstienta ne vorbesc de „faptele lor glorioase de arme” cand apar pe ecranele televizoarelor? Cum au aparat ei independenta si suveranitatea… Cat de limitati sunt! Pentru ei, si azi, valorile nationale se rezuma la Partidul Comunist. Asta au slujit cu zel.
Desi eu m-am dus la generalul Nicolski sa-i iau un interviu, rolurile s-au inversat.
Devenisem aproape un anchetat. Era ceva uluitor in agresivitatea si cruzimea fostului enkavedist. Ataca nu ca la o corida, pe fata in arena, ci muscand, ca un animal scarbos. Mi-a amintit asemanarea pe care Adriana Georgescu, o victima a lui, o facea, numindu-l omul sobolan. Accesele lui de ura erau accese zoologice. Gata mereu sa dea in clocot.
Abia la sfarsitul interviului mi-am dat seama ca marele Nicolski tremura de frica… M-a intrebat: si acum vine ghilotina?
Era de neconceput pentru el, batausul, tortionarul, fiara, ca nu venisem insotiti de procurori, de politie, ca nu-l arestam.
Scosi de sub clopotul de sticla in care i-au conservat regimul Dej, regimul Ceausescu si chiar regimul Iliescu, acesti batrani securisti se adaptau noii situatii, preluand imediat comanda… isi simteau dintr-o data tresele pe umeri.
Unul dintre ei mi-a marturisit ce placere i-ar face sa ma aresteze… Uneori doar pistolul mai lipsea din spatiul acestor confruntari dure.
Imi trebuiau cateve zile de refacere dupa asemenea convorbiri. Eram literalmente bolnava, epuizata.
Am realizat in cadrul Memorialului Durerii o serie neagra, biografii ale temnicierilor incepand cu Alexandru Nicolski, Gheorghe Craciun, Vasile Ciolpan, Liviu Borcea si multi altii.
Aceasta serie si cu DVD-urile respective vor constitui volumul al doilea al cartii Memorialul Durerii – O istorie care nu se invata la scoala.
Sper ca si viitoarele volume sa le public – cat mai curand – sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania.
Cunosc destul de multi oameni care erau ravasiti dupa vizionarea cate unui episod din Memorialul Durerii, fiind impresionati pana la lacrimi de marturiile victimelor. Ce sau cine v-a impresionat pe dumneavoastra in mod special?
Ma simt atasata de toti protagonistii serialului. Spuneam de curand, intr-o formulare nu suficient de explicita, ca iubesc aceasta lume atroce marcata de suferinta, tristete, penitenciar, moarte.
Cum sa iubesti raul? Ma chestiona cineva.
Dar eu ma refeream la cei ce au suportat raul, nu la cei care l-au produs si l-au cautionat.
Filmul meu e in fond un gest de reverenta in fata martirilor rezistentei anticomuniste.
O demonstratie ca memoria, iubirea, credinta in Dumnezeu pot invinge neantul, uitarea.
Ati primit sprijin din partea istoricilor, sa-i spunem consultanta de specialitate, in toti acesti 16 ani pentru realizarea Memorialului Durerii?
In primii ani nu gaseam un istoric care sa vrea sa comenteze perioada recenta (cei 45 de ani de dictatura comunista). Probabil ca multora le era frica. Existau, pare-se, numai specialisti in epoca fierului, in feudalism. Iar comunismul fusese pe Marte sau pe Jupiter, nu in Romania.
Dar m-a ajuns din urma generatia noua de istorici.
Am colaborat la Memorial cu acad. Al. Zub (fost detinut politic), Dennis Deletant, Romulus Rusan, Stelian Tanase, Marius Oprea, Stéphane Courtois, Ioana Boca, Vladimir Bucovski si o echipa de tineri cercetatori de la CNSAS.
De ce credeti ca istoricii au ramas in urma jurnalistilor in a dezvalui pagini de istorie recenta?
Un timp au ramas in urma. E vorba de anii ‘90. Dar, pe parcurs, au preluat aceasta operatiune si o realizeaza exceptional.
In jurul d-nei Ana Blandiana si al Memorialului din nordul tarii exista o echipa de istorici care a editat Analele Sighet si nenumarate lucrari.
Comisia Prezidentiala condusa de Vladimir Tismaneanu care a redactat Raportul asupra celor 45 de ani de dictatura comunista a reunit nume consacrate ale cercetarii istorice. Efortul lor ne-a ajutat sa intram moral in randul lumii. Universitatile au corpuri redutabile de tineri istorici.
Marius Oprea are si el la IICCR un nucleu extrem de abilitat sa produca studii asupra istoriei recente. Si, mai ales, sa documenteze crimele comise in perioada comunista.
Nu mai exista nici starea aceea de angoasa si de timorare din anii ‘90… Reactualizata cu unele nuante intre 2001 si 2004, cand iar am avut un sentiment de teama. Atunci mi s-a oprit si serialul.
E bine sa intelegem trecutul, ca sa stim ce am trait si cum am trait.
A meritat atata efort din partea dumneavoastra producerea si difuzarea Memorialului Durerii? Oare s-a schimbat ceva in mintea publicului care a vizionat aceste episoade? Ce reactii aveti din partea publicului?
Am sa va raspund la aceste intrebari, citand-o pe d-na Flavia Balescu, sora lui Corneliu Coposu, care l-a insotit pe Senior in deportarea de la Rubla si care a marturisit ca Memorialul Durerii a contribuit decisiv in acesti 17 ani la desteptarea poporului roman.
Ce pacat ca, in momente inaltatoare ale istoriei de dupa decembrie 1989, politicienii nostri n-au fructificat deplin aceasta trezire… aceasta sansa.
Ne aflam in situatia paradoxala cand un popor luminat e condus, inca, de o clasa politica care bajbaie in tenebre, indecisa si, mai ales, neputincioasa in a-si intelege misiunea. Gravitatea momentului de fata. In asta sta tenacitatea noastra.
Sa nu iesim din nocturna. Sper sa depasim impasul.
Interviu realizat de Armand Gosu
14 iunie 2007
Sursa: Revista 22, articolul Memorialul Durerii – gest de reverenta in fata martirilor rezistentei anticomuniste
Pagina Cazul Iosif Țon – listă articole pe Istorie evanghelică
Pentru o mai bună vizualizare a subiectelor dezbătute în mediul evanghelic despre ceea ce generic numim cazul Iosif Țon, am considerat oportun să prezint un istoric sintetizat si cronologic al acestui subiect în cadrul unei pagini separate denumită Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică. Voi continua în măsura timpului disponibil să actualizez și pagina Cazul Iosif Țon – Străjerii unde, pe lângă lista articolelor, se găsește și un scurt rezumat, postat acolo din dorința de a familiariza cititorul cu subiectul dezbătut în cadrul articolului respectiv încât acesta să-și poată da seama pe cât posibil de conținut și interesul pe care acesta îl reprezintă pentru el la momentul respectiv.
Imagini din calatorie – Pagina web a lui Oti Bunaciu, președintele baptiștilor
Prin intermediul unui mesaj pe care îl reproduc mai jos am fost anunțat de faptul că Prof. dr. Otniel Ioan Bunaciu, președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România(UBCBR) și-a actualizat pagina web.
Hi everyone,
I just updated my website and thought you might want to check it out. To visit, just click on the links below or paste the URLs into your browser.
Pagina lui Oti http://web.me.com/bunaciuo
Otniel Ioan Bunaciu
Argumentul pentru crearea acestei pagini web este următorul:
Deoarece călătoresc destul de mult, de ceva timp m-am hotărât să țin un fel de jurnal personal. Am decis să-l fac public sub forma unor “imagini din călătorie”. Vă mulțumesc pentru interesul manifestat față de această pagină.
Colecția de “imagini din călătorie” nu este un blog ci reprezintă opinii și reflecții personale, făcute în urma interacțiunilor avute cu idei, oameni și locuri.
Datorita timpului limitat pe care il pot aloca pentru acest proiect, pagina nu este interactiva.
În urma consultării arhivei am aflat faptul că pe pagina web există 10 postări. Prima este datată 24 iulie 2009 în contextul comemorării a 400 de ani de istorie baptistă(1609-2009) iar ultima 31 decembrie 2010. În ordinea scrierii postările sunt următoarele:
31 Dec 2010
9 Dec 201030 Nov 201031 Oct 201011 Oct 201020 Sep 201015 Mar 201022 Feb 201031 Aug 200924 Jul 2009
Cei interesati pot citi postările pastorului Otniel Bunaciu președintele Cultului Baptist din România AICI.
Dănuț Mănăstireanu a anunțat și el informația sub titlul Imagini din calatorie – Situl web al lui Oti Bunaciu
Vasilică Croitor la RVE- update
Radio Vocea Evangheliei București a difuzat vineri, 7 ianuarie 2011, o emisiune sub forma unui interviu între Cristi Pavel și Vasilică Croitor despre care am scris aici. În cadrul discuțiilor ce s-au purtat în studio au fost abordate o gama larga de subiecte referitoare la istoria evanghelicilor din România în general și istoria Bisericii Penticostale sub comunism în particular. Pastorul, scriitorul și traducătorul Vasilică Croitor a răspuns întrebărilor moderatorului referitoare la demersul istoriografic și subiectele abordate în cartea Răscumpărarea memoriei. Personal, am reținut întrebările legate de sursele cărții, discuție care a fost abordată și de către Laurențiu Funieru aici, precum și întrebările legate de importanta unui astfel de demers, referire evidentă la aspectul deconspirării. Cei care au citit cartea sau au ascultat emisiunea interviu dacă o pot numi așa cunosc răspunsurile. Pentru ceilalți amintesc câteva dintre răspunsurile oferite de Vasilică Croitor. Astfel, documentarea s-a desfășurat pe parcursul a trei ani de zile cu perioade în care doar a cercetat în arhive, sau a luat interviuri sau a citit, perioade care uneori au alternat și cu redactarea cărții. Materialul rezultat la sfârșitul procesului de analiză științific a fost considerat prea mare motiv pentru care autorul a decis reducerea lui astfel încât să prezinte cititorilor săi doar esențialul. Am răspuns în fraza anterioară și problemei documentării pe care o reiau acum. La redactarea cărții au fost folosite în primul rând surse arhivistice, multe dintre ele inedite atât din punct de vedere al abordării, cât și din punct de vedere al noutății materialului. Au fost folosite documente de la CNSAS, Arhiva Departamentului Cultelor transferată spre sfârșitul anului 2010 în cea mai mare parte ai ei la Arhivele Naționale Istorice Centrale din București, Arhivele Naționale Istorice din București, interviuri, lucrări de specialitate și lucrări generale. Un alt aspect interesant în opinia mea al discuției a fost cel în care a fost abordată problema necesității deconspirării și dacă aceasta trebuie să se facă prin prezentarea datelor complete sau doar a unor indicative. Răspunsul lui Vasilică la acest subiect sensibil s-a realizat pe deoparte prin apelul la Scriptură cu referire la menționarea în Biblie a lui Anania și Safira, iar pe de altă parte la faptul că acțiunea sa a fost un demers istoric care nu a vizat o persoană sau un anumit grup de persoane. Mai mult decât atât, Vasilică Croitor a făcut referire la necesitatea cunoașterii trecutului și asumării lui de către cei care au greșit. Finalul a fost unul al concluziilor în care Vasilică Croitor a făcut o referire indirectă la judecata istoriei, înțelegând prin aceasta faptul că generațiile tinere sau mai puțin tinere au nevoie să cunoască și chiar dacă cartea Răscumpărarea memoriei nu va face istorie, sarcină care în opinia autorului revine Bisericii, totuși credincioșii vor întreba pe frații lor cum s-au relaționat la ea. Se va pune întrebarea peste câțiva ani cum s-au relaționat liderii Bisericii Penticostale cu adevărul relevat nu de carte în sine, ci de documentele emise atât de Biserică ca instituție, cât și de Departamentul Cultelor, Securitate sau alte instituții. Mi-a plăcut finalul emisiunii și cuvintele lui Cristi Pavel prin intermediul cărora acesta preciza pentru ascultătorii postului Radio Vocea Evangheliei că nu a dorit altceva decât să prezinte această carte, să o aducă la cunoștința publicului în așa fel încât acesta să fie în cunoștință de cauză asupra acestui subiect. Închei și eu această prezentare menționând că înainte de a judeca un demers, este necesar să cunoaștem demersurile și motivațiile care stau la baza lui, iar în cazul de față consider că adevărul despre istoria evanghelicilor din România pe parcursul perioadei comuniste trebuie cunoscut, iar faptele analizate din punct de vedere istoric, trecând astfel din sfera privată în cea publică unde consider că le este locul. Prin sferă publica mă refer la analiza subiectelor sensibile cu discernământ și profesionalism de cât mai mulți cercetători sine ira et studio.
Pun aici înregistrarea audio cu mențiunea că este realizată cu telefonul, reprezentând doar ultimele 15 minute ale emisiunii RVE.
Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XI) AGA RVE(3)
Sunt prezentate în acest post poziții ale evanghelicilor români față de decizia AGA a RVE precum și față de poziționarea diferită a RVE Suceava. Interesant de văzut și punctul de vedere al lui Iosif Țon exprimat în cadrul eseului Evanghelia Domnului Isus
Comitetul local radio Suceava catre AGA Vocea Evangheliei from Suceava Evanghelică by suceavaevanghelica
Către comitetul AGA al RVE, Iubiti frați, Vă facem cunoscut că în sedința care a avut loc în data de 29 Decembrie 2010, Comitetul local radio al RVE Suceava, a discutat hotărârea AGA privind interzicerea difuzării mesajelor fratelui Iosif Țon în cadrul programelor Vocii Evangheliei. (…)
Comitetul local radio Suceava catre AGA Vocea Evangheliei from Istorie Evanghelica by Marius Silvesan
Către comitetul AGA al RVE,
Iubiti frați,
Vă facem cunoscut că în sedința care a avut loc în data de 29 Decembrie 2010, Comitetul local radio al RVE Suceava, a discutat hotărârea AGA privind interzicerea difuzării mesajelor fratelui Iosif Țon în cadrul programelor Vocii Evangheliei. (…)
O primă reacție demnă în Cazul Iosif Țon from România Evanghelică by Alin Cristea
Comitetul local RVE Suceava a adresat un mesaj către AGA – Adunarea Generală a Acționarilor, în care precizează, în legătură cu decizia AGA de interzicere a lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei
CLR -RVE Suceava schimbă macazul în cazul Țon from Răscumpărarea memoriei by Vasilică Croitor
O știre de sfârșit de an, de pe Suceava Evanghelică, mai frânează din graba cu care s-a trecut la dărâmarea lucrării lui Iosif Țon.
John Tipei: Factorii de răspundere de la RVE au obligaţia morală să explice în baza cărui articol din Statut au luat această hotărâre from România Evanghelică by Alin Cristea
http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/12/29/sondaj-decizia-aga/#comment-5287
Sondaj despre interzicerea lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei (31.12.2010) from România Evanghelică by Alin Cristea
http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/12/29/sondaj-decizia-aga
Dintre cele 300 de voturi exprimate pînă acum, 77% consideră decizia ca fiind incorectă și imorală, iar 13% o consideră corectă statutar, dar imorală.
Cîteva observaţii despre acţiunea “inchizitorială” de la RVE cu privire la Iosif Ţon şi scrisoarea deschisă a pastorului Mateaş de Bratca from Marius Cruceru by Marius David
Am observat că în ultimul timp blogosfera românească s-a inflamat puternic pornind de la o acţiune a AGA (Adunarea Generală a Acţionarilor) de la Radio Vocea Evangheliei.
S-au spus tot felul de lucruri, unii îi plîng de milă lui Iosif Ţon cum că suferă “iar” pentru Cristos (asta mi se pare la limita invectivei faţă de cei care au suferit în puşcăriile comuniste pentru credinţa lor…. dar n-am avut nici cu alte ocazii aşteptări mai mari de la cel care afirmă chestiunea că tot vorbim despre hermenutică ideologiza(n)tă), alţii, sub capacul ironiei de prost gust şi vrednică de idealuri mai înalte, propun arderea cărţilor lui Iosif Ton şi alte asemenea acţiuni. Simplă joacă de condei. Ştiu cum se face!
Iosif Țon dă socoteală despre ceea ce crede și gândește (31 dec. 2010) from Istorie Evanghelica by Marius Silvesan
Postez aici răspunsul lui Iosif Țon scris sub forma unui eseu așa cum a apărut el pe blogul lui Daniel Brânzei cu puțin timp în urmă. Eseul în format pdf poate fi descărcat apăsând aici.
Evanghelia Domnului Isus
Iubiți frați și prieteni,
În ultimele două luni s-a pornit o furtună neașteptat de puternică în jurul teologiei mele. Constat cu durere că pentru mulți această furtună este devastatoare. Unii mă consideră și mă prezintă ca pe un căzut de la credință. Alții mă declară eretic. Mulți dintre cei care s-au hrănit ani de zile cu predicile, cu cursurile și cu cărțile mele nu mai știu ce să creadă: Să le arunce la coș? Și ce să facă cu atâtea învățături prin care și-au format credința și gândirea? Unii chiar și-au exprimat teama că vor cădea de la credință.
Sunt obligat față de toți cei ce mă iubesc, sau nu mă iubesc dar sunt interesați de ce se întâmplă cu gândirea mea să dau socoteală de ce cred și de ce gândesc și, deasemenea, să le spun la toți ce planuri am de viitor în urma atâtor acțiuni care s-au făcut împotriva mea.
Comment on Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton by Alin Cristea
from Comments for Persona by Alin Cristea
– Articolul lui Nelu Balaj dezinformează.
– Un prim semn de reacție demnă:
Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton from Nelu’s blog by nelu
This is the man the Romanian Baptists have recently declared him (excommunicated him?) as an heretic. Does the history repeat itself? The communists persecuted him and now the Baptists, his brothers and sisters, the people he stood up for, are now denigrating him – executing him morally. He is charged because he declared himself to […]
Comment on Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton by DanutM
from Comments for Persona by DanutM
Articolul lui Nelu Balaj nu avea cum sa ‘dezinformeze’ decit daca:
1. aceasta decizie, a RVE Suceava, era luata si facuta publica inainte de scrierea articolului sau; si.
2. Nelu Balaj ar fi stiut despre el si l-ar fi ignorat in mod intentionat.
Ceea ce, in mod evident, nu este cazul.
Putem fi de acord sau nu cu Nelu Balaj. Putem socoti ca e exagerat de critic sau ca a generalizat in mod nepermis, dar nu ca a ‘dezinformat’.
Comment on Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton by nelu from Comments for Persona by nelu
Domnule Cristea as fi asteptat sa fiti consecvent in citirea textului meu. Rezolutia RVE a fost luata – ca Suceava nu a aplicat-o asta-i altceva. Bravo lor! Iar postul meu a vrut sa faca acest lucru cunoscut amicilor mei care nu vorbesc romana si unii dintre ei au cunostinta de Ton.
Comment on Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton by DanutM from Comments for Persona by DanutM
Desigur, Alin, ai dreptate, ca de obicei, in detalii. Totusi, chiar daca comunicatul nu contine CUVINTUL ‘erezie’, sensul implicit (si acesta este cel care conteaza) este absolut evident. Potrivit dogmei baptiste, in inter[retare paulina (de la PN, nu de la apostol) noile convingeri teologice ale lui Iosof Ton sunt eretice. ‘Dezinformarea’, pe de alta parte, presupune insa intentie. Ori tocmai asta contest eu.
Comment on Suffering for Christ – it happens again for Joseph Ton by Alin Cristea from Comments for Persona by Alin Cristea
Domnule Balaj,
Nu despre “rezoluția RVE” e discuția.
Textul dvs. se referă la Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste. Acolo ați oferit link. (…)
Cazul Iosif Țon are o pagină de cronologie
Alin Cristea a realizat pe blogul România Evanghelică o nouă pagină denumită Cazul Iosif Țon – Cronologie. În cadrul paginii menționate, Alin Cristea prezintă cronologic principalele momente din ultimele 2 luni(noiembrie-decembrie 2010), cu precizări și scurte comentarii referitoare la cazul Iosif Țon.
Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (IX) AGA(2)
Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon- Străjerii (IX) prezintă partea a doua a reacțiilor din mediul evanghelic românesc care au legătură cu decizia Adunării Generale a RVE de interzicere a lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei. Conform informațiilor oferite de Vasilică Croitor citat de către Alin Cristea în cadrul cronologiei realizată pe România Evanghelică, decizia de interzicerea a lui Iosif Țon pe postul Radio Vocea Evangheliei a fost luată pe data de 7 decembrie 2010.
29 decembrie 2010
Sondaj – decizia AGA from Răscumpărarea memoriei by Vasilică Croitor
Sunt liber, deci nedumerit (1) from Frică şi cutremur by Dyo (19.12.2010)
Iosif Ţon spune în Clarificări (2): “Domnul Isus ne spune că duhului rău nu-i place să locuiască altundeva decât într-un trup omenesc.”
Întrebare: Dacă este aşa, atunci îi este de folos acelui duh ca trupul pe care îl stăpâneşte să trăiască cât mai mult. Cum se explică, în acest caz, faptul că atâtea boli incurabile sunt atribuite duhurilor rele? Chiar atît de proaste sunt, să-şi demoleze propriile lor locuinţe?
Sunt liber, deci nedumerit! (2) from Frică şi cutremur by Dyo
Se spune din partea contestatarilor lui Iosif Ţon că una din slăbiciunile poziţiei dumnealui este faptul ca experienţa carismatică a precedat fundamentarea teologică. Ne-a povestit tuturor ce experienţe a avut cu mult timp în urmă, vorbind în limbi şi profeţind; le-a închis însă uşa, rămânând fidel practicii bisericilor baptiste …
Întrebare
Ce trebuie să facă un baptist veritabil atunci când constată că are un dar duhovnicesc, de pilda dacă se trezeşte fără voia lui vorbind în limbi? Ce spune statutul? Dar Marturisirea de Credinţă? Dar tradiţia baptistă?
Avertismentul lui Paul Dan către cei ce au asimilat deja sămânţa ereziei ţoniste. Vai de ei! from Frică şi cutremur by Dyo
Următorul comentariu a fost scris de Paul Dan la postarea mea intitulată Soluţia finală în “cazul” Ţon. Sugestii? L-am adus la lumină aici pentru că implicaţiile sale sunt împinse cu agresivitate în direcţii din ce în ce mai prăpăstioase. E bine să vadă toată lumea cam pe unde s-a coborât ştacheta dezbaterii.
Iată-l, cu menţiunea că sublinierile îmi aparţin:
Dyo,
Tu stii ca am avut citeva schimburi de pareri divergente cu tine, in care eu mi-am cerut iertare cind tu te-ai simntit ofensat. Nu mi-a parut rau, deoarece am vrut sa ma smeresc eu, pentru ca Scriptura spune “cei smeriti primesc har”.
In postarea ta de aici, tu singur spui ca o sa ei apararea lui Ton. Cu toate ca in articolele precedente despre el, tu l-ai ironizat,totusi l-ai aparat. Iti dai seama ca tu comiti un sacrilegiu prin ultima ta propozitie din articolul de fata, cind faci o analogie intre Ton si Domnul Christos, spunind “rastigniti-l”?
Actiunile disciplinare impotriva lui Ton, ma refer si la interzicerea difuzarii predicilor lui la RVE, sunt lasate de Dumnezeu, ca sa se intimple. Stiu ca pare stupefiant pentru unii, surprinzator pentru altii, dar pentru cei care au integritate doctrinara si de viata, ceea ce se intimpla cu Ton este trist, dar necesar. Iti spun cu grija cuvenita, ca tu si ceilalti care in mod insistent luati apararea lui Ton in pofida faptului ca el s-a facut vinovat de erezii nemaiauzite in lumea Evanghelica Romana, repet tu si ceilalti, veti avea consecinte cind nu va asteptati. (…)
Comentariu la Decizia AGA pre-mortem: Ne lepădăm de Țon! de către Dani from Comentarii pentru Răscumpărarea memoriei by Dani
Exista vreun comunicat RVE dat publicitatii in aceasta privinta? Publicat pe site-ul RVE? Sau stirea e “pe surse”?
Dat fiind ca e vorba de o personalitate, ar trebui sa se comunice oficial, daca domnii de la AGĂ au luat o asemenea decizie.
Comentariu la Decizia AGA pre-mortem: Ne lepădăm de Țon! de către Vasilică Croitor from Comentarii pentru Răscumpărarea memoriei by Vasilică Croitor
Știrea este verificată. După ședința AGA directorii de stații locale au primit un email de la centru prin care erau informați de faptul că nu mai pot difuza predicile fratelui Țon.
Pentru documentare citește și….
Iosif Țon la Conferința de post și rugăciune de la Băile Felix 11.12.2010 -foto (Fotografii realizate de Alin Cristea)
Raspunsul lui Iosif Ton la Comunicatul Uniunii Baptiste
Ecoul comunicatului UBCBR refritor la ”retragerea ordinării pentru slujire” pastorului Iosif Țon (I)
Declarații și reacții în mediului evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (IV)
Declarații și reacții în mediului evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (V)
Cazul Iosif Țon în dezbaterile evanghelicilor români
Iosif Țon ”Foștilor mei studenți și tineri teologi ”
Declarații și reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (VI)
Declarații și reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon- Srtrăjerii (VII)
Declaratii si reactii în mediul evanghelic fată de cazul Iosif Țon – Srtrăjerii (VIII) AGA(1)












