Arhive categorie: Penticostali

Lansarea cărții Istoria penticostalismului românesc la ITP București (14 nov 2012)


În data de 14 noiembrie 2012 la sediul Institutului Teologic Penticostal din București a avut loc lansarea cărții Istoria penticostalismului românesc  de dr. Valeriu Andreiescu. La eveniment au fost prezenți membri ai corpului academic al Institutului teologic penticostal, reprezentanți ai mass media, studenți și alte persoane interesate de subiect.

Prezentarea participanților și implicit deschiderea evenimentului a fost realizată de către Dr. Romulus Ganea, portretizat de către Emanuel Conțac ca fiind eminența cenușie a ITP.

Invitații au fost:

Lect. univ. dr. Valeriu Andreiescu,

Pastor Vasilică Croitor,

Vasile Gabrian, directorul Editurii Casa Cărții,

Asist drd. Ciprian Bălăban care a fost și moderatorul dezbaterii privind istoria penticostalismului românesc. Dat fiind faptul că auditorul a fost format în principal din studenți a avut loc și un mic „incident” atunci când a fost prezentat Ciprian. Incidentul a constat în faptul că Ciprian Bălăban a fost aplaudat timp de câteva zeci de secunde insistent de către studenți, mai mult decât l-au aplaudat pe Valeriu Andreiescu oaspetele principal al evenimentului. Semnalul pe care l-au transmis prin intermediul acestei acțiuni a fost unul de apreciere și simpatie pentru profesorul lor.

Ca reprezentanți ai mass media au fost prezenți Cristi Țepeș, realizator de programe TV la TVR și Cristi Pavel una din prezențele emblematice de la RVE București.

Dat fiind faptul că atunci când am fotografiat sala nu l-am surprins pe Cristi Pavel am preluat o fotografie de la Emanuel Conțac. Cristi Pavel se află pe rândul doi, partea dreaptă a sălii.

Așa cum am menționat anterior dezbaterile privind istoria penticostalismului românesc precum și cele referitoare la necesitatea consemnării în scris a evenimentelor care au modelat istoria confesiunii din care facem parte au fost moderate cu profesionalism de către Ciprian Bălăban.

Invitații au evidențiat rolul istoriei în viața unei comunități religioase.

Dr. Valeriu Andreiescu a accentuat pe parcursul intervențiilor sale rolul istoriei pentru comunitatea penticostală din România. Acesta a menționat și faptul că istoria pe care a scris-o este o istorie teologică și nu una laică, este una scrisă de un penticostal care dorește să evidențieze rolul și lucrarea Duhului Sfânt în apariția și dezvoltarea Bisericii Penticostale din România. Deși lucrarea se bazează foarte mult pe surse de natură orală, autorul a apelat și la surse editate tocmai din dorința de a da obiectivitate demersului său.

Pastorul Vasilică Croitor, autorul cărții Răscumpărarea memoriei: Cultul Penticostal în perioada comunistă  a scos în evidență rolul pe care istoria îl poate avea pentru o comunitate religioasă precum și necesitatea cunoașterii acesteia. În cadrul intervențiilor sale, acesta a menționat faptul că istoria trebuie prezentată cu lumini și umbre tocmai pentru că prin cunoașterea adevărului vom deveni liberi.

Directorul Editurii Cartea Creștină, Vasile Gabrian a menționat contextul în care a editat și publicat această carte. În fapt, domnul Garbian l-a numit proiect, un proiect căruia i-a luat 3 ani ca să se materializeze.

la finalul evenimentului, Romulus Ganea a prezentat studenților una dintre instrumentele de lucru pe care aceștia îl pot folosi în activitatea lor educațională. Este vorba despre Manualul Biblic apărut nu cu mult timp în urmă la Editura Casa Cărții din Oradea.

Auditorul numeros a fost format în principal din studenții Institutului Teologic Penticostal. În partea dreaptă pe primul rând veți remarrca prezența Lect. univ. dr. Emanuel Conțac întors recent de pe meleagurile lui Shakespeare și Conf. univ. dr. Cornelui Constantineanu, rectorul ITP.

La final am primit un autorgraf de la autor, moment imortalizat de către Emanuel Conțac și făcut cunoscut publicului larg prin intermediul articolului Lansarea „Istoriei penticostalismului românesc”, la ITP București. Emanuel surprinde prin intermediul imaginilor lumea bună a „seratelor culturale” care se desfășoară sub egida ITP București. Vă veți convinge de acest lucru citind articolul menționat precum și pe celelalte care popularizează evenimentele culturale și religioase organizarte în ultimul timp de către ITP București.

Simpozionul „90 de ani de penticostalism românesc”


Institutul Teologic Penticostal din București, împreună cu Editura Casa Cărții din Oradea, va organiza, pe 14 și 15 noiembrie, simpozionul cu tema „90 de ani de  penticostalism românesc”.
Prima parte a simpozionului (miercuri 14 nov.) se va desfășura la Institutul Teologic Penticostal din București, cu sediul în B-dul Uverturii, Nr. 210-220, sector 6, de la ora 18,00.
În cea de-a doua parte a sa (15 nov.), evenimentul va fi găzduit de Biserica „Vestea Bună”, din Strada Popa Nan, nr. 106, sector 3, București, începând cu ora 17,30. 

Cu acest prilej va fi lansată și cartea Lectorului univ. dr. Valeriu Andreiescu, Istoria penticostalismului românesc, publicată de Editura Casa Cărții.


La simpozion vor lua cuvântul următorii invitați:
Lector univ. dr. Valeriu Andreiescu
Pastor Vasilică Croitor
Pastor Cristian Vasile Roske
D-l Vasile Gabrian, Directorul Editurii Casa Cărții

Moderator:
Asist. drd. Ciprian Bălăban

La mulți ani, Corneliu Constantineanu!


Corneliu Constantineanu este rectorul Institutului Teologic Penticostal din București.

Foto: http://www.facebook.com/corneliu.constantineanu

Și morții creștinilor baptiști sunt periculoși – Protestul AER față de amendamentele BOR la Legea cimitirelor


În timp ce mă documentam pentru articolul privitor la începuturile baptismului în România am văzut acest subtitlul: Și morții creștinilor baptiști sunt periculoși. Deși în contextul respectiv acesta făcea referire la situația baptiștilor în perioada interbelică, l-am asociat cu situația prezentă și comunicatul Alianței Evanghelice din România.

Ce se întâmpla în perioada modernă (sec. XIX) și în perioada interbelică referitor la cimitire era faptul că baptiștilor nu li se dădea voie să-și îngroape morții în cimitirele luterane (sec XIX) și în cele ortodoxe. Am remarcat faptul că în perioada de început baptiștii din România au avut de înfruntat o anumită animozitate și din partea Bisericii Luterane. Relația nu tocmai pozitivă dintre Biserica Ortodoxă și cea Baptistă în România a fost cea dintre o confesiune majoritară și una minoritară. Nu știu cum s-ar fi relaționat baptiștii dacă ar fi fost majoritari. Revenind la ideea anterioară m-am referit la relația dintre majoritar și minoritar deoarece cu ceva timp în urmă discutam despre acest subiect cu un pastor baptist din Budapesta și el îmi spunea că în Ungaria baptiștii s-au confruntat cu o situație similară cu cea din România numai că animozitatea nu a venit din partea Bisericii Ortodoxe deoarece nu aceasta era confesiunea majoritară ci din partea Bisericii Catolice.

După instaurarea comunismului, noul regim a reglementat și raporturile dintre culte și cu toate acestea au existat cazuri, mai ales în mediul rural unde preoții nu le-au permis baptiștilor să-și îngroape morții în cimitirele ortodoxe. Cel puțin un caz de acest gen mi-a fost povestit de către pastorul Elisei Pecheanu, iar altele le-am întâlnit în documentele Departamentului Cultelor.

Un caz interesant a fost cel al mamei tovarășului Bunaciu, Avram Bunaciu, fost ministru de externe între anii 1948-1949, 1957-1958, 1958-1961. Aceasta era de confesiune baptistă lucru pe care îl știa atât fiul acesteia cât și de către consătenii acesteia. La moartea acesteia survenită prin anii 60 nu le-a fost permis baptiștilor nici măcar să-i oficieze serviciul religios de înmormântare deși era prezent acolo și Alexa Popovici.

Așadar situația de astăzi pare să indice revenirea la niște practici din trecut.

Mai jos comunicatul Alianței Evanghelice din România

Apariții editoriale (4) – Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante în statul socialist (1965-1990)


Semnalez celor interesați de istoria „neo-protestantismului la români” precum și de istoria comunismului românesc în ultima fază a acestuia (1965-1989), cartea istoricului și credinciosului Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante în statul socialist (1965-1990),

Cuvânt înainte de Virgil Achihai, Prefaţa de Alexandru Oşca, Editura Sitech, Craiova, 2012, 114 pag.

Lansarea cărții va avea loc la Conferinţa Naţională de Educaţie a Creştinilor după Evanghelie (BCER-UBCE) din 4-6 octombrie 2012, la Biserica Antiohia Bucureşti.

Istoricul Bogdan Emanuel Răduț a publicat o nouă carte despre cultele neoprotestante în spațiul românesc. După o primă carte intitulată Statul și Biserica în România comunistă. Între demnitate și compromis, carte care abordează în linii mari câteva din aspectele istoriei ecleziastice în perioada guvernării lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, autorul realizează în cadrul celei mai noi apariții editoriale, o privire retrospectivă a unei perioade zbuciumate și complexe din istoria evanghelicilor români; cea cuprinsă între anii 1965-1989. În ceea ce privește termenul de culte neoprotestante din titlu, cred că Emanuel Răduț l-a ales/acceptat tocmai pentru că este intrat în limbajul curent al românilor deși din punct de vedere religios el nu este chiar corect pentru a încadra toate cele patru denominațiuni „neoprotestante” din care autorul se referă la creștini după Evanghelie, baptiști și penticostali.

Trecând peste acest aspect consider că demersul său este unul util și necesar pentru istoria evanghelicilor din România, cartea constituindu-se într-un punct de plecare pentru cei care vor să aprofundeze tema în ansamblul său, sau doar anumite aspecte particulare care privesc toate cele trei culte ori numai unul dintre ele.

Perioada 1965-1989 este una în care din punct de vedere social și politic românii au trecut de la agonie la extaz. Deși termenul este un pic exagerat pentru a descrie și caracteriza cu exactitate perioada lui Nicolae Ceaușescu, prin folosirea acestei sintagme am avut în vedere faptul că se trece de la un început de liberalism și deschidere către Occident în plan economic și politic la o închidere în interior și cumva preluarea de la liberalii interbelicii a dictonului „prin noi înșine”. Deși societatea a trecut prin aceste etape au existat totuși și unele diferențieri notabile față de perioada anterioară, cea a lui Gheorghiu-Dej, respectiv renunțarea la teroarea care era omniprezentă în anii 50. Evoluția socială și politică și-au găsit un corespondent și în viața religioasă. Interesant de remarcat este faptul că în perioada de glorie a comunismului românesc cum a fost denumită perioada 1960/1964 – 1970/1973 evanghelicii s-au confruntat cu numeroase restricții printre care și arondarea bisericilor. Și iarăși interesant este faptul că atunci când situația politică începea să alunece către un naționalism din ce în ce mai accentuat și o exacerbare a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, evanghelicii și-au recăpătat și ca urmare a memoriului celor 50 de la începutul anilor 70 o serie din drepturile pierdute anterior. Tot anii 70, mai precis sfârșitul acestei decade aduce în atenția opiniei publice internaționale o mișcare de protest în rândul evanghelicilor români. Mișcarea de protest a purtat numele de ALRC (Comitetul Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință), comitete care milita pentru respectarea drepturilor religioase ale cultelor recunoscute din România așa cum erau ele stipulate în diferite acte și documente oficiale. După destrămarea acestui Comitet ca urmare a intervenției directe a organelor de Securitate, Departamentului Cultelor și a altor instituții, membrii marcanți ai acestuia Pavel Nicolescu, Nicolae Rădoi) s-au regrupat în Occident de unde difuzau în lumea liberă informații despre persecuțiile religioase din România. Anii 70 și 80 sunt cei ai dărâmării unor locașuri de rugăciune (vezi cazul Bisericii Baptiste din Dej care a fost dărâmată cu pușcăriași într-o sâmbătă dimineața pentru că muncitorii au refuzat să facă acest lucru sau cel al Bisericii Baptiste din Cluj construită din piatră roșie cu ferestre în stil neogotic, ale cărei cărămizi au fost folosite la o sală de sport care l-a scurt timp s-a dărâmat), dar și a extinderii sau construirii altora. Cluj Iris, Ferentari București, Sfânta Treime București (Iuliu Valaori) sunt câteva exemple de biserici baptiste care denotă faptul că statul avea o politică dualistă dărâmând pe de o parte și permițând ridicarea altor locașuri de închinare pe de altă parte. Fiindcă tot am pomenit de biserici se cuvine amintit aici – deși ieșim din sfera evanghelică- a sistematizării care a afectat Bucureștiul și ale sale biserici ortodoxe, multe din ele monumente arhitectonice.

Anii 80 au fost și cei ai întâlnirilor ecumenice care deși erau unele impuse de stat duceau în unele cazuri și la o colaborare între liderii locali ai cultelor respective.

Așadar România anilor 1965-1989 este una a contrastelor care s-a încheiat nu printr-o revoluție de catifea ca în Cehoslovacia ci cu una sângeroasă despre care se consideră că a fost mai degrabă o lovitură de stat.  Să sperăm că timpul va dezvălui mai multe detalii despre acest eveniment precum și despre faptul că Dumnezeu a permis ca acea revoluție să aibă loc iar noi să ne bucurăm astăzi de libertate de exprimare și libertate religioasă, dovedite și de apariția cărții istoricului și fratelui de credință Bogdan Emanuel Răduț.

Alin si Emima Timofte – Ierusalim


Protestanți, neoprotestanți, evanghelici? Ce sunt baptiștii?


Un material mai vechi pe care l-am găsit în draft și am considerat că merită publicat. 

Emanuel Răduț a lansat pe blogul său o dezbatere legată de identitatea evanghelicilor din România, respectiv a Creștinilor după Evanghelie prin întrebarea Protestanți sau neoprotestanți? Cine sunt Creștinii după Evanghelie? Fiind la curent cu preocupările sale pe care a avut amabilitatea să mi le împărtășească am lăsat un comentariu la articolul său.

Cred că termenul neoprotestant este mai vechi în uzanța românilor decât perioada comunistă. Nu am acum la îndemână documentele pe care le-am văzut dar din câte îmi aduc aminte am întâlnit acest termen, cu referire la baptiști, și în perioada interbelică. Referitor la uzanța acestui termen în limba română există mai multe opinii care converg către idea că acest termen provine din mediul religios (ortodox) și a fost „împrumutat” de către politicieni. Prin această etichetare se dorea și realizarea unei separații între direcțiile principale ale creștinismului și mă leg aici de întrebarea pe care Emanuel a pus-o acestui articol. Ce suntem ei? Protestanți sau altceva? și au considerat că nu sunt protestanți sau ca să reformulez protestanți mai noi și atunci li s-a spus neoprotestanți. Pe de altă parte nu sunt de acord cu formulă că toate confesiunile „evanghelice” ar fi protestante fiindcă deja avem diferențieri majore din punct de vedere doctrinar. Să luăm spre exemplu cazul Bisericii Adventiste care este o confesiune nouă apărută în secolul XIX și în a cărei doctrină se evidențiază caracteristica perioadei moderne și contemporane, respectiv accentul pe sfârșitul lumii. Prin această afirmație nu vreau să spun că în perioada Reformei Protestante din secolul XVI nu au existat preocupări în direcția asta, dar preocuparea lor majoră era mântuirea și trăirea unei vieți de sfințenie nu sfârșitul lumii.
Pe de altă parte din discuțiile pe care le-am avut cu diferite persoane pe această temă am înțeles că termenul „neoprotestant” se regăsește doar în spațiul Europei de Est cu acest înțeles pentru că în Occident termenul are alte valențe trimițând la un neo protestantism, la o teologie liberală. Posibil și spun asta pentru că nu am argumente și este mai mult o presupoziție a mea ca istoric, ca eticheta de neoprotestant să fi fost folosită și în disputa pe tărâm religios în spațiul românesc din dorința bisericilor istorice, referire în acest caz la BOR de a demonstra că baptiștii spre exemplu care sunt cei mai vechi dintre denominațiunile evanghelice nu au vechime istorică. De fapt presupoziția mea a plecat de la un comentariu pe site-ul istorieevanghelica.ro, comentariu căruia i-am răspuns printr-un articol separat: Este permisă persecuția baptiștilor (evanghelicilor) pe motiv că nu au vechime istorică?

Russian Government Demolishes Pentecostal Church


A demolition crew accompanied by police tore down the Holy Trinity Pentecostal Church in Moscow this week.

Human rights groups and members of the church were shocked by the late night demolition, which was apparently court ordered.

„Right now officials destroyed our church building … now 4.30 am – Moscow time,” a church member wrote in an email to Frank Wright, president and CEO of the National Religious Broadcasters.

„They came at night to avoid conflict with people,” he continued. „All church property is there… some were stolen, other[s] – destroyed. We can do nothing… just pray and cry.”

See exclusive pictures of the church demolition on George Thomas’ Facebook page.

The man explained that the Russian government is „forcibly” relocating churches, giving them land in more remote areas to build a new church.

„The usual conditions are that the church develops the property within some specified time period,” he wrote.

facebook.com/GeorgeThomasReporting

facebook.com/GeorgeThomasReporting

But in order to build on the land, permits are needed, which are often denied or rejected.

When a congregation fails to meet the deadline, the land is repossessed and everything built on it becomes government property.

Holy Trinity Pentecostal Pastor Vasily Romanyuk posted a video on YouTube from the scene.

Watch the video and read a translation of all of Pastor Romanyuk’s reaction on The Global Lane blog.

„The last service was held last night. And tonight the tough guys have brought the machinery, broken into the church and started to demolish the building,” Romanyuk said.

„There was a court decision that we cannot use the building anymore, and it does not belong to us any longer,” he explained.

Human rights groups say the Holy Trinity Pentecostal congregation tried to meet the city’s legal requirements.

Holy Trinity is among many evangelical churches kicked out of Moscow in recent months. Some Christian leaders fear the incidents are evident that religious freedom is fading in Russia.

http://www.cbn.com

See also

Pastor Details Moscow Church Destruction

 

 

 

Inceputurile bisericii penticostale in Romania – Pavel Rivis-Tipei


Calea Adevarul si Viata 380 – Inceputurile bisericii penticostale in Romania – invitat special pastorul Pavel Rivis-Tipei, președintele Cultului Penticostal din Romania
http://alfaomega.tv/mediacenter

Ukrainian Evangelical Christians celebrate 90th anniversary of the Pentecostal movement in the former Soviet Union


A reproduction of the Old Testament Tabernacle (the tent-sanctuary where the Ark of the Covenant containing the Tablets of Stone on which the Ten Commandments were inscribed was preserved) will be exhibited in an open-air museum in Odesa. The Old Testament Tabernacle will be reproduced in Ukraine for the first time as part of the celebration of the 90th anniversary of the Pentecostal movement in the former Soviet Union during the Awakening 90 International Jubilee Conference that will held from September 7 to 11 in Odesa.


In 2011 different celebrations are being held all around the world, by the Slavic diaspora and Evangelical Churches. But most of the events will take place in Odesa, which is the cradle of the “Voronaev Spiritual Awakening” on the post-Soviet territory, for the first Pentecostal Church was opened in Odesa in 1921 by preacher and missionary Ivan Voronaev.

As part of the jubilee conference a unique museum will be opened, which will exhibit church documents, photographs, copies of interrogation reports and other KGB documents. “This is a unique exhibition in Ukraine, which shows the spiritual strength and faith in God,” said the conference organizers.

Professor Volodymyr  Franchuk, a Christian historian, author of books (one of the most famous is „Russia Asked the Lord for Rain,”) and secretary general of the Awakening International Christian Center developed a special guided tour of Odesa called “Following Voronaev”  to help participants witness the great awakening that spread throughout Russia in the 1920s.

The celebration also includes the opening of a monument dedicated to heroes of faith.

The conference and celebration are organized by the Awakening International Christian Center (Bishop Peter Serdichenko) with the support of the Odesa Evangelical Churches and will bring to Odesa Evangelical clergy from Ukraine, Russia, USA and other countries.

About Ivan Voronaev

Воронаев1920.jpgIvan Voronaev was a preacher, missionary, and founder of the Pentecostal movement in the former Soviet Union. He was born circa 1885 in Orenburg, migrated to the USA, and then in 1920 settled with his family in Odesa. On November 12, 1921, he opened the first Pentecostal church. A few years later the Union of Christians of Evangelical Faith was created. By 1926 Pentecostal congregations appeared in almost all regions of Ukraine as well as in the central regions of Russia, the Urals, the Caucasus and Siberia.

In 1930 Ivan Voronaev and his associates were arrested and exiled to Siberia. There is no reliable information about the last years of his life or about his death. According to one account, he died after being bitten by dogs on the way to a concentration camp.

By that time in Ukraine there were more than 350 Pentecostal churches and about 17,000 faithful.

http://risu.org.ua via http://romaniaevanghelica.wordpress.com