Arhive categorie: Penticostali

Richard Wurmbrand despre Constantin Caraman


Constantin Caraman, ,,cel mai faimos penticostal român persecutat”, după cum îl prezintă Lect. univ. dr. Valeriu Andreiescu în Istoria Bisericii Penticostale, pastor penticostal și colaborator de încredere al lui Richard Wurmbrand a fost închis timp de 15 luni datorită implicării sale în activitatea subterană de distribuire a materialului religios în România și URSS. Urmărit de Securitate, Constantin Caraman a fost anchetat, arestat şi  ,,a executat munci forţate la „Canalul morţii” Dunăre-Marea Neagră între 1951 – 1952. El a devenit mai târziu un reprezentat al tuturor creştinilor persecutaţi şi a fost din nou închis (1963 – 1964; 1971 – 1972; 1977).”

Despre el, Richard Wurmbrand scrie următoarele:

La întoarcerea în țară ,,am fost de asemenea sărutat de Constantin Caraman, unul din principalii oameni de legătură între Misiunea noastră și pastorii care nu fuseseră aici cunoscuţi de stat. Prin el noi am putut aduce alinarea familiilor care fuseseră persecutate.

Și el a fost în închisoare de trei ori. A muncit ca deţinut, ca și soţia mea, la construirea canalului Dunăre – Marea Neagră. O câtă cruzime a fost în acel loc!” p.17

Ce a fost special la reîntâlnirea acestor doi oameni? Ne-o spune chiar Wurmbrand atunci când scrie că acest ,,sărut , [primit de la Constantin Caraman, nu înseamna] atât de mult o atingere a două perechi de buze, cât aceiaşi simţire a două inimi iubitoare” , iar  Constantin Caraman nu avea doar o inimă iubitoare ci şi o bucurie interioară extraordinară.

,,Am privit fața strălucitoare a lui Caraman, fostul muncitor-sclav. Pe buze avea un zâmbet triumfător și atât de iubitor! Privindu-l  nimeni nu și-a putut închipui prin ce trecuse el de fapt.” p.18

Richard Wurmbrand, De la suferință la biruință,  Editura Stephanus, București, 1994, p.17, p.18.

Pentru a-l cunoaşte pe acest om extraordinar vă invit să-i citiţi mărturia, povestea fascinantă a vieţii şi încercărilor prin care a trecut într-un interviu care dezvăluie măreţia lui Dumnezeu.

Doi pastori baptişti studiază la ortodocşi în 1951-1952!


Ce citesc astăzi în revista Biserica Ortodoxă Română, anul 70, nr. 9–10, 1952, p. 570–571?

„În anul şcolar 1951–1952 au urmat cursurile Institutelor noastre Teologice şi doi pastori baptişti: Alexa Popovici şi N. Covaci. La sfârşitul anului şcolar, cei doi studenţi baptişti au adresat Înalt Prea Sfinţitului Patriarh Justinian următoarea scrisoare de mulţumire:

Înalt Prea Sfinţite,

La finele unui an de studii, petrecut în Institutele Teologice Ortodoxe de grad Universitar, subsemnaţii pastori baptişti Alexa Popovici și Nicolae Covaci, vă aducem călduroasele noastre mulţumiri pentru bunăvoinţa şi sprijinul ce ni l-ați acordat, aprobând ca să studiem teologia ortodoxă.

Acest an de studii a fost creator de noi făgaşe şi prefaţează o nouă conduită în raporturile dintre Culte. Credem că acest fapt e o dovadă grăitoare că toţi credincioşii Domnului nostru Iisus Hristos, fără deosebire de confesiunea căreia îi aparţin, pot trăi laolaltă în pace şi să se iubească aşa cum a dorit şi cerut Mântuitorul.

Sperăm că Dumnezeu ne va ajuta să putem continua studiile în Institutele Teologice Ortodoxe, atât spre folosul nostru şi al cultului Creştin-Baptist căruia aparţinem, cât şi spre consolidarea raporturilor de armonie ce există astăzi între Cultele religioase din ţara noastră.

Vaisamar

Emanuel, alias Vaisamar, ne prezintă pe blogul său un crâmpei din ceea ce a însemnat istoria evanghelică  românească pe parcursul perioadei comuniste prin publicarea unei scrisori de mulțumire adresată de către doi pastori baptiști ,Alexa Popovici respectiv Nicolae Covaci, patriarhului Justinian Marina. Așa cum am menționat şi în comentariul de pe blogul lui Emanuel, fenomenul efectuării studiilor în cadrul Institutului Teologic Ortodox este unul interesant, însă nu mă pot pronunța asupra lui pentru ca nu l-am studiat.  Am să mă refer la cazurile unor lideri baptiști care au studiat la Institutul Teologic Protestant din Cluj deoarece acesta, alături de Institutul Teologic Ortodox, erau recunoscute ca și instituții de învățământ superior spre deosebire de Seminarul Teologic Baptist din București care era  acreditat ca și instituție de învățământ mediu. În acest articol îi voi menționa pe pastorii și profesorii universitari Ioan Bunaciu, director al Seminarului Teologic Baptist din București între anii 1970-1988, și Vasile Talpoș, succesorul său în funcția de director al Seminarului și actualul rector al Institutului Teologic Baptist din București. Ambii au urmat Institutul Teologic Protestant de grad universitar din Cluj în perioada comunistă, însă la intervale diferite unul față de celălalt.  Revenind la Alexa Popovici, aș dori să menționez faptul că el și Ioan Bunaciu au urmat instituții de învățământ superior aparținând cultului ortodox -Institutul Teologic Ortodox din București- respectiv evanghelic, -Institutul Teologic Protestant din Cluj- în aceeași perioadă, respectiv 1951-1956.  Despre perioada studiilor pastorului Ioan Bunaciu am scris în cadrul articolului  Ioan Bunaciu. Umblând pe ape printre stânci (II). În ceea ce-l privește pe  Alexa Popovici voi reveni cu amănunte într-un post viitor, prezentând și situația sa școlară pe parcursul celor 4 ani de la Institutul Teologic Ortodox din București, precum și motivele pentru care nu a obținut licența în teologie ortodoxă. Un alt aspect despre care vreau să vorbesc aici plecând de la comentariile  articolului despre Alexa Popovici și Nicolae Covaci de pe blogul Vaismar este cel al relațiilor dintre baptiști și ortodocși în perioada comunistă, relații pe care personal le consider destul de complexe, suportând mai multe interpretări. Una dintre acestea se referă la faptul că statul s-a folosit de cultele neoprotestante pentru a face presiune asupra Bisericii Ortodoxe. Un argument în favoarea acestei teze este și numărul relativ redus al membrilor  cultelor neoprotestante la momentul recunoașterii oficiale a acestora de către statul român, respectiv 1948. O altă interpretare este aceea reliefată în comentariile de pe blogul lui Vaisamar, precum și de către Ioan Bunaciu. Ambele părți vorbesc de o cooperare între culte și, chiar mai mult decât atât,  de o ”înfrățire” dacă ar fi să dăm crezare propagandei oficiale. Personal, consider că realitatea a fost una complexă și că adevărul este undeva la mijloc. Astfel, deși intențiile statului au fost acelea de a realiza un echilibru și în viața religioasă, baptiștii, alături de ceilalți neoprotestanți,,  și-au consolidat treptat poziția însă nu au reprezentat niciodată acel grup de presiune care să pună realmente probleme Bisericii Ortodoxe și nici nu cred că acesta era obiectivul pe care evanghelicii îl urmăreau în activitatea lor. Pe de altă parte,  BOR nu a încetat să-i ”monitorizeze” pe baptiști și pe ceilalți neoprotestanți, pe care îi denumea în documentele interne cu termenul de sectanți, și să le creeze probleme. Au fost destule cazuri, iar unele dintre ele sunt prezentate și în documentele Departamentului Cultelor, când preoții ortodocşi i-au denunțat pe pastorii baptiști la Departamentul Cultelor pentru acțiuni pe care ei le numeau ,,propagandă religioasă”.  În fapt era  o problemă de eficiență și de exemplu personal care îi atrăgea pe oameni către neoprotestanți. Cert este că datorită ”vegherii Partidului Stat” nu s-au mai înregistrat în relația dintre ortodocşi și neoprotestanți ”excesele” din perioada interbelică. La nivelul conducerilor cultelor a existat o anumită înțelegere și un spirit de ecumenism care a fost benefic atât pentru enoriașii ortodocși, cât și pentru cei neoprotestanți.

A apărut Statul şi Biserica în România Comunistă


Bogdan Emanuel Răduţ – Statul şi Biserica în România Comunistă (1948-1965). Între demnitate şi compromis, Cuvânt înainte de Lector univ. dr. Alexandru Oşca (Universitatea din Craiova), Editura Sitech, Craiova, 2010, 140 pag.

Cuprinsul lucrării:

Cuvânt Înainte
Introducere

1. Instaurarea regimului comunist în România
1.1. Consideraţii generale
1.2. Context intern
1.3. Determinări externe
1.4. Impactul reformelor promovate începând cu guvernul
Petru Groza asupra spiritualităţii româneşti
2. Studiu comparativ privind legislaţia cultică în regimul democratic şi în regimul comunist
2.1. Cadrul legislativ de existenţă a cultelor în timpul
regimului monarhiei constituţionale
2.2. Cadrul de existenţă şi de funcţionare a cultelor
în timpul Republicii Populare Române
3. Raporturile dintre stat, partidul comunist şi biserică în regimul comunist
3.1. Concepţia comunistă faţă de religie
3.2. Culte recunoscute în Republica Populară Română
3.3. Regimul cultelor nerecunoscute de stat
3.4. Relațiile între conducerea Bisericilor universale
și bisericile de pe teritoriul României
3.5. Represiunea regimului comunist împotriva bisericii
și slujitorilor ei
Concluzii
Bibliografie

Anexe

Bogdan Emanuel Răduţ

Necesitatea înfiinţării unei comisii care să analizeze impactul pe care comunismul l-a avut asupra formării şi dezvoltării Cultului Penticostal


Comunismul a afectat nu numai viața politică ci și cea socială și religioasă a românilor. Timp de peste patru decenii, comunismul ca și religie politică și-a propus înlocuirea lui Dumnezeu cu sine însuși. În anii 50 Stalin era tătucul nostru, cel căruia trebuia să-i dăm slavă și cinstire. După ce acesta a murit , comuniști au condamnat comportamentul și acțiunile sale. Mitul invincibilității acestuia s-a spulberat. Treptat a apărut o destindere în plan politic care s-a reflectat într-o anumită măsură și în plan religios. Curând însă în România avea să se construiască un alt mit, cel al lui Ceaușescu. La rândul să și acesta solicita să fie slăvit și cinstit, adorat de milioane de oameni așa cum creștinii îl adoră pe Dumnezeu. În 1989, dintr-o dată acest dumnezeu care părea la rândul lui invincibil a căzut. A venit o perioadă de libertate politică și religioasă dar și de reconsiderare a trecutului. Timp de 20 de ani am avut timp să reconstruim ceea ce ni s-a dărâmat în perioada comunistă și să revalorizăm relația cu Dumnezeu. Să ne verificăm fiecare din noi și să vedem dacă suntem pe calea veșniciei, dacă nu să ne întoarcem de unde am căzut și să mergem în direcția corectă. Această verificare, autoanaliză este necesară în toate compartimentele societății și cu atât mai necesară în Biserică, instituția căreia românii îi acordă o încredere sporită. Tocmai de aceea Adunarea Generală a Comunității Regionale Constanța a emis o rezoluție prin care cere  înființarea unei comisii la nivelul cultului care să analizeze în mod obiectiv ,,impactul comunismului asupra formării și dezvoltării Cultului Penticostal”.

REZOLUȚIE

Adunarea Generală a Comunităţii Regionale Penticostale Constanţa, întrunită în data de 4 septembrie 2010 la Galaţi, a adoptat următoarea rezoluţie:

Având în vedere faptul că în urmă cu 4 ani CRPC a adresat Congresului Cultului Penticostal o rezoluţie care nu a primit niciun fel de răspuns până în prezent, ne adresăm astăzi din nou Congresului Cultului Penticostal care va avea loc la Bistriţa în 9 noiembrie 2010.

Suntem în punctul în care realităţile istorice făcute publice ne silesc să fim oneşti cu privire la trecutul mişcării penticostale din România în perioada comunistă. Chemăm aşadar Cultul Penticostal din România să analizeze şi să voteze următoarele propuneri:

  1. Înfiinţarea unei comisii la nivelul cultului care să analizeze impactul pe care comunismul l-a avut asupra formării şi dezvoltării Cultului Penticostal.
  2. Asumarea trecutului printr-o declaraţie publică, urmată de o pocăinţă publică. Considerăm că declararea unui post la nivel naţional ar fi cea mai bună reacţie imediată faţă de trecutul împovărător.
  3. Înfiinţarea unei comisii care să analizeze fiecare caz de colaborare cu Securitatea comunistă. Toţi pastorii din Cultul Penticostal să fie obligaţi să depună la această comisie o declaraţie notarială pe proprie răspundere că nu au avut angajament cu Securitatea, nu au dat informaţii la Securitate şi să îşi dea acordul pentru a fi verificaţi la CNSAS, iar rezultatele verificării să fie comunicate acestei comisii. Cei care refuză să facă astfel să îşi piardă dreptul de a sluji în bisericile penticostale.
  4. Reconsiderarea, în lumina Bibliei, a relaţiilor cu Statul şi implicarea în politică.
  5. Pentru a face posibilă reformarea instituției Cultului Penticostal și pentru crearea unui mediu sănătos în implementarea acestor măsuri, este necesară limitarea imediată a numărului de mandate în conducerea executivă a Cultului Penticostal la maxim două mandate succesive. Totodată, propunem ca fiecare dintre candidații desemnați la funcțiile executive la nivel central să prezinte în data alegerilor viziunea pe care o are pentru Cultul Penticostal.

Adoptată în Adunarea Generală a Comunităţii Regionale Penticostale Constanţa, la 4 septembrie 2010, în Galați.

Răscumpărarea memoriei

Poziția Bisericilor Române Penticostale din SUA şi Canada față de colaborarea personalului de cult cu fosta Securitate


Acest comunicat este o reacție la dezvăluirile realizate de către Vasilică Croitor prin intermediul cărții Răscumpărarea memoriei. Consider faptul că acest comunicat este unul obiectiv iar propunerile sale pot fi luate ca exemplu de către toate cultele religioase din România.

Stimaţi participanţi la cea de a 42-a Convenţie a Bisericilor Române Penticostale din Statele Unite şi Canada, fraţi şi surori în Domnul Isus,

Transmitem următorul Comunicat din partea Consiliului Pastoral al Conventiei, format din semnatarii: Teodor Luca, Ioan Filip, Florian Mudura si Ionel Popa de la Assemblies of God; Lazăr Gog, Florin Cîmpean, Moise Gaode, Ioan Buia si Vasile Floare de la Church of God; Cornel Avram, Cristian Ionescu, Ioan Prunean, Pavel Pop, Simion Timbuc si Petru Lascău de la Uniunea Penticostală Română:

În urma dezvăluirii unor informatii cu privire la istoria miscării penticostale din România în perioada comunismului, toti păstorii care fac parte din această Conventie sunt chemati să semneze următoarea Declaraţie:

CONVENTIA BISERICILOR PENTICOSTALE ROMÂNE DIN SUA SI CANADA 3-5 SEPTEMBRIE, 2010
Atlanta, Georgia
DECLARATIE

Subsemnatul ___________________________________, declar în fata lui Dumnezeu si constient de consecintele pe care această declaratie le va avea asupra reputatiei mele de slujitor al Evangheliei si a eternitătii mele, că
– Nu am semnat niciodată un document de angajare la colaborare cu securitatea comunistă; (initiale _____)
– Nu am participat niciodată la întruniri prin care în mod deliberat să îmi aduc aportul la actiuni dirijate de securitatea comunistă prin care interesele bisericii erau subminate; (initiale _____)
– Nu am vândut niciodată un frate de credintă sau o persoană prin declaratii scrise, înregistrate sau verbale către securitatea comunistă. (initiale _____)

De asemenea, mă angajez că voi descuraja si împiedica afirmarea si slujirea în sfera mea de autoritate a acelor persoane care sunt si vor fi dovedite ca fiind colaboratori ai securitătii comuniste. (initiale _____) Pentru ca declaratia mea să poată fi validată în mod independent, autorizez Consiliul Pastoral al Conventiei să obtină de la CNSAS confirmarea că nu figurez ca fost colaborator în arhivele acestei institutii. (initiale _____)

SEMNĂTURA                  DATA

Răscumpărarea memoriei

Rascumpararea memoriei- un proiect despre curaj și înfrangere în mass media romanească.


Cartea Răscumpărarea memoriei a fost lansată oficial marți 7 septembrie 2010 la sediul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Cu ocazia acestui eveniment au participat și reprezentanți ai mass mediei românești, care au prezentat evenimentul prin evidențierea faptului că reprezentanții cultelor din România nu a au fost imuni la fenomenul colaboraționist.

Evenimentul zilei, publică sub semnătura ziaristei Mirela Corlățan, articolul Penticostalii își arată frații colaboratori. În cadrul acestui după cum denotă și titlul accentul cade pe fenomenul colaboraționist evidențiindu-se faptul că ,,toți cei care au fost la conducerea cultului de la autorizarea sa în 1948 până în 1994 au fost, fără excepție, colaboratori ai Securității”. Președinții Cultului Penticostal la care se referă articolul au fost următorii: Gheorghe Baradin 1945-1950 1951-1962, Pavel Bochian 1962-1987, 1987-1990, Emil Bulgăr 1990-1994. Metodele prin care Securitatea impunea oameni fideli în posturile chei în cadrul cultelor au fost diverse. Aceasta s-a folosit în principal de oferirea unor favoruri sau de șantaj. Spre deosebire de Cultul Baptist care pe parcursul perioadei comuniste a avut mai mulți președinți și căruia în anumite limite, strict controlate i s-a permis totuși organizarea de alegeri, în cadrul Cultului Penticostal acest lucru nu a fost posibil. De remarcat și faptul că articolul menționat a generat peste 70 de comentarii. De remarcat și faptul că unii utilizatori își asumă o identitate falsă, cum este cazul celui care scrie sub numele lui Dănuț Mănăstireanu.

9 septembrie, 09:35. Dănuț Manastireanu

In spatele cărții sunt mai multe persoane care au pus la cale de multa vreme discreditarea personajului Pop Nicky și detronarea lui din funcția de pastor. Croitoru este doar o unealta prin care adevărații autori morali din America stau bine mersi și râd în barba. Mai pot dormi oare liniștiți noaptea, Croitoru și toți trădătorii ăștia ?

Falsul este sesizat de către Alexandra Baciu care scrie următoarele:

9 septembrie, 10:16. Alexandra Baciu

Acest comentariu nu este scris de Dl. Danut Manastireanu. Încetați cu acest tip de manifestare tipic comunist, nu faceți decât să demonstrați incapacitatea de adaptare într-o societate liberă

Am menționat faptul că este un fals deoarece îl cunosc personal pe Dănuț Mănăstireanu și știu că nu se pretează la astfel de acțiuni. Fiind un om cu coloană verticală și prieten cu pastorul Vasilică Croitor, i-ar fi spus acestuia observațiile sale  și le-ar fi menționat pe blogul său asumându-și pe deplin identitatea poziției. Un alt argument care demonstrează o neconcordanță între cele afirmate în comentariul respectiv și Dănuț Mănăstireanu este acela că blogul Persona, ,,un blog cu integritate” după cum îl numește autorul a popularizat proiectul Răscumpărarea memoriei, împărtășind totodată opiniile autorului. Trecând peste acest incident este de remarcat faptul că acest proiect a generat o dezbatere în rândul cititorilor ziarului Evenimentul Zilei. Sperăm ca acesta să nu fie singular.

Remarcăm și faptul că blogosfera evanghelică a mediatizat la rândul său acest proiect așa cum arată google.

Radio România Actualități a realizat un reportaj audio unde se vorbește de faptul că ,,lideri marcanți ai Cultului penticostal au colaborat cu Securitatea” concluzie care se desprinde din cartea pastorului penticostal Vasilică Croitor.  In cadrul acestui reportaj se regăsesc și interviuri cu autorul cărții Răscumpărarea memoriei. Istoria Cultului penticostal în perioada comunistă, pastorul Vasilică Croitor, cu John Tipei rectorul Institutului Teologic Penticostal din București care a prefațat cartea, precum și cu istoricul Cristian Vasile de la Institutul de istorie Nicolae Iorga acre s-a ocupat la rândul său de relațiile stat biserică în România comunistă cu precădere în cadrul Bisericii Greco Catolice. Concluziile care se desprind din acest proiect fac referire la faptul că demersul pastorului Vasilică Croitor este un exemplu de abordare a problemelor colaboraționiste, fiind de dorit ca și alte culte să-și clarifice trecutul.

Răscumpărarea memoriei, o invitație deschisă


Penticostalii și deconspirarea


Penticostalii și deconspirarea reprezintă o cugetare personală asupra modului cum au înțeles ei că trebuie rezolvată această poblemă spinoasă a trădării și desconspirării trădătorilor.

Urmarind o parte din mesajul pastorului Petrică Lascău despre cartea Răscumpararea Memoriei observ că atitudinea penticostalilor față de problema deconspirării este diferita de cea cu care ne-am obișnuit în dezbaterile din mediul evanghelic românesc.  După cum relevă și comentariile la postarea Intransigență, loialitate și iubire față de patrie  la Sandru Trandafir [patria socialistă după cum se exprima cineva],   penticostalii sunt mai deschiși față de această problemă a trădării despre care știau ceva și acum li se prezinta adevarul în totalitate. În fapt o parte a realităților perioadei comuniste, pentru că adevarul în totalitate nu poate fi prezentat docamdată. Remarc totuși această deschidere spre dialog din dorința de a rezolva problema trădării și colaborării într-un mod ,,onorabil”. Și ce poate fi mai onorabil decat adevărul? În ceea ce-l priveste pe ,,Iuda fățarnicul” discuția din punctul meu de vedere este una complexă cu două direcții principale. Prima directie se refră la faptul că marea majoritate a oamenilor consideră acțiunea lui de semnare a unui angajament cu Securitatea, nerespectarea lui și  inducerea instituției în eroare ca una pozitivă, meritorie, dorindu-și să fi existat mai mulți ca el. Cea de a doua direcție pleacă de la constatarea că astfel de oameni nu au fost acceptati nici de Securitate, nici de frățietate. Ei au considerat că aliindu-se cu dușmanul, după cum se exprima Vasilică într-o postare, pot face un bine lucrarii lui Dumnezeu, însă au fost confruntați cu  conțsecințele postulate de o maximă care spune ,,iubesc trădarea dar urăsc pe trădători”. Consider că nu este greșit să mă refer la cei care au trădat cu bună știință cât și la cei care și-au dat seama de faptul că trădarea de frați este un păcat grav,  ca fiind persoane care au acționat după principiul ,,scopului care scuză mijloacele”.

Mesajul pastorului Petrică Lascău despre cartea Răscumpararea Memoriei poate fi urmărit aici.

Billy Graham la a treia biserică penticostală, București, 14 septembrie 1985 p.II


Partea a II a predicii susținută de către Billy Graham.

Care este scopul existenței noastre?


Care este scopul vieții noastre? Încotro mergem? Aceste întrebări au fost puse audienței de către Billy Graham cu ocazia predicii susținută la ,,a treia biserică penticostală din București” în 14 septembrie 1985.  Deși oficialitățile române i-au pus o serie de interdicții și au încercat să cosmetizeze realitatea, evanghelistul a acceptat provocarea de a vorbi românilor la ei acsă. În mesajele sale, Billy Graham făcea referiri la pacea mondială dar și la modalitatea prin care oamenii se pot împăca cu Dumnezeu. Scopul pentru care Dumnezeu ne-a așezat aici este aclea de a-l glorifica, de a-i da Lui slava care I se cuvine. Spunea aceste cuvinte vreme în care cultul conducătorului Nicolae Ceaușescu se manifesta deplin.  Modul cum a fost prezentat mesajul păcii într-o lume măcinată de războie vă invit să-l descoperiți singuri din lectura  primei părți din predica  lui Billy Graham.