Leninismul, între extincție ireversibilă și atracție recurentă
Un articol foarte interesant al domnului Vladimir Tismăneanu în care acesta prezintă unele din caracteristicile leninismului, printre care și cea de religie politică, dar vorbește și despre atracția recurentă a acestei ideologii.
Post-comunismul înseamnă o luptă continuă pentru a trece peste “rămășițele leninismului”, iar a vorbi despre nevoia de restaurare a presupuselor valori democratice ale leninismului este pur și simplu expresia ignoranței istorice și cecității morale. Leninismul nu poate fi fundamentul politicii adevărului tocmai pentru că este o doctrină revoluționară neo-machiavelică care relativizează, distorsionează și instrumentalizează în mod fundamental utilitarist și cu dispreț orice noțiune de adevăr obiectiv. Este simptomatic modul în care Slavoj Žižek și admiratorii săi au deturnat conceptul unui politici originate în adevăr de la disidenți precum Aleksandr Soljenițîn și Václav Havel (vezi Sebastian Budgen, Stathis Kouvelakis, Slavoj Žižek (eds.), Lenin Reloaded: Toward a Politics of Truth, Durham and London: Duke University Press, 2007).
Am propus cândva termenul de “ruine leniniste” (Leninist debris), în mod limpede o prelucrare a conceptului iluminant al lui Ken Jowitt de moștenire leninistă, ca o constelație civilizațională, incluzând sentimente puternice, nostalgii…
Vezi articolul original 829 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
Maxima zilei – 13 februarie 2015
Procentul de libertate individuală pe care un popor îl poate cuceri și păstra depinde de nivelul maturității sale politice.
Arthur Koestler, Întuneric la amiază, p. 133
Partajează asta:
9 things you should know about Auschwitz and Nazi extermination camps
Today marks the 70th anniversary of the liberation of the Nazi German concentration and extermination camp Auschwitz. The first extermination of prisoners took place in September 1941, and Auschwitz II–Birkenau went on to become a major site of the Nazi „Final Solution to the Jewish question.” Here are nine things you should know about the Nazi extermination camps:
1. Hitler’s official plan for genocide was developed at the Wannsee Conference on January 20, 1942. Fifteen Nazi leaders, which included a number of state secretaries, senior officials, party leaders, SS officers, and other leaders of government departments, held the meeting to discuss plans for a „final solution to the Jewish question in Europe.” (The Nazis used the euphemistic phrases „Final Solution to the Jewish Question” and „Final Solution” to refer to the genocide of the Jews.) In the course of the meeting, Nazi official Reinhard Heydrich outlined how European Jews would be rounded up and sent to extermination camps.
2. The Nazis distinguished between extermination camps and concentration camps. The interchangeable terms extermination camp (Vernichtungslager) and death camp (Todeslager) refer to camps whose primary function was genocide. Unlike concentration camps, the Nazis did not expect the majority of prisoners taken to the extermination camps to survive more than a few hours after arrival. In the early years of the Holocaust, the Jews were primarily sent to concentration camps (where they would often die of torture and starvation), but from 1942 onwards they were mostly deported to the extermination camps.
3. Genocide at extermination camps was initially carried out in the form of mass shootings. However, the shootings proved to be too psychologically damaging to those being asked to pull the triggers. The Nazis next tried mass killing by blowing victims up with explosives, but that also was found unsuitable. The Nazis settled on gassing their victims (usually with carbon monoxide or a cyanide-based pesticide). Stationary gas chambers could kill 2,000 people at once. Once in the chambers, about one-third of the victims died immediately, though death could take up to 20 minutes.
4. The use of camps equipped with gas chambers for the purpose of systematic mass extermination of peoples was a unique feature of the Holocaust and unprecedented in history. Never before had there existed places with the express purpose of killing people en masse. These were extermination camps established at Auschwitz, Belzec, Chełmno, Jasenovac, Majdanek, Maly Trostenets, Sobibor, and Treblinka. For political and logistical reasons, the most infamous extermination camps were in Occupied Poland, since Poland had the greatest number of Jews living in Europe.
5. At various concentration and extermination camps, the Nazis conducted medical experiments on their prisoners, which included placing subjects in pressure chambers, testing drugs on them, freezing them, attempting to change eye color by injecting chemicals into children’s eyes, and various amputations and other surgeries that were often conducted without anesthesia. The most notorious of these Nazi physicians was Dr. Josef Mengele, who worked in Auschwitz. According to one witness, Mengele sewed together a set of twins named Guido and Ina, who were about 4 years old, from the back in an attempt to create Siamese twins. Their parents were able to get some morphine and kill them to end their suffering.
6. All the Nazis’ enemies imprisoned at Auschwitz were given special badges to mark them out: yellow stars for the Jews, a brown triangle for Roma (Gypsies), a pink triangle for gay prisoners, a purple triangle for Jehovah’s witnesses, a black triangle for people who were deemed „asocial elements” (mentally ill, pacifists, prostitutes), and many more marking out each minority.
7. About 200,000 inmates of the camp between 1940-45 survived. Out of a total of about 7,000 guards at Auschwitz, including 170 female staff, 750 were prosecuted and punished once Nazi Germany was defeated.
8. The most commonly cited figure for the total number of Jews killed is six million — around 78 percent of the 7.3 million Jews in occupied Europe at the time. Additionally, the Nazis murdered approximately two to three million Soviet POWs, two million ethnic Poles, up to 1,500,000 Romani, 200,000 handicapped, political and religious dissenters, 15,000 homosexuals, and 5,000 Jehovah’s Witnesses, bringing the total genocide toll to around 11 million.
9. The silent footage shown in this video is from film that was taken by a Soviet military film crew over a period of months beginning on January 27, 1945, the day that Auschwitz was liberated.
Excerpts from „Oswiecim” („Auschwitz”)
The silent footage shown in this video is from film that was taken by a Soviet military film crew over a period of months beginning on January 27, 1945, the day that Auschwitz was liberated.
United States Holocaust Memorial Museum on YouTube
Partajează asta:
Unde era Dumnezeu la Auschwitz?
Cu ocazia celor 70 de ani împliniți de la eliberarea lagărului de exterminare de la Auschwitz, vă trimit un documentar făcut la Yad Vashem, în Ierusalim, care încearcă să răspundă unei întrebări incomode, folosită masiv de propaganda ateistă atât din spațiul „creștin”, cât și „iudaic”:
Unde era Dumnezeu la Auschwitz?
Dincolo de ororile legate de acest nume, nu trebuie să uităm că acolo au murit și martiri creștini (unii dintre ei chiar evrei fiind, care au dorit să fie urmași ai Mântuitorului pentru a scăpa de persecuția antisemită), cot la cot cu evrei iudaici… dar și polonezi, ruși, țigani, comuniști sau martori ai lui Iehova…
În ciuda degradării abisale prin care a trecut acolo umanitatea să nu uităm că tot acolo au fost culmi ale măreției umanității explicabile doar prin prezența acolo a Mântuitorului!
Cu durere și sfială, cu dragoste și cu smerenie,
dar și cu înfrigurare,
Cristi Țepeș
http://inliniedreapta.net/lavedere/yad-vashem
Partajează asta:
86 de ani de la nașterea lui Martin Luther King Jr.
Astăzi, 15 ianuarie 2015, se împlinesc 86 de ani de la nașterea lui Martin Luther King Jr.
„Martin Luther King Jr. (n.15 ianuarie 1929, Atlanta, Georgia – d. 4 aprilie 1968, Memphis, Tennessee) a fost un pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales ca luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din Statele Unite ale Americii.
Cunoscut și sub abrevierea MLK, a organizat și a condus marșuri în favoarea dreptului la vot, pentru desegregare rasială și alte drepturi civice elementare pentru cetățenii de culoare nord-americani. Cele mai multe astfel de legi, și anume Civil Rights Act, Voting Rights Act, au fost promulgate sub președinția lui Lyndon B. Johnson.
În timpul unui marș pentru libertate (28 august 1963) a pronunțat unul dintre cele mai celebre discursuri: I have a dream (Am un vis).
L-a cunoscut pe John Fitzgerald Kennedy care i-a acordat sprijinul în lupta împotriva discriminării rasiale.
Martin Luther King a fost cel mai tânăr laureat al premiului Nobel pentru Pace în 1964 pentru lupta împotriva segregației rasiale și discriminării rasiale. A depus eforturi în lupta împotriva sărăciei precum și a opririi războiului din Vietnam.
King a fost asasinat pe data de 4 aprilie 1968, în Memphis, Tennessee. După moartea sa i s-a acordat Medalia prezidențială pentru libertate în 1977 și Medalia de Aur în 2004; În 1986 ziua lui Martin Luther King a fost declarată zi federală în Statele Unite.”
http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther_King
Partajează asta:
H. R. Patapievici: „Când refuzi să admiţi caracterul criminal al comunismului, nu ai claritate morală”
H. R. Patapievici:
„Când refuzi să admiți caracterul criminal al comunismului, nu ai claritate morală”
Partajează asta:
Ziarul Gândul: H. R. Patapievici, la 25 de ani de la Revoluţie: „Oamenii trăiesc într-o societate în care nu este fericirea pe stradă, dar măcar poţi trăi fără să fii urmărit zilnic”
H. R. Patapievici, la 25 de ani de la Revoluţie:
„Oamenii trăiesc într-o societate în care nu este fericirea pe stradă, dar măcar poți trăi fără să fii urmărit zilnic”
La 25 de ani de la căderea comunismului, Horia Roman Patapievici crede că România se află într-un context favorabil. „Ruşii nu sunt la noi în ţară, sunt la ei în ţară. E adevărat că Putin face tot felul de mişcări, dar suntem în NATO, suntem în UE şi de aici decurg avantaje enorme. În plus, suntem pentru prima oară în libertate. Ne facem legile, dacă le facem proaste, noi le face proaste”, a spus filosoful în cadrul unui interviu pentru Gândul, în care a vorbit despre comunism şi despre efectele lui, sunt resimţite şi astăzi în societatea românească. Unul dintre ele este chiar dublul limbaj, rezumat de vechiul principiu: „Zic ca ei şi fac ca mine”. „Subzistă această scindare în personalitate, în personalitatea socială – unul e limbajul legii, altul e limbajul a ceea ce fac eu cu legea. Şi lucrul ăsta nu se va stinge decât în momentul în care autoeducaţia de supravieţuire a majorităţii societăţii româneşti se va fi făcut în condiţii de libertate, în condiţii de legalitate, când cele două niveluri până la urmă se vor unifica.
Partajează asta:
Ovidiu Nahoi, „Preşedintele poate contribui decisiv la detribalizarea României”
Partajează asta:
Discursul Papei Francisc în Parlamentul European (25 nov. 2014)
După cum am menționat și AICI, marți, 25 noiembrie 2014, Papa Francisc, aflat în vizită oficială la Strasbourg, a susținut un discurs în fața Parlamentului European.
Partajează asta:
Papa Francisc în Parlamentul European: Europei îi putem cere: unde este setea ta de adevăr? (Where is your thirst for truth?)
Marți, 25 noiembrie 2014, Papa Francisc, aflat în vizită oficială la Strasbourg, a susținut un discurs în faţa Parlamentului European.
În cadrul discursului său, Papa Francisc a ținut să întrebe retoric:
„Europei îi putem cere: unde este vigoarea ta?
Unde este acea tensiune ideală care a însuflețit și a făcut măreață istoria ta?
Unde este spiritul tău de curiozitate întreprinzătoare?
Unde este setea ta de adevăr, pe care ai împărtășit-o lumii până acum cu pasiune?
De răspunsul la aceste întrebări va depinde viitorul continentului.”
Sursa: http://www.culturavietii.ro
Vezi de la minutul 1:15
To Europe we can put the question:
„Where is your vigour?
Where is that idealism which inspired and ennobled your history?
Where is your spirit of curiosity and enterprise?
Where is your thirst for truth, a thirst which hitherto you have passionately shared with the world?”
Istorie Evanghelica 