Arhive etichetă: Papa Francisc

Papa Francisc cere toleranță zero față de preoții pedofili


image

http://www.hotnews.ro/stiri-international-21506644-papa-francisc-cere-toleranta-zero-fata-preotii-pedofili.htm

Agerpres : Mize religioase și politice ale întâlnirii dintre Papa Francisc și Patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse (DW)


Întâlnirea istorică, pe aeroportul din Havana, între Papa Francisc și Patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse este prima întrevedere la acest nivel între cele două Biserici care are loc după Marea Schismă din 1054, care a împărțit creștinismul între catolicism și ortodoxie. Este un mare eveniment în plan religios, care are însă și numeroase aspecte politice, comentează DW.

Sursa :

http://www.agerpres.ro/externe/2016/02/12/mize-religioase-si-politice-ale-intalnirii-dintre-papa-francisc-si-patriarhul-kirill-al-bisericii-ortodoxe-ruse-dw–20-04-17

Articolul original poate fi citit aici :

http://m.dw.com/ro/întâlnire-istorică-la-havana/a-19044478

Semneletimpului.ro : Discursul susținut de Papa Francisc în fața Congresului SUA (transcriere)


Photo credit : tekkie.co

Pe 24 septembrie 2015 Papa Francisc s-a adresat Camerelor reunite ale Congresului Statelor Unite ale Americii, discurs pe care cei de la Semnele Timpului.ro l-au tradus și publicat pe site-ul lor

Din anul 1965, Statele Unite s-au bucurat de opt vizite papale, însă vizita papei Francisc este cu totul deosebită, întrucât el este primul și poate va fi singurul papă care se adresează direct Congresului american, în stilul în care președintele american ține discursul anual despre starea națiunii. Un singur membru al Congresului și-a exprimat intenția de a boicota discursul, în rest atmosfera fiind electrifiantă. Este, fără îndoială, un moment interesant atât pentru membrii catolici, cât și pentru cei cu alte convingeri, atât pentru republicani, cât și pentru democrați.

Transcrierea discursului este disponibilă aici: http://semneletimpului.ro/religie/papa/papa-in-fata-congresului-american-un-discurs-istoric-live-text.html

În cadrul discursului său, Papa Francisc s-a referit la istoria SUA, la lupta pentru libertate, pentru drepturi politice și sociale, la patru personalități americane care au contribuit semnificativ la construirea Americii moderne, la problemele legate de refugiați, fără a aminti de Statul Islamic și violențele datorate acestuia. De asemenea, Suveranul Pontif a făcut referiri în discursul său la problemele climatice, dar și la familie văzută ca un fundament al societății, fără a menționa în mod expres faptul că familia reprezintă uniunea dintre un bărbat și o femeie.

Discursul său este unul interesant și a adus în atenția congresmenilor problemele actuale ale societății americane subliniind că ei sunt aleși de popor în calitate de reprezentanți ai acestora fapt pentru care trebuie să lucreze, să acționeze pentru binele comun al societății.

Discursul Papei Francisc în Parlamentul European (25 nov. 2014)


După cum am menționat și AICI, marți, 25 noiembrie 2014, Papa Francisc, aflat în vizită oficială la Strasbourg, a susținut un discurs în fața Parlamentului European.

Papa Francisc în Parlamentul European: Europei îi putem cere: unde este setea ta de adevăr? (Where is your thirst for truth?)


Marți, 25 noiembrie 2014, Papa Francisc, aflat în vizită oficială la Strasbourg, a susținut un discurs în faţa Parlamentului European.

În cadrul discursului său, Papa Francisc a ținut să întrebe retoric:

„Europei îi putem cere: unde este vigoarea ta?
Unde este acea tensiune ideală care a însuflețit și a făcut măreață istoria ta?
Unde este spiritul tău de curiozitate întreprinzătoare?

Unde este setea ta de adevăr, pe care ai împărtășit-o lumii până acum cu pasiune?

De răspunsul la aceste întrebări va depinde viitorul continentului.”

Sursa: http://www.culturavietii.ro

Vezi de la minutul 1:15

To Europe we can put the question:
„Where is your vigour?
Where is that idealism which inspired and ennobled your history?
Where is your spirit of curiosity and enterprise?
Where is your thirst for truth, a thirst which hitherto you have passionately shared with the world?”

Costel Ghioancă: Poate teoria „Big Bang” să explice creația biblică?


Subiectul „originii universului” este extrem de actual și controversat. Deși există mai multe teorii despre originea universului, două dintre ele sunt mai cunoscute: perspectiva creștină biblică asupra creației ex nihilo (din nimic), prin voința liberă a lui Dumnezeu și teoria evoluționistă, cunoscută sub numele de „Big Bang”.the-big-bang-experiment-300

Cele două teorii au părut a fi într-un contrast vizibil, până de curând când Papa Francisc, reprezentatul unui mare număr de creștini din lume, a afirmat că cele două perspective pot fi, de fapt, reconciliate:

«Când citim despre creaţionism în Geneză, riscăm să ne imaginăm că Dumnezeu este un magician cu o baghetă magică, cu care poate face orice. Dar nu este aşa», a explicat Papa. «El a creat oamenii şi i-a lăsat să evolueze conform legilor interne pe care le-a dat fiecăruia, pentru ca aceştia să atingă împlinirea. Big Bang-ul, despre care azi credem că este originea lumii, nu contrazice intervenţia divinului creator ci, mai degrabă, o cere. Evoluţia naturii nu este în contradicţie cu noţiunea de creaţie, pentru că evoluţia presupune crearea unor fiinţe care evoluează», a mai spus Papa.” (sursa, „The Independent”, citat în www.gândul.info)

Să analizăm, pe scurt, această situație! Începem, mai întâi, cu teoria „Big Bang”!

Teoria „Big Bang” („marea explozie”) susține că universul, cu tot ce cuprinde el (materie, energie, spațiu, timp), provine dintr-un punct special denumit „singularitate”, punct caracterizat de o energie infinită. Fără a ști ce a cauzat acest lucru, acum circa 13,7 miliarde de ani, punctul acesta de mărime subnucleară a explodat într-un mod uimitor, creând universul cu toată complexitatea sa. De atunci și până azi, universul este într-o continuă expansiune în mod uniform și în toate direcțiile. Este de menționat că astrofizicienii nu pot explica momentul „zero” al acestui punct, ci iau ca punct de plecare momentul 10-43 secunde după explozia Big Bang.

Perspectiva creaționistă afirmă că Dumnezeu a creat (din nimic) „cerurile și pământul” (Geneza 1:1), nu folosind o „baghetă magică”, ci prin intermediul Cuvântului Său (Ioan 1:3). Dumnezeul etern și Atotputernic a decis să creeze universul cu tot ce cuprinde el, după bună plăcere a voii Sale, conform cu înțelepciunea și scopurile Sale desăvârșite. Omul a fost creat „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” (Geneza 1:26), distanțându-se calitativ de orice alt element al creației și fiind, prin urmare, responsabil direct față de Dumnezeu, Creatorul său.

Să revenim acum la opiniile Papei Francisc și la întrebarea noastră: „Poate teoria „Big Bang” să explice creația biblică?” Pentru a da răspuns la această întrebare introducem în discuție și următoarele repere:

  1. Teoria „Big Bang” nu este științifică. Cu alte cuvinte, teoria în sine nu respectă criteriile teoriei științifice. De exemplu, teoria nu corespunde exigențelor științifice propuse de Karl Popper și alții: nu putem vorbi despre o totală consistență internă (lipsă de contradicții în cadrul teoriei) și nici despre consistență externă (lipsă de contradicții cu alte teorii recunoscute). Nu putem vorbi despre testabilitiate empirică și nici despre falsicabilitate (o teorie să fie astfel formulată, încât afirmațiile sale să poată fi infirmate prin experiment). Nu negăm faptul că sunt puncte în care teoria se intersectează cu anumite aspecte științifice, dar vorbim în special despre „o credință” într-o teorie, așa după cum evoluționismul, în sine, este tot o „credință”.
  1. Perspectiva creaționistă nu este științifică. Nu spunem că perspectiva creaționistă este împotriva științei (de fapt, de fiecare dată când se „intersectează” cu știința se dovedește că perspectiva creaționistă este adevărată. Nu a fost descoperit încă nimic științific care să contrazică Biblia, nici măcar atunci când s-a aflat că „pământul este rotund”!). Ceea ce afirmăm este faptul că Biblia nu e o carte de știință, iar relatările ei depășesc uneori cunoașterea științifică. Teoria creației nu poate fi considerată o știință per se. Este deci „o credință”, la fel ca alte credințe.

Prin urmare, adevărata întrebare este: „Ce fel de credință alegi?” O credință într-un Dumnezeu etern, Personal și Creator, față de care suntem responsabili și care ne dă un sens existenței noastre? Sau o credință într-o teorie ce susține „jocul întâmplării”, fără a putea explica „momentul zero” și care ne așază pe noi oamenii într-o autonomie și independență totală, caz în care nu avem sens în viață și repere morale absolute?! În cazul acesta, singura valoare a rasei umane rămâne „supraviețuirea speciei”, așa după cum au concluzionat mulți cercetători „credincioși în evoluționism”.

Din punctul meu de vedere, afirmațiile Papei Francisc sunt dubioase și periculoase, din mai multe motive:

 „Când citim despre creaţionism în Geneză, riscăm să ne imaginăm că Dumnezeu este un magician cu o baghetă magică, cu care poate face orice. Dar nu este aşa.” Sub nicio formă nu trebuie să ni-l imaginăm pe Dumnezeu cu o „baghetă magică în mână”, ci mai degrabă consultându-se în sânul Sfintei Treimi. A lăsa, totuși, să se înțeleagă – chiar și indirect – că Dumnezeu „nu poate face orice” înseamnă să punem sub semnul întrebării atotputernicia Lui.

  1. „Evoluţia naturii nu este în contradicţie cu noţiunea de creaţie, pentru că evoluţia presupune crearea unor fiinţe care evoluează”. Aici afirmația este vădit ambiguă. Papa nu specifică despre ce fel de evoluție este vorba. Dacă vorbim despre o „micro-evoluție” (sau evoluția în plan orizontal) prin care se ajunge la variațiuni în cadrul unei anumite specii este una, însă dacă se are în vedere „macro-evoluția” („saltul calitativ” sau evoluția în plan vertical), prin care se ajunge de la o specie la alta, este cu totul altceva.
  2. Prin ambiguitatea afirmațiilor sale, Papa Francisc poate susține în mod indirect credința în evoluționism, într-un spirit pacificator, dar slăbind relaționarea directă a omului față de Dumnezeu, afectându-se perspectiva asupra omului ca Imago Dei.
  3. Chiar dacă nu s-ar susține teoria evoluționistă, opiniile Papei riscă să fie interpretate, în cel mai bun caz, printr-o hermeneutică de tip deist – un Dumnezeu care creează universul imprimându-i o inerție (prin Big Bang?), lăsat apoi în seama propriei „evoluții”.

 În concluzie, nu putem afirma cu certitudine dacă o teorie de genul „Big Bang” a fost sau nu parte din actul creator a lui Dumnezeu. Ce putem afirma sigur, pe baza revelației biblice, este că Dumnezeu e Creatorul tuturor lucrurilor și că El nu a avut un act originar al creației – un „moment zero” – lăsând apoi totul în voia sorții. Dimpotrivă, Biblia ne vorbește despre o creație în mai multe acte, Dumnezeu fiind implicat direct în ele, de fiecare dată. Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu ar fi creat „Big Bang-ul”, El a creat și toate celelalte lucruri care există în univers, inclusiv pe om!

 Pastor Costel Ghioancă
 http://bisericaadonai.ro/poate-teoria-big-bang-sa-explice-creatia-biblica/

Costel Ghioancă: Papa Francisc are dreptate… dar numai pe jumătate!


Creştinii care cunosc puţină istorie nu se lasă uşor impresionaţi de traiectoriile mentalităţilor şi perspectivelor contemporane. Da, chiar şi atunci când e vorba de Papa Francisc. Personalitate de talie mondială şi, desigur, model pentru mulţi oameni, Papa s-a pronunţat de curând asupra unor probleme vechi de când lumea: chestiuni legate de homosexualitate şi divorţ.

images

Potrivit relatărilor de pe site-ulwww.huffingtonpost.com, Papa a declarat în faţa a circa 70.00 de mii de credincioşi că „Dumnezeu nu se teme de lucrurile noi. De aceea, ne surprinde în permanenţă, deschizându-ne inimile şi conducându-ne pe drumuri neaşteptate.” Evident, cum noi trebuie să ne asemănăm cu Dumnezeu ar trebui să fim și noi netemători și toleranți cu chestiuni precum homosexualitatea și celelalte.

Cei care se opun unor astfel de acomodări la cultura decăzută în care trăim nu vor avea chiar o viață ușoară. Spre exemplu, se pare că din cauza opoziției față de noua viziune papală, cardinalul Raymond Burke va fi retrogradat.

Eu nu pot decât să spun că Papa Francisc are dreptate, dar numai pe jumătate! Are dreptate când spune că „Dumnezeu nu se teme de lucrurile noi”. Normal, El este în controlul istoriei. Și, fie vorba între noi, aceste lucruri nu sunt chiar atât de inedite. Parcă s-a mai confruntat El cu asemenea „noutăți” prin Sodoma și Gomora, prin Roma antică, prin Evul Mediu, prin modernitate și până astăzi. De fiecare dată Dumnezeu, „același ieri, azi și în veci” a dovedit că este Domn peste toate izvodirile minții umane și a dus mai departe planul Său: a pregătit un popor din care să se nască Mesia, a înfăptuit lucrarea de mântuire prin moartea lui Hristos pe Golgota, L-a înălțat pe Hristos la cer și i-a „pus totul sub picioare”, L-a trimis pe Duhul Sfânt, și-a zidit și își zidește Biserica și urmează ca Hristos să revină a doua oară.

Da, nimic nu l-a speriat și nu l-a oprit pe Dumnezeu. El își face lucrarea mai departe. Adevărurile Sale absolute și planurile desăvârșite nu vor fi clătinate de nimicnicia umană.

Dumnezeu nu se sperie și nu are nimic de pierdut. Aici Papa are dreptate. Ce nu a spus Papa Francisc e faptul că avem noi pentru ce să ne temem. Decadența morală a coincis întotdeauna în istorie cu perioade de mare suferință: escaladarea bolilor, a abuzurilor asupra persoanelor defavorizate, sărăcia, creșterea numărului de orfani, lipsa de compasiune pentru semeni, o rată ridicată a mortalității. Istoria arată că îndepărtarea de adevărurile absolute ale lui Dumnezeu a dus la decadența pluriformă a societăților și chiar a marilor imperii.

Atunci când nu mai știm să deosebim binele de rău – sau când nici măcar nu mai îndrăznim să gândim în acești termeni – când adevărații credincioși sunt „surzi și orbi”, când ne dărâmăm singuri valorile morale, propriul eșafodaj pe care existăm ca ființe sociale, avem de ce să ne temem. Nu ne putem aștepta la „vremuri roz”, oricât de mult ar fi promovată această culoare prin tot felul de parade…

Dumnezeu își va duce planurile mai departe. Domnia lui nu poate fi clintită. Adevărații creștini, însă, trebuie să-și deschidă gura. Iubindu-i pe semenii noștri, trebuie să avem curajul de a afirma că binecuvântarea noastră ca familii și națiuni depinde de ascultarea de Dumnezeu. Trebuie să proclamăm că avem un Domn. El nu are de ce să se teamă, însă noi trebuie să ne temem de El. Autonomia umană nu este în ultimă instanță decât o iluzie provizorie.

Pastor Costel Ghioancă

Sursa: http://bisericaadonai.ro

Sondaj CNN – Papa, cel mai popular om în viaţă


Conform unui sondaj realizat de ORC International pentru CNN, Papa Francisc a fost desemnat de către respondenți cel mai popular om în viață. Sondajul comandat de CNN dovedește interesul și aprecierea pe care oamenii o au față de slujirea Papei Francisc. Dovada popularității sale este evidențiată și de desemnarea sa ca omul anului de către Time magazine și The Advocate, o publicație a homosexualilor și lesbienelor. În opinia mea este interesantă această desemnare a Papei ca omul anului, de către Revista Advocate în condițiile în care suveranul pontif nu este de acord cu astfel de practici.

Iată mai jos articolul în limba română prelucrat de cei de la Revista Semnele Timpului. Materialul in extenso se regăsește la link-ul cu sursa CNN de la sfârșitul acestui articolului.

Se vorbește și se scrie atât de mult despre el, încât, chiar şi fără rezultatele unui sondaj de opinie am putea deduce că Papa Francisc este o personalitate contemporană populară. Dar o confirmă şi un sondaj de opinie recent, realizat de ORC International pentru CNN.

popularitatepapa (Foto: thetrumpet.com)Trei din patru americani şi 88% dintre catolicii americani au o opinie favorabilă despre noul papă, iar 86% dintre cei intervievaţi consideră că reuşeşte să fie conectat la problemele contemporane.

În plus, doar 4% dintre americani îl consideră prea conservator şi 7% prea liberal. Restul de 87% care şi-au exprimat opinia consideră că este cel mai potrivit om pentru a conduce Biserica Catolică la acest moment.

 Sursa: CNN

Maxima zilei – 24 septembrie 2013


Înțelepciunea discernământului răscumpără necesara ambiguitate a vieții și ne ajută să găsim mijloacele cele mai potrivite, care nu întotdeauna se identifică cu ceea ce pare mare sau puternic

Papa Francisc

%d blogeri au apreciat asta: