Arhive categorie: Religie

MISTERUL TRĂIRII CREȘTINE PRACTICE

De Marius Silvesan pe 03/03/2013 | 2 comentarii

Text principal: Efeseni 4:17-6:9

I. ASPECTE INTRODUCTIVE

Este foarte ușor să fii creștin la nivel declarativ, însă adevăratul creștin se manifestă și la nivel practic. El trăiește cu totul altfel decât cei din jurul său:

· 2:10 – ați fost „…zidiți în Hristos pentru fapte bune…” Mântuirea nu îl plasează pe creștin într-un „șomaj spiritual”, ci în sfera faptelor bune pregătite de Dumnezeu.

· 4:20 – „…dar voi n-ați învățat așa pe Hristos…” Există un model practic de trăire creștină: cel al Domnului Isus Hristos.

· Iacov 2:17 – „Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.”

Concluzie: trăirea creștină practică reflectă realitatea credinței noastre.

II. TRĂIREA CREȘTINĂ ÎN VIAȚA LĂUNTRICĂ (DUHOVNICEASCĂ)

Orice credincios trăiește la nivel lăuntric (ascuns) și la nivel public (vizibil); în ambele dimensiuni se cere o trăire creștină practică.

Viața lăuntrică se referă la relația directă dintre creștin și Dumnezeu prin intermediul celei de-a treia Persoană din Sfânta Treime, Duhul Sfânt.

În Efeseni sunt amintite 2 aspecte referitoare la trăirea practică a credinciosului în viața sa lăuntrică:

1. Nu întristați pe Duhul Sfânt

· 4:30 – „Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării” (vezi și 1:13-14).

La ce se referă acest verset? Observăm că apare verbul „lupeo” la prezent activ = a întrista, a îndurera. Deci versetul are în vedere o anumita stare (acțiune continuă) de care trebuie să ne ferim.

Pe de altă parte, în textul grecesc, versetul 4:30 este introdus prin conjuncția „și” (kai) ceea ce indică o legătură strânsă cu versetul anterior, 4:29. De fapt, atât 4:29 (versetul precedent) cât și 4:31 (versetul următor) se ocupă de aspectul vorbirii.

Concluzie: deși este vorba despre o exemplificare (nefiind vorba doar despre un singur păcat), vorbirea stricată îl întristează pe Duhul Sfânt. Sigur și alte păcate îl întristează (îndurerează) pe Duhul Sfânt.

2. Fiți plini de Duh

· 5:18 – „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh.”

Versetul se referă la problema controlului: gândirea și comportamentul nostru trebuie să se afle sub controlul Duhului Sfânt.

„Botezul cu Duhul Sfânt înseamnă că aparțin trupului lui Hristos, umplerea cu Duhul Sfânt înseamnă că trupului meu aparține lui Hristos.” (Warren Wiersbe)

Concluzie: orice credincios trebuie să vegheze permanent la relația cu Duhul Sfânt, la umplerea cu Duhul și nu întristarea Lui.

Cum ne putem umple de Duhul Sfânt (ajunge sub controlul Duhului)?

· Rugăciunea (3:16) – „îL rog să vă facă… să vă întăriți în putere prin Duhul în omul dinlăuntru…”

· Scriptura (4:15; 4:21) – „…credincioși adevărului să creștem în toate privințele…”; „…potrivit adevărului care este în Isus…”

III. TRĂIREA CREȘTINĂ ÎN VIAȚA PUBLICĂ (VIZIBILĂ)

Observație importantă: cele 2 dimensiuni de trăire ale creștinului (cea lăuntrică și cea publică) nu sunt separate una de cealaltă. De fapt, trăirea duhovnicească lăuntrică se reflectă într-o trăire duhovnicească în public.

Prima realitate (nu întristați pe Duhul …dimpotrivă…fiți plini de Duh) se reflectă în ce-a de-a doua realitate (cea a vieții vizibile) astfel:

1. În vorbire

Vorbirea stricată, păcătoasă (4:29; 4:31; 5:4) aduce întristarea Duhului.

Creștinul plin de Duh are o vorbire aleasă (laudativă) – 5:19.

2. În atitudinea de mulțumire

5:20 – „…mulțumiți întotdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile…” Deci este vorba despre o atitudine de mulțumire permanentă și atotcuprinzătoare.

3. În sfera supunerii (smereniei)

5:21 – „…supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos…”

Când suntem plini de Duhul avem suflete smerite și nu căutăm să ne dominăm în mod păcătos unul pe altul.

Exemplificarea supunerii:

a) Între soție și soț (5:2; 5:25)

b) Între copii și părinți (6:1; 6:4)

c) Între robi și stăpâni (6:5; 6:9)

Observație: chiar dacă supunerea primului grup (soții, copii, robi) nu este identică cu supunerea celui de-al doilea grup (soți, părinți, stăpâni) putem vorbi despre o supunere reciprocă deoarece în niciunul din cazuri textul nu lasă loc pentru abuzuri și dominare păcătoasă.

4. În curăție morală

4:25 – minciuna;

4:28 – furtul;

5:3 – curvia;

5:4 – lăcomia de avere

5. În control asupra pornirilor firești

4:26 – „…mâniați-vă și nu păcătuiți..”

De vreme ce se spune să nu păcătuim nu este vorba despre o mânie păcătoasă ci despre o indignare (mânie) față de păcat. Sensul ar fi: când vă indignați față de păcat, de nedreptăți etc. să nu păcătuiți! Tocmai din acest motiv se spune „să nu apună soarele peste mânia voastră” – adică nu lăsați lucrurile nerezolvate, păcatul care a generat mânia trebuie confruntat tocmai pentru a nu ajunge tu însuți în situația de a păcătui.

4:31 – amărăciunea, iuțimea, mânia (aici e vorba despre mânie păcătoasă, izbucnire a firii, lipsă de control) și strigarea trebuie să dispară din viața creștinului plin de Duhul Sfânt.

4:32 – în schimb, sentimentele pe care ar trebui să le manifeste creștinul sunt cele de iubire și de iertare.

6. Într-o veghere continuă

5:6 – „..nu vă lăsați înșelați…”

5:7 – „…nu vă întovărășiți cu oamenii neascultători…”

5:10,11 – „…cercetați ce este plăcut…”

5:15,16 – „…răscumpărați vremea…”

IV. CONCLUZII FINALE

1. A trăi viața de credință la modul practic înseamnă să ne întărim (fortificăm) în omul dinlăuntru, trăind plini de Duhul Sfânt și nu întristându-L pe Acesta.

2. Plinătatea Duhului Sfânt se reflectă în viața publică (vizibilă):

– În vorbire care-l laudă pe Dumnezeu;

– În atitudine permanentă de mulțumire și recunoștință;

– În supunere reciprocă;

– În curăție morală;

– În control asupra pornirilor firești;

– În veghere continuă.

– În luptele spirituale (lecția de data viitoare)

3. Trăirea creștină practică înseamnă de fapt dezbrăcarea de omul cel vechi și îmbrăcarea cu omul cel nou: 4:22-24.

________

Pastor Dr. COSTEL GHIOANCĂ
Biserica Creștină Baptistă ADONAI
BUCUREȘTI (România)

Articole pe aceeași temă

MISTERUL MÂNTUIRII

MISTERUL UNITĂȚII

MISTERUL DRAGOSTEI

MISTERUL CREȘTERII SPIRITUALE

Publicat în: Religie, Studii biblice | Etichetat: Biserica Baptistă Adonai - București, Costel Ghioancă

Pelerin spre patria cerească – prezentare în Eveniment Creștin

De Marius Silvesan pe 27/02/2013 | Lasă un comentariu

În „Pelerin spre patria cerească” se întâlnesc un dr. profesor și pastor și un dr. în istorie. Apariția celor doi în volumul amintit este benefică pentru mult mai mulți. Ioan Bunaciu, co-autor și mărturisitor, își prezintă în scris și dialog raportul cu Securitatea dinainte de 89, lucru lăudabil și curajos, deoarece vocile din umbră au menționat mai multe din 90 până în prezent.
Marius Silveșan, co-autor, are în diploma și inimă pasiunea pentru istorie, și mai ales, pentru istorie bisericească. Aici reușește la modul direct, pe surse, să atragă pe cititor în viața aparte a unui reprezentant baptist de notorietate. Ioan Bunaciu a publicat mai multe cărți, mai ales de istorie baptistă, și rămâne, nu ai ce face, un pelerin spre patria cerească.
Co-autorul Silveșan nu se oprește doar la această apariție, ci e gata de citit și „Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).”

Cătălin Dupu

Cătălin Dupu decriptează pentru Eveniment Creștin ceea ce se ascunde între coperțile cărții Pelerin spre patria cerească. Autorul recenziei menționează corect faptul că această lucrare este realizată într-un mod profesional având la bază surse arhivistice dar și memorialistice pentru a contura portretul celui care a slujit vreme de o jumătate de secol ca pastor și profesor universitar, dar și aproape un sfert de secol (1970-1988) ca director al Seminarului Teologic Baptist din București, instituție emblematică a învățământului teologic românesc. Când spun emblematică am în vedere mai multe elemente dintre care amintesc: este cea mai veche instituție teologică evanghelică din România și probabil și din Estul Europei, la această instituție au slujit ca profesori sau directori o serie de personalități precum Ioan R. Soacaciu, Alexa Popovici ca să amintesc doar două nume, dar a și format oameni pentru slujire. Aproape toți liderii baptiști contemporani s-au intersectat în pregătirea lor teologică într-un fel sau altul cu Seminarul Teologic Baptist din București transformat din 1990 în Institutul Teologic Baptist din București.

Ioan Bunaciu, Marius Silvesan, Pelerin spre patria cerească (coperta fata)

Pelerin spre patria cerească decriptează prin intermediul unui material inedit elementele propagandei ateiste în România anilor 50 printr-un studiu de caz ce are ca subiect S.R.S.S.C. (Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii) al cărui rol principal era unul propagandistic, acela de a răspândi în mase lumina științei ca o contrapondere la lumina divină. Dat fiind acest obiectiv stabilit prin statut, această societate a acționat direct și pentru propagarea ateismului în societatea românească. Importanța propagandei și interconectările ei cu alte domenii este analizată în cadrul unui subcapitol dedicat în cadrul cărții Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență.

Regăsește informațiile care te interesează citind și Nota asupra ediției

În cadrul interviului cu pastorul și profesorul Ioan Bunaciu, care se întinde pe 60 de pagini, se regăsesc informații inedite despre evenimente și oameni din comunitatea baptistă, despre modul de lucru cu împuterniciții și inspectorii de culte, despre cruciada evanghelistică a lui Billy Graham în România (1985), despre Seminarul Teologic Baptist dar și despre evenimente și locuri pe care le veți descoperii doar citind această carte care prezintă călătoria spre Patria cerească a pelerinului Ioan Bunaciu.

Publicat în: Baptişti, Comunism, Cărţi, Educație, Evanghelici, Istoria Bisericii, Istorie, Religie | Etichetat: Cătălin Dupu, evenimentcrestin.blogspot.com, Ioan Bunaciu, Ioan Bunaciu&Marius Silvesan - Pelerin spre patria cerească, Marius Silveșan, recenzie, Seminarul Teologic Baptist București

MISTERUL CREȘTERII SPIRITUALE

De Marius Silvesan pe 24/02/2013 | 2 comentarii

Text principal: Efeseni 4:11-16

ASPECTE INTRODUCTIVE:

Biserica în general și bisericile locale, în particular, există deoarece au auvt un început, o naștere. Cei ce fac parte din Biserică sunt considerați neprihăniți prin credință și acceptați în poporul lui Dumnezeu.

În Efeseni 5:27 vedem că Domnul Isus este determinat să nu lase Biserica la stadiul de „copil” din punct de vedere spiritual, ci urmărește să „înfățișeze înaintea Lui această Biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.”

I. SPRE CE ANUME TREBUIE SĂ CREASCĂ BISERICA?

1. Biserica trebuie să crească spre o prezență divină cât mai profundă

În Matei 18:20 se spune: „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” Putem vorbi despre două etape:

a) Biserica este constituită în esența ei în baza prezenței divine.

b) Această prezență divină trebuie să fie resimțită în Biserică și aprofundată din ce în ce mai mult.

· 2:21 – Biserica „crește să fie un Templu sfânt în Domnul…”

· 2:22 – „…să fiți un locaș al lui Dumnezeu prin Duhul…”

Aplicații:

a) Biserica este în slujba lui Dumnezeu, nu invers.

b) Biserica trebuie se urmărească interesele și voia lui Dumnezeu; atunci se va face resimțită în Biserică prezența divină.

2. Biserica trebuie să crească spre plinătate divină

Biserica trebuie să fie din ce în ce mai plină de Dumnezeu.

· 3:19 – „…ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu…”

Explicație:

a) Prezența divină ne comunică faptul că Biserica este în slujba lui Hristos; plinătatea divină ne învață că Biserica trebuie să I se asemene lui Hristos.

b) Să privim la conceptul de „plinătate divină” în Coloseni:

· Coloseni 1:19-20 („…în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii…)

Concluzie: Dumnezeu este prezent în Hristos 100%. Să fim plini de Dumnezeu înseamnă să fim plini de Hristos. Toți membrii bisericii trebuie să se lupte să se conformeze după chipul lui Hristos. Biserica nu este pentru nonconformiști, atunci când este vorba despre modelul hristic.

3. Biserica trebuie să crească în învățătură

Există un principiu important: ceea ce crezi determină ceea ce faci. Astfel, învățătura este enorm de importantă în Biserică, în vederea împlinirii scopului celei de pe urmă.

· 4:11-15 – Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

Observație: „creșterea în toate privințele” are la bază credincioșia față de adevăr (să nu fim purtați de orice vânt de învățătură).

Aplicație: în Biserică, adevărul trebuie predat, cunoscut și apărat.

CONCLUZIE: Biserica trebuie să crească în:

· SCOP (prezența Lui ne arată că trebuie să trăim pentru El)

· SFINȚENIE (plinătatea Lui ne arată că trebuie să trăim ca El)

· ÎNVĂȚĂTURĂ (în adevărul lui Hristos)

II. CUM SE REALIZEAZĂ CREȘTEREA BISERICII?

1. Biserica va crește în mod natural rămânând conectată la SURSA ei

· 2:21 – „…în El clădirea crește…”

· 4:16 – „…din El își primește creșterea… ”

Concluzie: Sursa și cadrul creșterii este Domnul Isus Hristos (Din El/În El)

2. Biserica va crește prin slujirea mădularelor ei

· 2:21-22 – „bine închegată… zidiți împreună….”

· 4:16 – „…prin ceea ce dă fiecare încheietură…”

Concluzie: Duhul Sfânt oferă daruri spirituale (4:11) pentru slujire, iar slujirea duce la creștere spirituală.

Aplicații:

1. Avem nevoie unii de alții, depindem unii de alții în creșterea noastră spirituală.

2. Slujirea noastră trebuie să respecte două principii:

· Principiul unității (2:21, 4:16)

· Principiul dragostei (4:16)

III. OBSERVAȚII FINALE

1) În Efeseni nu se vorbește despre creștere cantitativă ci numai despre cea calitativă (în scop, sfințenie și învățătură).

2) Creșterea cantitativă este de dorit și evanghelizarea este necesară dar trebuie să ne degrevăm de povara „numerelor”. Dumnezeu asigură creșterea (vezi Matei 4:30-32, Pilda grăuntelui de muștar).

3) Experiența bisericii primare (vezi F.Ap.) și experiența bisericii în istoria ei aratată ca maturizarea calitativă a dus în general la treziri spirituale (maturizare cantitativă).

________

Pastor Dr. COSTEL GHIOANCĂ

Biserica Creștină Baptistă ADONAI
BUCUREȘTI (România)

Publicat în: Biblie, Religie, Studii biblice | Etichetat: Biserica Baptistă Adonai - București, Costel Ghioancă

Facultatea de Teologie Romano-Catolică – dezbaterea „Abordări morale ale credinței” (28.02.2013)

De Marius Silvesan pe 19/02/2013 | Lasă un comentariu

Joi, 28 februarie 2013, Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității din București organizează dezbaterea Abordări morale ale credinței. Evenimentul face parte din seria Conferințelor Facultății de Teologie Romano-Catolică pe tema Rațiunile credinței.

Dezbaterea Abordări morale ale credinței este moderată de Pr. lect. dr. Emil Moraru, prodecan al Facultății de Teologie Romano-Catolică a Universității din București.

La acest eveniment sunt invitați Î.P.S. acad. prof. dr. Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de București şi membru de onoare al Academiei Române, cu prezentarea Credința ca izvor de alegeri morale şi dr. Gabriela Blebea Nicolae, membru al Societății Tomiste din România, cu prezentarea „Așa îmi spune mie conștiința” sau Despre conștiință ca ghid moral.

Dezbaterea Abordări morale ale credinței va avea loc începând cu ora 19:00 la Facultatea de Teologie Romano-Catolică în Auditorium Maximum(Str. G-ral Berthelot, nr. 19, sector 1, et. IV).

http://topub.unibuc.ro/dezbaterea-abordari-morale-ale-credintei/

Publicat în: Anunţuri, Catolici, Creștinism, Educație, Religie | Etichetat: Î.P.S. Ioan Robu, Dezbateri, Emil Moraru, etică, Facultatea de teologie Romano-Catolică București, Gabriela Blebea Nicolae, top.unibuc.ro, Universitatea din București

MISTERUL DRAGOSTEI

De Marius Silvesan pe 17/02/2013 | 2 comentarii

Text principal: Efeseni 3:14-21

Introducere:

În finalul frumoasei pledoarii pentru dragoste din 1 Cor. 13:13, ap. Pavel afirmă:

„Acum, dar, rămân aceste trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”

Importanța dragostei:

– Toată „Legea și Proorocii” se cuprind în iubirea de Dumnezeu și de aproapele (Mat. 23:34-40);

– „Dumnezeu este dragoste” în esența Sa (1 Ioan 4:16).

Ce descoperim în Efeseni în legătură cu misterul dragostei?

I. DRAGOSTEA ARE ROL DE TEMELIE

Explicație:

Trebuie să înțelegem că dragostea este o temelie; Biserica însăși este zidită în baza dragostei și TOTUL trebuie să continute să se „construiască” în dragoste.

– Biserica nu s-ar fi născut fără fundamentul dragostei:

· 1:5 – înfiere prin dragoste;

· 2:4 – pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit;

– Biserica va continua să se zidească pe dragoste:

· 3:17 – având rădăcina și temelia pusă în dragoste;

· 5:2 – trăiți în dragoste!

Aplicație:

A zidi pe „temelia dragostei” înseamnă de fapt a zidi pe „Piatra din capul unghiului”, adică pe Hristos (vezi 2:20).

Concluzie:

Nu putem „construi” nimic fără dragoste; Biserica va crește prin dragoste și va avea impact în lume prin dragoste.

II. DRAGOSTEA ESTE INEPUIZABILĂ

Potrivit Sfintelor Scripturi, dragostea în Biserică este inepuizabilă și necondiționată! Nu avem niciun criteriu după care să putem „suspenda” dragostea.

Câteva versete din Efeseni:

· 1:15 – dragoste pentru toți sfinții;

· 3:18 – să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care este lungimea, lățimea, adâncimea și înălțimea….(Dragostea este cuprinzătoare și inepuizabilă în toate direcțiile).

Observație:

„Să puteți pricepe împreună cu toți sfinții”, – indică spre Biserică; în biserică pricepem mai mult din dragostea lui Dumnezeu, poate tocmai datorită faptului că o vedem la lucru: toți cei din Biserică sunt rezultatul dragostei lui Dumnezeu, rezultatul harului Său.

Concluzie: Când zidim pe temelia dragostei, pe Hristos, dragostea este inepuizabilă.

III. DRAGOSTEA ESTE SUPRANATURALĂ

Explicație:

În Efeseni se arată că dragostea creștină (cuprinzătoare și necondiționată) este de natură supranaturală. Cine poate iubi așa?

· 3:19 – să cunoaștem dragostea lui Dumnezeu care întrece orice cunoștință (în mod paradoxal, Biserica este chemată să cunoască și să practice o dragoste care nu se poate cunoaște). O asemenea dragoste supranaturală este posibilă prin Duhul Sfânt și prin credință, numai pentru cei regenerați (născuți din nou) din punct de vedere spiritual.

· 3:16,17 – Hristos, temelia dragostei, vine să locuiască în inimile noastre prin Duhul Sfânt.

· Romani 5:5 – Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.

· 6:23 – Pace și dragoste împreună cu credința din partea lui Dumnezeu.

Concluzie: adevărata dragoste este o minune, o lucrare a lui Dumnezeu. Să trăim în această minune.

IV. DRAGOSTEA ESTE JERTFITOARE

Un alt element important privitor la dragoste ține de aspectul sacrificiului. În Biserică dragostea costă!

· 5:2 – Trăiți în dragoste după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi. Și noi trebuie să ne „dăm” să ne jertfim unii pentru alții.

· 4:2 – Îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste.

Observație: Iubirea jertfitoare trebuie să fie o prioritate în biserică. În lecția despre „misterul unității” am învățat despre „legătura păcii”.

Ideea de dragoste jertfitoare apare din nou, atunci când este aplicată la sfera familiei:

· 5:25 – Bărbaților, iubiți-vă nevestele cu sacrificiu (cum s-a dat și Hristos pentru Biserică)

· 5:28 – ca pe trupul lor;

· 5:33 – fiecare să-și iubească nevasta.

Concluzie: Dragostea în biserică nu este cea a „zilelor cu soare” ci dragostea sacrificiului.

ÎNCHEIERE:

O Recapitulare a „misterului dragostei”:

· Dragoste ca temelie

· Dragoste inepuizabilă

· Dragoste supranaturală

· Dragoste jertfitoare.

Duminica viitoare (24.02.2013) urmează tema: MISTERUL CREȘTERII SPIRITUALE. E frumos să fii copil, dar nu putem rămâne copii la infinit. Dacă e așa, e semn de boală. Cum putem crește în asemănare cu Hristos?

Biserica Baptistă ADONAI: Cotroceni Business Center, Corp A, Sc. 3, et.1, sala 16 de la ora 16:30 (lângă Mall Afi Palace Cotroceni). Intrarea se face din bvd. Vasile Milea.

________

Pastor Dr. COSTEL GHIOANCA

Biserica Crestina Baptista ADONAI
BUCURESTI (România)

Publicat în: Baptişti, Evanghelici, Religie, Studii biblice | Etichetat: Biserica Baptistă Adonai - București, Costel Ghioancă

Apariţii editoriale (7) – Ioan Bunaciu, Marius Silveşan, Pelerin spre patria cerească

De Marius Silvesan pe 14/02/2013 | 9 comentarii

Cuprinsul cărții este următorul

Notă asupra ediției 7

Predicarea Evangheliei și tracasările Securității 9 Ioan Bunaciu

Despre martirii noștri 21 Ioan Bunaciu

Propaganda ateistă în România anilor ’50. 43 Marius Silvesan

Ioan Bunaciu, un călător spre patria cerească 65 Marius Silvesan

Interviu cu pastorul și profesorul Ioan Bunaciu 97 Marius Silvesan

Anexe 161
Anexa 1 Caracterizare Ioan Bunaciu 161

Anexa 2: Decizie excludere din rețea a agentului IVAN

165
Anexa 3 Raport 173

Anexa 4 Bunaciu comentează ostil la adresa regimului 179

Anexă la nr. 00115543 Strict secret Exemplar nr 1 180

NOTA 180

Anexa 5 Cărți publicate de profesorul și pastorul Ioan Bunaciu 181

Preț : 10 RON

În introducerea acestei cărți sunt menționate următoarele:

Notă asupra ediției

Prin intermediul acestei cărți dorim să prezentăm activitatea academică și slujirea cultică a pastorului și profesorului Ioan Bunaciu. Documentele identificate în cadrul Arhivei Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (ACNSAS) vin să completeze informațiile despre activitatea profesională a acestuia și să prezinte care au fost legăturile sale cu fosta Securitate.

În cadrul acestei lucrări se regăsește o autobiografie a profesorului Bunaciu intitulată Predicarea Evangheliei și tracasările Securității, în care acesta prezintă succint aspecte din activitatea sa pe parcursul perioadei comuniste și post comuniste, dar și un material despre Martiri noștii în perioada anilor ’40, care are referiri și la perioada comunistă.

O altă parte a acestei cărți se intitulează Propaganda ateistă în România anilor ’50 și tratează aspecte din activitatea Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii, cunoscută și sub numele de SRSC răspunzând astfel solicitării celor interesați de acest subiect.

Materialul nostru Ioan Bunaciu, un călător spre patria cerească împreună cu Interviu cu pastorul și profesorul Ioan Bunaciu, în care acesta vorbește despre viața și slujirea sa, despre personalitățile baptiștilor cu care a intrat în contact, le considerăm a fi instrumente utile celor care vor să înțeleagă viața bisericilor baptiste sub comunism.

În partea de final a acestei cărți se regăsește secțiunea Anexe, în care cititorii vor regăsi documente care să susțină afirmațiile referitoare la poziția pastorului și profesorului Ioan Bunaciu în raport cu autoritățile, precum și caracterizările unora dintre cei care l-au avut sub observație.

Acest demers istoric „conține analize și interpretări echilibrate alături de comparații cu fapte, situații si personaje din aceleași vremuri.”[1]

Ne dorim ca această carte să fie de folos celor care vor să cunoască adevărul.

Marius Silveșan

[1] Liviu Țăranu, „Studiu introductiv” în Avram Bunaciu: Biografie. Reflecții. Corespondență/ cuv. înainte: acad. Florin Constantiniu; postf.: prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu; îngrijitor ed., studiu introductiv, note și indice: Liviu Țăranu. – București: Editura Enciclopedică, 2011, p. 13.

Ioan Bunaciu, Marius Silveșan, Pelerin spre patria cerească, (s.n.), București, 2013, 184 p.

Publicat în: Baptişti, Biografii, Comunism, Cărţi, Educație, Evanghelici, Istoria Bisericii, Istorie, Persecuţie, Religie | Etichetat: Ioan Bunaciu, Ioan Bunaciu&Marius Silvesan - Pelerin spre patria cerească, Marius Silveșan

De Marius Silvesan pe 13/02/2013 | Lasă un comentariu

Un articol interesant al lui Teofil Stanciu despre activitatea personajului Bach, care de fapt poate fi oricare din artiștii zilelor noastre. Doar oare numai situația acestora este incertă?

Cu drezina

Fratele Bach (Johann Sebastian, cel căsătorit cu Anna Magdalena și tatăl a 20 de copii) este membru în Biserica Baptistă/Penticostală/Adventistă nr. 2/3/4/5 din localitatea Arad/Suceava/București. Alegeți dumneavoastră.

Fratele Bach e un tip tare la locul lui, numai că are o chestie care-l scoate în evidență: e deosebit de talentat la muzică. Compune niște cantate, niște fugi, niște canoane de te înnebunește. Nimeni nu-i poate sta împotrivă.

Comitetul s-a întrunit în ședință ca să discute soarta compozitorului. De mai bine de 8 ore ține consfătuirea. În prealabil, așa cum scrie la Scriptură, J.S. Bach fusese avertizat între patru/șase și chiar mai mulți ochi cum că sora Expertiza, de pildă, ce stă în strană chiar lângă orgă, are adesea amețeli de la sunetele pe care, obligat de partitură, le scoate organistul prin tuburile instrumentului.

Și fratele Antidot se declarase profund bulversat sub aspect teologic și muzical de compozițiile fratelui Bach. Unde e…

Vezi articolul original 497 de cuvinte mai mult

Publicat în: Creștinism, Cultură, Puncte de vedere, Religie | Etichetat: Cu drezina, Teofil Stanciu

9 Things You Should Know About Pope Benedict XVI

De Marius Silvesan pe 12/02/2013 | Lasă un comentariu

As head of the Catholic Church Pope Benedict is the spiritual leader to more than one billion people around the globe. But today the 85 year old announced he will resign on February 28 because of his advanced age. Here are nine things you should know about the former Cardinal Joseph Ratzinger.

1. Benedict is the 265th pope and the first to resign in over 600 years.

Pope Benedict XVI

2. Benedict XVI was elected pope at the age of 78. He is the fifth oldest person to have been elected pope (the other four were 79 at the time of their election).

3. Born Joseph Ratzinger, he was six years old when the Nazis came to power in his native land of Germany. Although his family was staunchly anti-Nazi, he briefly was forced—like all German teens—to join the Hitler Youth. In 1943, while still in seminary, he was drafted into the German anti-aircraft corps as Luftwaffenhelfer (air force child soldier) though he deserted two years later without having fired a shot. In 1945, after his desertion, he was recognized as a German soldier by the Americans and sent to a prisoner of war camp near his hometown. He was released a few months later and returned to seminary.

4. After being ordained as a Catholic priest in 1951, Ratzinger became an academic theologian. He had a long career as an academic, serving as a professor of theology at several German universities, before being appointed a cardinal in 1977. Prior to the promotion Ratzinger had relatively little pastoral experience.

5. In 1976, he suggested that the Augsburg Confession, the primary confession of faith of the Lutheran Church and one of the most important documents of the Lutheran reformation, might possibly be recognized as a Catholic statement of faith. He later backed off this position because of differences between Catholics and Lutherans on the understanding of justification.

6. In 2001, Ratzinger convinced John Paul II to put Congregation for the Doctrine of the Faith—the Vatican office that Ratzinger oversaw—in charge of all investigations and policies surrounding sexual abuse in order to combat such abuse more efficiently. According to John L. Allen, Jr.,

By all accounts, Ratzinger was punctilious about studying the files, making him one of the few churchmen anywhere in the world to have read the documentation on virtually every Catholic priest ever credibly accused of sexual abuse. As a result, he acquired a familiarity with the contours of the problem that virtually no other figure in the Catholic church can claim.

Driven by that encounter with what he would later refer to as „filth” in the church, Ratzinger seems to have undergone something of a „conversion experience” throughout 2003-04. From that point forward, he and his staff seemed driven by a convert’s zeal to clean up the mess.

Of the 500-plus cases that the Congregation for the Doctrine of the Faith dealt with prior to Benedict’s election to the papacy, the substantial majority were returned to the local bishop authorizing immediate action against the accused priest – no canonical trial, no lengthy process, just swift removal from ministry and, often, expulsion from the priesthood. In a more limited number of cases, the congregation asked for a canonical trial, and in a few cases the congregation ordered the priest reinstated.

7. During his time as a cardinal, Ratzinger’s liberal Catholic critics dubbed him „God’s Rottweiler” because of conservatives positions and actions such as his denunciation of homosexuality and same-sex marriage, his disciplining of Latin American liberation theologians, and his censure of Asian priests who viewed non-Christian religions as part of God’s plan for humanity.

8. Ratzinger is the author of 66 books. His first book was published in 1966 and his most recent in 2012.

9. Ratzinger didn’t really want to be pope. In 1997, at the age of 70, he asked Pope John Paul II for permission to become an archivist in the Vatican Secret Archives and a librarian in the Vatican Library, but the pope refused. At the time of his election to pope, Ratzinger had hoped to retire peacefully and said that „At a certain point, I prayed to God ‘please don’t do this to me’ . . . Evidently, this time He didn’t listen to me.”

Sorce: http://thegospelcoalition.org

Publicat în: Biografii, Catolici, Creștinism, Puncte de vedere, Religie | Etichetat: Cardinal Joseph Ratzinger, Papa Benedict al XVI-lea, Papa Benedict XVI, thegospelcoalition.org

Etică și moralitate în viața publică. O perspectivă creștină

De Marius Silvesan pe 11/02/2013 | 4 comentarii

Publicat în: Anunţuri, Baptişti, Conferinte, Creștinism, Educație, Evanghelici, Puncte de vedere, Religie | Etichetat: Capela FTB, David Gushee, David P. Gushee, etică, Facultatea de Teologie Baptistă Universitatea București, Institutul Teologic Baptist din București, Institutul Teologic Creștin după Evanghelie Timotheus, Institutul Teologic Penticostal din București, sesiune de comunicări științifice

MISTERUL UNITĂȚII

De Marius Silvesan pe 10/02/2013 | 3 comentarii

Text principal: Efeseni 2:11-22

Aspecte introductive:

Unitatea Bisericii creștine este în mod cert una din cele mai profunde rugăciuni și dorințe ale Domnului Isus, astfel că subiectul merită toată atenția noastră:

„Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și eu

În Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă

că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:21)

I. NECESITATEA UNITĂȚII ÎN BISERICA LUI HRISTOS

Cum se justifică importanța colosală a unității în biserică? Există mai multe răspunsuri care se pot da la această întrebare, în baza Ep. ap. Pavel către Efeseni:

1. Un răspuns trinitar

Știm că Biserica este zidită de Însuși Mântuitorul (Matei 16:18), dar ea este în același timp rezultatul conlucrării armonioase dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Câteva pasaje din Efeseni care demonstrează implicarea Sfintei Treimi în Biserică:

a) „Binecuvântările” trinitare (Tatăl- 1:3; Fiul- 1:4-13; Duhul Sfânt- 1:13)

b) „Sfatul” trinitar (1:11 – Toate după sfatul voii Sale)

c) „Singularitățile” trinitare (4:4-6)

Concluzie: Conlucrarea trinitară armonioasă trebuie să ducă la o conlucrare eclezială armonioasă („…să fie una în Noi…Ioan 17:21b”).

2. Un răspuns soteriologic (soteria, lb.gr. – mântuire)

În Hristos și neamurile și israeliții sunt una:

Starea neamurilor în 2:12 :

– Fără Hristos;

– Fără drept de cetățenie în Israel;

– Străini de legăminte;

– Fără nădejde;

– Fără Dumnezeu în lume.

Starea neamurilor în 3:6 :

– Sunt împreună moștenitoare cu noi;

– Alcătuiesc un singur trup;

– Iau parte la aceleași promisiuni.

Explicația acestei tranziții o găsim în 2:16 (prin cruce, Hristos a nimicit vrăjmășia dintre israeliți și neamuri, datorată Legii, statutului special, ritualurilor etc.)

Concluzie: „În Hristos” avem singura soluție pentru mântuire. De aici rezultă înlăturarea diferențelor rezultate din centrarea pe faptele personale și se conferă unitatea centrată pe harul divin.

3. Un răspuns „patriotic” (familial)

Patria în limba greacă înseamnă familie, neam, spiță de neam.

Observație: De multe ori există dezbinări și certuri în biserici din cauza „neamurilor” constituite după diverse criterii: familial, etnic, doctrinar, generațional, cultural, artistic etc.

Explicație: Pavel arată că orice neam (familie) își trage numele de la Tatăl ceresc (3:14,15) folosind un joc de cuvinte: patria (familie, neam) se trage din patera (tată). Adică, nu există patria fără patera, cu atât mai mult când este vorba despre Biserică.

„Omul nou” din 2:15 se referă la Biserică (patria), cea care un singur Tată (patera).

Concluzie: Oricâte „grupări” am încerca să creăm artificial în biserică, adevărul rămâne că suntem toți „parte din aceeași familie”.

4. Un răspuns apologetic

Apologetica se ocupă cu apărarea și dovedirea credinței creștine.

Explicație: Hristos este înălțat mai presus de orice ființă spirituală, bună sau rea, (1:21), iar prin faptul că se descoperă taina unității bisericii, toate ființele spirituale rămân uimte de înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu (3:10-12).

Concluzie: În ciuda diversității ei culturale, lingvistice, socio-economice, educaționale etc., Biserica demonstrează prin unitatea ei marea înțelepciune divină.

5. Un răspuns hristologic

Explicație: Planul lui Dumnezeu este să-și unească iarăși toate lucrurile în Hristos (1:9,10), Biserica fiind deja un rezulat, o etapă importantă din acest plan (Hristos este Capul Bisericii: 1:22; 2:20; 4:5; 4:15). Hristos este Domnul, Stăpânul Bisericii.

Concluzie: Unitatea Bisericii înseamnă, de fapt, supunerea ei față de domnia lui Hristos.

II. REALIZAREA UNITĂȚII ÎN BISERICA LUI HRISTOS

Cum este posibilă, cu adevărat, unitatea în biserică?

1. Prin crucea lui Hristos

Explicație: Din 2:16 reiese că Hristos a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu, într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmașia (a îndepărtate motivele de dezbinare).

Ca Biserică, prin crucea lui Hristos, suntem deja împăcați cu Dumnezeu și unii cu alții.

Concluzie: Unitatea este deja realizată pe deplin, la timpul trecut (echivalentul „îndreptățirii” când vorbim despre mântuire). Nu se mai poate adăuga nimic la unitatea realizată de Hristos.

2. Prin unirea Duhului

Unitatea bisericii este câștigată pe deplin de către Hristos la Golgota, dar ea trebuie păstrată în prezent prin unirea Duhului (4:1-3). Se poate face o paralelă între unitate în prezent și sfințire în contextul mântuirii.

Observație: De multe ori în biserici „lucrarea Duhului” pare mai mult să dezbine decât să unească. O astfel de lucrare nu este autentică.

Când Duhul Sfânt lucrează cu adevărat aduce numai unitate deoarece El ne îndreaptă mereu spre unicitatea crucii lui Hristos, acolo unde nu este loc de diferențe și mândrii personale.

III. CALITĂȚILE UNIITĂȚII ÎN BISERICA LUI HRISTOS

Există câteva trăsături speciale ale unității în biserica Domnului Isus:

1. Unitatea în diversitate

Dumnezeu dă membrilor Bisericii harul slujirii în funcție de dar (4:7). Prin urmare nu toți au aceleași daruri și funcțiuni: (4:11-15, apostoli, prooroci, evangheliști, păstori și învățători). Există și alte daruri ale Duhului Sfânt. Deci păstrarea diversității este un lucru frumos.

Aplicație: Tot astfel, nu se propune nici uniformizare în stilul de închinare, vestimentație, organizarea serviciilor divine etc.

2. Unitate doctrinară

Chiar dacă sunt anumite doctrine față de care diversele confesiuni creștine văd nuanțe diferite, adevărata Biserică a lui Hristos impune unitate în mod cert în următoarele aspecte (4:15):

– Un Domn (există un singur Stăpân și Cap al Bisericii, Isus Hristos)

– O credință (credința care susține domnia și lucrarea perfectă a Domnului, 2:8,9)

– Un botez (un botez care susține mărturisirea credinței în domnia suverană a lui Hristos). Cele trei trebuie luate împreună și interpretate în contextul unității lor.

3. Legătura păcii

În lb. greacă sundesmos – legătură se folosește și cu referire la ligamentele care țin laolaltă mădularele trupului (4:1-3).

Explicație: Unitate în biserică nu înseamnă uniformitate ci pace!

Importanța păcii: Evrei 12:14 (Urmăriți pacea și sfințirea)

Iacov 3:17 (Înțelepciunea care vine de sus este mai întâi curată, apoi pașnică….)

Concluzie: Atunci când nu este afectată puritatea (curăția) doctrinară, pacea rămâne prioritatea numărul unu în biserică (ea se realizează prin smerenie, iubire… 4:1-3).

ÎNCHEIERE:

În Biserică va exista unitate:

– Prin lucrarea crucii lui Hristos;

– Căutând să fim plin de Duhul Sfânt astfel încât să păstrăm unirea Duhului;

– Urmărind pacea

Duminica viitoare (17.02.2013) urmează tema: MISTERUL DRAGOSTEI. Cum poate biserica Domnului Isus să împlinească prima și a doua poruncă, adică poruncile dragostei?

Biserica Baptistă ADONAI: Cotroceni Business Center, Corp A, Sc. 3, et.1, sala 16 de la ora 16:30 (lângă Mall Afi Palace Cotroceni). Intrarea se face din bvd. Vasile Milea.

________

Pastor Dr. COSTEL GHIOANCĂ

Biserica Creștină Baptistă ADONAI
BUCUREȘTI (România)

Articole pe aceeași temă:

MISTERUL MÂNTUIRII