Prelat de la Mitropolia Moldovei raportează premierului Ponta: ‘Muncim ca domnul primar să iasă cu majoritate!’
Unul dintre cei mai influenţi clerici ai Bisericii Ortodoxe Române a făcut o declaraţie şocantă, din care reiese că este implicat, alături de alte feţe bisericeşti, în campania electorală a primarului USL de Iaşi, Gheorghe Nichita. Declaraţia îi aparţine preotului iconom stavrofor Florin Chirilă, şeful Corpului de Inspecţie şi Control din cadrul Centrului Eparhial Iaşi – precizează Adevărul.
A fost făcută în data de 31 mai, în faţa primului ministru Victor Ponta, venit la Iaşi să inaugureze mall-ul ridicat ilegal în centrul Iaşiului de către omul de afaceri Iulian Dascălu.
Primul ministru, Victor Ponta, împreună cu primarul de Iaşi, Gheorghe Nichita, au ajuns la un moment dat la Catedrala Mitropolitană, unde urmau să se întâlnească cu ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
Au fost întâmpinaţi la poartă de preotul Florin Chirilă şi de preotul Dosoftei Şcheul, Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane.
Ponta a întrebat într-un context protocolar ‘Ce mai faceţi?”, iar preotul Florin Chirilă s-a grăbit să răspundă: ‘Ce să facem? Muncim ca domnul primar (n.r. – moment în care a arătat cu mână înspre Gheorghe Nichita) să iasă cu majoritate!”. ‘Să iasă, să iasă! Şi după aia să muncească şi el”, a replicat primul ministru. Scena, surprinsă de o cameră de luat vederi, s-a încheiat în hohotele de râs ale celor trei protagonişti.
Sursa: Agerpres
Partajează asta:
Dublu asasinat la Sighişoara! Un fost pastor şi soţia sa, găsiţi morţi în propria casă
O crimă oribilă a zguduit liniştea unui cartier întreg din localitatea mureşeană Sighişoara. Doi bătrâni, un fost pastor protestant şi soţia lui, ambii trecuţi de 70 de ani, au fost omorâţi în propria casă. Trupurile fără suflu au fost descoperite chiar de fiica celor două victime.
Se presupune că asasinul a încercat să jefuiască locuinţa bătrânilor, având în vedere că toate sertarele şi dulapurile erau răscolite în momentul în care au fost descoperite cadavrele celor doi. Pentru a-şi ascunde urmele, criminalul a dat drumul la gaze si numai un miracol a făcut ca fiica victimelor să nu sfârşească şi ea, în urma unei explozii.
Procurorii nu au, până în momentul de faţă, o pistă clară în acest caz. Bătrânii au fost descoperiţi într-o baltă de sânge, morţile lor fiind deosebit de violente. Faptul că cei doi erau îmbrăcaţi în haine de lucru, indică anchetatorilor că evenimentul ar fi avut loc în urmă cu două zile, cadavrele fiind găsite ieri de mezina familiei.
Potrivit primelor informații, cuplul avea în casă o sumă mare de bani, deoarece se pregăteau să-și renoveze locuinţa. Vasile, în vârstă de 77 de ani, și Victoria Pintican, erau foarte bine văzuţi în comunitatea locală, iar decesul lor a fost un veritabil şoc pentru vecini.
Sursa: Ziarul Adevărul
Este vorba de pastorul baptist Vasile Pintican și soția acestuia Victoria, socrii lui Dionis Bodiu, care a realizat și un montaj foto pentru aceștia cu prilejul aniversării a 50 de ani de căsătorie.
În memoriam Vasile și Victorita Pintican
Partajează asta:
Credinţa Occidentului, în criză de identitate
Articol preluat din Ziarul Adevărul
Dezamăgiți de lipsa de deschidere a Bisericii şi de scandalurile în care au fost implicaţi clerici, occidentalii se îndepărtează de religie.
Europa Occidentală pare să-şi fi pierdut credința. Irlandezii, portughezii, olandezii, francezii şi britanicii se îndepărtează tot mai mult de religia în care s-au născut.
În Irlanda, ţara privită odinioară drept un tărâm al oamenilor credincioşi, majoritatea se declară acum în dezacord cu doctrina bisericească, scrie publicaţia „The Independent”.
Potrivit unui studiu recent, făcut de Asociaţia Preoţilor Catolici, un organism cu vederi liberale, trei sferturi dintre catolici afirmă că învăţăturile bisericii privind sexualitatea sunt irelevante pentru ei. Aproape 90% afirmă că preoţilor ar trebui să li se permită să se căsătorească. Acelaşi studiu relevă că numai o treime dintre catolici merg la slujbă cel puţin o dată pe săptămână.
Deşi studiul arată că foarte mulţi s-au îndepărtat de cultul religios în care s-au născut, este puţin probabil ca Biserica să facă un pas spre enoriaşii dornici de schimbare.
În urmă cu mai bine de o săptămână, părintele Tony Flannery, unul dintre fondatorii Asociaţiei Preoţilor Catolici, recunoscut pentru deschiderea sa în privinţa unor subiecte delicate precum celibatul preoţilor şi contracepţia, a fost trimis de Vatican, pentru şase săptămâni, la o mănăstire „pentru a se ruga şi pentru a reflecta”.
În Portugalia, numărul persoanelor care se declară catolice a scăzut cu 7,4% în circa 10 ani, relevă portugaldailyview.com.
Nu se mai regăsesc
Potrivit datelor culese la nivelul anului 2011, 79,5% din portughezi s-au declarat catolici, faţă de 86,9% în 1999. Dacă unii au îmbrăţişat un alt cult religios, alţii au afirmat că nu aparţin niciunei confesiuni. Studiul a arătat că, în Portugalia, numărul celor care se declară atei a crescut de la 2,7% în 1999 la 4,1% în 2011.
În general, portughezii care s-au îndepărtat de credinţă au declarat că nu rezonează cu practicile religioase, iar unii şi-au motivat atitudinea prin faptul că membri ai clerului au fost implicaţi în scandaluri sexuale.
Biserici transformate în restaurante
În Olanda, bisericile se confruntă cu un exod al enoriaşilor, scrie „Der Spiegel”. Statisticile arată că săptămânal se închid două lăcaşuri de cult. La sfârşitul anului trecut, în Olanda mai existau 4.400 de biserici. Unele au fost demolate, altele au fost transformate în centre de relaxare, în magazine sau chiar în restaurante.
„Poate că e la îndemână să transformi o biserică într-o bibliotecă, într-o librărie sau chiar într-un restaurant, însă uneori lucrurile nu stau chiar aşa de simplu. De pildă, unora nu li se pare confortabil să ia masa într-o fostă biserică, mai ales dacă sunt înconjuraţi de obiecte religioase”, a explicat Eugene van Deutekom, specializat în istoria religiilor.
Uneori, obiectele religioase sunt duse în locaşuri de cult din alte ţări, care nu se confruntă cu lipsa de enoriaşi. La Amsterdam şi la Utrecht, unele biserici au fost transformate în moschei. Din cei aproape 17 milioane de cetăţeni olandezi, aproximativ 850.000 practică islamul.
Biserica protestantă din Olanda pierde aproape 60.000 de membri anual. Iar dacă rata se menţine, până în anul 2050 va înceta să existe, au afirmat reprezentanţi ai Bisericii.
Secții de vot în Biserică la Amsterdam
De câţiva ani buni, creştinismul pierde teren nu numai în Olanda – tendinţa se înregistrează în toată Europa de Vest, comentează „Der Spiegel”. Şi în Franţa, şi în Belgia au fost închise biserici. Datele statistice arată că dacă în 1900 două treimi dintre catolicii din lume trăiau în Europa, acum, această proporţie se găseşte în America Latină, Africa şi Asia.
În Franţa, unde nu există date oficiale privind afilierea religioasă, un sondaj publicat în urmă cu mai bine de un an arăta că numărul celor care se declară catolici a scăzut considerabil. Dacă în 1965, 81% afirmau că sunt catolici, în 2009, proporţia acestora era de 64%. Sondaje precedente arătau că 31% din francezi s-au declarat atei.
Până şi italienii sunt mai puţin pioşi decât pretind. Un studiu publicat în 2010 arăta că numai 18% din locuitorii Siciliei merg la biserică, deşi 30% afirmau că se duc la slujbe, notează „The Economist”.
În timp ce unii rup legătura cu Biserica, alţii se convertesc în speranţa că se vor regăsi. În urmă cu o lună şi jumătate, un preot din Croydon (la sud de Londra) şi-a părăsit biserica anglicană, trecând la catolicism, relevă „The Telegraph”. A fost urmat de aproape jumătate din congregaţie, iar convertirea a avut la bază deciziile luate la vârful bisericii anglicane şi de lipsa de deschidere a acesteia.
O problemă de imagine
Unii sociologi afirmă că destul de mulţi credincioşi au început să ridice din sprâncene din cauza scandalurilor de pedofilie în care au fost implicaţi mai mulţi preoţi catolici, trecute vreme îndelungată sub tăcere. Alţii sunt de părere că, în zilele noastre, oamenii nu mai sunt dispuşi să urmeze orbeşte instrucţiunile primite, dorind să aibă libertatea de a alege.
Partajează asta:
Istoricul Florin Constantiniu s-a stins din viaţă la vârsta de 79 de ani
Academicianul Florin Constantiniu, în vârsta de 79 de ani, s-a stins din viață.
Moartea sa a fost anunțată public de academicianul Răzvan Teodorescu.
„După opinia mea, Florin Constantiniu era cel mai strălucit istoric al acestui ceas în România”, a precizat Theodorescu, citat de Agerpres.
El a menţionat că Florin Constantiniu „era un om de mare caracter şi un intelectual absolut remarcabil”.
Potrivit lui Răzvan Theodorescu, Florin Constantiniu va fi înmormântat, cel mai probabil, luni, la cimitirul Ghencea.
Cine a fost Florin Constantiniu
Istoricul s-a născut la Bucureşti, la 8 aprilie 1933 şi a absolvit studiile secundare la Colegiul „Sf. Sava” şi pe cele superioare la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1951-1956). În 1968 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema: „Relaţiile agrare din Ţara Românească în secolul al XVIII-lea”.
Din anul 1957 a fost cercetător în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”din Bucureşti. În 1977, 1983 şi 1987 a făcut cercetări în Franţa şi SUA.
A fost autorul a numeroase cărţi, studii şi articole, apărute în ţară şi străinătate, referitoare la istoria medie, modernă şi contemporană a României: „Un proiect românesc de coaliţie antiotomană din ultimul sfert al sec. XVI” (1963); „Relaţiile agrare din Ţara Românească în sec. XVIII” (1972), lucrare distinsă cu Premiul „N. Bălcescu” al Academiei Române; „De la Mihai Viteazul la fanarioţi. Observaţii asupra politicii externe româneşti” (1975); „Însemnările unui agent secret britanic din ajunul insurecţiei române din august 1944” (1982), „Constantin Mavrocordat” (1985); „Între Hitler şi Stalin. România şi Pactul Ribbentrop-Molotov” (1991); „De la războiul fierbinte la războiul rece” (1999); „PCR, Pătrăşcanu şi Transilvania” (1945-1946) (2001); „1941. Hitler, Stalin şi România” (2002), etc.
În 2008, academicianul Florin Constantiniu a fost acuzat de Şerban Rădulescu Zoner în cartea sa „Securitatea în Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, că istoricul a colaborat cu Securitatea, sub numele Chris.
A fost distins cu premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române în 1972, dar şi cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de cavaler (2000).
A fost membru corespondent din 29 ianuarie 1999 şi membru titular din 2006 al Academiei Române.
Partajează asta:
Patriarhia avertizează ca Biblia distribuită de Adevărul este neoprotestantă/ Răspunsul Adevarul: Este Biblia creștină, aceeași pentru întreaga creștinătate, indiferent de confesiune
Patriarhia Romana atrage atenția că Biblia distribuită miercuri de catre ziarul „Adevarul” este neoprotestanta. „Deoarece mai multi credinciosi ortodocsi au sesizat deja Patriarhia Romana cu privire la faptul ca au fost indusi in eroare de catre cotidianul Adevarul, prin oferirea spre vanzare a unei Biblii neoprotestante, solicitam acestei publicatii ca in articolele promotionale si in spoturile publicitare sa ofere informatiile corecte despre editia Bibliei pe care o difuzeaza,” se arata intr-un comunicat difuzat de agentia de stiri Basilica a Patriarhiei.
„In acelasi timp, indemnam clerul ortodox sa informeze comunitatile de credinciosi despre faptul ca Biblia vanduta impreuna cu ziarul Adevarul nu este ortodoxa si contine diferente majore de traducere fata de textul oficial al Sfintei Scripturi a Bisericii Ortodoxe Romane”, mai precizeaza Patriarhia.
Cotidianul Adevarul a inceput sa vanda impreuna cu ziarul, la toate punctele de difuzare a presei si in librariile proprii, o editie revizuita a Bibliei traduse de Dumitru Cornilescu, aparuta anul acesta la editura „Orizonturi” din Bucuresti.
UPDATE Adevarul Holding: Este Biblia creștină, aceeași pentru întreaga creștinătate, indiferent de confesiune
De cealalta parte, grupul de presa Adevarul Holding precizeaza, intr-un comunicat remis HotNews.ro, ca „Biblia care apare impreuna cu ziarul Adevarul este Biblia crestina, aceeasi pentru intreaga crestinatate, indiferent de confesiune”. „In nici un material de presa sau promotional Adevarul nu a pretins sau sustinut ca Biblia care apare impreuna cu ziarul este o versiune ortodoxa, catolica, neoprotestanta sau sinodala”, se arata in comunicatul Adevarul Holding, semnat de directorul general al trustului, Peter L. Imre.
Precizarile conducerii Adevarul Holding cu privire la Biblia distribuita:
– Ziarul Adevarul recunoaste si respecta rolul Bisericii Ortodoxe Romane si, in consecinta, nu doreste sa intre in polemici sau sa stirbeasca autoritatea Bisericii nationale.
– Ziarul Adevarul se adreseaza tuturor cetatenilor romani, indiferent de confesiune.
– In nici un material de presa sau promotional Adevarul nu a pretins sau sustinut ca Biblia care apare impreuna cu ziarul este o versiune ortodoxa, catolica, neoprotestanta sau sinodala. Biblia e una singura.
– Biblia care apare impreuna cu ziarul Adevarul este Biblia crestina, aceeasi pentru intreaga crestinatate indiferent de confesiune. Din punctul nostru de vedere, ea se adreseaza tuturor crestinilor vorbitori de limba romana. Diferentele de traducere si interpretare – care apar inclusiv in editiile acceptate de BOR – le lasam pe seama bisericilor si teologilor.
– „Lucrarea nu contine nici un fel de comentarii sau alte consideratii si reprezinta o traducere justa a formei originale a Bibliei. Ceea ce deosebeste aceste confesiuni sunt interpretarile pe care fiecare dintre ele le dau Bibliei. Lucrarea publicata de noi nu cuprinde nici un punct de vedere sau comentariu pe marginea textului Bibliei”, precizeaza si Editura Orizonturi, detinatoarea drepturilor de traducere pentru editia aparuta impreuna cu ziarul Adevarul.
– In completarea acestor informatii precizam ca traducerea Cornilescu a fost considerata in epoca „net superioara oricarei alte traduceri, fiind prezentata intr-o limba supla si curgatoare, care lipseste oricarei alte traduceri” (Alexandru Maianu, „Viata si lucrarea lui Dumitru Cornilescu”).
Articol preluat de pe HotNews.ro
Comunicatul Patriarhiei Române precum și unele puncte de vedere față de acesta au fost menționate în cadrul articolului Cum au ajuns Biblia și Adevărul să-i smintească pe credincioșii ortodocși
Partajează asta:
Cum au ajuns Biblia și Adevărul să-i smintească pe credincioșii ortodocși
Ziarul Adevărul vinde începând de astăzi o „ediție revizuită a Bibliei traduse de Dumitru Cornilescu, apărută anul acesta (2012) la Editura ”Orizonturi” din București.”
Față de acestă situație, Agenția de știri Basilica a dat un comunicat critic care poate fi citit împreună cu un punct de vedere argumentat accesând link-ul de mai jos.
Un punct de vedere similar și în link-ul de mai jos
http://emyradut.blogspot.com/2012/04/eveniment-idenit-biblia-cornilescu.html
Partajează asta:
Cel mai frumos Crăciun
Un editorial din ziarul Adevărul via Răscumpărarea memoriei
Această poveste nu am trăit-o, ci am auzit-o. Mi-a povestit-o un moşneag legendar de pe uliţa copilăriei mele, în Gorjul submontan, acolo unde pământul se întâlneşte cu cerul, iar viaţa cu nemurirea.
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti. Au fost odată vremuri atât de sălbatice, încât eliberarea din puşcării a deţinuţilor politici a părut o măsură de mare umanism a Înţeleptului Conducător, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nici nu mai conta că, în bunătatea lui, acelaşi conducător domnise peste o ţară de deportaţi şi deţinuţi politici, dintre care mulţi şi-au lăsat oasele prin nesfârşitele lagăre ale ţării.
A fost odată o iarnă grea, cu geruri năprasnice şi cu omăt până la brâu. Într-o căsuţă de bârne, acoperită cu şindrilă, trăiau o femeie necăjită, despre care lumea zicea că-i văduvă, şi trei copii mititei, despre care se vorbea că-s orfani. Nimeni nu-l văzuse mort pe tatăl copiilor, dar de mai bine de cinci ani, de când fusese ridicat, nu se mai ştia nimic de el. Nu venise nicio înştiinţare de deces, nicio telegramă, nimic; doar o vorbă adusă cine ştie de cine, cum că Ion al Morăriţei a murit în închisoare.
Au fost odată doi băieţi şi-o fată, cu vârste de 10, 8 şi 5 ani, care în seara de Crăciun a anului 1963 au îmbrăcat haine groase, şi-au pus ciorapi şi mănuşi de lână, croşetate de mama lor, au îndesat pe cap căciuli cu urechi şi au pornit prin sat cu Moşul. Băiatul cel mare şi-a acoperit faţa cu o barbă lungă, de lână lipită pe un carton prins pe după urechi cu elastic, şi astfel a devenit Moş Crăciun.
Cei trei prichindei au început să colinde din capul satului. Prinşi cu o treabă atât de serioasă, uitaseră şi de frig, şi de foame. Înaintau cu greu prin troienele de pe uliţă, iar zăpada continua să se aştearnă peste potecuţa croită printre nămeţi. Ningea ca în poveşti.
Erau gospodari de tot felul: unii, ştiindu-i copii buni şi necăjiţi, îi primeau în ogradă şi le îndesau merinde în traistă şi bănuţi în buzunar; alţii, având de-a face cu odraslele unui duşman al poporului, îi alungau cu vorbe de ocară. Unul chiar a pus câinii pe ei, strigând în noapte: să nu vă mai prind pe-aici, orfanilor! Dar cei mai mulţi îi chemau în casă, pentru a-i omeni şi a-i pune lângă sobă, să se dezmorţească.
La răscrucea de la biserică, micuţii colindători au zărit o mogâldeaţă care venea spre ei, dinspre uliţa principală. Fantoma înainta greu, părând că se opreşte la fiecare pas. Şi dacă este adevăratul Moş Crăciun? – s-au gândit copiii.
Când s-au apropiat la câţiva paşi, omul a tuşit înfundat, ca şi cum îl măcina o boală de plămâni. Nu, acesta nu poate fi Moş Crăciun. Nu are nici barbă, nici sanie, nici măcar un sac cu daruri pe umăr.
„Bună seara, mă, copii”, zise fantoma, „aţi plecat cu colindatul?” „Bună seara, nene… Moş Crăciun”, răspunse, stingheră, fetiţa. Fratele cel mare îi dădu un ghiont cu cotul, să tacă, pentru că… Pentru că acela nu era Moş Crăciun, ci mai mult decât atât: era tatăl lor, care dispăruse din sat de cinci ani şi două luni, pe când băiatul cel mare avea 5 ani, băiatul cel mic trei ani, iar fetiţa nu se născuse încă! Era tatăl lor, iar băiatul cel mare – care şi-l amintea vag, ca pe un om bun care cândva, la facerea lumii, îl purtase în cârcă şi-l dusese la scăldat – a simţit atunci, pe loc, în întunericul luminat de zăpada albă, că acela şi nimeni altcineva este tatăl său, este tatăl lor, este Moş Crăciunul care-i lipsise cinci ani la rând! Ceilalţi doi copii au priceput atunci că nu mai erau orfani, iar mama lor nu mai era văduvă. Nimeni nu va mai râde de ei că sunt orfanii văduvoaiei, nimeni nu va mai îndrăzni să pună câinii pe ei!
Bine-ai venit, tată!
Bine v-am găsit, copiii mei!
Să vezi ce-o să se bucure mama!…
Spre casă au plecat patru mogâldeţe îngheţate, dar fericite. A fost cel mai frumos Crăciun de pe uliţa copilăriei, de la facerea lumii şi până la sfârşitul ei, care nu va veni niciodată.
Grigore Cartianu este redactor-şef Adevărul
Istorie Evanghelica 