De ce sunt Creştin după Evanghelie? de Bogdan Emanuel Răduț
Trăim într-o epocă a globalizării şi a ecumenismului galopant în care ne putem pierde foarte uşor identitatea. În societatea de astăzi toată lumea este ceva şi nimeni nu este nimic. Auzim de multe ori întrebarea “de ce eşti la acea Biserică, cult, religie?”, şi răspunsurile poartă o gamă largă de variante. Dacă nu ne cunoaştem propria identitate şi propriul crez şi de ce am ales noi să fim ceea ce suntem nu numai că ne pierdem identitatea, dar practic nu avem identitate. Cu responsabilitatea moștenirii unei identități primite de la înaintașii noștrii, vom vedea care sunt principiile de bază care ne definesc ca şi creștini după Evanghelie.
De ce sunt Creştin după Evanghelie? (1) from Bogdan Emanuel Răduţ by emy_radut@yahoo.com (Bogdan Emanuel Răduţ)
Partajează asta:
Ziua Mondială a Rugăciunii va fi dedicată persecuției creștinilor
În mesajul de 1 ianuarie adresat credincioșilor prezenți în Piața Sfântul Petru de la Vatican, Papa Benedict al XVI-lea a anunțat că persecuția creștinilor va constitui tema Zilei Mondiale a Rugăciunii, sărbătorite de Biserica Catolică în luna octombrie. (Christian Post) via semneletimpului.ro
Partajează asta:
Maxima zilei – 4 ianurie 2011
Bunătatea nu se termină. Cu cât împarți mai mult din ea, cu atât mai mult se va revărsa asupra ta.
Ralph Scott
Partajează asta:
3 ani de la moartea lui Petru Dugulescu via România Evanghelică
Cunoscută personalitate religioasă şi politică, Petru Dugulescu a fost pastor baptist (Haţeg 1974-1986; Timişoara 1986-2002) şi deputat PNŢCD de Timiş (1992-2002). A fost unul dintre fondatorii Grupului de Rugăciune din Parlamentul României.
A fondat Asociaţia Evanghelistică şi de Caritate “Isus Speranţa României” (1991) şi casa de orfani “Fraţii lui Onisim” din Timişoara (1992).
A publicat volumele de poezii “Călătorii enigmatici” şi “Apus de mileniu” şi cărţile (autobiografice) “Ei mi-au programat moartea”, tradusă în limba engleză cu titlul “Repenters” şi “Democraţie şi persecuţie” (lansată în decembrie 2007). (…)
3 ani de la moartea lui Petru Dugulescu from România Evanghelică by Alin Cristea
Informații suplimentare pe http://petrudugulescu.wordpress.com
Partajează asta:
Andrei Plesu – Parabolele lui Isus. O analitica a receptivitatii via Persona
Andrei Pleșu – Parabolele lui Isus. Conferință susținută pe 27 octombrie 2010, în Aula Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Danuț recomandă celor interesați ,,care nu au vreme s-o urmareasca online, sa descarce fisierul si sa-l urmareasca pe indelete cind au vreme.
Va doresc vizionare placuta, si cu folos pentru suflet.”
Andrei Plesu – Parabolele lui Isus. O analitica a receptivitatii from Persona by DanutM (02.01.2011)
Partajează asta:
”Noi și Biserica” de I.L. Caragiale via Pro(-)scris
Cred că acest text al lui Caragiale se potrivește foarte bine cu ceea ce scrie Dyo în articolul Şi baptiştii proorocesc … Atenţie maximă! din care am preluat și eu un pasaj aici. Dionis Bodiu consideră că oamenii s-au jucat cu imaginea lor despre Dumnezeu și nu L-au cunoscut cu adevărat motiv pentru care vorba lui Caragiale ,,Sufletele noastre nu mai au nevoie de mîngîiere; inimile noastre nu mai au nevoie de tărie, fiindcă sunt de piatră”
”Noi și Biserica” de I.L. Caragiale from Pro(-)scris by Liviu (28.12.2010)
„Noi nu ne mai închinăm, fiindcă nu mai credem. Sufletele noastre nu mai au nevoie de mîngîiere; inimile noastre nu mai au nevoie de tărie, fiindcă sînt de piatră, şi din piatra aceasta scăpărăm scînteile liberei-cugetări, noi românii foşti ortodocşi, cari sîntem mai deştepţi, mai luminaţi, mai mîndri, mai puternici decît toate neamurile lumii. (…) Închine-se nerozii. Filozofia noastră se pune mai presus de nevoile închinăciunii. Clopotele – zgomot! Icoanele – fleacuri! Credinţa – moft! Închiză-se bisericile, surpă-se zidurile lor! Părinţii noştri cari le-au zidit erau nişte barbari, nişte primitivi, fără nici o cultură serioasă; ei nu aveau spiritual de examen. Noi sîntem oameni moderni. Măture-se dărîmăturile bisericilor, ca să se deschidă locuri largi, pieţe vaste, pe cari, după cerinţele progresului, să se zidească oteluri măreţe şi cluburi politice, teatre de varietăţi şi burse de comerţ! Şi nu care cumva să-ndrăznească a ridica glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru dînsul, ar fi un om ridicul. E destul că biserica e tolerată.
Un slujitor al altarului cînd stetea sub loviturile unei cumplite prigoniri, unei năpăstuiri strigătoare la cer, izgonit şi maltratat ca odinioară Sf. Ignaţius al Constantinopolului, mi-a spus cu adînc amar – Nu le e frică, fiule, de bătaia lui Dumnezeu? – Nu, părinte, i-am răspuns; nu e frică nimănui de bătaia cui nu crede că este. Ai uitat că ai a face cu o lume care nu crede în Dumnezeu? cu o lume căreia nu i-a fost frică să prefacă în puşcării locaşurile sfinte, închinate credinţei străbune, unde zac osăminte de măreţi voievozi? Se va schimba lumea noastră românească? Va mai vrea Dumnezeu s-o reîntoarcă la dînsul? Dumnezeu ştie.“
Partajează asta:
Vorbe care contează – 3 ianuarie 2011
Jocul cu inima este unul periculos. După ce sute de ani s-au jucat cu Dumnezeu (mai corect, cu imaginea lor despre Dumnezeu, atât din punct de vedere filozofic, cât şi teologic) oamenii au ajuns să-L declare mort.
Şi baptiştii proorocesc … Atenţie maximă! from Frică şi cutremur by Dyo (03.01.2011)
Partajează asta:
Predica pastorului Iosif Ton din seara de Revelion via Perspective crestine
Pastorul Iosif Ton a predicat in seara de Revelion la Biserica Penticostala din Kenmore, WA. Pentru a urmării înregistrarea video a predicii pastorului Iosif Țon apasă pe imaginea de mai jos. În cadrul acestei înregistrări mesajul lui Iosif Țon începe de la 01:44:20.
Iosif Ton in Seattle from PERSPECTIVE CRESTINE by Ted
Partajează asta:
Maxima zilei – 03 ianuarie 2010
Nu fi numai bun, fii bun pentru ceva.
Henrieta C.Mears
Partajează asta:
In Memoriam Marin Constantin
,,A incetat din viata un mare artist, un om care si-a dedicat viata valorilor inaltatoare ale spiritului ” este opinia lui Vladimir Tismăneanu
Maestrul Marin Constantin, fondatorul şi dirijorul celebrului cor Madrigal, a murit, aseară, la vârsta de 85 de ani, informează Agerpres.
Compozitor şi dirijor, Marin Constantin a pus bazele corului Madrigal în 1963, fiind un specialist renumit în muzica renascentistă, cântul gregorian şi baroc precum şi muzica tradiţională românească.
Născut în Uretea, judeţul Prahova, la 27 februarie 1925, a absolvit Conservatorul din Bucureşti (1949) şi a urmat în paralel Facultatea de Filosofie (pedagogie-psihologie). A fost doctor în muzicologie şi filosofie a muzicii (1985). S-a dedicat muzicii, debutând ca dirijor de coruri studenţeşti şi de amatori (1949-1953). Din 1954, a fost şeful sectorului muzical în Casa Centrală a Creaţiei Populare (1954-1955), director general, dirijor al Ansamblului Tineretului din România (1951-1974), secretar al Consiliului muzicii din Ministerul Culturii (1960-1965), apoi conferenţiar la catedra de dirijor de cor la Conservator (din 1960). Între 1966-1969 a fost directorul general al Operei Române.
A fost fondator, dirijor şi director pe viaţă al Corului de cameră Madrigal. Din 7 iulie 1963, când a avut loc primul concert, până la concertul de adio din 1999, a fost dirijorul Corului „Madrigal” al Conservatorului Bucureşti, un ansamblu de excepţie, care s-a făcut cunoscut prin numeroase turnee în toată lumea, întreprinse de-a lungul anilor. Maestrul a susţinut peste 3.500 de concerte în ţară şi în lume, în festivaluri: George Enescu (România), Bordeaux (Franţa), Viena (Austria), Handel (Germania), UNICEF (Franţa), Toamna Varşoviană (Polonia, Anul Marcian (Veneţia, Italia), Primăvara la Praga (Cehia), Musica Antiqua Europae Orientalis (Polonia, Ohridsko Leto şi Belef (Belgrad), Olanda etc.
A înregistrat zece discuri sub genericul „Arta construcţiei şi interpretării corale” (comandă Columbia, SUA), CD-uri şi DVD-uri cu Madrigal, filme documentare.
Contribuţia în domeniul muzicii corale, ca dirijor şi compozitor, i-a fost recunoscută prin premii şi distincţii: premii la Concursul internaţional al Festivalului Mondial al Tineretului (Bucureşti -1953, Moscova -1957, Viena -1959), Premiul Criticii Muzicale Germane (Germania, 1971), „Il Sagitario d’Oro” (Italia, 1976), Diploma de onoare şi Premiul „Grand Due Adolf” (Luxembourg, 1979), Premiul excepţional A.T.M. (1983) pentru tratatul „Arta construcţiei şi interpretării corale” (1983), titlul de „Goodwill Ambasador UNESCO’” (1992), titlul „Omul Internaţional al Anului” (1990, 1992, 1994), titlul de „Doctor Honoris Causa” al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (1994), „Crucea Patriarhală a Sf. Sinod” din România (2000), Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer (2000), Premiul pentru „Vocaţia măiestriei artistice”, oferit de Fundaţia Balcanii şi Europa (2006). Pentru întreaga activitate este menţionat în şapte ediţii „Who’s Who” din Anglia şi America şi în prestigiosul „The New Grove Dictionary of Music and Musicians”.
In Memoriam Marin Constantin from Memorie, libertate, moderaţie by Tismaneanu
Marius Cruceru scrie că A murit organistul de voci umane.
Numai cine a participat vreodată la un concert pe viu al Madrigalului înţelege ce spun prin “orgă de voci”.
Sunetul era cu totul altfel faţă de celelalte coruri. Timbrul? Parcă tot corul avea un singur timbru vocal.
Suprinzător este faptul că atunci cînd un corist intră într-un astfel de cor, îşi modifică vocea substanţial şi sună diferit.
Marin Constantin parcă avea nişte registre nevăzute şi schimba culorile sunetului pentru fiecare bucată, crescendouri şi descrescendouri atît de bine conduse!
A murit organistul de voci umane from Marius Cruceru by Marius David
Istorie Evanghelica 