Arhive categorie: Biblie

Dr. Stephen Etches, Privire de ansamblu asupra Bibliei


Stephen Etches, Privire de ansamblu asupra Bibliei (coperta 1)

Prin intermediul acestei cărți, cea de a doua tradusă în limba romană, după Doctrinele creștine, autorul, Dr. Stephen Etches, dorește să ofere cititorilor o privire de ansamblu asupra Bibliei  prin urmărirea și identificarea principalelor teme ale Sfintelor Scripturi, așezarea lor pe o linie cronologică și furnizarea unor informații esențiale care țin de context. Scopul lucrării este acela de a-l ajuta pe cel ce expune Biblia, să relaționeze materialul la restul Sfintei Scripturi și să-l așeze în contextul său doctrinar și istoric.
Traducerea și adaptarea teologică a textului pentru limba română : Costel &Cristina Ghioancă
Cartea poate fi descărcată gratuit în format PDF printr-un click pe copertă.

9 Things You Should Know About the Council of Trent


Yesterday (4 December) marked the 450th anniversary of the closing of the Council of Trent (1545-1563), one of the most significant series of meetings in Christian history. Here are nine things evangelicals should know about the Council and the decrees that it issued:

Concilio_Trento_Museo_Buonconsiglio1. The Council of Trent was the most important movement of the Catholic Counter-Reformation, the Catholic Church’s first significant reply to the growing Protestants Reformation. The primary purpose of the council was tocondemn and refute the beliefs of the Protestants, such as Martin Luther and John Calvin, and also to make the set of beliefs in Catholicism even clearer.Approximately forty clergymen, mainly Catholic bishops, were in attendance during the twenty-five times over the next eighteen years that the Council convened.

2. Protestants endorse justification by faith alone (sola fide) apart from anything (including good works), a position the Catholic Church condemned as heresy. During the the sixth session, the Council issued a decree saying that, „If any one saith, that the justice received is not preserved and also increased before God through good works; but that the said works are merely the fruits and signs of Justification obtained, but not a cause of the increase thereof; let him be anathema.”

3. The Protestant Reformers rejected the Apocrypha as part of the biblical canon. (The term Apocrypha (Gr., hidden) is a collection of ancient Jewish writings and is the title given to these books, which were written between 300 and 30 B.C., in the era between the Old and New Testaments.) During the the fourth session, the Council issued a decreedamning anyone who rejected these books:

. . . if any one receive not, as sacred and canonical, the said books entire with all their parts, as they have been used to be read in the Catholic Church, and as they are contained in the old Latin vulgate edition; and knowingly and deliberately contemn the traditions aforesaid; let him be anathema.

Many doctrines unique to Catholicism, such as the teachings of purgatory, prayers for the dead, and salvation by works, are found in these books.

4. During the Protestant Reformation, the doctrine of transubstantiation was heavily criticized as an Aristotelian „pseudophilosophy.” The 13th session reaffirmed and defined transubstantiation as „that wonderful and singular conversion of the whole substance of the bread into the Body, and of the whole substance of the wine into the Blood – the species only of the bread and wine remaining – which conversion indeed the Catholic Church most aptly calls Transubstantiation.”

5. Protestants claimed that the only source and norm for the Christian faith was Holy Scripture (the canonical Bible without the Apocrypha). The doctrine of Sola Scripturawas rejected at Trent. The Council affirmed two sources of special revelation: Holy Scripture (e.g., all the books included in the Latin Vulgate version) and traditions of the church (including the „unwritten traditions”).

6. In Catholic theology, an indulgence is a remission of temporal punishment due to sin, the guilt of which has been forgiven. Under Catholic teaching, every sin must be purifiedeither here on earth or after death in a state called purgatory. The selling of indulgences was not part of official Catholic teaching, though in Martin Luther’s era, the practice had become common. (Luther was appalled by the sermon of an indulgence vendor named John Tetzel who said, „As soon as the coin in the coffer rings, the soul from purgatory springs.”) The Council called for the reform of the practice, yet damned those who „say that indulgences are useless or that the Church does not have the power to grant them.”

7. In Catholic theology, purgatory is a place or condition of temporal punishment for those who denied yet were not free from „venial” sins (a lesser sin that does not result in a complete separation from God and eternal damnation in hell). The council affirmed the doctrine of purgatory and damned anyone who claimed „that after the grace of justification has been received the guilt is so remitted and the debt of eternal punishment so blotted out for any repentant sinner, that no debt of temporal punishment remains to be paid.”

8. In the 24 session, the council issued decrees on marriage which affirmed the excellence of celibacy, condemned concubinage, and made the validity of marriage dependent upon the wedding taking place before a priest and two witnesses. In the case of a divorce, the right of the innocent party to marry again was denied so long as the other party was alive, even if the other party had committed adultery.

9. At the request of Pope Gregory XIII, the Council approved a plan to correct the errors to the Julian calendar that would allow for a more consistent and accurate scheduling of the feast of Easter. The reform included reducing the number of leap years in four centuries from 100 to 97. Although Protestant countries in Europe initially refused to adopt the „Gregorian calendar” (also known as the Western or Christian calendar), it eventually became the most widely accepted and used civil calendar in the world.

(Note: The declarations and anathemas of the Council of Trent have never been revoked. The decrees of the Council of Trent are confirmed by both the Second Vatican Council (1962-1965) and the official „Catechism of the Catholic Church” (1992).)

 http://thegospelcoalition.org/blogs/tgc/2013/12/05/9-things-you-should-know-about-the-council-of-trent/

Maxima zilei – 6 decembrie 2013


Înțelepciunea face pe om răbdător  și este o cinste pentru el să uite greșelile

Proverbe 19: 11

Maxima zilei – 11 octombrie 2013


Nu te îngrijora cu privire la ce nu înțelegi din Biblie ; fii îngrijorat pentru ce înțelegi și nu împlinești

Lenuța Amurăriței-Pus

Maxima zilei – 2 septembrie 2013


Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, și că Dumnezeu face asa pentru ca lumea să se teamă de El

Eclesiastul 3:14

Iosif Țon despre Dumitru Cornilescu: „Un om de o umilință desăvârșită”


În cadrul cercetării mele am găsit într-unul din dosare interceptarea unei scrisori adresată de Iosif Țon, probabil din Anglia, pastorului Pascu Geabou din Alexandria. Scrisoarea a fost expediată în primăvara anului 1971, posibil luna martie. În cadrul acestei scrisori, Iosif Țon prezintă o scurtă biografie a lui Dumitru Cornilescu, relatează câteva aspecte privitoare la întâlnirea sa de 4 zile cu Cornilescu în Elveția în anul 1970, vizita lui Cornilescu în SUA (1965). Se amintește și despre pastorul Dănilă Pascu din Clevland, ca fiind primul baptist preocupat de activitatea lui Dumitru Cornilescu.

Dumitru Cornilescu (semneletimpului.ro - 11.07.2013)În partea de final a scrisorii, Iosif Țon militează pentru ca baptiștii români să-și exprime public recunoștința față de faptul că Dumitru Cornilescu a dat românilor posibilitatea de a citi Biblia în limba română modernă, aspect care permite și înțelegerea acesteia.

Acesta este contextul în care Iosif Țon realizează o scurtă caracterizare a lui Dumitru Cornilescu, care în aprilie 1971 urma să împlinească 80 de ani.

„În acele 4 zile [în care am stat la Cornilescu], am mai cunoscut ceva: în Cornilescu l-am cunoscut pe cel mai smerit creștin pe care l-am întâlnit vreodată. O simplitate și o umilință cum nu mi-am  putut închipui că poate să existe. Eu sunt convins că omul acesta a fost unul dintre cei mai de seamă lucrători din via Domnului în țara noastră în acest veac, dar sunt de asemenea convins că ultimul care ar admite acest lucru ar fi Cornilescu însuși. Dacă mi s-ar cere să-l caracterizez pe scurt, cred că aceasta este cea mai bună caracterizare: „Un om de o umilință desăvârșită.”

Maxima zilei – 26 iunie 2013


Biblia nu este o carte cu sute de istorii diferite, Biblia este o carte a unei singure istorii: lucrarea și persoana Domnului Isus.

Iosua Faur

București: Muzeul Crucii – Sala Dalles 28 aprilie – 2 mai 2013


Bucuresti - Muzeul Crucii (2013)jpg

http://romaniaevanghelica.wordpress.com

Expoziția Muzeul Crucii este organizată de Departamentul de Tineret al Bisericii Adventiste în colaborare cu asociația studențească AMICUS

Personajele biblice interpretate de actori, costumele de epocă, scenele bine realizate, versetele din Biblie atent alese și muzica tulburătoare, toate i-au impresionat profund pe vizitatori.

http://www.semneletimpului.ro

1. Scopul proiectului

Ca și în toate celelalte proiecte misionare, dorim ca să atragem atenția locuitorilor Bucureștiului către dragostea lui Dumnezeu. De asemenea, dorim să folosim acest moment în care oamenii sunt mai predispuși să asculte cuvintele Evangheliei

2. Câteva date

Perioada desfășurării proiectului este 28 aprilie – 2 mai 2013. Locația: Universitatea Populară Dalles. Sala a fost închiriată pentru întreaga perioadă iar celelalte activități ale instituției au fost anulate. Mulțumim bisericii Excelsis pentru facilitarea tratativelor.

Pe data de 28 aprilie va fi montat Muzeul, începând cu ora 13:00 iar pe 3 mai, vineri, va fi demontat.

3. Desfășurarea proiectului

În zilele de Luni, Marți, Miercuri și Joi, între orele 10:00 și 21:00, Muzeul va fi deschis vizitatorilor. Forma de vizitare va fi un traseu pe urmele Mântuitorului de la Casa lui Simon la Cina cea de Taină, apoi în Ghetsemani, la judecată, pe dealul Golgota, în mormânt si încheind cu Marea Trimitere.

http://odatapeluna.ro/proiecte/muzeul-crucii

Iosif Dragomir, Semnele adevăratului ucenic


Duminică, 30 martie 2013, pastorul Iosif Dragomir a predicat la Biserica Creștină Baptistă Nădejdea din București despre Semnele adevăratului ucenic.
În cadrul mesajului său, pastorul Iosif Dragomir a accentuat faptul că există două categorii de ucenici. Ucenici care doar cunosc despre Domnul Isus și ucenici care-l cunosc și-L urmează cu adevărat pe Dumnezeu.

MISTERUL VICTORIEI ÎN LUPTELE SPIRITUALE


Text principal: Efeseni 6:10-24
 
Introducere
Epistola apostolului Pavel către Efeseni este în esența ei o carte centrată pe harul divin și pe lucrarea desăvârșită pe care Dumnezeu o desfășoară în Biserică, potrivit planurilor Sale veșnice. Cu toate acestea, sfârșitul epistolei (și nu numai) demonstrează că cei credincioși sunt angajați într- o luptă extrem de intensă, fiind chemați la multă seriozitate și veghere în sfințirea lor progresivă. (6:13  – „de aceea luați toată armura lui Dumnezeu”..)
I.                   ASPECTE SPECIFICE LUPTEI SPIRITUALE
1.      Conștientizarea puterii pe care o avem la dispoziție
v. 10 „Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui” (se accentuează foarte mult puterea lui Dumnezeu deoarece ea este o realitate de care ne bucurăm în luptele spirituale, vezi 1:17-19).  Biblia ne învață că victoria în luptele spirituale este posibilă: „Iacov 4:7 – Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi..” (Vezi și Efeseni 3:16).
 
2.      Natura luptei spirituale
v. 12 „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.”
Este important să conștientizăm că avem de luptat într-o lume imaterială, la nivel sufletesc, cu spirite (duhuri) reale și active. Acest fapt duce la cel puțin două implicații:
–          Chiar dacă nu conștientizăm lupta în lumea fizică ea este reală în lumea spirituală  (să spunem NU ignoranței).
–          Mijloacele de luptă sunt și ele de natură spirituală (împotriva lumii spirituale nu putem lupta cu „carnea și sângele”).
3.      Responsabilitatea personală în lupta spirituală
v. 11 și 13 „…Îmbrăcați-vă cu toată armura lui Dumnezeu…”
Toată puterea vine de la Dumnezeu (v.10) însă creștinul nu se poate întări în puterea Domnului dacă nu se îmbracă cu armura lui Dumnezeu. Pavel repetă de două ori necesitatea îmbrăcării cu armura lui Dumnezeu pentru a întări importanța deosebit de mare a acestui act.
4.      Războiul este într-o stare continuă
6:13 „…să vă puteți împotrivi în ziua cea rea…”  6:16 „săgețile arzătoare ale celui rău…”
„Ziua cea rea” nu se referă la o singură zi anume, se referă la realitatea faptului că creștinul este asaltat prin atacuri, ca o realitate continuă a războiului spiritual.
 
II.                DESCRIEREA ARMURII FOLOSITE ÎN LUPTA SPIRITUALĂ (6: 14-19)
Apostolul Pavel face o paralelă între armura unui infanterist din armata romană și cea pe care trebuie să o poarte un creștin pentru a fi biruitor în luptele spirituale. Toate elementele sunt importante și de neînlocuit („TOATĂ armura lui Dumnezeu”, 6:13). ÎnEfeseni 6:14-19 întâlnim 7 componente care alcătuiesc armura lui Dumnezeu.
·         Mijlocul încins cu ADEVĂRUL – accentul cade pe stabilitate, consecvență în caracter. O trăire dreaptă, potrivită cu adevărul, sinceră. Aceasta nu exclude stabilitatea în adevăr ca doctrină și învățătură. Diavolul este tatăl minciunii (Ioan 8:44) – nu vom avea victorie în luptele spirituale dacă trăim în minciună. Orice abatere de la caracterul creștin trebuie sesizată și rectificată. Să trăim în adevăr!
 
·         Îmbrăcați cu PLATOȘA NEPRIHĂNIRII – platoșa era un obiect din metal care proteja pieptul, plămânii și inima (organe vitale). În lupta spirituală, neprihănirea (dreptatea) ca atribut divin este disponibilă acum credincioșilor (Is.59:17) și este și ea cu rol vital. Să trăim în sfințenie!
 
·         Picioarele încălțate cu RÂVNA EVANGHELIEI PĂCII – se referă la  pregătire (hetoimasia) pentru război cunoscând mesajul Evangheliei păcii. Deci, având picioarele încălțate cu „pregătirea dată de Evanghelia păcii.” În mod paradoxal, „Evanghelia păcii” (pace între om și Dumnezeu și pace între oameni) ne pregătește pentru război. Pacea deja realizată (războiul câștigat) ne pregătește să ne avântăm în războiul spiritual.
 
·          SCUTUL CREDINȚEI – Scutul credinței (tureos și nu aspis) – 1,2/0,75 m pentru a proteja întregul corp. Scutul era confecționat din lemn peste care era pus un strat gros din piele. Înainte de luptă scutul era udat cu apă pentru a stinge săgețile trase de inamici. Și noi trebuie să avem credință în puterea lui Dumnezeu de a ne ajuta să rămânem tari în luptele spirituale.Contraatacăm bazându-ne pe credința în puterea lui Dumnezeu.
 
·         COIFUL MÂNTUIRII –Coiful protejează o altă parte vitală a trupului: capul! Potrivit cărții Efeseni, coiful mântuirii trebuie primit (a lua cu mâna,  a accepta, a primi, a lua ceva ce ți se dă – dexaste). În Efeseni mântuirea este un dar al lui Dumnezeu (2:8,9) iar omul trebuie să primească acest dar. Nimeni nu poate birui în luptele spirituale dacă nu a acceptat darul mântuirii.
 
·         SABIA DUHULUI care este Cuvântul lui Dumnezeu –  atacăm bazați pe puterea lui Dumnezeu, folosindu-ne de Cuvântul Său (Sabia Duhului). De remarcat aici că apare rhema Theou  și nu logos, ceea ce ne face să înțelegem că se referă la Evanghelia lui Dumnezeu. Deci, Evanghelia nu doar că ne pregătește pentru luptă, este chiar arma cu care luptăm.
 
 
·         RUGĂCIUNI ȘI CERERI prin Duhul – rugăciunea (prin Duhul, călăuziți de Duhul) este foarte importantă în luptele spirituale. Ea ne ajută să rămânem alerți, vigilenți (veghetori) și să evaluăm corect situația de pe câmpul de bătălie. Vedem că un motiv bun pentru care să ne rugăm (motiv ce ne ajută să conștientizăm realitatea luptei spirituale) este cel amintit chiar de apostolul Pavel: să facă de cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei, 6:18-19. Să ne rugăm prin Duhul!
III.             CONCLUZII
Credincioșii sunt angrenați într-un război spiritual. Pentru a fi victorioși aceștia trebuie:
 -să conștientizeze realitatea și natura războiului spiritual
-să conștientizeze puterea divină pe care o au la dispoziție
-să se îmbrace cu toată armura lui Dumnezeu
________

Pastor Dr. COSTEL GHIOANCĂ costel ghioancă

Biserica Creștină Baptista ADONAI 
BUCUREȘTI (România)
Articole pe aceeași temă