China se pregăteşte pentru alte consacrări ilicite. Romania nu a fost departe
Biserica naţională (adică cea controlată de stat) din China se pregăteşte pentru o nouă consacrare episcopală joia viitoare, când pr. Joseph Shen Guo ar urma să fie ilicit consacrat pentru Dieceza de Wuhan. Este doar prima din consacrările ilicite ce se văd acum la orizont. Pentru provincia Sichuan se aşteaptă trei consacrări episcopale, probabil luna aceasta, şi una – pentru Dieceza de Leshan – nu are aprobarea Papei. În noiembrie 2010 un alt Episcop a fost consacrat fără aprobare papală.Vaticanul a amintit Chinei că libertatea religioasă presupune şi dreptul Bisericii de a-şi alege proprii lideri. Luna trecută Papa Benedict a adresat un apel fierbinte Bisericii Universale, de a se ruga pentru credincioşii din China. “Acolo, ca pretutindeni, Cristos îşi trăieşte pătimirea”, a spus Pontiful, adăugând: “credincioşii (chinezi) au dreptul la rugăciunile noastre, au nevoie de rugăciunile noastre”. “Catolicii chinezi, după cum au spus-o în repetate rânduri, doresc unitatea cu Biserica Universală, cu Păstorul suprem, cu Succesorul lui Petru. Prin rugăciunile noastre putem obţine pentru Biserica din China să rămână una, sfântă şi catolică, fidelă doctrinei şi disciplinei ecleziale. Ea merită toată afecţiunea noastră.”Sursa: Ctholica.ro
Titlul acestui articol și tema lui le-am considerat interesante datorită modului de acțiune a autorităților chineze, care face parte (a făcut parte), din strategia de acțiune a regimurilor comuniste împotriva Bisericii, în cazul de față a celei catolice. Se pare că ceea ce nu au reușit comuniștii români au reușit cei din China, ruperea Bisericii Catolice și apariția unei biserici naționale.Cu alte cuvinte Divide et Imprea. Prin crearea unei biserici naționale se urmărește scoaterea Bisericii Catolice de sub autoritatea Vaticanului și transformarea ei într-o biserică controlată de stat și supusă acesteia. Același lucru s-a încercat și în România numai că această politică nu a avut succes. La momentul astă nu am o imagine clară cu ceea ce s-a întâmplat cu Biserica Catolică din Rusia însă știu că Gheorghi Carpov, conducătorul Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse era ofițer de securitate. (Cristian Vasile p.57) Pentru mai multe detalii a se vedea printre alții Cristian Vasile, Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, Editura Curtea Veche, București, 2004.
EVENIMENT – VOT: 1.000.000 lei pentru culte de la bugetul local
![]()
Pe ordinea de zi a sedintei de Consiliu Local Baia Mare se va afla un proiect de hotarare privind repartizarea sumei de 1.000.000 lei de la bugetul local pe anul in curs, cultelor recunoscute conform legii care isi desfasoara activitatea pe raza municipiului Baia Mare.
Banii, conform proiectului de hotarare care urmeaza a fi supus dezbaterii in sedinta din ultima zi a lunii mai, ar urma sa fie folositi pentru lucrari de constructii si reparatii exterioare la bisericile apartinand acestor culte, functionare, conservare si intretinere bunuri de patrimoniu.
Cea mai mare suma revine ortodocsilor (736.000), urmati de romano-catolici cu 94.600 lei, greco-catolici – 62.300 lei, Reformati – 71.600 lei, Evanghelica luterana sinodo-presbiteriana – 1.200.000 lei, Penticostala – 33.900 lei, respectiv Mozaica – 400,00 lei.
In vederea repartizarii catre culte de la bugetul local pe anul in curs a sumei mai inainte amintite, conform raportului de fundamentare a proiectului, s-a luat ca referinta ultimul recensamant al populatiei din anul 2002, conform datelor furnizate de Institutul National de Statistica – Directia Judeteana de Statistica Maramures prin Adresa 395/11.03.2011.
“In luna martie a.c., s-a transmis catre unitatile de cult centrale (cum ar fi Episcopia Ortodoxa a Maramuresului si Satmarului pentru religia ortodoxa si similar pentru celelalte religii, la care am identificat unitati centrale de cult) si individual catre unitati de cult locale, adresa nr. 6640/17.03.2011 prin care li se aducea la cunostinta posibilitatea alocarii de la bugetul local pe anul in curs a unui sprijin financiar, pentru lucrari de constructii si reparatii exterioare la bisericile apartinand cultelor in discutie”, se arata in respectivul raport.
Prin aceeasi adresa Primaria Baia Mare a solicitat unitatilor de cult centrale/individuale, prezentarea nevoilor financiare si a documentatiei care sa justifice aceste nevoi: “Dupa colectarea si centralizarea din documentatiile depuse de catre unitatile de cult centrale/individuale s-a efectuat o vizita in teren de catre un reprezentant al Serviciului Comunicare si Relatii Publice, Relatii cu O.N.G. si un reprezentant al Directiei Tehnice, Investitii, Invatamant, Sanatate”.
Au fost inregistrate un numar total de 19 de astfel de solicitari, iar pentru a exista un punct de plecare in repartizarea sumei de 1.000.000,00 lei de la bugetul local s-au efectuat mai multe calcule:
“Din “Total populatie” (137.921 persoane) in tabelul cuprins in adresa Directiei Judetene de Statistica s-a scazut suma pozitiilor 17 – 20 (2.739 persoane) reprezentand alte religii, fara religie, atei si cu religie nedeclarata precum si suma pozitiilor 5, 7-10, 12-15 (1.402 persoane) reprezentand cultele de la care nu s-au inregistrat solicitari: evanghelica de confesiune augustana, unitariana, armeana, crestina de rit vechi, baptista, adventisti de ziua a 7-a, crestini dupa evanghelie, evanghelica si musulmana”, se arata in proiectul de hotarare.
D.H.
foto(c)city
Sursa: CityNews.ro
Dialog anglicano-catolic
Unii ar spune că reuniunea începută marți 16 mai 2011 în nordul Italiei, cu prezenţa a zece anglicani şi şapte catolici, din comisia de
dialog anglicano-catolică, emană un optimism pueril. Şi totuşi, a început a treia sesiune a lungului dialog dintre cele două Biserici. Obstacolele sunt tot mai mari în ultimii ani, în contextul în care anglicanii merg înainte cu hirotonirea femeilor şi a homosexualilor, în ciuda ruperilor unor fracţiuni din Comuniunea Anglicană tocmai pe această temă. Catolici în schimb sunt acuzaţi că “pescuiesc în ape anglicane”, după ce Papa Benedict al XVI-lea a stabilit o nouă structură eclezială pentru anglicanii care doresc să intre în grupuri mari în comuniune cu Sfântul Scaun.
Găzduiţi de comunitatea monastică şi ecumenică de la Bose, Italia, cele 17 minţi ecumenice sunt dedicate unui ţel final care “trebuie să rămână acelaşi”, a declarat co-preşedintele catolic al ARCIC (Comisia Internaţională Anglicano-Catolică). “Biserica Catolică şi Comuniunea Anglicană sunt angajate să lucreze şi să se roage pentru unitatea deplină şi vizibilă a Bisericii şi ARCIC contribuie în acest sens”, a spus Arhiepiscopul Bernard Longley de Birmingham, Anglia. Prelatul a admis că “actualul climat, de la ARCIC III, este foarte diferit de la cel din timpul ARCIC I sau ARCIC II. […] Desigur, trebuie să facem faţă unor obstacole ce fac şi mai dificilă călătoria.” Membrii comisiei vor sta Bose pentru zece zile, răspunzând mandatului dat de Papa Benedict al XVI-lea şi Arhiepiscopul anglican Rowan Williams, la întâlnirea lor din noiembrie 2009.
ARCIC I a avut loc în 1966, ca răspuns la Conciliul Vatican II, respectiv al vizitei Arhiepiscopul Michael Ramsey de Canterbury la Papa Paul al VI-lea. Anul acesta, a explicat Arhiepiscopul Longley, grupul va discuta despre “natura Bisericii, aşa cum este ea înţeleasă de anglicani şi de catolici”, şi despre “modul în care Biserica formulează învăţătura oficială, în special privitor la problemele morale”. “Această fază ARCIC va recunoaşte impactul acţiunilor provinciilor anglicane care au ridicat problema naturii comuniunii în Biserică. Sperăm că ARCIC III îşi va aduce contribuţia la rezolvarea unor problemele ce par de netratat astăzi.” Din cei 17, patru sunt femei: două catolice şi două anglicane
Tâlharul de pe cruce … versiunea 1947
Rudolf Hoess
Rudolph Hoess (25.11.1900 – 16.04.1947) a fost comandantul lagărului de exterminare de la Auschwitz din 4 mai 1940 până în noiembrie 1943. În această perioadă, precum și în mai-iunie 1944 a condus operațiunile de exterminare a aproximativ 3.5 milioane de oameni, marea majoritate evrei. Faptele lui sunt condamnabile și nu merită nici popularizate, nici promovate. Ceea ce este însă mai puțin cunoscut despre acest personaj este modul în care a plecat dintre noi. A fost condamnat la moarte prin spânzurătoare și a fost executat în curtea lagărului, lângă un crematoriu și în fața biroului personal. La actul execuției au participat si supraviețuitori ai lagărului sau rude ale victimelor acestui om. Surprinzător a fost însă modul în care și-a primit pedeapsa: calm, liniștit, împăcat cu sine și cu Dumnezeu. Un „tâlhar de pe cruce”, în versiunea modernă.
Cum a ajuns Rudolph Hoess să fie versiunea 1947 a „tâlharului de pe cruce”? De mic a fost crescut într-o familie catolică și a primit o educație aleasă. Și-a manifestat chiar dorința de a deveni un preot catolic. La maturitate a părăsit biserica și a devenit un membru în partidul nazist îmbrățișând idealurile lui. La Auschwitz și le-a putut pune în practică din plin. După terminarea războiului, în timpul detenției sale a avut loc un proces lung și anevoios în care până la urmă se întoarce la Dumnezeu, se pocăiește de ceea ce a făcut, și asemenea tâlharului de pe cruce și-a primit pedeapsa pentru ceea ce a făcut. Au fost însă câțiva factori care au determinat schimbarea radicală de la finalul vieții lui. (restul aici)
Iulian G. Necea
www.iulian.necea.infoArticolul original este postat pe http://iulian.necea.info/index.php/2011/04/21/talharul-de-pe-cruce-versiunea-1947/.
De ce religia catolică a cumanilor nu i-a influenţat pe români. Interviu cu Neagu Djuvara
Cumanii, mongolii și ortodoxia
Există mai multe motive pentru care invazia mongolă şi ultimii ani ai dominaţiei cumane pe teritoriul viitoarelor Ţări Române merită luate în calcul pentru subiectul pe care îl tratăm: • Evenimentele din jurul anului 1241 şi perioada ce a urmat au fost determinante pentru formarea statelor medievale româneşti. • Cumanii – care, pentru o vreme, au fost consideraţi stăpânii zonelor extracarpatice – ar fi putut să fie în etnogeneza noastră ce au fost francii pentru francezi, bulgarii pentru slavii sudici sau ungurii în Panonia. Ei ar fi putut să dea numele, limba şi chiar religia noului stat. Niciuna dintre acestea nu s-a petrecut. • Documentele indică o discrepanţă între credinţa populaţiei autohtone şi cea îmbrăţişată urgent în 1223 de cumani. • Invazia tătărască pune capăt pe de o parte migraţiilor diverselor popoare, iar pe de alta, acţiunilor de propagandă directă a Bisericii Romane în acest spaţiu. • Există numeroase dovezi care indică faptul că Basarab I, întemeietorul Ţării Româneşti, şi înaintaşii săi fac parte din elita populaţiei cumane. De aici apare întrebarea, era el catolic? Şi dacă da, de ce fiul său Nicolae Alexandru decide mutarea mitropoliei de la Vicina în capitala sa de la Curtea de Argeş, confirmând naşterea noului stat sub jurisdicţia constantinopolitană?
Un neîntrecut povestitor, profesorul Neagu Djuvara nu poate să-şi reprime pornirea de a oferi cititorilor şi ascultătorilor săi o privire de ansamblu asupra controverselor istorice care i se înfăţişează. În rândurile de mai jos vă propunem o incursiune în trecutul îndepărtat pentru a desluşi cum de o populaţie războinică – foarte numeroasă prin părţile noastre – a îmbrăţişat deodată creştinismul. Asta, deşi timp de câteva decenii i-a ucis, cu mare cruzime, pe trimişii Papei. Dialogul cu profesorul Djuvara ne aduce fulgerător şi în actualitate, dar nu fără legătură cu tema centrală.
George Rădulescu: Cum au devenit cumanii creştini, domnule profesor?
Neagu Djuvara: Ceea ce se ştie din documentele rămase este că ei nu erau creştini la sfârşitul veacului al XII-lea. Regatul ungar, de care depindea Transilvania, era extrem de îngrijorat de existenţa acestor barbari, mai ales că ei treceau des peste Carpaţi şi făceau ravagii. În plus, nu uitaţi că Regatul ungar nu era numai vasal Papei, ci era numit regat apostolic cu rol misionar direct. Papa se interesa foarte mult de ceea ce se întâmpla acolo. Au fost cazuri în care Regele era excomunicat. Regii unguri se comportau ca nişte purtători de cuvânt, ca nişte îndatoraţi faţă de suzeranul lor în vederea răspândirii creştinismului, trimiţând timp de zeci de ani, peste Carpaţi, grupuri de dominicani sau de alţi călugări propagandişti catolici care, în general, erau căsăpiţi.În ce context s-a produs trecerea bruscă la creştinism a cumanilor?
În momentul în care a avut loc prima încercare a fiilor şi a nepoţilor lui Ginghis Han de a înainta spre Apus – era un fel de tatonare a terenului. Să ştiţi că e un fenomen extraordinar… Gândiţi-vă cum un asemenea imperiu a ajuns la o astfel de organizare, aproape perfectă, în foarte puţine decenii. Trebuie să o spunem direct: Ginghis Han a fost genial! Până a ajunge stăpân peste mai multe mici triburi de mongoli, Ginghis Han era un reprezentant minor, şef peste câteva mii de oameni. S-a făcut un film pe care l-am văzut acum câţiva ani, de către un cineast rus de generaţie nouă, în care îi spuneau după numele lui mongol şi în care îi prezentau întreaga viaţă.
În 1241, marea invazie mongolă a măturat toate puterile militare ale vremii. Nici chiar temuţii cavaleri teutoni nu le-au putut sta în faţă
Aşa cum a fost Muammar al-Gaddafi în Libia, reprezentantul unui trib minor…
Da, la origine. În paranteză fie spus, am auzit ca zvon, pe când eram în Africa – Nigerul avea graniţă cu Libia şi era în dispută cu această ţară pentru nişte linii de frontieră –, cum că Gaddafi ar fi copilul din flori al unui ofiţer italian. Nu m-ar mira deloc… Figura lui, când era tânăr, nu era tipic arabă sau berberă. Şi Olanda a avut experienţe istorice cu astfel de metişi. Ăştia, metişii, sunt ăi mai îndrăciţi. Uitaţi-vă ce sentiment de apropiere avea Gaddafi faţă de Italia…Revenind la Ginghis Han, mongoli, cumani şi creştinarea acestora din urmă…
În momentul în care urmaşii lui Ginghis Han hotărăsc să înainteze spre Vest, Imperiul mongol cucerise deja nordul Chinei şi ajunsese în Persia, dar nu se gândise să treacă peste Siberia, să ajungă dincolo de Urali. Când hotărăsc această tentativă, fac mai întâi un fel de campanie de tatonare. Aceasta se termină în 1223, pe un fluviu care dă în Marea Neagră, pe direcţia Crimeei, şi care se cheamă Kalka. Bătălia de la Kalka e un moment istoric pentru că, întâia oară, cumanii – cărora ruşii le spuneau „oamenii stepei“ – erau uniţi. Un orientalist britanic, care l-a influenţat şi pe Nicolae Iorga, a arătat acest lucru în cartea Imperiul cumanilor, subliniind că atunci când era un pericol extern cumanii îşi alegeau un rege. Erau destul de organizaţi, dar şi foarte agresivi. Vecinul lor de la nord era Marele Cnezat al Kievului cu care se aflau în permanentă bătălie. Cu toate acestea, închipuiţi-vă că era vorba şi de înrudiri între cele două tabere. Kuten, regele pe care îl aveau „cumanii albi“ în acel moment, al bătăliei de la Kalka, era socrul Marelui Cneaz al Galiţiei. Cumanii din nord îşi spuneau „albi“, iar cei din părţile noastre, din Moldova şi din Muntenia, erau „cumanii negri“. Aici nu e vorba despre vreo chestiune de calitate, ci despre cumanii principali („albi“) şi cei periferici („negri“). Trebuie să spunem, ca o paranteză, şi că femeile cumane erau de o mare frumuseţe.Prin urmare, „cumanii albi“ şi „cumanii negri“, văzând pericolul comun, se aliază.
Da. Ei, alături de cele patru, cinci cnezate ruseşti de la nordul lor, luptă împotriva acestui val mongol şi sunt învinşi la Kalka. Acolo mor vreo nouă cnezi ruşi, dar regele cuman Kuten scapă.Credeţi că separaţia între Bisericile creştine, de Răsărit şi de Apus, produsă la 1054, era deja înţeleasă de popoare, la acea vreme, în anul 1223?
Eu cred că da, dar să nu uităm un lucru – la noi chestiunea era confuză. Noi nu aveam absolut niciun document înainte de naşterea voievodatului Ţării Româneşti. E clar însă că ţineam de Constantinopol. Dar să ne uităm la fraţii Asăneşti, care au făcut cel de-al doilea Ţarat Bulgar. Apropo – Asan e nume cuman. E foarte posibil ca fraţii Asăneşti, vorbitori de limbă română, să fi fost înrudiţi cu populaţia cumană. Cumanii pătrunseseră şi dincolo de Dunăre, dovadă că a mai rămas numele Kumanovo în Bulgaria. Asăneştii îi înving pe bizantini mai întâi cu ajutorul cumanilor. Revenind, regele cuman Kuten fuge din faţa primului val mongol, dar în acel moment valul s-a oprit. Asta este dovada că mongolii s-au gândit să vadă doar ce fel de rezistenţă vor întâmpina. Când vine valul cel mare al mongolilor, în anul 1241, acesta era împărţit în patru coloane, fiecare de câte 40-50.000 de oameni. Cele patru coloane au distrus, rând pe rând, cnezatele ruseşti, Polonia şi cunoşteau atât de bine situaţia regatelor din Europa încât aveau ordinul ca, la o dată precisă, să se reunească împotriva regelui Ungariei, Bela al IV-lea, recunoscut drept cel mai puternic rege din Europa Centrală. Ei bine, coloana din sud a mongolilor a trecut şi pe la Episcopatul cuman Milcovensis.
Invazia mongola din 1241 aproape a distrus ordinul cavalerilor teutoni şi rezistenţa statelor apuse. Totuşi atacurile din 1241 nu s-a repetat. Conducătorii mongoli s-au retras din cauza morţii hanului şi a luptelor interne ce au urmat între urmaşii acestuia
Dar cum s-a ajuns la Episcopatul Milcovensis?
Bun, după bătălia de la Kalka şi dezastrul cumanilor „negri“ şi „albi“, aliaţi cu ruşii, ei dau de veste înfrângerea regelui Ungariei, în 48 de ore. Cumanii, care de generaţii se opuneau creştinării, au trimis vorbă regelui maghiar, Andrei al II-lea, că vor să se creştineze. Acesta a găsit că-i atât de important momentul încât a trimis pe fiul său, viitorul rege Bela, şi pe arhiepiscopul Ungariei să-i creştineze, undeva pe Milcov, pe toţi cei 40.000 de ostaşi cumani, cu femeile şi copiii lor. Aşadar, i-au creştinat în rit apusean.Vă întrebam dacă exista oare această distincţie la nivelul oamenilor simpli.
Exista…Atunci de ce pelerinii occidentali care veneau la Ierusalim se împărtăşeau încă din potirul călugărilor greci de acolo, ştiut fiind că ortodocşii şi catolicii n-au comuniune euharistică?
În orice caz, din punct de vedere teologic, ortodocşii şi catolicii n-au fost şi nu sunt eretici unii faţă de alţii, ci schismatici. Asta înseamnă despărţire……şi în oficierea tainelor.
Acest lucru trebuie să fi existat şi la noi, chiar şi în bisericile cele mai vechi. De pildă, este o bisericuţă mică, la nord de Câmpulung, unde erau două altare. Eu cred că unul era pentru ritul Apusean şi unul pentru ritul Răsăritean. Nu era nicio duşmănie între cei care ţineau riturile respective. Duşmănia asta îngrozitoare a apărut după cucerirea Constantinopolului, la 1204.
Asediul Constantinopolelui produs în timpul celei de-a patra cruciade (1204)Totuşi, a fost şi Sinodul de la Ferrara, început la 1437…
Da, o încercare de reconciliere a penultimului împărat bizantin. Aceasta s-a început din motive politice, din cauza pericolului turcesc. Ghinionul a fost că patriarhul care semnase documentul de reconciliere, alături de împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul, a murit pe drum. Cel care a devenit patriarh în locul său era un duşman al reconcilierii. Atunci s-a răspândit expresia „Mai bine turbanul turcesc decât gheara Papei“. Dar să ştiţi un lucru: patriarhul de Constantinopol a dus-o mai bine sub turci, în sensul că, Mehmet al II-lea, după ce a luat oraşul, l-a chemat şi i-a încredinţat toţi creştinii împărăţiei. Deci, din momentul ocupaţiei turceşti, patriarhul a avut mai multă forţă politică decât înainte, când era egalul împăratului. Înainte, dacă era o dispută între patriarh şi împărat, acesta din urmă avea câştig de cauză pe motiv că el a fost uns de Dumnezeu.Aşadar, creştinarea cumanilor s-a făcut în rit apusean.
Creştinarea cumanilor s-a produs după 1223, undeva pe Milcov. Imediat s-a construit o catedrală, dar episcopia n-a ţinut decât puţin peste un deceniu. În anul 1239, cumanii, văzând că vine valul mongol, s-au speriat şi au cerut voie regelui Ungariei să intre în regatul său. Au trecut Carpaţii în masă. Ceea ce s-a întâmplat ulterior a dovedit că n-au plecat chiar toţi, vezi cazul Basarab I. Cei care se căpătuiseră, strămoşii viitorilor boieri sau cnezi – „majores terrae“ – n-au plecat.Cronologie
271 Retragerea Aureliană. Teritoriul Daciei este părăsit de administraţia romană, însă creştinismul începuse deja să se răspândească, chiar dacă era o religie persecutată
286 Prima împărţire a Imperiului Roman între Diocleţian şi Galeriu
313 Edictul de la Milan, dat de împăratul Constantin, prin care religia creştină este permisă în imperiu
325, 381 Primele două Sinoade Ecumenice ale Bisericii în care se compune Crezul364 A doua împărţire între Valentinian (Apusul) şi Valens (Orientul)
379-395 Teodosie cel Mare este ultimul împărat al întregului Imperiu
395 Ultima împărţire a Imperiului între Honorius şi Arcadius
447, 589 Sinoadele de la Toledo, unde apare adaosul „Filioque“ în simbolul de credinţă-Crezul
451 Sinodul IV Ecumenic (Calcedon) lărgeşte jurisdicţia Constantinopolului asupra Pontului şi a Traciei
476 Imperiul Roman de Apus dispare472-519 Schisma acachiană (prima ruptură a celor două Biserici)
527-565 Împăratul Justinian recucereşte o parte din vechiul Imperiu de Apus. Imperiul Bizantin e la apogeu
602 Marea invazie avaro-slavă; structura populaţiei din Balcani se modifică radical
610 Sunt chemaţi sârbii de împăratul Heraclie la graniţa de vest a Imperiului
672 Bulgarii hanului Asparuh trec Dunărea şi supun triburile slave
692 Sinodul Trulan II stabileşte egalitate onorifică şi în drepturi între patriarhiile Roma şi Constantinopol
731-732 Împăratul Leon III Isaurul trece Iliricum Oriental, Italia de Sud, Creta şi Sicilia sub jurisdicţia Constantinopolului, spre marea nemulţumire a Romei
800 Papa Leon al III-lea încoronează un rege franc, pe Carol cel Mare, ca „împărat“ al Imperiului Roman de Apus, ceea ce era o jignire adusă împăratului din Constantinopol
860 Ruşii din Kiev atacă Constantinopolul
861-863 Disputa dintre Patriarhul ecumenic Fotie şi Papa Nicolae I în privinţa dorinţei de supremaţie a Papei peste toată Biserica (primatul papal). Papa excomunică pe Patriarhul Fotie şi clerul ortodox
863-886 Acţiunea de misionarism ortodox întreprinsă de Kiril şi Metodie în spaţiul slav (sârbi, bulgari şi slavi vestici). Cei doi compun alfabetul glagoritic şi pe cel chiril, precum şi Liturghia în slavă
864 Creştinarea bulgarilor sub hanul Boris, devenit Mihail I
866 Conflictul Roma-Bizanţ pentru creştinarea bulgarilor (deşi creştinaţi oficial de Constantinopol, Papa Nicolae I le trimite şi el misionari). Acţiunea Papei este condamnată de Patriarhul Fotie, care îl excomunică pe Nicolae I
893 Se reiau legăturile dintre cele două scaune patriarhale
896 Ungurii ajung în Câmpia Panoniei şi a Tisei
927-969 În timpul ţarului Petru I, împăratul bizantin recunoaşte un patriarh bulgar, dar acesta nu este validat de Biserica Constantinopolului
953 Gyula, al doilea demnitar al hanului maghiar, e creştinat la Constantinopol. El se întoarce în regiunea pe care o controlează, Alba Iulia, cu un episcop ortodox – Ierotei. Fiica lui Gyula, Şarolta, se căsătoreşte cu Gheza şi din căsătoria lor se naşte Vajk (Ştefan cel Sfânt al Ungariei)
988 Cneazul Vladimir al Kievului, căsătorit cu sora împăratului bizantin Vasile al II-lea, îi creştinează pe ruşi
997-1038 Ştefan cel Sfânt al Ungariei introduce ritul latin
1025 Ţaratul bulgar dispare, cucerit de împăratul bizantin Vasile al II-lea
1054 Schisma cea Mare: Patriarh ecumenic era Mihail Cerularie, iar Papă, Leon IX. Anatema a fost dată de Cardinalul Humbert de Silva Candida asupra Patriarhului ecumenic, asupra clericilor şi credincioşilor ortodocşi. Câteva zile mai târziu, Cerularie a rostit o anatemă similară împotriva Bisericii Romane. Abia în 1965, printr-o declaraţie comună, Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Atenagora I au ridicat blestemele rostite în urmă cu 900 de ani
1071 Bătălia de la Manzikert, în care armata bizantină e înfrântă zdrobitor de turcii selgiucizi. Aceştia pătrund în Asia Mică
1096 Încep cruciadele. Căderea locurilor sfinte sub controlul necreştinilor a tulburat lumea creştină, iar la iniţiativa împăraţilor bizantini, sprijiniţi de papa, cavalerii occidentali au început o serie de războaie sfinte numite cruciade. Doar prima cruciadă şi-a atins ţinta fiind recucerit pentru o vreme Ierusalimul
1186 Răscoala fraţilor Petru şi Asan în Balcani împotriva Imperiului Bizantin. Apare cel de-al doilea Ţarat Bulgar
1191 Regele maghiar începe colonizarea saşilor în Transilvania
1187 Ierusalimul cade şi în mâinile sultanului Saladin. Va urma cruciada a III-a
1197-1207 Ioniţă Caloian, ajungând la conducerea Ţaratului Bulgar şi dorind titlul de împărat şi un patriarh pentru vlaho-bulgari, încheie o unire cu Roma în 1204, revocată ulterior
1204 Cruciada a IV-a e deturnată către Constantinopol. Apare Imperiul Latin (1204-1261), împăratul bizantin şi patriarhul se retrag la Niceea
1234 Scrisoarea Papei Grigore IX către regele maghiar Bela al IV-lea despre existenţa în episcopia cumanilor a unor clerici greci care îl încurcă pe episcopul catolic1235 Este recunoscută Patriarhia bulgară de la Târnovo de către patriarhul ecumenic; această patriarhie dispare în 1393, când e cucerită de turci
1241 Marea invazie tătărască1247 Diploma Cavalerilor Ioaniţi, în care sunt menţionate formaţiunile prestatale dintre Carpaţi şi Dunăre
1330 Bătălia de la Posada. Basarab I îl învinge pe regele maghiar Carol Robert de Anjou câştigând independenţa ţării sale
1347 Dragoş e trimis să înfiinţeze o marcă de apărare la est de Carpaţi. Aici e nucleul viitoarei Moldove
1359 Urmaşul lui Basarab, Nicolae Alexandru, mută mitropolia de la Vicina la Curtea de Argeş, iar Iachint devine primul mitropolit al Ţării Româneşti
1359 Bogdan I fuge din Maramureş în Moldova, unde pune bazele statului medieval moldovean
1401 După îndelungi tratative care au început cu Petru I Muşat, Patriarhia de la Constantinopol recunoaşte Mitropolia Moldovei în timpul lui Alexandru cel Bun
Interviu cu profesorul Neagu Djuvara realizat de George Rădulescu. Interviul a fost preluat de pe site-ul site-ul Revistei Historia
.
Articole similare:
De ce suntem ortodocşi?
Razvan Theodorescu: E o enormitate a afirma ca ne-am nascut ortodocşi
Catolicii din Germania parasesc intr-un numar record Biserica
Pentru prima dată în istoria Republicii Germane, numărul catolicilor care părăsesc Biserica Catolică, în 2010, l-a depăşit pe cel al protestanţilor, în urma scandalurilor de pedofilie, potrivit unui sondaj publicat joi, 6 aprilie 2011, de către Christ und Welt, informeaza Lacasuri Ortodoxe.
Conform cercetărilor efectuate de acest ziar, supliment religios al săptămânalului Die Zeit, aproximativ 180.000 de persoane au solicitat în mod oficial să fie şterse din înregistrările Bisericii Romano-Catolice în 2010, potrivit unui sondaj efectuat pe 27 de eparhii germane – din care 24 au oferit cifre definitive sau estimări, iar 3 (Freiburg, Hildesheim şi Limburg) nu au putut raporta nicio dată.
În urma estimărilor Bisericii Germane Protestante, puţin peste 150.000 de credincioşi au făcut acelaşi lucru în 2010.
„Acest val de abandonare a Bisericii Catolice, în 2010, se datorează crizei de încredere, generata in urma(…) cazurilor de pedofilie”, recunoaşte vicarul general de Koln, Dominik Schwaderlapp, într-un interviu oferit săptămânalului.”
În 2009, 128 800 credincioşi au părăsit Biserica Catolică, cu 50.000 mai puţini decât în 2010, reaminteşte Christ und Welt.
Patria lui Luther, dar, de asemenea, a actualului Papă, Benedict al XVI-lea, Germania este într-o măsură de 1/3 protestantă, o treime catolică şi o treime fără nicio religie sau de alte religii.
Articol preluat de pe site-ul lăcașuriortodoxe
O biserica catolica din Franta va deveni Mall (centru comercial)
O biserică catolică din Vandoeuvre-les-Nancy (Meurthe-et-Moselle), construită în anii ’60, va fi vândută unui dezvoltator care vrea să facă un mall”, o procedură extrem de rară, conform unei declaraţii făcute astăzi, vineri, 8 aprilie 2011, de Episcopia de Nancy-Toul. „Am pus in vânzare această biserică, dedicată Sfntului Francisc de Assisi, în 2007, deoarece aici doar câţiva credincioşi mai mergeau la slujbă”, a declarat pentru AFP administratorul eparhiei, Michael Petitdemange. Read more
Jaruzelski recunoaste existenta „preotilor” informatori, care lucrau pentru serviciile secrete poloneze, in Vatican
![]()
In legatura cu atentatul asupra Papei Ioan Paul al II-lea, Jaruzelski indica o pista islamicaFostul dictator comunist polonez Wojciech Jaruzelski, acum în vârstă de 87 de ani, indică o pistă islamică – după el, “cea mai logică” – în cazul atentatului din 13 mai 1981 îndreptat împotriva Papei Ioan Paul al II-lea, într-un interviu publicat luni, 4 aprilie 2011, de o publicaţie lunară catolică,”Jesus”, informează Lacasuri Ortodoxe.
„Erau cu siguranţă mai multe ţări şi diverse forţe care îsi doreau ca Papa să fie eliminat, dar asta nu înseamnă că au şi ordonat uciderea sa”, a spus el.
„În afară de la Kremlin, mai exista atunci şi un Islam radical care îl ura pe Papă, interpretandu-l ca pe un lider al cruciaţilor. Poate că acest lucru a făcut să nu pară deloc accidental faptul că Ali Agca (autorul atacului – vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe) a fost un cetăţean turc, musulman, care în numele Islamului a încercat să-l omoare pe Ioan Paul al II-lea, în timpul unei călătorii în Turcia, în luna noiembrie 1979”, spune el.
„În spatele lui s-au aflat fundamentalişti? Nu ştiu. Cu toate acestea, privind în urmă, pista islamică pare cea mai logică”, a conchis el.
Ali Agca a fost condamnat la închisoare pe viaţă, apoi graţiat în 2000 şi extrădat în Turcia, dar misterul rămâne încă nerezolvat, în ce priveşte atacul. „Pista bulgară” a fost cea mai avansată, dar nu a fost niciodată justificată. KGB-ul a fost şi el citat, de asemenea, ca fiind unul dintre potenţialii comanditari.
În ultima sa carte, „Memorie şi Identitate”, publicată în 22 februarie 2005, Ioan Paul al II-lea îşi exprima convingerea că atacul a fost comandat.
În interviu, Wojciech Jaruzelski, care a deţinut puterea în perioada 1981-1989, evidenţiază, de asemenea, prezenţa spionilor din jurul lui, în acel moment, la Vatican.
„Nu este niciun secret că am avut informatori în Vatican, preoţi care au lucrat pentru serviciile noastre secrete poloneze: nu cunosc numele lor, dar am citit rapoartele lor şi ştiam că Papa a căutat mereu să mângâie suferinţa poporului său”, mai spune el, conform unei scrisori AFP.
Wojciech Jaruzelski a reprimat la sfârşitul anului 1981 mişcarea “Solidaritatea” a lui Lech Walesa, devenit în 1980 primul sindicat independent al lumii comuniste.







Pentru prima dată în istoria Republicii Germane, numărul catolicilor care părăsesc Biserica Catolică, în 2010, l-a depăşit pe cel al protestanţilor, în urma scandalurilor de pedofilie, potrivit unui sondaj publicat joi, 6 aprilie 2011, de către Christ und Welt, informeaza Lacasuri Ortodoxe.











