Libertatea: un drept al omului – postfață a cărții „La est de libertate” de Cătălin Dupu
Romanul La est de libertate aduce în atenția noastră un subiect sensibil încă la 25 de ani de libertate, cel al societății românești în comunism. Însăși conceptul acestuia este unul interesant atât prin semnificația pe care cuvântul libertate o conține în sine, cât și prin jocul de cuvinte pe care autorul îl face între poziția geografică a României și poziția sistemului față de conceptul de libertate. România este o țară situată în Sud – Estul Europei, una care face parte din blocul țărilor din Europa de Est, termen cu semnificație peiorativă, aflat în opoziție cu Europa de Vest. Mai ales în ceea ce privește evoluția politică a țărilor respective, dar și în ce privește LIBERTATEA. Astfel, poziția geografică devine element determinant în definirea poziției și atitudinii față de libertate a țării noastre. Conceptul geografic este transferat în zona politicului și a ideologiei, a conceptelor, demonstrând pe parcursul desfășurării acțiunii din cadrul romanului că România nu se afla la Est doar din punct de vedere geografic, aceasta se afla chiar LA EST DE LIBERTATE.
Libertatea nu este doar un drept, un concept abstract, ea este ceva ce oamenii au înscris în ființa lor. Conceptul de libertate are o relevanță intrinsecă, dar și una datorată faptului că în jurul acestuia se construiește povestea din cadrul romanului La est de libertate. O dramă bazată pe fapte reale, cea a omului din România secolului XX care tânjea după libertate. Drama este în mod specific a unor familii din România anilor ˈ80 într-un sistem totalitar de factură comunistă, nu doar a omului în general care trăia în cadrul unui astfel de sistem. Co
munismul ca regim politic totalitar își propunea nu doar construcția unei societăți noi, ci și a unui om nou. Conceptul de om nou nu a fost inventat de comuniștii români, ei doar l-au preluat, vehiculat și integrat în propaganda oficială. Un om nou care trăia într-o închisoare, închisoarea noastră cea de toate zilele, în cadrul căreia i se inocula ideea că societatea comunistă este cea mai bună dintre toate lumile posibile, iar comunismul este un nou stadiu de dezvoltare al societății. Aceasta era ceea ce afirmau tovarășii, unii care îi considerau pe cei din jur partenerii lor, tovarășii lor, dar acest lucru nu îi împiedica să-i persecute. Prin urmare, în realitate lucrurile stăteau altfel pentru că avem o distincție între ceea ce se afirma la nivel oficial și realitatea vieții cotidiene, distincție care se desprinde și din portretul pe care Cătălin Dupu îl realizează societății românești și a realităților acesteia. Din acest punct de vedere cartea este utilă tinerilor, celor care nu au trăit vremurile respective, fiind relevant a fi amintite unele din elementele acestei societăți.
Un prim element care merită amintit este cel de teamă, de frică și de conformism intelectual. Trebuia să ai grijă ce gândești și cui spui ceea ce gândești. Apare astfel sistemul dublei gândiri, portretizat magistral de George Orwell în cartea O mie nouă sute optzeci și patru. Atunci când mergeai pe stradă trebuia să ai grijă ce vorbești și cu cine vorbești. Băieții cu ochii albaștrii cum erau numiți cei care lucrau în Securitate, structură care acționa și ca poliție politică, puteau fi oriunde. Exista în cadrul societății acea teamă că ai putea fi arestat oricând, fapt evidențiat în roman prin intermediul unui cântec popular cu versuri ce reliefau acea stare de lucruri.
Cine bate seara, la fereastra mea?
E Securitatea, nu te speria.
Putem vorbi chiar de distrugerea societății românești odată cu instaurarea comunismului la mijlocul anilor ˈ40 ai secolului XX. Vechea elită intelectuală și politică a fost arestată, anihilată, iar în locul ei a apărut o altă elita, una nouă. Acesta este contextul în care cei care se opuneau erau trimiși în lagăre, cum au fost și cele înființate pentru construcția canalului Dunăre – Marea Neagră, închiși, sau internați în diferite sanatorii, în fapt la spitale pentru cei cu dizabilități mentale unde li se aplicau tratamente specifice la ordinul Securității. Vorbim astfel de un univers concentraționar „în care nevinovați, o mulțime de oameni intelectuali, personalități ale vremii trecute, preoți, păstori, alți credincioși și români simpli, care nu suportau minciunile ce se auzeau la radio și cele două ore de program TV, se scriau în ziare, în reviste și în prefețele tuturor cărților” aveau de pătimit. Vorbim în acest caz de persecuții politice și religioase, care prezintă o altă realitate a societății socialiste „multilateral dezvoltate”, o societate pe care Partidul Comunist a dorit să o înregimenteze prin intermediul unor organizații pentru pionieri, tineretul comunist sau pentru muncitori care trebuiau să facă parte din Uniunea Tineretului Muncitor (UTM).
Frigul din case pe timpul iernii este o altă realitate a societății surprinsă de autor. Frigul împreună cu lipsa de alimente sau dificultățile circulației cu mijloacele de transport în comun în orașe precum Bucureștiul, sau cu mijloacele de transport proprii datorită raționalizării, cozile la aproape orice completează imaginea unei societăți înghețate. Aceasta nu o spunem noi, ci Sergiu, unul din personajele principale ale cărții care, deși obosit, „mai avea putere să vadă dincolo de frig, de noapte și de comunism.”
Cea mai mare dorință a personajelor cărții era libertatea, aceștia fiind dispuși la multe sacrificii pentru obținerea acesteia. Ei vedeau această libertate ca putând fi obținută în Occident, respectiv în Statele Unite ale Americii. Cum statul socialist îngrădea libera circulație a persoanelor, iar un pașaport cu viză pentru America era greu de obținut, Sergiu și Octav se antrenau la un bazin de înot pentru trecerea înot a Dunării cu destinația Iugoslavia. Acolo ar fi obținut azil politic și de acolo ar fi plecat în Statele Unite ale Americii. Încercarea celor doi de „trecere frauduloasă a frontierei de stat” eșuează, context în care cei doi ajung la Pușcăria fugarilor și pentru un timp la carceră. Dat fiind faptul că se aflau la prima abatere, că în închisoare Octav nu ezită să strige către Dumnezeu și să-și pună încrederea în El, cei doi fugari sunt eliberați, dar se confruntă cu noi probleme, acelea ale reintegrării în societate și angajării. De acum înainte drumurile celor doi se vor despărții. Al lui Octav duce la viață, inclusiv cea veșnică, iar al lui Sergiu la moarte în apele reci ale Dunării. Trist, dar adevărat.
Prin intermediul unui joc de cuvinte excepțional, autorul reușește să surprindă starea de spirit a unui sistem. A unei societăți care parcă înghețase și ea, paralizase de frig la propriu și la figurat. „În sufletul ei, Ilinca era tare amărâtă, nu de cofragul pierdut, ci de sistemul care îi aduse aici.”
Un alt aspect important pe care autorul îl aduce în atenție prin intermediul acestei cărți este cel al libertății religioase pentru creștinii evanghelici. Deși libertatea religioasă era un drept, aceasta nu era garantată, ci des încălcată. După cum menționa politologul german Hannah Arendt, totalitarismul îi prigonește și pe cei care spun “da”, iar în acest caz pe cei care îi spuneau „da” lui Dumnezeu pentru că libertatea era doar la nivel declarativ.
O problemă sensibilă pe care autorul o aduce în atenție atunci când vorbește de credință este folosirea acesteia pentru emigrarea în Occident. Unii oameni veneau într-o biserică evanghelică unde se botezau, pentru a putea menționa că fac parte dintr-o minoritate religioasă persecutată care își cere propriul drept la existență într-o lume liberă. Dat fiind faptul că numai Dumnezeu cunoaște cu adevărat inima oamenilor, era inevitabil să nu apară și astfel de probleme. Totodată, acesta este contextul în care are loc convertirea sinceră a unora dintre cei botezați care ajung astfel să se întâlnească cu Creatorul lor, deși planurile lor inițiale erau altele.
Omul evanghelic în comunism era caracterizat de dragoste și compasiune pentru cei din jurul său, motiv pentru noi care trăim astăzi în libertate să ne evaluăm sentimentele, acțiunile, în definitiv modul de viață. Se pune întrebarea care este scopul vieții noastre pe pământ. Astăzi avem libertate, dar ce facem cu ea? Dumnezeu să ne dea înțelepciune să folosim spre slava Sa și beneficiul celor din jurul nostru ceea ce s-a obținut prin jertfă de sânge în decembrie 1989.
Dr. Marius Silveșan
Istoric
Marius Silveșan, „Libertatea: un drept al omului” postfață în Cătălin Dupu, La Est de Libertate, Editura Cetate Deva, Deva, 2015, pp. 113-116.
28 aprilie 2015: Ședința consiliilor reunite ale Uniunii Baptiste din România
Site-ul Comunității Baptiste Timișoara anunță faptul că marți, 28 aprilie 2015 de la ora 10.30 „se va desfășura la Centrul de conferințe “Al șaptelea izvor” din localitatea Șiștarovăț, judetul Arad, ședința Consiliilor reunite ale Uniunii Baptiste din România. În această ședință comună se vor stabili: tema Congresului Uniunii Baptiste, ordinea de zi și componența nominală a biroului de conducere al Congresului. De asemenea se vor depune candidaturile pentru slujirea în cadrul Comitetului Executiv al Uniunii Baptiste.”
Cred că în această ședință se va stabili pe lângă aspectele amintite, data și locul de desfășurare al Congresului electiv al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România.
Din câte înțeleg acum se vor depune oficial și candidaturile pentru slujirea în funcția de președinte al Uniunii Baptiste de către:
Iuga Viorel (Comunitatea Baptistă Arad)
Mariș Daniel (Comunitatea Baptistă București)
Tuțac Ionel (Comunitatea Baptistă Timișoara)
Apariții editoriale (29) Ionel Tuțac, Baptiști celebri: 333 biografii
Cartea prezintă, pe parcursul a 170 de pagini, mini – biografiile a 333 de credincioși baptiști recunoscuți la nivel international. Savanți, politicieni, teologi, scriitori, sportivi sau misionari au avut în comun un singur lucru – credința lor în Domnul Isus. Pentru comenzi și informații puteți suna la 0256352849 sau 0722708172.
http://www.baptist-tm.ro/baptisti-celebri/
Ce ar putea avea în comun William Colgate – fondatorul companiei Colgate, Eastman George – fondatorul companiei Kodak, cântăreața Maya
Angelou, actorul Stephen Baldwin, Cave Clark – comandantul forțelor NATO, Paul Fiddes – reputat teolog britanic și Hatoyama Ichiro – fostul Prim Ministru al Japoniei? Aparent, aceste personalități ale lumii moderne nu ar putea avea foarte multe lucruri în comun și cu toate acestea ei împărtășesc, alături de mulți alții aceeași credință creștină baptistă. Pastorul Ionel Tuțac aduce împreună pe paginile cărții Baptiști celebri 333 de personalități care au împărtășit crerdința baptistă. Domeniile de activitate în care aceste persoane s-au remarcat variază de la politică la medicină, de la sport la afaceri pentru a enumera câteva. Autorul surprinde plăcut cititorul oferindu-i posibilitatea de a lectura în cadrul celor 333 minibiografii informații inedite legate de viața lor spirituală. Este evident că un astfel de demers nu poate decât să ofere un punct de pornire pentru cititorul interesat de detalii suplimentare și nicidecum să ofere un studiu complet asupra vieții celor enumerați în cartea de față. Lucrarea abordează biografiile acestor oameni dintr-un unghi unic până în momentul cuprinzând sub aspectul spiritualității baptiste o seamă de persoane despre care mulți cititori vor descoperi cu surprindere și bucurie că au împărtășit aceeași confesiune cu mulți dintre ei. Cartea poate fi comandata telefonic la nr 0256 352 849
Fostul Ministru de Interne, Cristian David, s-a botezat la Biserica Internațională Harul din București
Duminică, 19 aprilie 2015, în cadrul serviciului de dimineață al Bisericii Internaționale Harul din București, unde slujește ca păstor Ioan Ceuță, a avut loc botezul nou testamental al domnului Cristian David, fost ministru de interne în Guvernul României.
Cine este Cristian David
Cristian David (născut Cristian Troacă, la 26 decembrie 1967, București) este un om politic român, senator de Vaslui în legislaturile 2004-2008 și 2008-2012, și care a îndeplinit funcția de ministru delegat pentru controlul implementării programelor cu finanțare internațională și urmărirea aplicării aquis-ului comunitar (2004-2007) și ulterior pe cea de ministru al Internelor și Reformei Administrative, din data de 5 aprilie 2007, ca urmare a restructurării guvernamentale a cabinetului Tăriceanu.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_David
Conform listei miniștrilor de interne, Cristian David a exercitat această funcție în perioada 5 aprilie 2007 – 22 decembrie 2008
Site-ul Ministerului Afacerilor Interne menționează ca dată de început a mandatului 3 aprilie.

http://www.mai.gov.ro/index01_2_01.html
Conform site-ului RTV.NET: http://www.romaniatv.net, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins definitiv vineri (17.04.2015) cererea DNA privind prelungirea arestului la domiciliu în cazul fostului ministru de Interne Cristian David, urmând ca acesta să fie judecat sub control judiciar.
Nu discut problemele juridice ale domnului Cristian David pentru că nu sunt de competența mea și nici nu fac obiectul acestui articol care are rolul de a semnala faptul că acesta a luat o decizie de a merge pe drumul credinței. Decizia sa a fost mărturisită public în apa botezului.
”Simplul fapt că mă aflu astăzi, aici, în fața dvs., este o minune a Domnului! (…) Astăzi este prima zi în care mă bucur din nou de întreaga și deplina libertate. (…) Îmi pun întreaga soartă și Justiția, în ceea ce mă privește, în mâna Domnului”, a spus Cristi David în fața noilor săi frați, potrivit libertatea.ro citată de paginadepolitica.ro
”Fratele” David a mai spus că merge la Biserica Harul din octombrie 2012.
Din informațiile pe care le am rezultă că un rol important în decizia domnului Cristian David l-a avut tatăl său care este pastor în Australia. Decizia de a se boteza la Biserica Harul a fost luată și ca urmare a vizitelor pe care pastorul Ioan Ceuță i le-a făcut în închisoare domnului Cristian David prin care biserica s-a arătat interesată de acesta și în momente mai puțin fericite.
Mărturia domnului Cristian David de la minutul 45
Actul botezului nou testamental de la 1h:55
5 Adrian Ilea, Poezia Învierea de Ioan Alexandru (Paște 2015)
Poezie recitată în cadrul programului de Paște de la Biserica Baptistă Nădejdea din Bucuresti
4. Corul BCB Nădejdea, Încă răsună vestea cea bună (Paște 2015)
Concertul de Paște al Corul BCB Nădejdea București (12.04.2015)
Dirijor: Adrian Ilea
Mesajul de felicitare al rectorului Institutului Teologic Baptist București cu ocazia celebrării Învierii Domnului: „Isus Hristos este același ieri, azi și în veci.”
Rector
Conf. univ. Dr. Daniel Mariș
Institutul Teologic Baptist București















